Acasă > Educaţie şi Cercetare > Despre „academii” şi „academic”

Despre „academii” şi „academic”

Orice stat civilizat are un “For Suprem de Cultură şi Ştiinţă”, unde se adună, de obicei, profesioniştii reprezentativi pentru cultura şi ştiinţa ţării. Această reprezentativitate este dată de performanţa recunoscută şi testată naţional şi internaţional, nu de o notorietate publică sau politică! Spre exemplu, în SUA, „National Academy of Sciences”, este un astfel de for de prestigiu şi de reprezentare. Ştiu că în România, echivalentul pentru „National Academy of Sciences” (academia naţională din SUA) este Academia Română (academia naţională din România). Până aici toate corecte instituţional.

Nu cu mult timp în urmă am aflat că, surprinzător, în România există un număr mult mai mare de academii (cu caracter general şi de ramură); nu mă refer aici la „academii de fotbal”, ci la academii de ştiinţă, declarate de utilitate publică, susţinute din bugetul de stat. Că există aceste academii, nu este încă, în sine, o problemă atât de mare. Există mai multe academii de profil şi în alte ţări, deşi nu au statutul de academie naţională; dar, ca să fim corecţi în această analiză, nici la noi aceste academii nu au statutul Academiei Române, membrii lor spre exemplu, neputându-se numi academicieni. Problema majoră este însă că, în ţară, aceste academii sunt finanţate din bugetul de stat. Altfel spus, o Românie săracă îşi permite să susţină financiar, nu doar o academie naţională (Academia Română), ci încă 4-5 academii, fapt care nu se întâmplă nicăieri în lumea civilizată! Nu mai discut cum s-a ajuns aici, deşi ştiu toată istoria; important este ce facem de acum încolo pentru a corecta această anormalitate care nu ne face bine ca imagine internaţională (şi asta mă deranjează).

Nu mă îndoiesc că există un număr mare de profesionişti buni şi în celelalte academii (pe unii îi cunosc personal), după cum nu mă îndoiesc că există un număr mare de profesionişti buni în universităţi şi institute de cercetare. Este însă nelalocul său ca, pentru faptul că eşti membru în aceste academii, să primeşti indemnizaţii şi susţinere financiară de la buget. În timp ce este de înţeles că susţii academia naţională (Academia Română), cum se întâmplă şi în alte ţări, este greu de înţeles de ce susţii de la buget, ceea ce nu se întâmplă nicăieri, restul academiilor. Nu aşa au fost gândite aceste academii, nu acesta este rolul lor şi nu este normal ce se întâmplă cu ele. Chiar nu este normal! Rolul lor este să mobilizeze pentru cercetare resurse financiare din granturi (prin competiţie) şi/sau din mediul socio-economic (prin contracte), nu de la bugetul de stat. Am mulţi cunoscuţi şi prieteni, oameni valoroşi, implicaţi în unele din aceste academii. Ştiu că nici ei nu se simt confortabil cu acest statut, cunoscând cum stau lucrurile în ţările civilizate. Aşadar, hai să nu exagerăm şi să nu-i umilim, oferindu-le ceva ce oricărui om îi este greu să refuze (mai ales în condiţii de criză), chiar dacă ştie că nu este corect să-l obţină astfel, (ex. bani), cu atât mai mult cu cât aceste resurse ar putea fi utilizate pentru a susţine educaţia şi cercetarea într-o ţară atât de săracă ca România. În plus, banii s-ar putea întoarce corect la aceste academii, dacă sunt câştigaţi prin competiţie, nu incorect, prin alocare. Nu mă îndoiesc că multe academii sunt capabile să îi atragă prin competiţie ştiinţifică.  

Dacă acest punct de vedere este un truism în ţările civilizate, probabil că în România va stârni controverse. Mi le asum, în numele unor valori în care cred, şi haideţi totuşi să arătăm că, deşi nu suntem vârful de lance al Europei în educaţiei şi cercetare, mai avem onoare şi simţul măsurii. Ştiu că mulţi membri şi conducători ai acestor academii gândesc ca mine, şi sunt oameni de onoare care nu vor să se facă de râs şi nici să compromită ideea de „academie” (prin comentariile internaţionale referitoare la această situaţie anormală); îi rog însă să spună cu voce tare acest lucru, în beneficiul tuturor şi a normalităţii şi însănătoşirii mediului de educaţie şi cercetare din această ţară. Membrii responsabili ai acestor academii au şansa să dea tonul acestei însănătoşiri. Au sau nu au anvergura academică necesară să facă ceea ce ştiu că este corect? Ca să folosesc o logică kantiană pe care ei o înţeleg: pot să facă ce trebuie făcut, fiindcă aşa trebuie făcut?

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:
  1. 1 Octombrie 2010 la 7:51 am

    Stimate Domnule Profesor David, oare mai exista onoare si simt al masurii in tara asta ?

    • 1 Octombrie 2010 la 9:10 am

      Eu cred si stiu ca exista! Trebuie insa ajutata sa se vada si sa se exprime.

  2. Maia Muntean
    1 Octombrie 2010 la 1:19 pm

    Cred ca pentru Romania o singura academie ar fi suficient, in care sa-si gaseasca locul valorile adevarate ale natiunii romane. Desigur intrarea in aceasta academie ar trebui facute prin criterii riguroase de competenta, iar CV-urile sa fie facute publice. Acum in Academia Romana si-au facut intrarea o serie de oportunisti, care se inteleg bine cu cei ramasi de pe vremea lui Ceausescu si care nu prea sunt valori cu care sa ne mandrim. Ar mai putea sa existe si alte academii, pe profesii, dar atunci sa se finanteze singuri, nu sa ne oblige pe noi sa-i platim. Daca au realizari, contracte etc este problema lor. Cred ca numai Academia Romana ar trebui sa fie finantata.

    • 2 Octombrie 2010 la 10:38 am

      Culmea este ca membri ai Academiei Romane au acceptat cu entuziasm sa faca parte si din diverse pseudo-Academii.Un alt scop pentru care unii universitari lupta sa se numeasca”acdemicieni” este posibilitatea de a ramane in activitate,ca profesor titular pana la calendele grecesti…Nu stiu daca noua lege propusa de Daniel Funeriu mai contine prevederi de genul asta. Daca veti vedea componenta Comisiei de Inavatamant din Parlament veti constata ca majoritatea celor de acolo sunt si”academicieni” si asta explica de ce legea este trasa pe linie moarta. S-auzim numai de bine.

      • 2 Octombrie 2010 la 12:00 pm

        Eu nu am o problema ca unii membri ai Academiei Romane fac parte si din alte „academii” (fara anvergura Academiei Romane); toti suntem liberi sa facem parte din diverse foruri profesionale. Mi se pare insa normal ca aceste „academii” sa se autofinanteze pe baza de competitie.

  3. 2 Octombrie 2010 la 4:18 pm

    „Nu cu mult timp în urmă am aflat că, surprinzator, […]”
    Surprinzator, intr-adevar, fiindca ASM (vizata de OUG) fiinteaza din 1935, cu o intrerupere intre ’48 si ’69.
    Functioneaza si are menirea din Legea 264/2004 – ceea ce presupune, intre altele, ca MS/Guvernul sa o consulte.
    Intai de toate, un OUG nu poate contrazice Legile de functionare ale Academiilor vizate. Guvernul ar trebui sa modifice Legile respective, daca gaseste cu cale.
    In al doilea rand, e o masura partiala: NU este vizata, de pilda, Academia de Stiinte Agricole si Silvice. De ce? Fiindca Ministerul Agriculturii pare sa aiba nevoie de ea. MECTS si MS se lipsesc, probabil fiindca nu au nimic de aflat de la nimeni.
    Trei: sunt, insa, vizate, trei Academii, intre care exista oarecari diferente de calitate si menire. Mie nu mi se par nesemnificative si gasesc (la randu-mi) surprinzatore voiosia de a le pune in aceeasi oala.
    In sfarsit (dar la fel de important), pretaluirea acestor corpuri academice nu se face in rechizite, precum in justificarea Guvernului (nu stiu ce ghilimele pot pune acestui cuvant). Nu credeti ca masura merita o expunere de motive demna de acest nume / credeti ca e complicat / credeti ca ajuta la ceva sa mentinem discutia publica la nivelul la care a ajuns?

    Cu stima,
    Octavian VOiculescu

    • 2 Octombrie 2010 la 6:10 pm

      Surprinderea era legat de faptul ca sunt sustinute financiar din bani de la buget (asta nu stiam), nu de faptul ca exista (asta stiam…).

      Sunt de acord ca decizia fata de toate trebuie luata rational si corect, nu cu toane. De aceea cred cu tarie ca discutia trebuie adusa in spatiul public! Nu intru in detalii, dar sustinerea din bugetul de stat nu s-a decis pentru toate deodata, ci in trepte, de-a lungul anilor, pe masura ce fiecare reusea sa faca „lobby”…De aceea am ajuns aici! Castigi netransparent, pierzi netransparent! Transparenta si discutia publica sunt asadar bune ca sa fundamenteze o decizie, care, asa cum spuneati, trebuie insa sa fie dreapta!

      Iata, faptul ca dvs. incercati sa faceti o diferenta intre ele, este un lucru bun…nu am o problema cu asta si pot asculta si respecta pozitia dvs. Sunt insa interesat sa ascult argumente legate de nevoia de finantare din bugetul de stat (pentru cele care sunt mai prestigioase), prin raportare la ce se intampla in strainatate si la situatia României. Aceasta a motivat, în principal, luarea mea de poziţie, nu prestigiul, seriozitatea sau istoria acestor instituţii, pe care nu imi permit sa le evaluez într-un articol de o pagină; imi permit insa sa ma intreb intr-un articol de o pagina in legatura cu finantarea lor si sa spun ca nu este normal sa fie finantate de la buget (mai ales cu referire la indemnizatii), uitandu-ma la practicile din alte tari, asa cum le vad si le stiu eu.

    • 2 Octombrie 2010 la 6:27 pm

      P.S. Spre exemplu, nu cred ca se indoieste cineva de istoria (fondata in 1910) si prestigiul Societatii de Stiinte Matematice din Romania. Membrii ei de ce sa nu beneficieze de indemnizatii de la buget? Vedeti, asta este problema…

  4. 2 Octombrie 2010 la 8:03 pm

    Cred ca fondul problemei nu e nicidecum daca marita sau nu sa fie sustinute de la buget, care dintre ele sau daca “e normal”.
    Fondul este, insa, justificarea MECTS (de unde a pornit ideea), care este aici:
    http://www.edu.ro/index.php/articles/14175
    Justificarea OUG este aici: http://www.legestart.ro/Ordonanta-de-urgenta-79-2010-modificarea-unor-acte-normative-domeniul-cercetarii-(MzYwMzc2).htm
    Care dintre argumente vi se pare valabil?

    • 2 Octombrie 2010 la 8:21 pm

      Ba pentru mine acesta este fondul!…Dar, am sa citesc cu atentie informatiile din „link-urile” trimise; multumesc pentru ele. Am sa le comentez dupa ce le citesc cu atentie, ca sa fiu bine informat (stiam de ele doar indirect, din presa). Textul meu nu se refera insa la Lege/Ordonanta; eu nu sunt angajat politic si nu incerc sa fiu partinitor sau nedrept cu cineva/ceva pe aceasta linie; incerc insa sa ma inscriu in ceea ce se chema „Academic Freedom„, principiu „sfant” in SUA si oricare tara civilizata (dupa cum bine stiti!). Asadar, textul meu, daca il cititi cu atentie, este unul de principiu (fara sa invoc nume, partide sau legi, care ii pot altera mesajul). Stiu insa de textul domnului Gotiu, de pe VoxPublica, asociat pe site-ul Ad-astra cu textul meu, care discuta mai direct partea semnalata de dvs. (ex. despre minister, Ordonanta etc.) si care se preteaza mai bine la o analiza de tipul celei propusa de dvs. aici. Dar, cum am promis mai sus, ma voi documenta asupra „argumentelor politice” si nu refuz provocarea dvs.

  5. 2 Octombrie 2010 la 8:48 pm

    Intocmai: academic freedom. De aceea mi-am si pierdut acum virginitatea pe bloguri – dupa stiinta mea, in blogosfera se exprima, pe aceasta tema, un singur „academic” (dumneavoastra) si sumedenie de non-academics. Imi curm temporar placerea discutiei pentru a nu va tulbura cititul.

    • 2 Octombrie 2010 la 9:15 pm

      Tinand cont de discutia pe care o avem, suntem cel putin doi „academics” (in plus, si eu sunt nou in „blogosfera”!)

  6. 2 Octombrie 2010 la 10:01 pm

    Fac si eu un disclaimer, in chip de prezentare: nu sunt nici eu angajat politic, dincolo de c.m.m.d.c-ul democratiei.
    In plus, nu am vreo legatura directa cu sistemul romanesc. Cu atat mai putin cu „Academiile” in discutie. Dar e un punct revelator.
    Singura legatura tine de un patriotism asupra caruia nu vreau neaparat sa vorbesc; am citit mai demult un articol al dvs. care contine motive.
    Intr-un cuvant, nu e vorba de a respecta regulile discutiei / blogului dvs.: chiar profesionalizarea / depersonalizarea / depolitizarea / rationalitatea dezbaterii mi-o doresc! Si n-am mai vazut-o demult in spatiul public, cel putin referitor la educatie, cercetare, stiinta si societate.

    Revenind la chestiunea in discutie, am scris pe Ad Astra la momentul in care ministerul educatiei a anuntat intentia masurii cu pricina. Era premergator discutiei din Guvern si emiterii OUG. Nici opinia guvernului nu s-a schimbat, nici a mea.

  7. 3 Octombrie 2010 la 12:57 pm

    More info – copiez dintr-un mesaj pe care l-am scris imediat dupa ce intentia a fost anuntata pe site-ul MECTS dar inainte de a se discuta OUG in Guvern. Sper sa fie folositor tuturor celor care se apleaca asupra cestiunii.

    Referitor la „Propunerea domnului ministru Daniel Petru Funeriu duce la armonizarea situaţiei din România cu uzanţele europene în domeniu”,
    puteti gasi aici lista institutiilor europene echivalente cu ASM romana (si care este membra a federatiei respective):

    http://www.feam.eu.com

    De pilda, puteti vedea aici
    http://www.academie-medecine.fr/histoire_statuts_et_missions.cfm
    istoria, functionarea si finantarea academiei omoloage franceze (daca tot suntem francofoni), care n-a fost si nu este finantata din venituri proprii.

    Aici
    http://www.leopoldina-halle.de
    despre decana de varsta a acestori institutii, care este finantata 80% din bugetul federal si 20% din cel al landului (estic si nu chiar landul cel mai avut, la ora actuala). Secretul bunei ei functionari a fost independenta fata de politic, chiar si in timpul comunismului.

    Despre Academia Medicala Belgiana, situl in franceza este aici:
    http://www.armb.be
    unde e disponibil un istoric de la inceputuri (1824) si pana azi, inclusiv statut si finantare.

    • 3 Octombrie 2010 la 8:06 pm

      Cunosc statutul organizatiilor descrise de dvs. Nu vreau sa discut specific in tara, pe cazuri concrete, deoarece discutia nu se poate face nuantat pe un blog (eu as organiza o masa rotunda pentru astfel de discutii…). Dar revenind la principii care au ghidat textul meu…
      (1) Toate institutiile descrise de dvs. au statutul de „academie”, in adevaratul sens al cuvantului! (sunt for suprem pentru domeniu, membrii lor poarta titlul de „academician” etc.). In tara, prin lege, doar Academiei Romane (si membrilor sai) i se recunoaste acest statut (ex. este forul suprem de stiinta si cultura, doar membrii ei pot avea titlul de „academician” etc.). Romania trebuie sa se hotarasca ce vrea! Daca doreste ca unele academii generale sau de ramura (cu traditie – cum este spre exemplu Academia Medicala – si cu personalitati – ex. cine se indoieste de valoarea exceptionala a profesorului Laurentiu Popescu? presedintele Academiei Medicale, dar si academician -) sa fie academii in adevaratul sens (descris mai sus) al cuvantului, atunci sa fie, dupa o analiza rationala si transparenta (cum incercam noi sa facem aici) care sa ia in calcul istoria, interesele tarii si resursele.

      (2) Chiar si in cazul academiilor mentionate de dvs. ati vazut ca indemnizatiile se dau selectiv si/sau tendinta este sa se elimine: „…The mean age for Academicians being 76 years, the Academy had to be renewed by giving Emeritus status (maintaining all academician rights, including vote, but removing the 616 € annual remuneration) to all newly elected academicians. For the same reasons, the Academy decided to increase the number of corresponding members and their initiatives. Aged less than 65 yrs (soon, it will be 60 yrs), they have the same rights than regular members except remuneration and vote…” ; oricum, aici parerea mea este altfel decat ar sugera acest „trend”: cred ca academiile nationale trebuie sustinute de la buget (inclusiv cu indemnizatii pentru membrii lor); un „scientist” care nu are asigurat un minim confort financiar (ex. este mereu stresat daca va putea sau nu sa-si plateasca facturile etc.), nu poate lucra la capacitate maxima!

      (3) In state federale, ca Germania spre exemplu, este (mai) de inteles ca pot exista mai multe academii nationale (desi eu sustin modelul american); in plus, sustinerea lor de la buget se face altfel intr-o tara cu economie puternica.

      Ca sa scurtez povestea, in opinia mea:
      (1) banii de la buget trebuie sa mearga spre academia nationala;
      (2) celelate academii trebuie sa se autofinanteze sau, daca interesul tarii o cere si se poate justifica, sa li se schimbe statutul pentru a deveni academii in sensul tare al cuvantului, dupa analize rationale si transparente (confuziile nu fac bine!);
      (3) decizia in acest sens trebuie luata argumentat, transparent, nuantat si fara favoritisme.

    • 3 Octombrie 2010 la 8:11 pm

      P.S. Cum au reactionat public academiile afectate de decizia Guvernului?

  8. 6 Octombrie 2010 la 7:46 pm

    Intai, scuze de intarzierea raspunsului.
    Ar fi o mare placere o masa rotunda pe subiect. As avea insa marea neplacere sa va contrazic la punctul (1): nu, nu exista o diferenta in privinta asta intre ASM si institutiile echivalente, daca acelea sunt institutii separate (e mai degraba regula in Europa, fiindca au un rol distinct fata de o academie, fie ea de stiinta in general). Nu poarta nici acolo titlul de „academician”, ci de „membru al academiei in chestiune”. Abuzul de titlu e, fireste, condamnabil si sanctionabil – dar nu prin astfel de masuri incalificabile precum OUG 79 care, oricum, nu le influenteaza cu nimic.

    ASM si omoloagele sale functioneaza exact in acest regim. Menirea lor speciala include sfatuirea guvernului in chestiuni de sanatate publica, practici medicale (atat chestiuni de eficacitate sau autenticitate, cat si de etica), invatamant medical. In cazul nostru, acestea sunt cuprinse la Art. 6 din Legea 264/2004 (http://www.legex.ro/Lege-264-16.06.2004-43276.aspx).
    Nu inteleg cum finantarea din venituri proprii sau prin competitie (cu cine, anume? tocmai fiindca are statut de for profesional suprem) ar ajuta-o sa-si indeplineasca menirea mai eficient sau exclusiv in interesul public.

    Spuneti ca Romania „trebuie sa aleaga”, si inca rapid. Romania nu este de confundat cu guvernul Romaniei care, intr-o chestiune nuantata si cu legatura cu un domeniu in care stam jalnic, isi propune sa schimbe regimul lor prin ucaz (iar nu prin proces legislativ normal). Pe deasupra, cu o justificare care insulta inteligenta, cunoasterea macare superficiala a chestiunii si o traditie lunga (atat nationala, cat si europeana).

    Daca vi se pare ca sunt nedrept sau prea dur in calificari, invit inca o data la citirea textul acelei ordonante. Dupa parerea mea, absolut nici unul dintre argumentele de acolo nu e valabil. As fi foarte recunoscator daca mi-ati indica precis care anume vi se pare valid.

    Fiindca sunteti mai filo-american, unde sunt „checks and balances” in chestiunea asta? Vi se pare „foarte bine”, vorba unui comentator, ca soarta unei institutii finantate public sa stea in bunul plac al guvernului, fara vreo analiza sau justificare macar credibila, daca nu solida? Folosind acest precedent si aceleasi argumente, un alt ministru ar opri oricand finantarea publica a oricarui institut sau insitutii „din subordine”.

    Pe mine asta ma tulbura – precum si entuziasmul cu care sustinem asta „fiindca da rezultatul bun” sau ne-o fi mai simpatica o persoana. Ma indoiesc ca-i asa bun dar e cu totul secundar. Principalmente, pentru mine e vorba de cateva principii elementare.

    • 6 Octombrie 2010 la 8:25 pm

      Cred ca o masa rotunda ar clarifica lucruri care nu se pot discuta prin blog (ex. eu am vazut in statutul Academiei Medicale din Franta – link trimis de dvs. – ca membrii ei se numesc „academicieni”, dvs. spuneti ca nu este asa, sau ca este o confuzie de termeni si statut etc.). De ce nu initiati printr-o organizatie non-profit o masa rotunda pentru o discutie seriosa? Daca ma veti invita si pe mine eu as participa si va garantez ca nu ma deranjeaza contraargumentele care sa ma faca sa recunosc cand gresesc.

      • 6 Octombrie 2010 la 10:23 pm

        Interactiunile mele directe cu membrii Academiei de Stiinta (in Franta) a fost totdeauna ca-si spun membres de l’Acamdémie des Sciences”, ba chiar ii corecteaza pe cei care le spun „académiciens”🙂. Cei din ASM la fel…

        Dar sa revenim la noi: scrie in legea ASM (si in cazul AOSR e la fel – m-am tocmai fiindca pe fond, ca sa spun asa, nu e prea mult de discutat) ce titulatura au membrii. Precum scrie in statutul AR ca membrii sunt singurii indreptatiti sa poarte titlul de academician.
        In privinta asta, nu stiu cine nu e de acord. Poate doar cei care abuzeaza de titlu, lucru care spune tot fara sa mai fie nevoie de prefixe sau sufixe.

        Prin urmare, desigur ca „neglijentele” sunt suparatoare si trebuie taxate. De altminteri, lucrul il putem face cel mai bine chiar noi, publicul – pentru un academician, trebuie ca e foarte stanjenitor cand e pus in situatia respectiva.
        Cred chiar ca-i un mic efort dar un exercitiu important de facut constant, data fiind desimea cetii axiologice in care traim. Intr-un articol din presa romana de ieri sau azi, am vazut ca mai tanarul dintre cei doi proaspeti nobelisti in fizica era numit „Fellow al Royal Society”, sub cuvant ca are un fellowship de la RS🙂. „Catavencii” (care au scris multe pe subiect) se mai alinta si ei cu „academicieni”… gluma-i gluma, critica e buna cand e sustinuta cat-de-cat, dar regulile-s reguli.
        Cand nu se respecta, totusi, trebuie corijat ca atare. Masura despre care discutam n-are nici in clin, nici in maneca. Psihologic vorbind, presupun chiar ca poate inrautati lucrurile (dar nu eu sunt specialistul aici :)).

        O masa rotunda o putem organiza oricand, la Ad Astra sau altundeva. Depinde doar de gasirea unui moment in convenabil.
        Si, evident, daca va mai fi cazul la acel moment, daca valtoarea politica n-o va fi „rezolvat-o” intre timp. Tristetea mea este ca povestea va fi politizata oricare ar fi deznodamantul parlamentar, desi institutiile cu pricina tocmai de asta au nevoie, de putina departare, independenta si calm. Ca orice lucru, sunt si ele perfectibile – dar cu siguranta nu cu toporul (directionat gresit), nediferentiat, fara justificare corecta dar justificari false. Si prin OUG!

  9. 21 Ianuarie 2011 la 10:16 am

    Haideti sa vedem cazul unui mare om de stiinta:

    Nivel 1.: Academia Romana- LAURENTIU POPESCU -Membru titular
    Nivel 2 : A.O.S.R. -LAURENTIU POPESCU -Membru titular
    Nivel 3 : A.S.M. – LAURENTIU POPESCU – Membru titular

    Sunt necesare trei „Academii” pentru un singur om ,fie el oricat de valoros ? De ce . Are nevoie de trei indemnizatii? Daca le merita datiile ,dar nu fiiond calare pe trei armasari in acelasi timp. Si apoi incercati sa-l puneti pe un om sa calareasca un armasar (A.R.)si inca doua martoage in acelasi timp? Si asta intr-o tara in care bugetul este atat de sarac incat se formeaza mai mult pe datorie.
    Sunteti oameni de stiinta,cautati si reabilitati resursele bugetare,restabiliti echilibrele economice,oferiti solutii de prosperitate si apoi veniti si cereti si indemnizatii.Altfel,mai multa decenta!. Un caine cu suflet de om!

  1. 30 Septembrie 2010 la 9:13 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: