Acasă > Despre Viaţă > Când în viaţă “pozitivul” devine “negativ”

Când în viaţă “pozitivul” devine “negativ”

Am discutat, într-un articol anterior din această secţiune, situaţia în care emoţiile negative sunt, de fapt, utile şi funcţionale (“negativul” este „pozitiv”). Am promis atunci că voi aborda şi situaţia inversă, “pozitivul” ca „negativ”, când voi avea puţin răgaz. Iată, pe scurt, cum stau lucrurile când emoţii pe care le considerăm “bune” (pozitive) sunt de fapt “rele” (negative).

Noi credem adesea că emoţiile cu valenţă pozitivă (de exemplu, bucuria, mulţumirea, optimismul) ne fac bine. Deşi au valenţă pozitivă, ele pot fi funcţionale sau disfuncţionale, afectându-ne sănătatea mintală şi interacţiunile sociale. Caracterul lor funcţional sau disfuncţional este determinat de mai mulţi factori. Haideți să îi discutăm pe scurt! (vezi şi David, 2006/2012; Ellis, 1994).

Primul factor se referă la momentul apariţiei emoţiilor pozitive. Raportat la scopurile pe care le avem, emoţiile pozitive pot să apară înainte de atingerea lor (“pre-goal emotions”) sau după ce ele au fost atinse (“post-goal emotions“). Emoţiile pozitive “pre-goal” funcţionale sunt cele care măresc capacitatea memoriei de lucru şi a altor funcţii executive, stimulându-ne să ne mobilizăm în vederea atingerii scopului propus; din această categorie fac parte trăiri precum optimismul, speranţa, încrederea și nerăbdarea. Emoţiile “post-goal“ funcţionale sunt cele care stabilizează în memorie informaţiile obţinute după atingerea scopului; aici intră emoţii precum bucuria, mulţumirea, satisfacţia și relaxarea. Ei bine, dacă emoţiile “post-goal“ apar înaintea atingerii scopului propus, ele devin disfuncţionale, reducând capacităţile noastre executive. În mod similar, dacă emoţiile “pre-goal“ apar după atingerea scopului, ele devin disfuncţionale, deoarece nu asigură perioada de “linişte” necesară pentru sedimentarea informaţiilor obţinute, ci ne pregătesc şi mobilizează rapid pentru o altă sarcină. Abia ieşiţi dintr-o sarcină, nu suntem pregătiţi la capacitate maximă pentru una nouă.

Al doilea factor se referă la intensitatea emoţiilor pozitive. Orice emoţie iniţial pozitivă, dacă devine foarte intensă, ne afectează capacitatea de a rezolva sarcini, mai ales sarcini complexe. Un exemplu cunoscut este acela al trăirilor emoţionale pozitive care apar în episoadele (hipo)maniacale. Fiind foarte intense, ele ne fac să credem că avem resurse extraordinare, că putem rezolva sarcini foarte grele, că nimeni nu se poate compara cu noi, că nimeni nu ne poate sta în cale. Ele devin un factor de risc comportamental, prin faptul că ne angajăm în situaţii la care nu putem face faţă (se reduce capacitatea executivă de a evalua critic riscul şi problemele pe care vrem să le rezolvăm).

Al treilea factor se referă la procesele cognitive care cauzează aceste emoţii pozitive. Astfel, dacă emoţiile pozitive derivă din cogniţii iraţionale (inflexibile şi absolutiste, exprimate în termeni de “trebuie cu necesitate”) de genul: “Trebuie neapărat să fiu apreciat de toţi“, ele sunt disfuncţionale. Se poate întâmpla uneori ca unele cogniţii iraţionale (care afirmă lucruri puţin plauzibile) să fie confirmate de evenimente şi să trăim astfel emoţii pozitive. Pe termen mediu şi lung însă, este puţin probabil să fii mereu apreciat de toată lumea. Atunci când acest lucru nu se va mai întâmpla, vei cădea de pe soclu (sic!), dacă gândeşti în acest fel. Altfel spus, vei trăi emoţii negative disfuncţionale (de ex., de tip depresiv) care nu permit apariţia concomitentă sau alternativă a emoţiilor pozitive şi funcţionale, care definesc şi jalonează calitatea vieţii. Dacă emoţiile pozitive derivă din cogniţii raţionale (flexibile, exprimate în termeni “preferenţiali”) de genul: “Mi-ar plăcea foarte mult să fiu apreciat de toţi şi fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar pot accepta faptul că unii nu mă vor aprecia indiferent ce aş face“, ele sunt funcţionale. Dacă cogniţia raţională este confirmată, vei experienţia emoţii pozitive funcţionale, iar dacă nu este confirmată, vei experienţia emoţii negative funcţionale, care însă permit apariţia simultană sau alternativă şi a emoţiilor pozitive funcţionale.

Aşadar, pentru ca pozitivul să fie cu adevărat pozitiv, el trebuie: (1) să derive din cogniţii raţionale (fii motivat, dar flexibil, în stabilirea scopului); (2) să nu aibă o intensitate exagerată (controlează stările de activare fiziologică exagerată) şi (3) să fie consistente, din punct de vedere temporal, cu scopul (nu te bucura înainte de a-ţi atinge scopul şi nu uita să iei o pauză după atingerea lui, pentru a „savura” reușita).

Coroborând cele două articole pe această temă, atunci când situaţiile de viaţă îţi invalidează aşteptările, este sănătos să trăiești emoţii negative funcţionale. Atunci când situaţiile de viaţă îţi validează aşteptările, este sănătos să experienţiezi emoţii pozitive funcţionale. Este întotdeauna bine să-ţi formulezi aşteptările în termeni flexibili şi preferenţiali. Succes!

Referinţe selective:

David, D (2006/2012). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale, Editura Polirom, Iaşi.

Ellis, A. (1994). Reason and Emotion in Psychotherapy: Comprehensive Method of Treating Human Disturbances : Revised and Updated. New York, NY: Citadel Press.

Categorii:Despre Viaţă Etichete:
  1. Simona
    4 Octombrie 2010 la 11:35 am

    Imi amintesc discutia de la cursuri. Distinctia este foarte utila si importanta. Desi este corect, este greu, dar nu imposibil, de aplicat. Trebuie insa sa fii un psiholog sau psihoterapeut foarte bun sa o aplici eficient.

  2. popa luminita
    15 Octombrie 2012 la 12:27 pm

    Apreciez mult aceste articole! sper sa vina cat mai multe! v-am vazut la un curs, genial!

  3. Mihaela
    19 August 2014 la 2:10 pm

    Ce parere aveti despre multitudinea de carti de dezvoltare personala aparute pe piata romaneasca ? Am citit intr-o vreme multe carti de acest gen (John Maxwell, Brian Tracy, Louise Hay etc. ) si obisnuiam sa particip la seminarii motivationale , dar simt ca a inceput sa imi fie afectata capacitatea de a gandi rational si sa nu pot face fata frustrarilor in cazul esecurilor. E posibil sa se promoveze un pozitivism nesanatos ? Si daca da, ce ar fi bine sa facem in aceasta privinta ? Multumesc.

    • 19 August 2014 la 9:37 pm

      Intre cartile de dezvoltare personala sunt si carti bune. Ele sunt scrise de obicei de oameni de stiinta, cu pregarire psihologica.

  1. 10 Noiembrie 2010 la 12:59 pm
  2. 10 Noiembrie 2010 la 6:24 pm
  3. 12 Aprilie 2011 la 8:12 pm
  4. 13 Aprilie 2011 la 8:07 am
  5. 27 Aprilie 2011 la 1:26 pm
  6. 10 Octombrie 2015 la 5:49 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: