Prima pagină > Despre UBB, Educaţie şi Cercetare > UBB si universităţile româneşti în clasamente internaţionale – SCImago Institutions Ranking

UBB si universităţile româneşti în clasamente internaţionale – SCImago Institutions Ranking

            Foarte recent a fost publicat un clasament internaţional important al universităţilor şi instituţiilor de cercetare, atât global cât şi pe domenii – SCImago Institutions Ranking (http://www.scimagoir.com).   

            Clasamentul ia în calcul publicaţiile internaţionale indexate în baza de date internaţională SCOPUS şi are mai mulţi indicatori:

  • (1) numărul de publicaţii;
  • (2) colaborările internaţionale (ex. calculate în funcţie de numărul de lucrări în colaborare cu autori din străinătate);
  • (3) impactul în domeniu/literatura internaţională;
  • (4) publicaţii în reviste de top/calitate (top 25% reviste).

Indicatorul de referinţă este primul indicator, dar clasamentul poate fi analizat nuanţat, prin prisma tuturor indicatorilor sau a combinaţiei lor pe baza unor ponderi stabilite de actorii interesaţi. Aşa cum spuneam, clasamentul include, pe lângă universităţi, şi organizaţii guvernamentale şi academii naţionale. Din ţară apar în clasament două astfel de instituţii: Academia Română (AR; cu toate institutele din structura sa) şi Institutul de Fizică Atomică (IFA; cu toate institutele din structura sa).

În ceea ce priveşte universităţile româneşti, clasamentul reflectă ceea ce spuneam şi în celelalte analize prezentate pe acest blog, şi anume că pe primele locuri se situează aceleaşi universităţi, care îşi schimbă locul între ele în funcţie de nuanţele introduse în criteriile şi indicatorii utilizaţi în clasament.

I. EVALUAREA GLOBALĂ A UNIVERSITĂŢILOR ROMÂNEŞTI – SCImago RANKING

            În evaluarea globală apar 16 universităţi din România vizibile la nivel internaţional (din peste 100 de stat şi private câte există acum!). Ordinea universităţilor româneşti – aflate în primele 2000 de universităţi ale lumii – în ţară este următoarea (în paranteză este trecută poziţia la nivel internaţional):

(1)   Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB; 762)

(2)   Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj (UBB; 1121)

(3)   Universitatea din Bucureşti (UB; 1218)

(4)   Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (UAIC; 1502)

(5)   Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi (UTGA; 1646)

(6)   Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN; 1760)

(7)   Universitatea Politehnica din Timişoara (UPT; 1813)

Note:

  • Celelalte universităţi româneşti vizibile în acest ranking internaţional (în număr de 9) apar după poziţia 2000. Acestea sunt cele din clusterul medical tradiţional (Bucureşti-2504, Cluj-2579, Timişoara-2775), din Braşov (Universitatea Transilvania din Braşov-2753), Bucureşti (Academia de Studii Economice-2827), Constanţa (Universitatea Ovidius din Constanţa-2716), Craiova (Universitate din Craiova-2293), Galaţi (Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi-2797) şi Timişoara (Universitatea de Vest din Timişoara-2455).
  • Institutul de Fizică Atomică (reunind mai multe institute de fizică) şi Academia Română (cu institutele subiacente) ocupă poziţiile 916, respectiv 1115 la nivel internaţional.
  • Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj depăşeşte Universitatea Politehnica din Bucureşti la toţi indicatorii de calitate (colaborările internaţionale; impactul în literatura internaţională; publicaţii în reviste de calitate), dar este depăşită la numărul de publicaţii (acest indicator poate depinde de numărul de angajaţi).

II. EVALUAREA UNIVERSITĂŢILOR ROMÂNEŞTI PE DOMENII SPECIFICE  – SCImago RANKING

1. Ştiinţele Socio-Umane – „Social sciences and humanities” – (Arts and Humanities, Decision Sciences, Social Sciences, Psychology, Economics, Econometrics and Finance Business, Management and Accounting)

  • Universitatea Babeş-Bolyai este pe primul loc în ţară (761 la nivel internaţional), singura universitate din România inclusă şi vizibilă în clasament.

2. Ştiinţele Vieţii – „Life sciences” – (Agricultural and Biological Sciences, Neuroscience, Biochemistry, Genetics and Molecular Biology, Pharmacology, Toxicology and Pharmaceutics, Immunology and Microbiology)

  • Universitatea Babeş-Bolyai este pe primul loc în ţară (1802 la nivel internaţional). Ea este urmată de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1872 la nivel internaţional) şi de Universitatea din Bucureşti (2016 la nivel internaţional). Academia Română (cu institutele din structura sa) ocupă locul 4 în ţară (2068 la nivel internaţional).

3. „Ştiinţele Fizice” – „Physical sciences” – (Chemistry, Environmental Science, Chemical Engineering, Materials Science, Physics and Astronomym, Energy, Earth and Planetary Sciences, Mathematics, Computer Science, Engineering)

  • Universitatea Babeş-Bolyai se află pe locul trei în ţară (725 la nivel internaţional), după Universitatea Politehnica din Bucureşti (472 la nivel internaţional) şi Universitatea din Bucureşti (705 la nivel internaţional). UBB are însă indicatorul de colaborări internaţionale şi pe cel de impact în domeniu mai ridicat ca UPB şi UB. În clasament mai apar Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, pe locul 4 în ţară (945 la nivel internaţional), şi încă 10 universităţi situate peste poziţia 1000 la nivel internaţional. IFA (cu institutele componente) se află pe poziţia 491 la nivel internaţional, iar Academia Română (cu institutele din structura sa) pe poziţia 636.

4. Ştiinţele SănătăţiiHealth sciences” – (Health Sciences, Medicine Dentistry, Nursing, Health Professions, Veterinary)

  • În clasament apar trei universităţi din ţară, în această ordine: (1) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj (1458 la nivel internaţional); (2) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti (1466 la nivel internaţional) şi (3) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” din Timişoara (1594 la nivel internaţional).

III. IMPLICAŢII ALE CLASAMENTULUI UNIVERSITĂŢILOR – SCImago RANKING

Implicaţii pentru Universitatea Babeş-Bolyai:

  • UBB ocupă poziţii de frunte între universităţile din ţară. Totuşi, ea trebuie să-şi amelioreze poziţia la nivel internaţional. Această ameliorare se poate face prin:
    • Creşterea numărului de publicaţii ştiinţifice indexate SCOPUS (aici ne aflăm pe locul 2 în ţară, după UPB, deşi depăşim UPB la toţi indicatorii de calitate din clasament).
    • Creşterea numărului publicaţiilor cu colaborări internaţionale; deşi ne aflăm pe primul loc în ţară la acest indicator, trebuie stimulat numărul de publicaţii cu colaborări internaţionale pentru a ne îmbunătăţii poziţia internaţională.
    • Creşterea numărului de publicaţii în reviste de top; deşi acest indicator este, aşa cum spuneam mai sus, mai bun ca al universităţii aflate acum pe primul loc în ţară, el trebuie îmbunătăţit pentru a ne ameliora poziţia la nivel naţional şi internaţional.
    • Creşterea numărului de publicaţii innovative pentru a atrage un număr mai mare de citări şi a avea un impact mai mare în domeniu; deşi acest indicator este mai bun ca al universităţii aflate acum pe primul loc în ţară, el trebuie îmbunătăţit pentru a ne ameliora poziţia la nivel naţional şi internaţional (mai ales pentru a ieşi din „zona roşie”).
    • UBB ocupă locul 1 în ţară în ştiinţele socio-umane (761 la nivel internaţional) şi ale vieţii (1802 la nivel internaţional), dar cea mai bună poziţie internaţională o are în „ştiinţele fizice” (725). Acest lucru arată că dacă la nivel internaţional poziţiile ştiinţelor socio-umane şi ale „ştiinţelor fizice” de la UBB sunt relative apropiate (761 versus 721), în ţară ştiinţele socio-umane nu sunt acum la nivelul celor de la UBB, fapt exprimat în prima poziţie a UBB în acest domeniu în ţară (şi unica din ţară în clasamentul acestui domeniu). Aşadar, în ştiinţele socio-umane, UBB trebuie să se raporteze direct la standarde (benchmarks) internaţionale.
    • În „ştiinţele fizice” UBB trebuie să-şi amelioreze poziţia atât internaţional cât şi naţional. La nivel naţional, trebuie crescută productivitatea (numărul de publicaţii), UBB fiind depăşită de UPB doar la acest indicator, în timp ce la ceilalţi indicatori de calitate UBB se află în faţa UPB. În comparaţie cu UB, UBB are un număr de publicaţii mai mic şi un scor uşor mai scăzut în ceea ce priveşte publicaţiile în reviste de top (31 versus 28.29), dar depăşeşte UB la indicatorii privind colaborările internaţionale (53.40 versus 46,62) şi impactul în domeniu (0.85 versus 0.73).

      Programul de Excelenţă demarat în acest an (2010) la UBB urmăreşte tocmai îmbunătăţirea indicatorilor la care UBB nu stă încă foarte bine la nivel internaţional, deşi în ţară este una din universităţile de top.

 Implicaţii pentru mediul academic românesc:

            Coroborând acest clasament cu alte clasamentele naţionale (CNCSIS) şi internaţionale (ex. ARWU/Shanghai, HEEACT/Taiwan, QS-WUR, THE-WUR) este evident că Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Politehnica din Bucureşti (în ordine alfabetică) ocupă primele poziţii ale podiumului (locul ocupat depinde de nuanţele introduse în criteriile şi indicatorii de clasificare). La acestea se mai adaugă Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi care, atunci când se ia în calcul cu pondere mai mare productivitatea în comparaţie cu producţia ştiinţifică, poate intra pe podium. Următoarele “clustere” sunt reprezentate de universităţile tehnice (Cluj, Iaşi, Timişoara) şi de cele medicale (Bucureşti, Cluj, Timişoara), la care se adaugă, pe poziţii variate, unele din universităţile descrise în clasamentul global prezentat mai sus. Trebuie menţionat că nicio universitate privată din România nu este vizibilă la nivel internaţional prin prisma acestui ranking (fapt consistent şi cu celelalte ranking-uri internaţionale majore).

          Pentru ameliorarea poziţiei României în clasamentele internaţionale ale educaţiei şi cercetării, toate universităţile româneşti care se consideră de top şi de cercetare trebuie să aibă ca misiune nu doar creştere outputului ştiinţific – misiune obligatorie -, ci, mai ales, creşterea calităţii outputului ştiinţific. Spre exemplu, în prezent, rankingul SCImago arată că prea multe universităţi româneşti se află în” zona roşie” a indicatorului privind impactul şi citările internaţionale ale outputului ştiinţific românesc. În acest sens vezi politica nouă de la CNCSIS de a nu premia la fel orice publicaţie internaţională (ISI) – cum a fost în prima etapă când am dorit să creştem vizibilitatea cercetării româneşti; acum premierea se face în funcţie de factorul de impact al revistei în care se publică – pentru a creşte indicatorii de calitate ai publicaţiei legaţi de impact/citări şi valoarea revistei. În plus, trebuie spus răspicat: nu se poate face performanţă sau excelenţă în universităţile româneşti fără o reformă de fond a mediul socio-cultural românesc. Mă refer aici la normalizarea grilei de valori a acestei ţări şi la implementarea meritocraţie democratice. Sigur că universităţile au ele însele un rol în acest proces, dar ele la rândul lor pot benefia de proces, fiind astfel o situaţie în care cauza şi efectul îşi schimbă locul, potenţându-se reciptoc.

            Probabil că, şi aşa ar trebui să fie, aceste clasamente vor ghida tipul de universitate pe care îl vom avea în ţară (ex. de cercetare versus de educaţie şi cercetare versus de educaţie) şi finanţarea lor diferenţiată şi adecvată (absolut obligatorie pentru atât pentru atingerea standardelor minimale cât şi pentru performanţă şi excelenţă).

Notă finală:

Analizând performanţa actorilor non-universitari din cercetare, care apar în acest clasament, (Academia Română şi IFA),  cred ca performanţa lor, ca în cazul primelor universităţi, este foarte bună pentru ceea ce le oferă România acum, dar, ca universităţile, “more have to be done…” ca sa ajungem la excelenţă internaţională (“trend setters in research” pentru institutele de cercetare, respectiv “world-class universities”, pentru universităţi). Comparaţia lor cu universităţile nu se poate face direct. Activitatea de cercetare este “full time” (sau aproape 100%) în aceste unităţi de cercetare (institute), în timp ce în universităţi activitatea de cercetare acoperă, în cele mai multe universităţi, 25% din norma profesorilor, restul fiind focalizat pe educaţie/didactic, servicii inovative etc. Sigur, cineva ar spune că atunci outputul universităţilor ar trebui înmulţit cu 4 atunci cand se compară cu instituţii care sunt doar de cercetare (fără componentă didactică); aceasta este o abordare simplistă, dar care conţine un dram de adevar. El trebuie însa distilat într-o abordare mai avansată şi integrativă, şi nu este cazul aici.

Anunțuri
  1. Romeo Resiga
    7 Noiembrie 2010 la 10:49 am

    Concluzia Prof. Daniel David este corecta. Output-ul scientific anual al Romaniei (lucrari stintifice in publicatii cotate ISI) s-a dublat in 2009 in raport cu 2006. O analiza mai atenta a continutului si calitatii publicatiilor (spre exemplu cele rezultate in derularea proiectelor de cercetare din programul IDEI al PN II) a relevat si fisurile adoptarii unui indicator scientometric cantitativ pentru evaluarea rezultatelor activitatii de cercetare. Prin urmare, se impune ca dupa parcurgerea unui semnificativ salt cantitativ sa ne concentram pe cresterea calitativa a output-ului stiintific. Situatia nu este singulara. Spre exemplu, DFG a luat decizia de a lua in considerare pentru fiecare proiect finantat doar un singur articol stiintific semnificativ (in auto-aprecierea directorului de proiect) pe an. Se transmite astfel semnalul clar ca nu cantitatea este cea care conteaza, ci calitatea.
    In fine, trebuie sa ne reamintim in permanenta ca indicatorii scientometrici si ranking-urile pot masura cantitativ si calitativ rezultatele cercetarii stiintifice, dar NU trebuie sa adoptam automat acesti indicatori ca SCOP AL CERCETARII STIINTIFICE. Scopul trebuie sa ramina solutionarea problemelor relevante si intrebarilor incitante care framanta comunitatea stiintifica si societatea in ansamblul ei.

    • 7 Noiembrie 2010 la 1:12 pm

      Continuand ideilor colegului Romeo, stiinta genereaza cunoastere prin cercetare pentru a rezolva probleme teoretice si/sau practice. Tin sa spun ca probleme teoretice sunt foarte importante, ele putand avea impact cultural si psihologic. Asa cum organismul are nevoia biologica de apa, iar apa ii satisface aceasta nevoie, mintea umana are o nevoie psihologica (determinata biologic) de predictibilitate/sens/semnificatie, iar teoriile ne satisfac aceasta nevoie. Este bine ca aceasta „hrana teoretica” sa fie data de stiinta nu de pseudo sau nonstiinte, de aceea cercetare fundamentala are un impact pragmatic imediat, nu doar (poate) pe termen lung. Asadar, cand discutam despre impactul practic al cercetarii, – elementul inovativ – sa nu ne gandim doar la cercetarea aplicativa si la dezvoltare-inovare, ci si la cercetarea fundamentala!

    • 7 Noiembrie 2010 la 1:33 pm

      P.S. Ma intreba cineva aseara prin email, cum evaluez performanta IFA si a Academiei Romane in cadrul acestui clasament, independent si in comparatie cu universitatile?

      Eu cred ca performanta lor este foarte buna pentru ce le ofera Romania acum, dar, ca si universitatile, „more have to be done…” ca sa ajungem la excelenta internationala („trend setters in research”, respectiv „world-class universities”, pentru universitati).

      Comparatia cu universitatile nu se poate face direct. Activitatea de cercetare este „full time” (sau aproape 100%) in aceste unitati de cercetare (institute), in timp ce in universitati activitatea de cercetare acopera, in cele mai multe universitati, 25% din norma profesorilor, restul fiind focalizat pe educatie/didactic, servicii inovative etc. Sigur, cineva ar spune ca atunci outputul universitatilor ar trebui inmultit cu 4 atunci cand se compara cu institutii care sunt doar de cercetare (fara didactic); este o abordare simplista, dar care contine un dram de adevar. El trebuie insa distilat intr-o abordare mai avansata si integrativa, si nu este cazul aici.

  2. Luci
    9 Noiembrie 2010 la 12:56 pm

    nu cred ca este de neglijat aspectul financiar care, zic eu, este corelat cu calitatea. din pacate in romania se investeste mult prea putin in cercetare, comparativ cu tarile a caror universitati exceleaza in topuri. si cand ma refer la buget, arunc si o privire la raportul numar de studenti / cadru universitar. universitatea ludwig-maximilian din münchen avea alocat in anul 2010 un buget de 1,098 miliarde de euro, numarul de studenti se ridica la 45.000 (universitatea babes-bolyai figureaza cu peste 45.000) iar personalul aferent este in numar de aproximativ 13.600 de angajati. concluzia mea: este foarte greu de mentinut pozitiile in clasamentele sus numite, este si mai greu de imbunatatit pozitia in clasament. nu ca ar trebui sa genereze o reactie de multumire, dar pozitia din ranking reflecta din nou capacitatea romanilor de a face munca de pionierat, de a se descurca cu mijloace reduse (respect), pe de alta parte ordinea prioritatilor societatii contemporane.

  3. necesar
    9 Noiembrie 2010 la 5:25 pm

    „dar, ca universităţile, “more have to be done…” ca sa ajungem la excelenţă internaţională”

    Ati vrut, desigur, sa scrieti „more has to be done”, mai ales in contextul in care vorbim despre excelenta internationala.
    O analiza interesanta si lucida. Multumesc si va mai „citesc”.

  4. Miri
    9 Noiembrie 2010 la 6:29 pm

    Vad ca „necesar” tine sa se bage in seama gratuit. Poate fi „have” sau „has” depinzand de semnificatia lui „more”, iar „more” aici, asa cum inteleg eu in text, se refera la multe lucruri care trebuie facute. Dar daca pros…(nu continui ca stiu ca nu va place) nu este fudul nu este…destul.

    • 9 Noiembrie 2010 la 9:17 pm

      Da, ai dreptate. Ambele sunt corecte, depinzand de sensul pe care vrei sa-l dai lui „more”. Dar daca eu l-am lasat sa treaca si l-am ignorat, o poti face si tu!

      Desi poate ca ai dreptate insistand critic pe acest stil pueril de a comunica – desi nu sunt de acord cu ceea ce sugerezi ca eticheta, daca am inteles eu bine -. Unul din blestemele acestui popor este ca fiecare vorbeste prea mult despre forma, uitand fondul; asta devine chiar caraghios si complet neproductiv mai ales cand in discutie omul isi pierde simtul masurii, vorbind critic si sfatos despre lucruri la care nu se pricepe de fapt. Cineva (un laureat Nobel) spunea ca disputele critice trebuie facute doar cu cei din aceeasi liga; restul este comunicare, acceptand diversitatea reactiilor la ea. Eu sunt ambivalent aici, uneori urmand sfatul, alteori nu (mai ales atunci cand nu sunt de acord sa las spatiul public tupeului, mediocritatii si gandirii in cliseu). Iata si acum, initial l-am urmat, dar apoi, amorsat de reactia ta, nu l-am mai urmat (dar am incercat macar sa-l utilizez educativ pentru alte situatii similare, sic!).

  5. necesar
    11 Noiembrie 2010 la 10:55 am

    Multumesc pentru raspunsuri Miri si Daniel David. Doar ca fapt divers, ma gandisem la varianta „more [things] have to be done…”, insa mi se parea ca ar fi fost foarte usor de precizat ca „lucruri” trebuie facute, astfel incat mi s-a parut mai probabil ca pur si simplu este o scapare (in fond nu este un text din Nature). Oricum
    Evident, din faptul ca domnul David a ignorat observatia am dedus contrariul, fara a avea nevoie de alte explicatii. Mie in continuare formularea imi suna ciudat si nici nu cred ca apare des in texte stiintifice sub aceasta forma, dar, evident ca nu afecteaza inteligibilitatea. Pe de alta parte, imi cer scuze daca prin conduita mea ma inscriu in „blestemele acestui popor”. Am mai facut si alte observatii despre forma (eu nefiind deloc in tema cu domeniul domnului David) de care dansul a tinut cont prin corectarea in mod tacit, chiar fara aparitia mesajului meu, fapt pe care l-am apreciat, fiind chestiuni minore, nelegate de fond, ba chiar intr-un caz am primit si multumiri de la domnul David pentru ele. Observatiile mele nu erau nici rau-intentionate si nici nu incercam sa ma „bag in seama gratuit”.

    Legat de disputele care ar trebui, zice-se, facute doar cu cei din aceeasi liga, exista destule probleme in legatura cu care savantii sunt [mai] predispusi sa greseasca decat „civilii”, sau „pros…” dupa expresia nefudula a lui Miri. [A propos, nu e corect „nu continui” ci „nu continuu” (cu exceptia Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, editia a II-a, 2005)]. Domnul David probabil cunoaste destule astfel de exemple si ma bucur ca nu urmeaza intotdeauna principiul respectiv, fiind deschis la comnunicare.

    • 11 Noiembrie 2010 la 11:18 am

      Miri si „Necesar”: Am lasat mesajele sa intre, dar nu mai accept astfel de discutii sterile care ne indeparteaza de subiect. Stati la subiect, nu la discutii „scolastice”, unele chiar ilogice (ex. apare in dictionar dar este incorect…; eu stiu, logic vorbind, ca daca ceva apare in dictionar este corect!). Multumesc!

  6. 11 Noiembrie 2010 la 11:25 pm

    Pentru „necesar”: Nu va postez mesajul deoarece ati spus ca nu doriti asta. Dar as dori sa va raspund. Sper sa fiti nu doar un cititor constant, ci si un comentator activ; ideile dvs. sunt foarte interesante si folositoare, doar ca poate uneori nu gasiti/gasim mijlocul cel mai bun pentru a le comunica. Asa cum eu pot sa ma corectez cand gresesc, cred ca si dvs. puteti face schimbari minimale ca sa putem comunica in continuare. Multumesc.

  7. Cristian Medelean
    14 Noiembrie 2010 la 7:59 am

    DumneAvoastra realizati cat de prost ne plasam, ca romani in acest ranking?… Jenant…

  8. Cristian Medelean
    14 Noiembrie 2010 la 8:08 am

    Miliardele mogulilor: nu la control, la educatie…
    Ierarhia universitatilor data publicitatii de catre ARWU (The Academic Ranking of World Universities) pe anul 2009 nu include nici o singura universitate romaneasca in primele cinci sute… Absenta universitatilor romanesti din aceasta (si multe altele) ierarhie arata cat de jos a ajuns Romania intr-un domeniu crucial pentru dezvoltarea natiunii, pentru viitorul si prestigiul acesteia.

    Nu exista nici o justificare pentru acest dezastru educational si intelectual! Este ingrozitor sa observi ca universitati din Ungaria (Universitatea din Szeged), Cehia, Rusia (Universitatea de Stat din Moscova e inclusa chiar in prima suta), Mexic, Brazilia, Chile – pana si Universitatea din Tasmania sau, din Africa, Universitatea din KwaZulu-Natal – fac parte din aceasta ierarhie iar scolile noastre nu. Si nu compar performanta scolilor noastre cu scolile moderne americane (Ivy League), europene (Cambridge, Oxford, Paris), sau japoneze… Nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca nici una din universitatile romanesti nu poate concura nici macar cu, de exemplu, universitatile sud-americane. Si uite ca nu poate… Nu existam in educatie. Cu toate ca ne laudam cu performantele olimpicilor (putin fals pentru ca atunci cand mentionam un castigator autohton nu spunem si cate premii au luat altii…) acestea sunt mai mult la nivel liceal decat universitar. Iar performanta olimpicilor este datorata mai ales parintilor lor si mediului in care au crescut decat institutiei in care s-au educat…

    Cei care inca mai sustin ca invatamantul romanesc e performant se inseala amarnic. Neincluderea noastra nu e datorata nici unei conspiratii mondiale impotriva „mult-incercatului” popor roman. Dimpotriva, e limpede: este rezultatul propriei noastre actiuni, mai ales a guvernarilor din ultimii doua zeci de ani. Ma intreb cum am putea convinge liceenii sa urmeze o universitate romanesca cand acestia vad, negru pe alb, ca nici una nu valoreaza nici doi bani la scara globala. Ca diploma obtinuta in tara nu le aduce nici cunoastere nici prestigiu… Sa le spunem iar si iar ca toata lumea e beata crita iar noi suntem singurii treji? Nu tine…

    Statul roman, prin Ministerul Educatiei, a dat dovada de incompetenta crasa, groasa si durabila… Nu ma astept ca nepotismul, interesele meschine, sau dirijarea resurselor financiare limitate catre propriile buzunare sa inceteze brusc. As spune ca una dintre solutiile revitalizarii invatatmantului romanesc sta exclusiv in noi si, poate, in societatea civila. Da, noi, absolventii de scoli romanesti, am putea dona, putintel in fiecare an, o suma de bani, modica sau mai consistenta, dupa posibilitati, propriilor noastre scoli. Nimic nou in asta: practica donarii e foarte des intalnita in mai toate tarile dezvoltate. De exemplu, Harvard primeste anual mai mult de 600 de milioane de dolari de la absolventii sai.

    Asa-zisii mogulii mioritici ar putea ajuta si mai mult. Vad in implicarea lor, activa si generoasa, in revitalizarea invatamantului romanesc o sansa imensa de a se spala de pacatele trecutului. Daca ar darui mare parte parte din averile lor educatiei nationale cred ca acestia ar avea ocazia de a intra in istorie cu fruntea sus, usor plecata dar inca sus. Am fi dispusi, poate, chiar sa uitam ca multe din averi au fost facute ilegal sau la limita legii, pe spinarea arcuita de necazuri a romanilor, in niste vremuri tulburi.

    Nici lucrul acest nu este nou. Personalitati financiare mondiale la varf au dat tonul cu ani in urma. Warren Buffet a donat aproape 40 de miliarde (85% din firma lui, Berkshire Hathaway) unor fundatii caritabile. Mare parte din acesti bani (mai mult de 80%) au fost directionati unei fundatii apartinand unui alt mare filantropist: Bill Gates si sotia. W. Buffet nu este deloc senil cum s-ar putea crede. Dimpotriva, are o judecata deosebit de sanatoasa si valori in care crede cu tarie. De exemplu, nu crede in dinastii ale bogatilor asa cum nu crede nici in „members of the lucky sperm club”. La fel, cu intelepciune, a declarat ca lasa copiilor o avere suficient de insemnata incat acestia sa simta ca pot face orice, si suficient de mica incat sa nu simta ca nu ar trebui sa faca nimic…

    Un alt donator interesat este scotianul Sir Thomas Hunter. Acesta intentiona sa-si doneze aproape intreaga avere (un miliard) unor institutii caritabile – nu stiu daca s-a si realizat efectiv donatia pentru ca ceva s-a intamplat odata cu venirea crizei. Interesant, chiar un reprezentant al unei natiuni recunoscute prin zgarcenia sa doneze o asemenea suma… Dar, uite ca se poate. Sir-ul scotian, inspirat de cuvintele lui Andrew Carnegie, „a man who dies rich, dies disgraced”, chiar s-a „chinuit” sa doneze suma asta uriasa…

    Cum spuneam, prin donatii consistente canalizate catre educatie, mogulii romani ar avea ocazia sa se dezbare de propriul trecut si sa-si stearga de pe frunte usturatoarea eticheta de moguli… De ce nu ar putea si ei sa impartaseasca aceleasi valori prezente la Buffet sau Hunter??? Le-am putea apoi spune marii filantropi ai invatamantului romanesc… Sau parintii fondatori ai renasterii invatamantului romanesc. Oricum, ar suna mult mai bine decat peiorativul mogul…Si asta ar fi inca nimic comparativ cu beneficiile aduse scolii romanesti. Hai, poate in cativa ani reusim sa depasim macar Universitatea din Tasmania… Care mogul da tonul?

    • 14 Noiembrie 2010 la 10:55 am

      ARWU este unul din rankinguri si l-am discutat pe blog la momentul publicarii lui (pe ultimul, cel publicat in 2010!). Exista si altele, cel putin la fel de importante, dar, si aici suntem de acord, stam tot la fel de prost.

  9. MihaELA
    3 Februarie 2011 la 3:39 pm

    Domnule profesor, multumim foarte mult pentru informatie!

  1. 22 August 2011 la 12:02 am
  2. 1 Martie 2014 la 10:55 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: