Acasă > Despre Psihologie, Despre UBB > Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie la moment de sărbătoare. Despre Catedre/Departamente versus Şcoli în psihologia de la Universitatea Babeş-Bolyai

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie la moment de sărbătoare. Despre Catedre/Departamente versus Şcoli în psihologia de la Universitatea Babeş-Bolyai

Am fost tot mai des întrebat în ultima vreme de ce folosesc sintagma de „Şcoală” în loc de „Departament”, atunci când vorbesc de psihologia de la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB), în general, şi de psihologia clinică şi psihoterapia din UBB, în particular.

Am răspuns la această întrebare indirect, prin scrierile mele şi prin conferinţele invitate (vezi unele dintre ele menţionate la referinţe; vezi şi aici). Astăzi am hotărât să prezint acest text (care nuanţează şi detaliază publicaţii şi conferinţe proprii prezentate anterior) şi cu ocazia faptului că recent am ţinut o conferinţă invitată despre „Istoria Psihologiei în România”, în cadrul Zilelor Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din UBB (anii trecuţi, în cadru aceluiaşi eveniment, am discutat despre „Istoria Psihologiei Internaţionale” şi „Istoria Psihologiei Clujene”). Aşadar, am aceste informaţii proaspete în minte, inclusiv interviurile şi discuţiile realizate în acest scop cu foştii şi actualii mari profesori ai psihologiei clujene. Nu în ultimul rând, anul acesta, în toamnă, sărbătorim 10 ani de Şcoală clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie! Bazele ei au fost puse în 2000/2001, odată cu înfiinţarea Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România şi a “Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies“, dar cristalizarea formală a acesteia a avut loc în 2003/2004, odată cu planificarea şi înfiinţarea Institutului Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată, un Institut de referinţă la nivel internaţional, fondat, în cadrul UBB, de UBB şi “Albert Ellis Institute“, din SUA; aşadar, acest articol este unul introductiv, dintr-o serie care va fi dedicată acestui eveniment!

Ei bine, răspunsul iniţial, scurt, este că psihologia clujeană a fost mereu organizată ca o Şcoală care fundamenta academic şi valoric Catedra/Departamentul ca structura administrativă. Să analizăm această teză în cele ce urmează.

Despre Şcoli academice de ştiinţă

Simplu spus, o Şcoală se referă la un grup de profesionişti (între care, de obicei, există şi/sau au existat  relaţii de mentorare de durată) care lucrează împreună de mult timp, cu metode înţelese şi agreate în comun, asupra unor teme comune şi/sau interrelaţionate; aşadar, un grup de cercetare, o echipă de lucru, un colectiv de specialişti etc. nu reprezintă în sine o Şcoală, chiar dacă sunt organizaţi într-o structură academică.

Faptul că profesioniştii dintr-o Şcoală lucrează împreună duce la constituirea unui mediu academic şi de cercetare care poate susţine cercetarea programatică. Altfel, putem vorbi de o sumă de colegi, fiecare cu interesele lui, fără însă a marca academic domeniul de referinţă prin rezultatele comprehensive ale unei cercetări de tip programatic. Este foarte important ca grupul care formează o Şcoală să fie deschis spre oameni noi, de valoare, care pot contribui la prestigiul şi performanţa Şcolii, dar şi să fie capabil în momente cheie să nu accepte în grup specialişti care au interese (poate unele valoroase în sine) opuse Şcolii. Faptul că metodele de cercetare sunt comune susţine cercetarea riguroasă şi controlul reciproc; într-un astfel de grup este mai puţin probabil să apară eşecuri sau distorsiuni etice în cercetare. Sigur, pentru a evita fundamentalismul şi dogmatismul trebuie să ne asigurăm că metodele sunt constant reevaluate critic, astfel încât să fie utilizată mereu cea mai avansată metodologie ştiinţifică. Faptul că se abordează doar anumite teme (explicit şi conştient refuzându-se altele) permite o cercetare cumulativă, cu impact şi vizibilitate în domeniu. Sigur, trebuie să fim atenţi astfel încât Şcoala să abordeze teme de tip “mainstream” sau progresive, fără a se cantona în programe academice regresive. Aşadar, o Şcoală permite o cercetare programatică riguroasă, cu efecte cumulative, asigurând astfel calitate academică (didactică, în cercetare, în servicii inovative şi chiar în administraţia universitară), impact şi vizibilitate! Pentru a se menţine progresivă, o Şcoală trebuie să fie autoreflexivă astfel încât (1) să includă mereu oameni de calitate care, cu excepţiile de rigoare, pot lucra bine şi în echipă (inclusiv să fie orientată spre aducerea de oameni noi, foarte buni, prin “head-hunting“), (2) să excludă, în mod academic, dar ferm, membrii care deviază de la programul, standardele şi valorile Şcolii (aici aş menţiona că americani ştiu bine de ce oferă “tenure” doar mai târziu, după ce ai confirmat atât profesional cât şi caracterial!), (3) să utilizeze cea mai avansată şi mai inovativă metodologie ştiinţifică şi (4) să abordeze teme care definesc probleme relevante şi cu impact teoretic (ex. prin cercetare fundamentală/exploratorie/de bază), metodologic şi/sau practic (ex. prin cercetare translaţională, de tip aplicativ şi de tip dezvoltare-inovare).

Departamentele de profil din universităţile de top au adesea o structură de tip Şcoală! Spre exemplu, la Universitatea Harvard nu vei vedea preocupări asupra unor teme revolute sau foarte diverse sub aspect de conţinut şi metodă, ci abordări de tip Şcoală. La Universitatea Harvard nu se va angaja sau promova un specialist care are realizări sau interese care nu corespund valorilor, standardelor şi/sau programului progresiv al Şcolii (acesta, dacă este bun, îşi poate găsi locul altundeva, unde există poate alte programe progresive direct legate de interesele sale). De aceea universităţile de top dau direcţia în domeniu! Departamentele fără Şcoală sunt ca nişte unităţi administrative, în care fiecare vine cu interese şi valori proprii, îşi face treaba mai bine sau mai prost, fără însă a avea un rol major în domeniu; într-un astfel de mediu eşti un salariat, poate uneori chiar performant ca cercetător sau cadru didactic individual, dar care, totuşi, rezolvi doar probleme de tip “puzzle”, într-un “puzzle” creat însă de oamenii de ştiinţă care contează. Iar oamenii de ştiinţă care contează, de regulă, se nasc şi lucrează în Şcoli academice şi/sau creeză Şcoli academice ei înşişi!

Despre Şcoala clujeană de psihologie

Şcoala clujeană de psihologie a fost înfiinţată de Florian Ştefănescu-Goangă. Aşa cum spuneam în textele mele anterioare şi în prezentările/conferinţele invitate despre istoria psihologiei la nivel internaţional, în ţară şi la Cluj, ca om de ştiinţă, Florian Ştefănescu-Goangă a creat un cadru paradigmatic care marchează psihologia clujeană până astăzi (vezi aici). Astfel, pentru a avea o Şcoală, noi credem, urmând modelul profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, că este nevoie să dezvolţi patru componente cheie ale cunoaşterii, toate ancorate internaţional:

(1) Generarea de cunoaştere – prin cercetare avansată; a înfiinţat în anul 1922 Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată, primul institut de psihologie experimentală din România, formând astfel o echipă valoroasă de psihologi experimentalişti. Psihologia clujeană a rămas astfel, până astăzi, pe un fundament experimental riguros.

(2) Transmiterea de cunoaştere – prin activităţi didactice performante care generează absolvenţi care sunt buni profesionişti şi buni cetăţeni; a dezvoltat catedra şi disciplinele academice de specialitate.

(3) Utilizarea cunoaşterii – prin servicii inovative către comunitate; prin funcţiile publice pe care le-a avut, Florian Ştefănescu-Goangă a introdus fişa de observaţie psihologică în toate şcolile din România şi a înfiinţat institute psihotehnice la Bucureşti şi Cluj.

(4) Diseminarea cunoaşterii prin publicaţii, inclusiv reviste şi edituri proprii; a fondat şi a condus Revista de Psihologie, apărută la Cluj între 1938-1949.

Cei mai mulţi membri de start ai Şcolii au fost studenţii profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, dar unii dintre ei au fost atraşi şi din alte domenii, datorită calităţilor şi meritelor ştiinţifice personale care puteau ajuta şi dezvolta Şcoala clujeană de psihologie; sigur, şi aceştia au fost iniţial mentoraţi de profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, fie ca tineri cercetători la doctorat sau în echipe de cercetare, fie ca noi colegi care se integrau în Şcoala/echipa deja constituită. Acest mod de gândire şi de lucru a fost continuat şi implementat sistematic de toţi marii profesori ai Şcolii clujene de psihologie.

Pentru a înţelege fundamentele Şcolii clujene de psihologie, care ne marchează şi astăzi, vezi AICI un „articol istoric” al profesorului Mariana Roşca!

Despre Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie

Faptul că acest „părinte fondator” ne-a marcat serios pe cei care reprezentăm astăzi psihologia clujeană nu este doar o vorbă frumoasă, spusă din respect pentru memoria unui mare înaintaş. Spre exemplu, ca şef (2007-2012) al celei mai noi catedre de specialitate din psihologia clujeană – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – am fost mereu preocupat – dacă am reuşit sau nu trebuie să judece alţii - să dau viaţă acestei viziuni, lucru care ne-a menţinut în top la nivel naţional (ex. Catedra este în topul catedrelor de specialitate din ţară în ceea ce priveşte activitate de cercetare-dezvoltare-inovare) şi ancoraţi în reţele internaţionale de prestigiu. Astfel:

(1) Pentru a stimula generarea de cunoaştere am înfiinţat “International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health” (Institutul Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată), co-fondat de UBB împreună cu Albert Ellis Institute, SUA, un reper în domeniu la nivel internaţional; Institutul este astăzi vârful de lance al Departamentului în competiţia internaţională.

(2) Pentru a stimula transferul cunoaşterii prin educaţie am înfiinţat o catedră universitară – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – (astăzi Departament) şi am introdus în premieră în ţară o serie de discipline noi care existau la nivel internaţional: (1) psihologia evoluţionistă; (2) consilierea genetică; (3) psihoterapiile validate ştiinţific (incluzând psihoterapia prin realitate virtuală şi roboterapia); şi (4) psihologia pozitivă. De asemenea, prin Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România, pe care am fondat-o în 2000 şi al cărei preşedinte am fost până în anul 2011, am introdus şi structurat, după modele internaţionale, predarea şi practica psihoterapiei cognitiv-comportamentale, oferind formare profesională iniţială şi/sau continuă absolvenţilor/specialiştilor în domeniu (de ordinul a câteva mii), la standarde şi recunoaştere internaţionale. Scopul nostru final aici este să transferăm cunoaşterea pentru a produce absolvenţi/specialişti care sunt excelenţi profesionişti (ajutând la rândul lor zeci de mii de oameni care au diverse probleme psihologice şi/sau suferă de o serie de tulburări psihice) şi buni cetăţeni (ex. cu gândire critică şi valori personale şi pro-sociale clarificate).

(3) Pentru a stimula utilizarea cunoaşterii în viaţa cotidiană am înfiinţat Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech” şi “International Coaching Institute”, primele de acest tip din ţară, prin care oferim servicii inovative către comunitate, la preţuri accesibile (servicii avansate/de ultimă generaţie la care altfel, un om obişnuit, fără resurse financiare serioase, nu ar avea acces).

(4) Pentru a stimula diseminarea cunoaşterii am fondat “Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies”, cea mai vizibilă şi influentă revistă de psihologie din ţară şi singura indexată Web of Science din domeniu din Centrul şi Estul Europei.

             Toate aceste realizări au fost posibile, având în minte modelul şi viziunea date de acest „părinte fondator” al psihologiei clujene (şi de profesorii fondatori care au continuat şi dezvoltat Şcoala clujeană de psihologie până la noi: Roşca/Mărgineanu-Radu). Cu timpul s-a creat un grup unit de profesionişti (foşti studenţi, foşti doctoranzi, foşti postdoctoranzi ai mei, dar şi colegi şi cercetători membrii în granturile/proiectele mele iniţiale) care funcţionează ca o Şcoală reflexivă de psihologie clinică şi psihoterapie, în componentele administrative descrise mai sus. Suntem o Şcoală deoarece în toate aceste contexte noi lucrăm ca un grup unit de profesionişti (un grup în care există relaţii colegiale de mentorare în evoluţia academică), cu metode comune (un substrat experimental de tip “personalized evidence-based clinical science”), asupra unor teme majore (sănătate mintală abordată din perspectiva multinivelară a ştiinţelor cognitive), după modele şi standarde internaţionale. Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie s-a putut constitui destul de rapid deoarece am depus efort continuu în această direcţie, conştientizând „anatomia” unei Şcoli academice, prescrisă de fondatori, şi beneficiind de fundamentul experimental al vechii Şcolii clujene de psihologie. Bazele Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie au fost puse în anii 2000-2001, odată cu constituirea Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (atunci Asociaţia de Hipnoză şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală din România) şi a “Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies” (atunci “Romanian Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies“), aceasta s-a cristalizat formal în 2003-2004, odată cu crearea Institutului Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată, iar apoi s-a stabilizat în forma actuală în anul 2007, odată cu constituirea Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (atunci Catedră) şi a Clinicii Universitare de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech”.

            Pentru a înţelege componentele Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie şi rezultatele ştiinţifice majore ale acesteia vezi aici: Departamentul, Institutul, Clinica şi Revista. Menţionez în acest text doar că psihologia clujeană din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) s-a situat pe locul întâi în ţară în ierarhizarea programelor universitare efectuată de Ministerul Educaţiei şi Cercetarii (2006-2010). Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a avut o contribuţie importantă în această poziţionare, alături de celelalte două departamente de psihologie din cadrul UBB. De asemenea, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din UBB, prin Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, a obţinut Premiul I în Gala Premiilor în Educaţie -2011 (pe locul II s-a situat Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, iar pe locul III s-a situat Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Universitatea de Vest din Timişoara).

          În încheiere, aş spune că la 10 ani de existenţă noi credem că suntem o Şcoală şi, în consecinţă, ne comportăm ca atare, nu ca un simplu grup de specialişti reuniţi într-un Departament şi/sau Institut. Aşa cum observa profesorul Roşca în articol indicat mai sus, noi trebuie, în sens kantian, să ne facem datoria academică şi să lăsăm apoi oamenii şi timpul să judece! Rămâne aşadar să arătăm constant şi să confirmăm prin rezultate de nivel naţional şi internaţional că suntem o Şcoală de Elită în UBB, care continuă, prin Excelenţă şi Onoare, Tradiţia fondatorilor!

Referinţe selective

  • David, D. (2001). Cognitive-behavior therapy in Romania. Letter to the International Association of Cognitive Psychotherapy.
  • David, D. (2001). The history of hypnosis and hypnotherapy in Romania. Psychological Hypnosis, American Psychological Association.
  • David, D., & Miclea, M. (2002). Behavior therapy in Romania. A brief history of theory, reseach, and practice. The Behavior Therapist, 25(10), 181-185.
  • David, D., Moore, M., & Domuta, A. (2002). Romanian psychology on the international psychological scene: A preliminary critical and empirical approach. European Psychologist, 7, 153-160.
About these ads
Categories: Despre Psihologie, Despre UBB Etichete:
  1. ceva in plus
    9 aprilie 2013 la 2:14 pm

    Fiecare invatator spune ca viata este o scoala, de ce nu ar fi si psihologia? Glumesc :)
    Multumesc pentru articol si pentru evidentierea rolului “scolii” in psihologia romaneasca si, daca ma gandesc mai bine, in viata in general. Inca de la inceput subscriu pentru utilizarea termenului de ” scoala” clujeana de psihoterapie, il prefer si imi este drag, exprima o oarecare siguranta, in continua evolutie, mediu deschis si primitor, fata de cel de “departament/catedra” care mi se pare mai sec si mai distant, dar care evident are si el identitatea si rolul sau.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 277 other followers

%d bloggers like this: