Despre limbajul R-prime*

Am scris acest articol cu scopul de a mă angaja public la un demers nu tocmai uşor, dar, cred eu, necesar în lumea de azi, când logica şi raţionalitatea par învinse de sofisme.

Voi încerca să scriu anumite articole într-un limbaj pe care îl voi numi „R-prime„; voi semnaliza acele articole cu o steluţă în titlu sau voi menţiona explicit că articolul apare scris în limbajul R-prime. R-prime reprezintă varianta românească a lui „E-prime”. Aşa cum E-prime se referă la varianta prescurtată a lui „English-prime”, R-prime se referă, aşa cum văd eu lucrurile, la varianta prescurtată a lui „Romanian-Prime” (R-română).

Limbajul E-prime a fost dezvoltat în asociere cu Semantica Generală a lui Alfred Korzybski (lucrarea sa „Science and Sanity” din 1933 face parte din lucrările clasice care trebuie citite de orice om de ştiinţă), dar utilizare lui nu se leagă în mod necesar de asumarea completă a teoriei şi principiilor Semanticii Generale. Nu intru aici în detalii privind Semantica Generală sau punctele tari şi slabe ale acesteia (pentru discutii critice, pro şi contra, vezi referinţele bibliografice de mai jos). Spun doar că, văzută nuanţat, atât ea cât şi limbajul de tip “prime” au o contribuţie importantă la „igiena mintală”, stimulând gândirea critică şi raţională, cu impact asupra clarităţii discursului. Unul din mentorii mei în psihologie, profesorul american Albert Ellis, şi-a rescris câteva lucrări ştiinţifice din limbajul standard în limbajul E-prime; mesajul transmis a devenit mult mai clar decât în limbajul standard. Vezi aici câteva comentarii ale lui Albert Ellis în acest sens.

Limbajul E-prime a fost introdus de D. David Bourland Junior într-un articol intitulat “A Linguistic Note: Writing in E-Prime”(publicat în 1965 în “General Semantics Bulletin”). Simplu spus, el a argumentat ca verbul „a fi” (to be) generează ambiguităţi atunci când exprimă „identitate” sau „predicaţie”, putând stimula în mod gratuit interpretări eronate, divergenţe false şi conflicte în argumentare. Să analizăm câteva exemple.

• Predicaţie
  • Limbaj standard “Ana este frumoasă”
  • Limbaj R-prime „Ana mi se pare frumoasă”
• Identitate
  • Limbaj standard “Ana este frumoasa clasei”
  • Limbaj R-prime: “Mie îmi place Ana”

Sigur că verbul „a fi” (to be) are mai multe funcţii (ex. existenţă, locaţie etc.) care nu generează probleme din punct de vedere logic şi comunicaţional. Pentru a evita însă complicaţiile şi pentru simplitate, autorii conceptului de limbaj „prime” propun eliminarea oricărei forme a verbului „a fi” din limbaj. Iată cum ar apărea astfel de restructurări în:

(a) formulări celebre (Shakespeare)

• Limbaj standard: “A fi sau a nu fi. Aceasta-i întrebarea”
• Limbaj R-prime “A exista sau a nu exista. Acest lucru mă întreb”

(b) poezii (Eminescu)

• Limbaj standard: “Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe”
• Limbaj R-prime (DD): “Eu consider viitorul şi trecutul ca a filei două feţe”  sau „Viitorul şi trecutul îmi par a filei două feţe”
• Limbaj standard: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e„
• Limbaj R-Prime (DD):  „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Exista când n-o vedeam, Azi când o văd ea nu există„

(c) definiţii

• Limbaj standard: “Frica este o reacţie emoţională şi psiho-comportamentală care constă în modificări exprimate prin…”
• Limbaj R-prime: “Frica se referă la o serie de modificări emoţionale şi psiho-comportamentale exprimate prin…”

(d) dezbateri

• Limbaj standard: “Beethoven este mai bun decât Mozart„
• Limbaj R-prime: “Eu, în baza a ceea ce ştiu, îl consider pe Beethoven mai bun decât Mozart”

(e) texte religioase

• Vezi aici o variantă a Bibliei, care scoate în evidenţă câteva lucruri interesante pentru cunoscători!

Analizând aceste exemple (vezi mai multe aici), chiar dacă efectul poetic apare uneori modificat (în rău/diminuat sau în bine/amplificat) şi chiar dacă există perspective critice asupra filosofiei E-prime, eu cred ferm că logica discursului şi claritatea mesajului devin mai riguroase prin utilizarea acestui tip de limbaj. Sigur, limbajul de tip „prime” nu este standardizat. Ca în limbajul natural, în limbajul de tip „prime” se poate scrie mai bine sau mai prost, cu talent sau fără talent, cu stil sau fără stil, în funcţie de autor. Aşadar, limbajul R-prime merită utilizat dacă nu constant, ca mijloc de igienă mintală cotidiană, măcar atunci când ai texte a căror interpretare corectă contează!

Referinte selective:

Despre Semantica Generală

• Institute of General Sematics 
•  Despre perspective critice asupra semanticii generale vezi: Keith, A. (1972). General semantics. The encyclopedia of language and linguistics. 4. Oxford: Elsevier. pp. 758–759.

Despre Limbajul E-prime

• E-prime. Fundamentals
• Speaking in E-prime
• Toward understanding E-prime
• Despre perspective critice asupra E-prime vezi aici