Prima pagină > Despre UBB > UBB in ranking-urile universitare din 2010

UBB in ranking-urile universitare din 2010

La sfârşitul acestei săptămâni putem spune că s-au publicat toate clasamentele (ranking-urile) internaţionale importante ale universităţilor. Nici în acest an UBB nu a intrat în Top-500 “World-Class Universities”; reamintesc însă că planul nostru prin Strategia UBB-500 este să ajungem acolo în 2012. Am fost aproape!; acum suntem undeva pe poziţiile 600-700. În ultimii ani ne-am mişcat şi am crescut foarte bine, conform Strategiei UBB-500. Astfel, prin politicile implementate la UBB (ex. Strategia UBB-500; Strategia de Cercetare) am reuşit ca în ultimi doi ani (2009 şi 2010) să devenim vizibili în ranking-urile internaţionale, pe poziţiile 600-700, lucru care nu exista înainte de 2009. Şi în acest an (2010) am crescut faţă de anul trecut (2009) ca producţie ştiinţifică, dar alţii au crescut mai mult ca noi, aşa că am rămas tot pe poziţia 600-700. În consecinţă, că să putem ajunge în 2012 în Top-500, trebuie să ajustăm planul şi prognoza de creştere stabilite în 2008.

Practic, privind din afară, prin ranking-urile internaţionale, în sistemul universitar românesc se văd acum doar două universităţi (1) UBB şi (2) Universitatea din Bucureşti (UB).

Părerea mea este că un număr de patru universităţi din ţară (UBB, UB, UAIC şi UPB) sunt apropiate ca valoare, poziţia pe podium fiind determinată de nuanţele introduse în criteriile de clasificare. Spre exemplu, UB stă un pic mai bine decât UBB în Clasamentul QS (poziţiile 500-600), dar UBB a fost pe primul loc, în faţa UB, în clasamentul Capital & Kienbaum Management Consultants şi în clasamentele CNCSIS (articole ISI). Aceste patru universităţi fac parte dintr-un „cluster” unde nu are sens să cauţi acum diferenţe, deoarece ele sunt încă nesemnificative. Aceste universităţi au potenţialul de a deveni “world-class universities”, cu o strategie adecvată şi dacă se investeşte în ele financiar. Trebuie înţeles că dacă o universitate românească are un sfert din bugetul celor din Top-500, ea nu are cum să ajungă la performanţa acestora!

Notă: UAIC – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; UPB – Universitatea Politehnica din Bucureşti

 P.S. O infuzie de normalitate am primit-o văzând că a doua „Alma Mater” universitară pentru mine, Mount Sinai School of Medicine din New York (unde sunt profesor), este tot între primele 200 de universităţi ale lumii, iar în ceea ce priveste domeniul „ştiinţele vieţii”, între primele 100.

Anunțuri
Categorii:Despre UBB
  1. gigi
    21 Septembrie 2010 la 6:54 am

    Eu cred ca este imposibil si va fi imposibil pentru mult timp de acuma inainte sa ajungem pe o pozitie buna intr-un astfel de clasament. Motivul este extrem de simplu, cadre didactice din universitati cu o productie stiintifica buna zic eu, cu 2-3 articole ISI, sunt trecute pe norma de cercetare si sunt platite cu salariul minim pe economie (sa ne fie clar, sub 200 euro/luna).

  2. Simi
    21 Septembrie 2010 la 1:11 pm

    Daca Bucurestiul este capitala, Banatul fruntea, se vede ca Ardealul este creierul si mintea. Imi place UBB si asa cum spune cantecul, cand intri in cladirea centrala, simti ca aici este un Templu al Stiintei. Sper sa reusiti in proiectul vostru.

    • 21 Septembrie 2010 la 1:45 pm

      Prin complexitate şi realizări, şi păstrând proporţiile, UBB este pentru mine „Harvardul României”. Dincolo de această perspectivă inevitabil suspectabilă de subiectivism, spun clar că UBB este doar unul dintre actorii pe care trebuie să se bazeze excelenţa în educaţia şi cercetarea universitară din ţara asta, ceilalţi piloni importanţi fiind UAIC în Moldova, UB şi UPB în Ţara Românească, dacă este să vorbim în termeni de provincii româneşti (sic!); pe lângă ele ar mai putea fi adăugate probabil câteva (3-4) universităţi cu potenţial.

  3. Corneliu M. Craciunescu
    21 Septembrie 2010 la 7:57 pm

    Nu cumva domnul Daniel David are o functie in UBB, unde oameni cu sute de lucrari ISI si sute de citari sunt tinuti pe post de conferentiari in timp ce altii – plagiatori dovediti – promoveaza si ajung si prorectori? Mai vor sa ii si fure lucrarile sarmanului om, ca sa parvina UBB in topurile internationale. Rusinos!

    • 27 Septembrie 2010 la 2:25 pm

      Domnule Craciunescu,

      Da, sunt presedintele Consiliului Cercetarii Stiintifice din UBB. Promovarile academice sunt insa decise la nivel de Catedra-Facultate-Senat. Eu nu sunt intrebat si nici nu cred ca trebuie sa fiu intrebat (sau sa decid) in legatura cu asta. Eu, impreuna cu Consiliul Cercetarii Stiintifice, propun politici de cercetare la nivel de UBB, care trebuie aprobate de Senat si implementate apoi de partea executiva a UBB. Prin politicile propuse (vezi sectiunea de cercetare a UBB la http://www.ubbcluj.ro) am sustinut mereu excelenta si corectitudinea decizionala. Nu am ce sa-mi reprosez in acest sens. Daca as fi implicat in decizii de promovare in toate sectiile din UBB, as sustine ferm orice coleg cu publicatii ISI si citari internationale (asa cum fac la mine in Catedra si Facultate); aceste publicatii ISI trebuie sa aiba insa un impact (ex. daca nu in granturi, colaborari internationale etc., macar in atragerea de studenti, de preferinta internationali; dar as lua in considerare si studentii din tara). Niciun sef de catedra sau decan nu m-a consultat insa in acest sens, deoarece nu aceasta este procedura legala.

  4. Corneliu M. Craciunescu
    27 Septembrie 2010 la 4:08 pm

    Domnule David,

    Oameni de onoare, asa cum nu ma indoiesc ca sunteti, nu pot sa taca atunci cand stiu ca in institutia din care fac parte se intampla lucruri necurate, doar aplicand politica strutului: nu-i la mine.
    Ca vedeti ce se intampla, masa critica ajunge sa creasca in zona nesanatoasa daca mai si vede ca cei care le-ar putea genera idealuri corecte – asa cum sunteti dumneavoastra – se fac ca se uita in alta parte.
    Pentru ca – vedeti dumneavoastra – sefii corupti se impopotoneaza cu faptul ca dumneavoastra apareti ca facand deja parte din lumea lor, chiar daca numai scriptic, nu si mental. Cand le va conveni, se vor debarasa de balastul celor onorabili, nu va faceti iluzii.
    Si ca sa concluzionez:oamenii corecti nu se pot face ca nu vad incorectitudinile din propria institutie. Cu atat mai mult in situatii critice, precum e cea in care ne aflam.

    • 28 Septembrie 2010 la 9:21 am

      Iata cum vad eu onoarea in activitatea institutionala.

      Daca sunt intr-o institutie, nu imi permit sa o denigrez (pe ea sau pe cei care o reprezinta); daca am nemultumiri, urmez mijloacele institutionale. Daca nu sunt multumit cu rezultatul institutional, tolerez situatia pana la schimbarea conducerii sau plec. Dupa ce plec, pot avea reactii negative, dar si ele trebuie sa fie in registru academic. Asa am invatat sa fac la Mount Sinai School of Medicine, SUA, asa fac si in tara (ex. UBB, CNCSIS) sau in strainatate (ex. European Science Foundation). In plus, ma implic in „competitii” institutionale pentru „putere” doar in timpul alegerilor. Daca castiga partea sustinuta de mine si/sau in care sunt implicat si eu, este excelent. Daca aceasta parte pierde, atunci imi vad de responsabilitatile mele, la nivelul la care sunt, respectandu-i pe castigatori; daca apar nereguli, reactionez institutional. Daca nu pot si nu pot rezista, atunci mai bine plec decat sa stau intr-un loc pe care sa-l denigrez.

      Indiferent de situatia in care am fost, mereu sunt atent la problemele colegilor. La CNCSIS am militat sa premiem publicatiile ISI (atunci cand ne plangeam ca nimeni nu vrea sa incurajeze publicatiile ISI si sa le diferentieze de restul publicatiilor); apoi, cand colegii au spus ca am ajuns intr-o faza in care trebuie sa premiem doar publicatiile ISI cu impact mare, am militat pentru asta (si s-a implementat premierea diferentiata). Uneori reusesc, alteriori nu, desi ascult mereu parerea colegilor (sunt un democrat si am alergie la autoritarism); sunt un sceptic constructiv, de la nivelul la care sunt fac cat pot si recunosc cand gresesc, fiind gata sa ma corectez. Problema noastra este ca inca in tara, adesea, nu stim sa conducem democratic nici macar o Asociatie profesionala!, nu mai vorbesc ca nu stim sa reactionam democratic si institutional cand nu ne place ceva; de aici se nasc conflictele si lipsa de solutii.

      Ca sa inchei, nu aplic nici „politica strutului” nici pe cea de „agresivitate academica”; ma comport in tara asa cum as face si in SUA, de pe pozitiile pe care le am; daca inlocuiesc rau altuia cu raul meu sau al prietenilor mei, nu e bine; in plus, pentru mine mijlocul folosit in atingerea unor scopuri conteaza!;

  1. 1 Martie 2014 la 10:55 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: