Prima pagină > Despre Psihologie > Ziua Internaţională a Sănătăţii Mintale

Ziua Internaţională a Sănătăţii Mintale

Deoarece 10 Octombrie 2010 este „Ziua Internaţională a Sănătăţii Mintale„, am reflectat un pic asupra stării domeniului, domeniu în care lucrez şi eu.

Cum stăm cu sănătatea mintală?

Aşa cum sugerează datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (dar şi alte analize statistice de specialitate), stăm tot foarte prost! În fiecare moment peste 10% din populaţia globului suferă de cel puţin o tulburare psihică, în care afectarea funcţionalităţii sociale este una severă. Procentul se dublează dacă includem şi situaţiile în care afectarea funcţională este una uşoară sau moderată. Aşadar, o mare parte din populaţia planetei suferă de tulburări psihice (spre exemplu, 1 din 4 familii are cel puţin un membru cu cel puţin o tulburare psihică). Costul acestor tulburări psihice (prin tratamentul pe care îl implică, prin efectul  economic şi social determinat de absenteism, scăderea eficienţei la locul de muncă, asistarea socială, etc.) este uriaş, în jur de 3-4% din PIB!

Cum stăm cu tratamentele tulburărilor psihice?

Din nou, aşa cum sugerează datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (dar şi alte analize statistice de specialitate), stăm tot foarte prost! Accesul la servicii de specialitate este unul dificil. Doar aproximativ 30% din adulţii şi aproximativ 50% din copiii cu tulburări psihice au acces la vreo formă de tratament. Dacă ne referim la tratamentul de specialitate, aproape 70% din copiii care ar trebui să primească servicii de sănătate mintală de specialitate (spre exemplu, de psihiatrie şi/sau de psihologie/psihoterapie) nu primesc astfel de servicii. Dacă includem accesul la servicii de tip „evidence-based” (validate ştiinţific), cifrele arată o imagine şi mai tristă, majoritatea neprimind, chiar atunci când primesc un tratament de specialitate, un tratament de specialitate validat ştiinţific. Cauzele acestor cifre sumbre sunt multiple, şi sunt legate mai ales de educaţia (şcolară şi/sau despre tulburări psihice) deficitară a pacienţilor (sau a părinţilor lor), de stigma asociată tulburărilor psihice şi de accesibilitatea serviciilor de specialitate de calitate. Nu mai detaliez (dar amintesc) faptul că uneori chiar tratamentele de specialitate existente (inclusiv cele validate ştiinţific), psihologice şi/sau medicale, nu se ridică încă la nivelul aşteptat de eficienţă pentru unele tulburări psihice majore (de aceea avem nevoie de dezvoltarea unor noi tratamente psihologice şi/sau medicale).

Ce facem şi ce trebuie făcut?

În ţară încă facem ce nu trebuie făcut! Mulţi psihologi şi psihiatri din ţară încă nu ştiu să lucreze ca echipă şi adesea se „sabotează” reciproc (ca profesii). Unii încă nu înţeleg nici acum că nu trebuie să repete „războiul” stupid de orgolii şi influenţă de acum 50 de ani din SUA. Aşa pierd ambele profesii (influenţă şi statut), pierde domeniul (în finanţare; fiind neuniţi, politicul îşi permite să ne ignore, când pe unii, când pe alţii, când pe toţi; dacă am fi uniţi am fi o forţă!) şi în final pierd mai ales pacienţii. Profesiile, deşi se suprapun pe alocuri, au specificul clar şi sunt independente una de alta (dar trebuie să lucreze împreună, deoarece ambele sunt „mental health professions” şi se pot potenţa reciproc). Cei foarte inteligenţi învaţă din greşelile altora şi nu le repetă. Suntem sau nu inteligenţi? Acestea fiind spuse, psihologii şi psihiatrii trebuie să militeze împreună pentru:

  • Susţinerea financiară adecvată a cercetărilor în domeniu (domeniul a fost şi este subfinanţat), atât asupra cauzelor (psihologice şi/sau medicale) tulburărilor psihice cât şi asupra unor noi tratamente (psihologice şi/sau medicale);
  • Organizarea inteligentă a serviciilor de specialitate (care au fost şi sunt subfinanţate) pentru ca pacienţii să aibă acces rapid la servicii de specialitate validate ştiinţific;
  • Conştientizarea factorului politic asupra unui calcul simplu şi inteligent. Astfel, dacă am aloca direct aproximativ un sfert (1%) din cât cheltuim acum (mai mult indirect) din PIB (3-4%) cu sănătatea mintală pentru activităţile descrise mai sus, am putea reduce, pe termen mediu şi lung,  cheltuielile cu sănătatea mintală din PIB cu cel puţin 50%, câştigând astfel aproximativ 1-2% din PIB! Nu mai vorbesc că acest câştig economic ar fi acompaniat şi de un câştig „umanist” (poate cel mai important!), exprimat în creşterea calităţii vieţii celor suferinzi de tulburări psihice.

Iată, amintesc în contextul acestui eveniment două interviuri pe care le-am dat, destul de recent, pe această temă:

Verifică şi site-ul International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, centru de excelenţă şi vârful de lance în ţară în generarea/producerea şi promovarea/diseminarea serviciilor psihologice validate ştiinţific (evidence-based) în domeniul sănătăţii mintale şi Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech”, prima unitate de profil din ţară specific dedicată implementării serviciilor (psihologice) de sănătate mintală validate ştiinţific.

Anunțuri
Categorii:Despre Psihologie Etichete:
  1. Lara
    9 Octombrie 2010 la 10:27 pm

    Buna seara, apropo de sanatatea mentala am o intrebare. De ce la admiterea (sau inscrierea) la facultate (in special la cea de Psihologie) nu se aplica un interviu sau chestionar pe tulburari mentale viitorilor studenti? Aduc acest subiect in discutie deoarece stiu o multime de studenti (deja) la Psihologie care au o serie de probleme cel putin subclinice. Ma refer la faptul ca le aveau dinainte de a studia acest domeniu (deci nu si le-au indus prin studiul diverselor tulburari). Cu toate acestea din moment ce sunt studenti, din cate stiu regula UBB-ului (la nivelul facultatii de psihologie) spune ca nu ar fi indicat sa fie pacientii unor cadre didactice. Toate bune am inteles ideea pana acum. Ceea ce nu inteleg este de ce trebuie in aceasta situatie sa apeleze la ceilalti psihologi din cluj care nu sunt cadre didactice UBB, si care evident sunt mult sub limita decentei in ceea ce priveste evaluarea si diagnosticul clinic. De exemplu, o cunostinta de a mea aflandu-se in situatia de fata (ca si studenta cu simptome OCD) apeland la un psiholog fara legatura cu UBB-ul, nu numai ca nu i s-a aplicat nici un chestionar, interviu, etc. legat de problema sa, ci i s-a si recomandat sa isi faca analizele de sange deoarece probabil are o cadere de calciu…Hellooo??? Deci daca sta cate 5 minute in fata usii si nu poate pleca deoarece este sigura ca nu a inchis-o, ar trebui sa aiba pastilele de calciu la ea???
    Oricum, ideea este ca exista o diferenta uriasa intre psihologii care predau si sunt la zi cu ce apare nou si cei care doar stau la povesti…Este pacat deoarece sunt convinsa ca exista multi absolventi de psihologie cu multe probleme (de natura cel putin subclinica) nerezolvate…
    Cu respect,
    Lara

    • 10 Octombrie 2010 la 10:12 am

      Prima problema este foarte bine pusa! Acum suntem in procesul de explorare a posibilitatilor de a stabili incompatibilitati intre diverse tulburari psihice si practica psihologiei (inclusiv intrarea la specializarea „psihologie’). Trebuie insa sa tinem cont de drepturile bolnavului cu tulburari psihice, prin care si cel la educatie.

      A doua problema este una falsa. Da, nu incurajam acest lucru, dar nu este nici interzis! Decizia se ia de catre terapeut (in consultanta cu clientul), analizand potentialele conflicte de interes. In plus la Clinica Universitara de Psihologie „Babes-Bolyai – PsyTech” lucreaza psihologi care nu sunt cadre didactice. Daca va fi cazul ei va pot sugera colegi din comunitate, unii foarte buni.

  2. Un Clujean
    10 Octombrie 2010 la 10:28 am

    Laura, cred ca si tu „gresesti…”! Stii de ce plec de la aceasta idee? De la simpla ta eticheta pusa asupra tuturor studentilor si psihologilor fara sa ai un studiu empiric care sa-ti valideze aceasta credita. Mai mult decat atat, profesorul sublinia ceva mult mai interesant: „În ţară încă facem ce nu trebuie făcut! Mulţi psihologi şi psihiatri din ţară încă nu ştiu să lucreze ca echipă şi adesea se “sabotează” reciproc (ca profesii). Unii încă nu înţeleg nici acum că nu trebuie să repete “războiul” stupid de orgolii şi influenţă de acum 50 de ani din SUA. Aşa pierd ambele profesii (influenţă şi statut), pierde domeniul (în finanţare; fiind neuniţi, politicul îşi permite să ne ignore, când pe unii, când pe alţii, când pe toţi; dacă am fi uniţi am fi o forţă!) şi în final pierd mai ales pacienţii.” In instanta, ca procuror, daca nu ai un mijloc de proba, nu ai ce cauta la judecator. Asadar, indemn la ratiune!

    • 10 Octombrie 2010 la 10:48 am

      Am inlocuit sintagma dvs. initiala cu cea de „gresesti” pentru a nu fi considerata un atac la persoana din partea celui care a postat anterior. Daca nu sunteti multumit/multumita, va rog sa-mi spuneti, dar atunci va trebui sa sterg tot mesajul dearece nu vreau sa stimulez atacul la persoana intre cei care citesc blogul acesta. Multumesc pentru intelegere.

    • Lara
      10 Octombrie 2010 la 3:59 pm

      In primul rand este LARA! In al doilea rand nu cred ca am folosit sintagmene „toti studentii si toti psihologii”, deoarece stiu de mult ca este un absolutism… Iar ideea cu studiul empiric, nu am inteles daca este pe bune sau facuta la misto?. Oricum, este pacat ca unii iau in gluma niste probleme care exista si care evident nu trebuie validate!!!

  3. Lara
    10 Octombrie 2010 la 4:00 pm

    Scuze, mesajul se adreseaza evident Unui Clujean.

  4. Blacky
    10 Octombrie 2010 la 4:44 pm

    Intr-adevar starea de sanatate mintala a studentilor de la psihologie si a psihologilor, psihoterapeutilor necesita atentie, insa incidenta problemelor psihice in randul psihologilor si a studentilor la psihologie poate doar aproximeaza pe cea a populatiei generale sau este chiar mai mica. Si chiar sunt unii stomatologi care pe parcursul vietii dezvolta carii dentare sau ajung sa necesite o proteza dentara. Dar cea mai mare parte a problemelor psihologice care pot fi prezente in randul psihologilor nu se incadreaza in tulburari psihice cu diagnostic pe viata.
    Pe de alta parte sunt alte probleme care ar necesita mai multa atentie. Mai precis pregatirea profesionala a celor care intra in sistem si ajung sa practice si sa ofere servicii si monitorizarea modului in care isi practica profesia. Dar atat timp cat sunt persoane care pratica psihoterapia „ca sa mai castige un ban in plus” si prin aceasta nu doar ca persoana se face vinovata de evaziune fiscala, si incalca codul muncii, dar nici nu detine un atestat pe psihoterapie. Prin urmare, o parte a controlului privind modul in care se desfasoara lucrurile poate sa vina si din partea beneficiarilor. Mai precis sa fie educata si informata populatia generala si potentialii pacienti/clienti privind serviciile psihologice validate stiintific, astfel incat pacientul/clientul sa stie ca are libertatea sa aleaga seriviciile de care si de la cine sa beneficieze. Pacientul nu este obligat sa cumpere un kilogram de cartofi doar pentru ca vanzatorul spune asta. Exista o varietate de vanzatori de cartofi.

    • 10 Octombrie 2010 la 5:13 pm

      Este clar, Colegiul Psihologilor trebuie sa fie mai activ in activitatile de control, tocmai pentru a preveni si elimina situatii descrise aici si pentru a creste calitatea serviciilor psihologice. Tocmai s-a inceput o astfel de activitate in Cluj, iar cei care au sesizari privind nereguli administrative se pot adresa Colegiului (ex. practica psihoterapia sau a psihologie in toate specialitatile, fara atestat de libera practica de la Colegiu).

  5. Un Clujean
    10 Octombrie 2010 la 7:49 pm

    Da, pe langa cele spuse de Blacky mai este ceva: Colegiul Psihologilor din Romania trebuie sa articuleze in media din Romania profesia de psiholog. Madalina Manole si altii ca ea, risca sa apeleze la servicii in afara CPR. Asadar, si unii psihologi precum si unii care nu sunt psihologi aduc un mare prejudiciu psihologilor atestati.

  6. Florentina
    11 Octombrie 2010 la 3:27 pm

    Dle Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID, in legatura cu acel curs postuniversitar (Optimizarea performanţei profesionale prin consultanţă şi coaching cognitiv-comportamental), sunt valabile cele 20 de credite si pentru psihologul clinician? Va multumesc.

    • 11 Octombrie 2010 la 5:54 pm

      Da, cursul a fost acreditat la comisia de clinica. V-as ruga insa sa tinem intrebarile legate de tema posturilor. Multumesc.

  7. ramona
    11 Octombrie 2010 la 5:01 pm

    Daca se vorbeste atat de mult de sanatatea mintala ,atunci, intrebarea mea este „De ce nu este evaluata corect ,si mai mult cei care sufera de aceste bolii mintale de ce nu sunt tratati corespunzator si adecvat.” sunt atatea studii despre bolile mintale si atatea cartii scrise,dar totusi majoritatea nu i-au in serioas aceste probleme.

  8. Livia
    19 Octombrie 2010 la 10:24 pm

    Revenind la topicul inscrierii la facultatea de psihologie, eu, personal (bineinteles), nu sunt de scord cu conditionarea admiterii pe motiv de psihopatologie. Cel putin in momentul de fata nu reusesc sa deslusesc ce anume este incompatibil intre varii tulburari psihice si studiul psihologiei. In principiu, consider ca ideea de „ignorance is bliss” este o aberatie, una chiar daunatoare, si ca orice informatie pertinenta care-ti survine nu poate decat ajuta in a te forma ca om (din toate punctele de vedere atat de discutate la facultate). Ei, daca vorbim de asa-numitii „succesful psychopaths”, atunci poate ar fi bine sa fie identificati inainte de inscrierea la facultatea de psihologie. Dar, in cazul asta, am risca sa nu mai fie atat de „succesful”. Si nu stiu care din cele doua variante ar fi mai buna. In schimb, in ceea ce priveste conditionarea practicarii psihoterapiei, mi se pare just si sanatos un astfel de triaj. Cu alte cuvinte, educatie, da! Si practica, da, dar …

    • Livia
      20 Octombrie 2010 la 12:10 pm

      Doar o corectie: „successful”.

  9. 9 Decembrie 2010 la 6:13 pm

    bine asa

  10. DC
    21 Februarie 2011 la 2:23 pm

    Azi, inregistrez la emisiunea: „Ora de sanatate” o editie a emisiuni cu tema sanatatea mintala la postul de televiziune „Transilvania Chanel” din Cluj-N. Era mai indicat sa veniti dumneavoastra. Dar pe viitor va invit si sper sa ne dati curs invitatiei. Suntem onorati sa veniti.

    • 1 Martie 2011 la 10:16 pm

      As fi venit cu placere; sunt insa plecat din tara pana in 15 martie. De aceea sunt si mai tacut pe blog si in urma cu raspunsuri la mesaje…

  1. 10 Octombrie 2010 la 11:51 am
  2. 12 Octombrie 2010 la 2:19 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: