Arhiva

Archive for Octombrie 2010

TEDxCluj: „Excelenţa în Ştiinţă şi Morală sau Despre cum să fii un OM: Un scurt Ghid spre Autodescoperire şi Autorealizare”

30 Octombrie 2010 5 comentarii

Pornind de la comentariile şi sugestiile voastre, cititorii acestui blog, coroborate cu opţiunile proprii, am ales titlul prezentării pe care o voi avea în cadrul TEDxCluj. Acesta este „ Excelenţa în Ştiinţă şi Morală sau Despre cum să fii un OM: Un scurt Ghid spre Autodescoperire şi Autorealizare” . Prezentarea va dura aproximativ 18-20 de minute şi va fi în limba română.

Structura discursului va fi următoarea:

Motto: „We should rather die of thirst than drink from the cup of mediocrity

Ce este excelenţa?

De ce focalizarea pe ştiinţă şi morală?

  • Ce este ştiinţa? (accent pe cunoaştere)
  • Ce înţelegem aici prin morală? (accent pe valori)
  • Ştiinţa (cunoaştere) + Morală (valori) = Viaţă care merită trăită atât în beneficul individual cât şi social (al speciei din care faci parte), împingând în faţă civilizaţia umană

De ce este excelenţa importantă în ştiinţă?

Cum se poate ajunge la excelenţă în ştiinţă?

Ce înseamnă şi ce riscuri generează lipsa de excelenţă în ştiinţă?

De ce este excelenţa importantă în morală?

Cum se poate ajunge la excelenţă în morală?

Ce înseamnă şi ce riscuri generează lipsa de excelenţă în morală?

Despre riscurile şi preţul asumării excelenţei

Cine poate fi excelent? Putem fi toţi excelenţi?

Sumarizare – Un scurt ghid pentru excelenţă, adică pentru a fi OM! Un OM este o fiinţă umană -parte a speciei homo sapiens – eliberată prin autodescoperire/autocunoaştere şi autorealizare

Nu intru acum în detalii referitoare la conţinut. El va fi însă organizat într-un cadru definit ca mesaj de poezia „If” („Dacă„) a lui Rudyard Kipling (vezi mai jos varianta în limba română) şi poezia „Glossă” (apasă/vezi aici) a lui Mihai Eminescu, evident ambele ca teze ale antitezei „Anti-If” („Anti-Dacă„) (vezi mai jos) de Kostas Varnalis. Evident, într-o logică hegeliană, speranţa este ca teza şi antiteza să ducă la un nivel superior de sinteză!

I. „DACĂ”…de Rudyard Kipling                                                            

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi nicio clipă încrederea în tine;
De poţi s-aşepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea,
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi,
Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării,
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi să-ţi vezi idealul distrus, şi din ruine
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere,
Şi tot ce-ai strâns o viaţa să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere,
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă,
Şi numai cu străşnicia voinţei tale,

Să steie peste vreme aşa cum stă o stâncă;

De poţi vorbi mulţimii, fără să minţi,

De poţi sta lângă regii, fără a te-ngânfa,
De, nici amici, nici duşmani, nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru ca doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nicio filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul, cu bunurile-i toate
Şi, ceea ce-i mai mult chiar, să ştii, vei fi un OM!”

 

II. „Anti-Dacă”…de Kostas Varnalis

De poţi să faci pe prostul când altul te repede –

făcând-o pe deşteptul – şi c-un cuvânt nu-l cerţi;

de nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede;

de-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

de nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti

şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept;

de-ţi place în iubire cu ură să izbeşti

şi totuşi îţi pui masca de sfânt şi de-nţelept;

de te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul

şi numai interesul îl sui la rang de ţel;

de părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul

şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

de rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite

drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi

când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,

tu, dându-le la dracu, poţi altele scorni;

de poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie

şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;

de nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,

dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn;

de poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii,

îmătrânite-n rele, să facă rele noi

şi sub nehotărâre plecându-te ca servii,

când toţi strigă:” ‘nainte!” doar tu să strigi:” ‘napoi!”

dacă, stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,

dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic

şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ,

te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic;

dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău

şi-n umbra lui te-linişti ca-n umbra unui pom,

al tău va fi Pământul cu tot prisosul său;

vei fi-ntre Domni, întâiul,

dar niciodată OM! „

Anunțuri
Categorii:Despre Viaţă Etichete:

Florian Ştefănescu-Goangă – Omagiu

26 Octombrie 2010 3 comentarii

În data de 27 octombrie 2010, la ora 10, pe str. Republicii nr. 37, în faţa bustului profesorului clujean de psihologie Florian Stefănescu-Goangă, va avea loc evenimentul amplasării tăbliţei cu noul nume oficial al “clădirii galbene” (clădire care i-a aparţinut, în care a locuit, şi pe care profesorul a donat-o “psihologiei”), aprobat de Consiliul de Administraţie al UBB, şi anume: “Clădirea Florian Stefănescu-Goangă”.

I. Despre Florian Ştefănescu-Goangă (text completat, preluat şi adaptat de la http://enciclopediaromaniei.ro/)

Florian Ştefănescu-Goangă (n. 5 aprilie 1881, Curtea de Argeş – d. 26 martie 1958) a studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908-1911, pentru obţinerea titlului de doctor. În teza sa de doctorat, cu titlul “Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben”, a cercetat tonalitatea afectivă a culorilor (clasificate de el în „excitatoare” şi „calmante”). Întors în ţară a fost numit profesor la Universitatea din Cluj şi a devenit membru corespondent al Academiei Române (1937). Preocupările sale au fost diverse, abordând atât teme din discipline mai aplicate ca psihologia muncii, psihologia şcolară (ex. psihologia copilului; psihodiagnostic) şi psihologia clinică (ex. deficienţa mintală; psihodiagnostic), cât şi teme legate de discipline fundamentale (ex. psihologie socială).

Ca om de ştiinţă, Florian Ştefănescu-Goangă a creat un cadru paradigmatic care marchează psihologia clujeană până astăzi. Astfel, pentru a avea o şcoală noi credem, urmând modelul profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, că este nevoie să dezvolţi patru componente cheie ale cunoaşterii, toate ancorate internaţional:

(1) Generarea de cunoaştere – prin cercetare avansată; a înfiinţat în anul 1922 “Institutul De Psihologie Experimentală, Comparată Şi Aplicată“, primul institut de psihologie experimentală din România, formând astfel o echipă valoroasă de psihologi experimentalişti, psihologia clujeană rămânând până astăzi pe un fundament riguros experimental.

(2) Transmiterea de cunoaştere – prin activităţi didactice performante; a dezvoltat catedra şi disciplinele academice de specialitate.

(3) Utilizarea cunoaşterii – prin servicii inovative către comunitate; prin funcţiile publice pe care le-a avut a depus un efort serios pentru introducerea psihologiei aplicate în instituţiile statului. Astfel, a fost introdusă fişa de observaţie psihologică în toate şcolile din România şi au fost înfiinţate institute psihotehnice la Bucureşti şi Cluj.

(4) Diseminarea cunoaşterii prin publicaţii, inclusiv reviste şi edituri proprii; a fondat şi a condus „Revista de Psihologie”, apărută la Cluj între 1938-1949.

II. Faptul că acest părinte fondator ne-a marcat serios pe cei care reprezentăm azi psihologia clujeană nu este doar o vorbă frumoasă, spusă din respect pentru memoria unui mare înaintaş. Spre exemplu, ca şef al celei mai noi catedre de specialitate din psihologia clujeană – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – am fost mereu preocupat să dau viaţă acestei viziuni, lucru care ne-a menţinut în top la nivel naţional (ex. catedra este în topul catedrelor de specialitate din ţară în ceea ce priveşte activitate de cercetare-dezvoltare-inovare) şi ancoraţi în reţele internaţionale de prestigiu (vezi la http://www.clinicalpsychologoy.ro). Astfel:

(1) Pentru a stimula generarea de cunoaştere am înfiinţat „International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health”, co-fondat de UBB împreună cu Albert Ellis Institute, SUA, un reper în domeniu la nivel internaţional, recunoscut în ţară de CNCSIS şi singur din această specialitate recunoscut ca un centru de excelenţă al UBB; Institutul este vârful de lance al catedrei în competiţia internaţională.

(2) Pentru a stimula transferul cunoaşterii prin educaţie am înfiinţat o catedră universitară – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – şi am introdus în premieră în ţară o serie de discipline noi care existau la nivel internaţional: (1) psihologia evoluţionistă, (2) consilierea genetică; şi (3) psihoterapiile validate ştiinţific (incluzând psihoterapia prin realitate virtuală şi roboterapia); De asemenea, prin Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România, pe care am fondat-o şi al cărei preşedinte sunt, am introdus şi structurat, după modele internaţionale, predarea şi practica psihoterapiei cognitiv-comportamentale, oferind formare profesională iniţială şi/sau continuă specialiştilor în domeniu, la standarde şi recunoaştere internaţionale.

(3) Pentru a stimula utilizarea cunoaşterii în viaţa cotidiană am înfiinţat Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech” şi „International Coaching Institute”, primele de acest tip din ţară, prin care oferim servicii inovative către comunitate.

(4) Pentru a stimula diseminarea cunoaşterii am fondat „Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies”, cea mai vizibilă şi influentă revistă de psihologie din ţară şi singura indexată Web of Science din domeniu din Centrul şi Estul Europei.

Toate aceste realizări au fost posibile, având în minte modelul şi viziunea dată de acest părinte fondator al psihologiei clujene.

II. Schiţă a programului evenimentului:

1. Vor vorbi:

  • Prof. univ. dr. Daniel David – Scurtă introducere a evenimentului
  • Prof. univ. dr. Andrei Marga şi/sau Prof. univ. dr. Szamoskozi Ştefan – Cuvânt din partea Rectoratului UBB
  • Prof. univ. dr. Călin Felezeu – Cuvânt din partea Decanatului Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei 
  • Şefii catedrelor de specialitate (în ordinea apariţiei catedrelor): Prof. univ. dr. Adriana Băban – Şeful Catedrei de Psihologie; Lector univ. Janos Reka – Şeful Catedrei de Psihologie Aplicată (incluzând linia maghiară de studii); Prof. univ. dr. Daniel David – Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie

2. Dezvelirea tăbliţei

3. Discuţiile vor continua în IP1 (de acum încolo G1; sic!) la un pahar de şampanie

Categorii:Despre Psihologie, Despre UBB Etichete:

Toamnă de Cluj…

26 Octombrie 2010 6 comentarii

Logic vorbind, într-o abordare nomotetică, este un truism să afirmi că fiecare anotimp are farmecul său.  Afirmaţia poate însă căpăta sens atunci când devine individualizată, într-o abordare idiografică.

Pentru mine toamna este anotimpul reflecţiilor, aducând o doză de melancolie, în varianta unei tristeţi funcţionale. Tristeţea funcţională are rolul de a preveni implicarea imediată în noi sarcini, dându-ţi astfel o pauză necesară (1) sedimentării psihologice a experienţelor avute; (2) stabilirii de noi scopuri/obiective şi a planurilor de implementare asociate şi (3) refacerii fizice şi psihologice, absolut necesare după efortul verii. Această stare „tomnatică” (melancolie/tristeţe funcţională) este un fenomen psihologic evoluţionist foarte important, care practic nu te lasă să te implici în noi sarcini până când nu eşti pe deplin pregătit şi/sau refăcut după efortul verii. Altfel spus, îţi maximizează şansele de reuşită în viitor. Aşadar, toamna este perioada când îţi „prioritizezi”, prin reflecţii raţionale, proiectele şi viaţa. În consecinţă, ea trebuie trăită şi experienţiată subiectiv… Şi ce poate fi mai de ajutor pentru inducerea acestei trăiri decât un „cântec terapeutic„. Aşadar, de la Cluj, în toamnă, o dedicaţie cititorilor şi prietenilor acestui blog, cu scopul terapeutic de dezvoltare şi optimizare personală…

 De Juventute (apasă aici): Muzica: Vali Şerban; Versuri: Horia Bădescu.

Categorii:Despre Viaţă Etichete:

Premiul „Flacăra” pentru ştiinţă

19 Octombrie 2010 21 comentarii

Am aflat (fiind anunţat recent de organizatori) cu plăcere şi surprindere că am fost nominalizat şi selectat pentru „Premiile Flacăra” – secţiunea Ştiinţă – pe anul 2010. Un om de ştiinţă nu lucrează pentru a fi premiat. O face de dragul progresului cunoaşterii. Uneori premiile apar când nu te aştepţi şi nu apar când crezi că ideea ar putea fi premiată de cineva (fără să doreşti sau să ţinteşti neapărat acest lucru). Aşadar, ca om de ştiinţă, poţi să fii fericit chiar dacă nu eşti premiat, iar dacă eşti premiat, poţi să fii fericit, dar şi recunoscător celor care ţi-au apreciat activitatea.

Ce sunt Premiile Flacăra?

Găsiţi aici o descriere a Premiilor, mai jos câteva link-uri (selecţie) care prezintă ediţiile trecute şi o listă cu laureaţii ediţiilor anterioare (de la începuturi până astăzi), aşa cum a fost ea publicată de fundaţia care oferă premiile. Aşa cum le prezintă organizatorii, „Premiile Flacăra„,  „…cele mai vechi şi mai cunoscute distincţii din presa românească onorează elitele acestei ţări acordând premii personalităţilor care s-au remarcat în unul dintre următoarele opt domenii: literatură, teatru şi film, muzică, arte plastice, ştiinţă, jurnalism, management şi sport. În plus, „…aşa cum ne-am obişnuit la ediţiile precedente, în cadrul Galei Premiilor Flacăra…vor fi acordate, de asemenea, Marele Premiu Flacăra respectiv Trofeul Calităţii Fierul de Cristal…”.  Dincolo de onoarea de a fi inclus în galeria celor care au primit aceste premii de tradiţie şi prestigiu este plăcerea oferită de faptul că am fost un mare „consumator” al publicaţiei „Rebus”! „Rebus” (prima aparitie in 1931) este una din publicaţiile importante ale fundaţiei, alături de revista „Flacăra” (fondată în 1911). Aşadar, acest premiu mă onorează ţinânt cont atât de istoria lui în România cât şi de oamenii de ştiinţă care l-au luat înaintea mea. Impărtăşesc cu voi această veste nu pentru că anul acesta Premiul Flacăra pentru ştiinţă l-am obţinut eu, ci pentru că l-a obţinut un psiholog, lucru foarte important pentru o ştiinţă şi o profesie relativ noi  în România – renăscute după 1989 – şi, mai precis, pentru receptarea şi înţelegerea lor la nivel naţional. Ceilalţi laureaţi ai ediţiei din 2010 pot fi găsiţia aici (câştigătorul „Marelui Premiu Flacăra” al ediţiei din 2010 este Ivan Patzaichin; primul laureat al „Marelui Premiu Flacăra” a fost Regele Mihai), iar comunicatul de presă poate fi găsit aici. Eu fiind anunţat de organizatori, felicitat deja de unii colegi şi cunoscuţi, am reacţionat cu această poziţie de informare şi mulţumire.

Gala Premiilor Flacăra 2010 (selecţie)

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentariu Personal:

Nu ştiu ce a determinat juriul să mă aleagă. Poate faptul că anul 2010 a fost unul important pentru mine şi domeniul în care lucrez. Gândind retrospectiv s-au întâmplat, într-adevăr, multe lucruri cu impact naţional şi internaţional în viaţa mea profesională/ştiinţifică. Enumăr câteva mai importante, aşa cum le văd eu, pe cât de sincer şi nedistorsionat pot prin autoevaluare, lăsând faptele şi evaluările altora să reflecte valoarea acestor realizări; precizez însă că ele au fost posibile ca urmare a muncii în echipă cu colegi din ţară (mai ales în mediul ştiinţific de la Universitatea „Babeş-Bolyai”) şi/sau străinătate; singur, cu siguranţă nu aş fi reuşit să le ating. În plus, mă bucur că le pot prezenta în limba română, chiar succint, cu ocazia acestui premiu, deoarece până acum, din păcate, sunt mai cunoscute în străinătate decât în ţară; aşa este România în aceste vremuri!

(1) Am reuşit să public, ca editor şi autor principal, o lucrare la Oxford University Press (împreună cu cel care a fost considerat la un moment dat în analizele de specialitate cel mai important psiholog în viaţă, profesorul Albert Ellis), – care sperăm să devină „trend-setter” în domeniu. Am scris, de asemenea, două capitole de carte în „handbook-uri” care se utilizează ca bibliografie la marile universităţi din lume şi mai multe articole ISI, în reviste cu factor de impact mare, dintre care unul (în curs de publicare în Clinical Psychology: Science and Practice), sper eu, va „zdruncina” serios, în sens bun, sistemul de organizare şi finanţare a psihoterapiei la nivel internaţional (vom vedea însă ecoul la o vreme după publicare).

  • David, D., Lynn, S., & Ellis, A. (2010). Rational and irrational beliefs in human functioning and disturbances: Implications for research, theory, and practice. Oxford University Press.
  • Dryden, W., David, D., & Ellis, A. (2010). Rational emotive behavioral therapy, in  K. S. Dobson (Ed.), Handbook of cognitive-behavioral therapies, 3rd edition.  New York: Guilford Press.
  • Wagstaff, G., F., David, D., Kirsch, I., & Lynn, S., J. (2010). The cognitive-behavioral model of hypnotherapy. In S. J. Lynn, J. W. Rhue, & I. Kirsch (Eds.), Handbook of clinical hypnosis (pp. 179-208). Washington, DC: American Psychological Association.

(2) Am construit o Platformă de cercetare – Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală care este, cred, între primele 10 din lume în domeniu, ca dotare şi cercetări derulate sau aflate în curs de derulare (am început organizarea ei în 2007/2008 şi am încheiat-o în 2010). Câteva referinţe din reacţiile internaţionale (preluate de la: http://behavioralhealthcentral.com) cu referire la Platformă:

“…IRVINE, CA – (MARKET WIRE) – 01/08/10 – EON Reality, the world’s leading interactive 3D software provider, supports the Babes-Bolyai University (BBU), in Cluj-Napoca, Romania with an immersive EON Icube environment for a virtual reality therapy project. Babes-Bolyai University is the largest university in Romania, one of the most influential in Eastern and Central Europe, and it was ranked on the first place in research among the Romanian Universities in 2009 by the National Council for Scientific Research in Higher Education. An advanced research platform developed at the Babes-Bolyai University, Department of Clinical Psychology and Psychotherapy in Romania, is innovating psychotherapy with virtual reality technology. The PsyTech-MATRIX Platform is the first one in Romania and one of the most advanced systems in the world, building on „state of the art technology” and combining significant psychotherapeutic methods. Professor Daniel David, a specialist on virtual reality therapy at the BBU, is the director of the ambitious „Star-Gate Psy” project. He has been conducting treatment and research for various symptoms such as anxiety, phobias, depression, and ADHD. „Virtual reality therapy has a lot of advantages in respect to control, safety, precise measurements, time reducing, and sometimes even cost-effectiveness, compared to traditional psychotherapy methods. Virtual techniques can be incorporated in any know form of psychotherapy, from cognitive-behavioral to psychodynamic and humanistic-existential,” said Daniel David. „An immersive virtual reality environment is as close as it can be to a real environment. It allows us to get accurate results and control the information that the client receives in a natural setting. In a marginal performance, this type of treatment is very helpful as it facilitates us to look into more complex processes, integration and understanding of psychotherapy processes. Moreover, target behaviors and cognitions will rise in virtual environments, and we can work on that,” stated David Opris, one of the research team members. A full installation of the Icube interactive 3D system, supplied by EON Reality, has taken place in the new building called AVALON (Advanced Virtual Application Laboratories of Napocensis), as a part of the „Star-Gate Psy” project, based on a grant from the Romanian National Authority for Research Government. For further information: Department of Clinical Psychology and Psychotherapy / International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health – http://www.psychotherapy.ro Babes-Bolyai University – http://www.ubbcluj.ro EON Reality – www.eonreality.com...”

„…Innovative Virtual Reality therapy promises great success for treatment and rehabilitation of ADHD symptom.

By applying techniques used in cognitive behaviour therapy into an immersive virtual environment, researchers at the Babes-Bolyai University, in Romania has developed a program that promises great success for ADHD treatment. Professor Daniel David, a specialist on virtual reality therapy at the Department of Clinical Psychology and Psychotherapy at the Babes-Bolyai University, in Cluj-Napoca, Romania, has together with a team of researchers developed a new concept for  a “Virtual Classroom Intervention” system for ADHD. Previously, the “Virtual Classroom” systems for ADHD were mainly focused on assessment rather than interventions. It is the first program for ADHD treatment that allows clinicians to use Cognitive Behaviour Therapy (CBT) techniques in an immersive, dynamic 3D environment where interaction, behavioural tracking and performance recording is possible. An initial testing implemented by researchers David Opris, Raluca Anton, & Anca Dobrean, involving eight boys diagnosed with ADHD (6-12 years of age) and 10 non diagnosed boys, suggested that the “Virtual Classroom Intervention” system provides a cost-effective and time reducing tool for attention performance measurements and treatment, beyond the existing traditional methods. “The ability to implement the CBT techniques designed for a real classroom in a virtual one, combined with the possibility of improved control, safety, measurements, time reducing, makes this application a very innovative one”, Professor Daniel David says. “One of the main advantages of this new program is that the procedure is highly accurate and requires a significantly shorter time compared to using a traditional approach”, David Opris adds. The “Virtual Classroom Intervention” system for ADHD” is a collaboration project between the USC Institute for Creative Technologies, San Diego, California, USA, Digital Mediaworks, Canada and the Department of Clinical Psychology and Psychotherapy / International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health at the Babes-Bolyai University, Romania…”

(3) Am fondat o catedră universitară – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie care este astăzi numărul unu în ţară în domeniul psihologiei, prin prisma activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare (ex. publicaţii internaţionale ISI, citări internaţionale, cărţi/capitole în străinătate, granturi, servicii inovative, etc.; spre exemplu, pentru publicaţiile ISI vezi analizele scientometrice ale Asociaţiei Ad-Astra a Cercetătorilor din România asupra performanţelor individuale ale oamenilor de ştiinţă din România); am început organizarea ei în 2007, iar azi suntem numărul I. Catedra are o structură departamentală complexă, incluzând, pe lângă activităţile clasice de predare şi cercetare, şi prima Clinică Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech” şi primul institut de coaching cognitiv-comportamental International Coaching Institute din România, prin care dezvoltăm componenta de inovare şi servicii avansate către comunitate. Activităţile de excelenţă ale Catedrei sunt exprimate de „International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health”, vârful de lance al catedrei în competiţia internaţională (fondat în colaborare cu Albert Ellis Institute, SUA; centru de cercetare recunoscut de CNCSIS în 2006; centru de cercetare de excelenţă al Universităţii Babeş-Bolyai în 2010).

Pentru realizările din această perioadă trebuie să mulţumesc multor oameni (ei se ştiu atunci când ne privim în ochi şi le spun şi acum: „Mulţumesc!”), dar unora în mod special! În primul rând, conf. univ. dr. Aurora Szentagotai, care a fost partenerul ştiinţific şi de idei cel mai important. Multe dintre proiecte nu se puteau naşte sau realiza fără contribuţia ei decisivă. Apoi, colegelor mele, conf. univ. dr. Anca Dobrean şi conf. univ. dr Alina Rusu, care mă susţin constant în organizarea şi buna funcţionare a catedrei; fără ele, cu siguranţă nu ne-am fi dezvoltat la nivelul la care suntem acum. În fine, colegilor şi studenţilor mei doctoranzi care înţeleg, zi de zi, pe pielea lor, ce înseamnă angajamentul şi dificultatea implementării unor valori ca: Tradiţie (prin Bun simţ), Excelenţă (prin Raţionalitate/Gândire critică), şi Onoare (prin Curaj), aducându-şi, la rândul lor, o contribuţie decisivă la exprimarea acestor valori. Ca un corolar, îl amintesc pe profesorul Ioan Radu, conducătorul meu de doctorat, care nu a fost doar un mentor ştiinţific, ci şi mereu aproape, susţinându-mă în momentele cheie, profesionale şi personale, atunci când am avut nevoie de el.

Cum să murim bine şi frumos. Un scurt ghid de bune practici!

18 Octombrie 2010 51 comentarii

Multă lume crede că dacă ceva este cert cu referire la specia noastră, este faptul că la un moment dat murim. Această concluzie certă şi pesimistă (sic!) este rezultatul unei ignoranţe ştiinţifice şi/sau religioase. Să înţelegem de ce susţin asta.

Ştiinţific (logic) vorbind, concluzia că „toţi oamenii mor” (care susţine şi viitorul particularizat „voi muri”) este adesea rezultatul unui raţionament inductiv. Prin urmare, această concluzie este probabilă, poate chiar foarte probabilă, dar nicidecum certă! Nu intru aici în detalii privind raţionamentul inductiv; ele pot fi găsite în orice manual de logică. Spun doar, ca exemplu, că o concluzie de tipul „toţi corbii sunt negri” este o concluzie probabilă. Văzând un corb, un al doilea corb şi un al X-lea corb şi văzând că sunt negri, concluzionăm „toţi corbii sunt negri”. Dar dacă X+1, pe care încă nu l-am văzut, este galben? Dar dacă se „naşte”  mâine unul gaben? Aşadar, concluzia corectă este „foarte probabil că toţi corbii sunt negri”. În cazul raţionamentului inductiv concluzia poate deveni certă doar dacă clasa de obiecte (ex. corbii) este limitată şi am analizat fiecare membru al clasei. Revenind de la corbi la oameni, oameni noi (asemenea corbilor) se nasc mereu, deci clasa nu este limitată; în plus, nu am văzut pe fiecare membru al speciei murind (sic!). Dincolo de analiza logică, suficientă în ea însăşi, un argument suplimentar este că printr-o astfel de atitudine refuzăm în mod iraţional ştiinţei posibilitatea unor descoperiri care pot prelungi viaţa la infinit (puţin probabil în baza a ceea ce ştim azi, dar posibil). Religios vorbind, nu poţi, printr-o astfel de atitudine – „murim cu certitudine” -, lua libertatea lui Dumnezeu de a nu te lăsa să mori. A mai arătat că uneori face asta (vezi cazului Proorocului Ilie)!

Sintetizând, raţional vorbind, este neserios să gândeşti că vei muri cu certitudine. Pe baza a ceea ce ştim până acum este însă foarte probabil să se întâmple acest lucru aşa că, tot raţional vorbind, este bine (1) să nu refuzi sau să eviţi defensiv ideea, (2) să fii gata/pregătit să mori oricând şi (3) să te pregăteşti pentru o moarte bună şi frumoasă. Dacă reuşeşti să asumi aceste trei lucruri, viaţa în sine devine mai interesantă şi mai plăcută de trăit!

Aşadar, cum să murim bine atunci când ştim cu ceva vreme înainte că se apropie sfârşitul? (voi aborda cu altă ocazie situaţia în care moartea se instalează pe neaşteptate şi foarte rapid). Iată un scurt ghid de bune practici, bazat pe studii de psihologie (combinând studiile de „psihologie a morţii” cu cele de „psihologie pozitivă”; vezi şi referinţele bibliografice).

I. GENEREAZĂ-ŢI CONFORT PSIHOLOGIC. La nivel psihologic ţintim fie pacea sufletească („ataraxia”, cum o numeau epicurienii) fie chiar o stare de fericire. Ca să ajungi să simţi astfel trebuie însă să:

(1) Fii mulţumit cu trecutul tău (viaţa ta) şi să-l accepţi aşa cum a fost. Evident, trecutul este greu de corectat! Sunt însă patru lucruri pe care le poţi face pentru a ajunge să-l accepţi şi să fii mulţumit de el (vezi pentru detalii www.thefourthings.org/ şi Byock, 2004):

(a) Iartă-i pe cei care ţi-au greşit; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IERT!

(b) Recunoaşte greşelile pe care le-ai făcut; dacă se poate, cere-ţi iertare de la persoanele cărora le-ai greşit. S-ar putea ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens. Cuvântul/gândul cheie este: IARTĂ-MĂ!

(c) Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, multumeşte-le. Cuvântul/gândul cheie este: MULŢUMESC!

(d) Iubeşte-i pe cei care contează; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IUBESC!

(2) Fii fericit în prezent. Pentru a fi fericit în prezent, chiar în preajma morţii fiind, trebuie să:

(a) Faci lucrurile care îţi generează plăcere şi pe care încă le poţi face.

(b) Interacţionezi cu persoanele care sunt importante pentru tine, dacă sunt şi ele disponibile şi interesate (nu te izola de bună voie!). Cei mai mulţi dintre noi nu doresc să rămână singuri în preajma morţii.

(c) Faci lucruri care corespund setului tău de valori. Cei mai mulţi dintre noi doresc să fie trataţi cu demnitate, ca fiinţe umane cu drepturi depline, până la moarte.

(d) Dezvolţi relaţii şi semnificaţii transpersonale (dincolo de tine şi relaţiile imediate), cu/prin divinitate (dacă eşti religios) şi/sau printr-o metafizică cu implicaţii axiologice (ex. rolul unui om care îşi asumă în lume valori „umaniste”).

(e) Formulezi dorinţele în termeni preferenţiali şi să-ţi doreşti doar ceea ce ai sau ceea ce poţi avea în termen scurt; nu mai este timp şi nu are rost să te implici în alte lucruri care pot genera disconfort şi/sau să-ţi doreşti lucruri pe care nu le (mai) poţi avea.

(3) Fii optimist în legatură cu viitorul. Cum să fii optimism când eşti în preajma morţii, ar putea întreba cineva? Simplu, aş răspunde eu:

(a) Dacă eşti o persoană religioasă, ai certitudinea unei noi vieţi (aici sau altundeva). Chiar dacă nu ai umblat doar pe căile „drepte”, Dumnezeu (din orice religie) este milostiv şi există căi de corectare (ex. rugăciunile celor vii, schimbarea atitudinii înainte de moarte, ritual religios al morţii etc.). Spre exemplu, un creştin adevărat ar trebui să fie fericit când moare el sau când îi mor cei apropiaţi, deoarece astfel se ajunge mai aproape de Dumnezeu şi se începe o nouă viaţă!

(b) Dacă nu eşti o persoană religioasă, optimismul poate fi legat de realizările pe care le ai şi de ceea ce ai făcut şi ai lăsat în urmă, cu impact în viitor. Gândeşte-te la ce ai făcut bine şi fă o listă a acestor lucruri. Fiecare om poate stabili o listă cu lucruri bine făcute, chiar dacă ele variază ca importanţă socială de la un individ la altul (ex. ai ajutat pe cineva); contează valoarea personală a lucrului bine făcut şi asta va da sens şi semnificaţie vieţii tale şi rolului tău în lume.

(II) OBŢINE CONFORT BIOLOGIC/MEDICAL. Suferinţa biologică trebuie să fie minimală; controlul durerii şi disconfortului, mai ales, sunt foarte importante! Asta se poate obţine prin asistenţă medicală, aşa că, dacă este cazul şi se poate face, nu o refuza.

(III) CREEAZĂ-ŢI CONFORT SOCIAL

(1) Lasă lucrurile importante în care eşti implicat bine organizate şi transparente (ex. parole de e-mail, conturi bancare, acte de proprietate etc.).

(2) Fă, dacă este posibil, aranjamentele legate de înmormântare (ex. locaţia).

(3) Fă-ţi testamentul.

Aşadar, dacă tot ne va veni rândul să murim, măcar să murim bine şi frumos! Urmează sfaturile simple de mai sus şi va fi bine!

Pentru referinţe şi detalii vezi şi:

 P.S. Mulţi clienţi/pacienţi îmi spun adesea că se tem de moarte. Le dau mereu răspunsul epicurienilor. Tu nu ai întâlnit şi nu vei întâlni moartea niciodată. Când ea apare, tu nu mai exişti; cât timp tu exişti, moartea încă nu a apărut. Aşadar, nu vă veţi întâlni niciodată şi nu are sens să vă temeţi unul de celălalt. În plus, frica se naşte din gânduri iraţionale de genul – „Nu trebuie să mor/nu pot concepe să mor, trebuie cu necesitate să trăiesc, este groaznic dacă mor” (cu variaţii lingvistice de la un om la altul, dar cu aceeaşi semnificaţie). Dacă pot accepta şi asuma semnificaţia raţională alternativă – „Mi-ar plăcea teribil de mult să nu mor şi fac tot ceea ce depinde de mine să trăiesc, dar accept, fără să-mi placă, faptul că uneori lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu” -, ea va fi însoţită de un distres uşor şi stimulativ. Ideea că „nu trebuie să mor/nu pot concepe să mor…” este iraţională deoarece (1) nu are suport logic (ex. simplu fapt că îţi doreşti ceva nu înseamnă şi că trebuie cu necesitate să se întâmple), (2) empiric (ex. probabilitatea de a muri este foarte mare) şi/sau (3) pragmatic (gândind astfel îţi generezi suferinţă emoţională, care nu te scapă de moarte, ci o face mai mizerabilă).

Categorii:Despre Viaţă Etichete:

TEDxCluj

11 Octombrie 2010 41 comentarii

Am avut astăzi o întâlnire cu reprezentanţii „TEDxCluj” (independently organized TED event). Sunt oameni interesanţi, tineri şi bine intenţionaţi!

TEDTalks (Technology Entertainment and Design) se referă la un set de conferinţe iniţiate de Sapling Foundation, USA cu scopul de a disemina idei importante („ideas worth spreading„). Găsiţi aici conceptul de bază: www.TED.com  

Reacţiile faţă de prima ediţie TEDxCluj (şi Bucureşti) au fost în general pozitive, cei mai mulţi fiind foarte mulţumiţi. Vezi aici prima ediţie (cu particularităţile proprii – „independently organized TED event„) şi vorbitorii, precum şi informaţii despre noua ediţie: www.TEDxCluj.com  

Am acceptat să fac o prezentare pentru această ediţie, ghidată de tema „Inspiring Actions”. Urmând modelul TEDTalks original, voi lansa o temă clară de discuţie, o voi argumenta, voi arăta cum trebuie implementată şi voi trage o concluzie.

Vă propun sa mă ajutaţi să aleg tema, dintre următoarele pe care le-am sugerat şi discutat şi cu organizatorii (titlul specific al prezentării va fi stabilit împreună cu organizatorii):

  • Despre implementarea serviciilor de sănătate mintală validate ştiinţific (un fel de echivalent SMURD – înţeles ca rigoare, calitate şi eficienţă –  în domeniul sănătăţii mintale), cu impact asupra domeniului sănătăţii mintale şi asupra comunităţii
  • Despre cum să construieşti o şcoală de psihologie care să genereze o schimbare de paradigmă în domeniu, în ţară, şi care să modifice modul în care sunt percepute psihologia şi beneficiile ei la nivel social
  • Excelenţa în ştiinţă şi viaţă – despre valori şi implementarea lor
  • Despre sănătatea mintală: ce este, ce nu este şi cum ar trebui să fie?
  • Ştiinţă, religie şi cunoaştere – implicaţii pentru viaţă
  • Despre raţionalitate şi fericire – implicaţii pentru viaţă
  • Despre psihoterapie şi realitate virtuală – cum să te ancorezi în viitor?

De asemenea, să alegem limba în care să fac prezentarea. Dacă o fac în limba engleză, audienţa din afara ţării ar fi mai mare, dar mulţi români nu vor avea acces la ea. Dacă o fac în limba română, evident, mă adresez doar românilor. Fiind TEDxCluj, probabil că ar fi mai înţelept să fac prezentarea în limba română. Ce credeţi?

Categorii:Despre Viaţă Etichete:

Ziua Internaţională a Sănătăţii Mintale

9 Octombrie 2010 19 comentarii

Deoarece 10 Octombrie 2010 este „Ziua Internaţională a Sănătăţii Mintale„, am reflectat un pic asupra stării domeniului, domeniu în care lucrez şi eu.

Cum stăm cu sănătatea mintală?

Aşa cum sugerează datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (dar şi alte analize statistice de specialitate), stăm tot foarte prost! În fiecare moment peste 10% din populaţia globului suferă de cel puţin o tulburare psihică, în care afectarea funcţionalităţii sociale este una severă. Procentul se dublează dacă includem şi situaţiile în care afectarea funcţională este una uşoară sau moderată. Aşadar, o mare parte din populaţia planetei suferă de tulburări psihice (spre exemplu, 1 din 4 familii are cel puţin un membru cu cel puţin o tulburare psihică). Costul acestor tulburări psihice (prin tratamentul pe care îl implică, prin efectul  economic şi social determinat de absenteism, scăderea eficienţei la locul de muncă, asistarea socială, etc.) este uriaş, în jur de 3-4% din PIB!

Cum stăm cu tratamentele tulburărilor psihice?

Din nou, aşa cum sugerează datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (dar şi alte analize statistice de specialitate), stăm tot foarte prost! Accesul la servicii de specialitate este unul dificil. Doar aproximativ 30% din adulţii şi aproximativ 50% din copiii cu tulburări psihice au acces la vreo formă de tratament. Dacă ne referim la tratamentul de specialitate, aproape 70% din copiii care ar trebui să primească servicii de sănătate mintală de specialitate (spre exemplu, de psihiatrie şi/sau de psihologie/psihoterapie) nu primesc astfel de servicii. Dacă includem accesul la servicii de tip „evidence-based” (validate ştiinţific), cifrele arată o imagine şi mai tristă, majoritatea neprimind, chiar atunci când primesc un tratament de specialitate, un tratament de specialitate validat ştiinţific. Cauzele acestor cifre sumbre sunt multiple, şi sunt legate mai ales de educaţia (şcolară şi/sau despre tulburări psihice) deficitară a pacienţilor (sau a părinţilor lor), de stigma asociată tulburărilor psihice şi de accesibilitatea serviciilor de specialitate de calitate. Nu mai detaliez (dar amintesc) faptul că uneori chiar tratamentele de specialitate existente (inclusiv cele validate ştiinţific), psihologice şi/sau medicale, nu se ridică încă la nivelul aşteptat de eficienţă pentru unele tulburări psihice majore (de aceea avem nevoie de dezvoltarea unor noi tratamente psihologice şi/sau medicale).

Ce facem şi ce trebuie făcut?

În ţară încă facem ce nu trebuie făcut! Mulţi psihologi şi psihiatri din ţară încă nu ştiu să lucreze ca echipă şi adesea se „sabotează” reciproc (ca profesii). Unii încă nu înţeleg nici acum că nu trebuie să repete „războiul” stupid de orgolii şi influenţă de acum 50 de ani din SUA. Aşa pierd ambele profesii (influenţă şi statut), pierde domeniul (în finanţare; fiind neuniţi, politicul îşi permite să ne ignore, când pe unii, când pe alţii, când pe toţi; dacă am fi uniţi am fi o forţă!) şi în final pierd mai ales pacienţii. Profesiile, deşi se suprapun pe alocuri, au specificul clar şi sunt independente una de alta (dar trebuie să lucreze împreună, deoarece ambele sunt „mental health professions” şi se pot potenţa reciproc). Cei foarte inteligenţi învaţă din greşelile altora şi nu le repetă. Suntem sau nu inteligenţi? Acestea fiind spuse, psihologii şi psihiatrii trebuie să militeze împreună pentru:

  • Susţinerea financiară adecvată a cercetărilor în domeniu (domeniul a fost şi este subfinanţat), atât asupra cauzelor (psihologice şi/sau medicale) tulburărilor psihice cât şi asupra unor noi tratamente (psihologice şi/sau medicale);
  • Organizarea inteligentă a serviciilor de specialitate (care au fost şi sunt subfinanţate) pentru ca pacienţii să aibă acces rapid la servicii de specialitate validate ştiinţific;
  • Conştientizarea factorului politic asupra unui calcul simplu şi inteligent. Astfel, dacă am aloca direct aproximativ un sfert (1%) din cât cheltuim acum (mai mult indirect) din PIB (3-4%) cu sănătatea mintală pentru activităţile descrise mai sus, am putea reduce, pe termen mediu şi lung,  cheltuielile cu sănătatea mintală din PIB cu cel puţin 50%, câştigând astfel aproximativ 1-2% din PIB! Nu mai vorbesc că acest câştig economic ar fi acompaniat şi de un câştig „umanist” (poate cel mai important!), exprimat în creşterea calităţii vieţii celor suferinzi de tulburări psihice.

Iată, amintesc în contextul acestui eveniment două interviuri pe care le-am dat, destul de recent, pe această temă:

Verifică şi site-ul International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, centru de excelenţă şi vârful de lance în ţară în generarea/producerea şi promovarea/diseminarea serviciilor psihologice validate ştiinţific (evidence-based) în domeniul sănătăţii mintale şi Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech”, prima unitate de profil din ţară specific dedicată implementării serviciilor (psihologice) de sănătate mintală validate ştiinţific.

Categorii:Despre Psihologie Etichete: