Prima pagină > Despre Viaţă > Când în viaţă “negativul” devine “pozitiv”

Când în viaţă “negativul” devine “pozitiv”

Am fost întrebat recent de mai mulţi cunoscuţi şi clienţi/pacienţi dacă este normal (adică sănătos psihologic) (1) să avem emoţii negative (ex. tristeţe puternică, îngrijorări, stări de nemulţumire intensă, regrete puternice) şi/sau (2) să fim frustraţi.

Am hotărât să „postez” un scurt comentariu despre acest lucru, deoarece exact aceasta a fost tema pe care am prezentat-o la Conferinţa Europeană de Psihologia Sănătăţii din această lună şi, aşadar, o am proaspătă în minte.

Sănătatea mintală este definită ca o stare de bine fizic, psihic şi social (OMS). Acest „bine” nu trebuie însă echivalat cu „pozitivul”, aşa cum facem adesea (vezi şi Ellis, 1994).

Uneori a fi „normal” înseamnă a reacţiona la confruntarea cu evenimente stresante (negative) cu emoţii negative funcţionale. Spre exemplu, atunci când te părăseşte persoana iubită este „normal” să fii foarte trist, teribil de îngrijorat, poate să ai regrete şi/sau să fii foarte nemultumit; toate acestea sunt un semn de normalitate, şi te fac să fii om. În plus, aceste emoţii sunt funcţionale deoarece te ajută să te confrunţi cu situaţia negativă şi să cauţi soluţii creative de ieşire din impas. Nu este normal însă să reacţionezi la un astfel de eveniment stresant (negativ) cu emoţii negative disfuncţionale. Dacă eşti deprimat (nu trist), panicat/anxios (nu îngrijorat), furios/agresiv (nu nemulţumit), şi/sau copleşit de vinovăţie (nu de regrete), aluneci în psihopatologie, deoarece aceste stări afective nu te ajută să găseşti soluţii adecvate la situaţiile negative cu care te confrunţi; un depresiv, un anxios, un om furios, sau un om copleşit de vinovăţie nu mai caută şi/sau nu poate găsi uşor soluţii creative de ieşire din impas, deoarece aceste emoţii ne reduc capacitatea motivaţională şi ne afectează resursele mintale. Similar, nu este normal să reacţionăm la evenimente negative cu stări emoţionale pozitive (ex. bucurie, calm şi relaxare), ele neajutându-ne nici psihologic nici biologic să trecem peste trauma suferită (este şi contraintuitiv). Aşadar, în anumite situaţii „negativul” este „pozitiv”, adică este bun!

Cât priveşte frustrarea, lucrurile sunt nuanţate. Frustrarea poate fi şi ea raţională sau iraţională. Dacă cineva „calcă” obraznic şi cu tupeu munca, idealurile şi dorinţele tale, pentru care ai depus efort, vei fi frustrat (dorinţele nu s-au realizat). Dacă frustrarea rezultă dintr-o formulare/conceptualizare raţională, preferenţială şi flexibilă, a dorinţelor (ex. „Mi-aş dori teribil de mult şi fac tot ce depinde de mine să…dar pot accepta faptul, chiar dacă nu îmi place, că uneori lucrurile nu stau cum vreau eu”) şi este urmată de emoţii funcţionale şi negative (ex. tristeţe şi/sau îngrijorare şi/sau nemulţumire şi/sau regrete), atunci frustrarea este una raţională, şi este pentru noi un semn de normalitate. Dacă frustrarea rezultă dintr-o formulare/conceptualizare iraţională, dogmatică (în termeni de „trebuie cu necesitate”), a dorinţelor (ex. „Trebuie cu necesitate să…şi nu pot concepe altfel”) şi este urmată de emoţii disfuncţionale şi negative (stări depresive şi/sau panică/anxietate şi/sau furie şi/sau vinovăţie) care te împiedică în atingerea scopurilor, atunci frustarea este una iraţională. Aşadar, în anumite condiţii, când dorinţele (neîndeplinite) sunt flexibile şi reacţiile emoţionale sunt negative dar funcţionale, a fi frustrat este un semn de normalitate!

În multe situaţii negative mi se spune şi mie de către unii colegi: „Dane, tu eşti psiholog. Nu trebuie să fii aşa de nemulţumit”. Lumea înţelege prost normalitatea. A fi psiholog nu înseamnă că nu eşti om şi că nu trebuie să reacţionezi normal! Cum ar trebui să reacţioneze un om atunci când alţii îi calcă în picioare dorinţele, munca etc.? Cu emoţii pozitive? Calm şi relaxat? Păi asta nu este normalitate mintală…Ar trebui să reacţioneze cu emoţii negative funcţionale (ex. nemulţumire) care îl fac să găsească soluţii (ex. să confrunte în mod asertiv şi corect agresorul); nu trebuie însă să reacţioneze cu emoţii negative disfuncţionale (ex. furie), deoarece ele doar complică situaţia.

Aşadar, aminteşte-ţi cititorule că uneori „negativul” este „pozitiv”, iar în următoarea postare voi discuta despre cum „pozitivul” poate deveni „negativ”. Până atunci fii normal: dă-ţi voie să experienţiezi în situaţii problematice emoţii negative funcţionale, iar atunci când este cazul poţi să fii şi frustrat, dar să fie o frustrare raţională!

Note: Pentru detalii privind aceste distincţii vezi lucrările psihologului american Albert Ellis, iar în limba română lucrările proprii (David, D (2006). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale, Editura Polirom, Iaşi). Pentru uşurinţa discursului adresat publicului am folosit aici termenul de „emoţii” sinomim cu cel de „stări afective”.

Anunțuri
Categorii:Despre Viaţă Etichete:
  1. 19 Septembrie 2010 la 10:20 am

    Interesant, domnule profesor. Scriitorii au voie sa fie uneori frustrati rational, cred, nu-i asa?

    • 19 Septembrie 2010 la 4:24 pm

      Frustrarea raţională poate fi creativă…deci cu atât mai mult importantă pentru un scriitor. DD

  2. 19 Septembrie 2010 la 3:51 pm

    Cred ca nu are rost sa iti propui ceva cu orice scop, iar apoi sa ai o frustare irationala.

    • 19 Septembrie 2010 la 4:23 pm

      „Cuvântul cheie” este „cu orice scop” şi dacă este aşa ai dreptate. Altfel nu este contraindicat să ai dorinţe, din cele mai diverse, dacă le ţii în registru raţional, şi nu devin de genul „cu orice scop”.

      P.S. Practic termenul „cu orice scop” este echivalent cu termenul ştiinţific englezesc de „demandingness”.

  3. white
    26 Septembrie 2010 la 9:58 am

    Cred ca nu inteleg ceva. Daca “Pozitivul” Trebuie să fie “Negativ”, atunci cum se face ca „sa trecem prin criza ca marinarul prin furtuna” cu fruntea sus ? :)) Cei care fac astfel de afirmatii in situatii negative, ce fel de psiopatologie au? Sau sunt de fapt zei sau proroci, si noi nu stim pentru ca suntem prea prosti sa intelegem lucrurile astea „sfinte”?!

  1. 10 Noiembrie 2010 la 12:59 pm
  2. 10 Noiembrie 2010 la 6:25 pm
  3. 10 Octombrie 2015 la 5:49 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: