Despre limbajul R-prime*

Am scris acest articol cu scopul de a mă angaja public la un demers nu tocmai uşor, dar, cred eu, necesar în lumea de azi, când logica şi raţionalitatea par învinse de sofisme.

Voi încerca să scriu anumite articole într-un limbaj pe care îl voi numi „R-prime„; voi semnaliza acele articole cu o steluţă în titlu sau voi menţiona explicit că articolul apare scris în limbajul R-prime. R-prime reprezintă varianta românească a lui „E-prime”. Aşa cum E-prime se referă la varianta prescurtată a lui „English-prime”, R-prime se referă, aşa cum văd eu lucrurile, la varianta prescurtată a lui „Romanian-Prime” (R-română).

Limbajul E-prime a fost dezvoltat în asociere cu Semantica Generală a lui Alfred Korzybski (lucrarea sa „Science and Sanity” din 1933 face parte din lucrările clasice care trebuie citite de orice om de ştiinţă), dar utilizare lui nu se leagă în mod necesar de asumarea completă a teoriei şi principiilor Semanticii Generale. Nu intru aici în detalii privind Semantica Generală sau punctele tari şi slabe ale acesteia (pentru discutii critice, pro şi contra, vezi referinţele bibliografice de mai jos). Spun doar că, văzută nuanţat, atât ea cât şi limbajul de tip “prime” au o contribuţie importantă la „igiena mintală”, stimulând gândirea critică şi raţională, cu impact asupra clarităţii discursului. Unul din mentorii mei în psihologie, profesorul american Albert Ellis, şi-a rescris câteva lucrări ştiinţifice din limbajul standard în limbajul E-prime; mesajul transmis a devenit mult mai clar decât în limbajul standard. Vezi aici câteva comentarii ale lui Albert Ellis în acest sens.

Limbajul E-prime a fost introdus de D. David Bourland Junior într-un articol intitulat “A Linguistic Note: Writing in E-Prime”(publicat în 1965 în “General Semantics Bulletin”). Simplu spus, el a argumentat ca verbul „a fi” (to be) generează ambiguităţi atunci când exprimă „identitate” sau „predicaţie”, putând stimula în mod gratuit interpretări eronate, divergenţe false şi conflicte în argumentare. Să analizăm câteva exemple.

  • Predicaţie
    • Limbaj standard “Ana este frumoasă
    • Limbaj R-prime „Ana mi se pare frumoasă
  • Identitate
    • Limbaj standard “Ana este frumoasa clasei
    • Limbaj R-prime: “Mie îmi place Ana”

Sigur că verbul „a fi” (to be) are mai multe funcţii (ex. existenţă, locaţie etc.) care nu generează probleme din punct de vedere logic şi comunicaţional. Pentru a evita însă complicaţiile şi pentru simplitate, autorii conceptului de limbaj „prime” propun eliminarea oricărei forme a verbului „a fi” din limbaj. Iată cum ar apărea astfel de restructurări în:

(a) formulări celebre (Shakespeare)

  • Limbaj standard: “A fi sau a nu fi. Aceasta-i întrebarea
  • Limbaj R-prime “A exista sau a nu exista. Acest lucru mă întreb

(b) poezii (Eminescu)

  • Limbaj standard: “Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe
  • Limbaj R-prime (DD): “Eu consider viitorul şi trecutul ca a filei două feţe”  sau „Viitorul şi trecutul îmi par a filei două feţe”
  • Limbaj standard: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e
  • Limbaj R-Prime (DD):  „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Exista când n-o vedeam, Azi când o văd ea nu există

(c) definiţii

  • Limbaj standard: “Frica este o reacţie emoţională şi psiho-comportamentală care constă în modificări exprimate prin…”
  • Limbaj R-prime: “Frica se referă la o serie de modificări emoţionale şi psiho-comportamentale exprimate prin…”

(d) dezbateri

  • Limbaj standard: “Beethoven este mai bun decât Mozart
  • Limbaj R-prime: “Eu, în baza a ceea ce ştiu, îl consider pe Beethoven mai bun decât Mozart

(e) texte religioase

  • Vezi aici o variantă a Bibliei, care scoate în evidenţă câteva lucruri interesante pentru cunoscători!

Analizând aceste exemple (vezi mai multe aici), chiar dacă efectul poetic apare uneori modificat (în rău/diminuat sau în bine/amplificat) şi chiar dacă există perspective critice asupra filosofiei E-primeeu cred ferm că logica discursului şi claritatea mesajului devin mai riguroase prin utilizarea acestui tip de limbaj. Sigur, limbajul de tip „prime” nu este standardizat. Ca în limbajul natural, în limbajul de tip „prime” se poate scrie mai bine sau mai prost, cu talent sau fără talent, cu stil sau fără stil, în funcţie de autor. Aşadar, limbajul R-prime merită utilizat dacă nu constant, ca mijloc de igienă mintală cotidiană, măcar atunci când ai texte a căror interpretare corectă contează!

Referinte selective:

Despre Semantica Generală

  • Institute of General Sematics 
  •  Despre perspective critice asupra semanticii generale vezi: Keith, A. (1972). General semantics. The encyclopedia of language and linguistics. 4. Oxford: Elsevier. pp. 758–759.

Despre Limbajul E-prime

Anunțuri
  1. DC
    10 Noiembrie 2010 la 6:32 pm

    Deja am colectie cu articolele dv. despre viata. Sunt reusite. Intr-o buna zi am sa le public. Am sa ma gandesc la un titlu: „De vorba cu Daniel David”

    • Silviu
      11 Noiembrie 2010 la 6:08 pm

      Si eu consider 🙂 textele drept reusite.

      Intrebare de principiu pt dl. David: ati scris acest text cu intentia de a respecta integral principiile R-prime? Fara intentia de a fi supra-critic asupra formei, ci numai din pura curiozitate epistemica, am identificat un „este” in fragmentul „[…chiar dacă efectul poetic este uneori modificat…]”. Il intelegem ca pe o scapare sau astfel folosit nu implica nerespectarea limbajului R-prime?

      PS: intr-adevar mi se pare dificila aplicarea limbajului in comunicarea uzuala. Tocmai am incercat sa folosesc R-prime in acest scurt comentariu si nu am deloc certitudinea ca am reusit, chiar dupa cateva reformulari de „este”.

      • 11 Noiembrie 2010 la 11:18 pm

        Ooops, da dupa cum se vede este greu, dar merita; sincer, mi-a scapat, dar il corectez acum!

  2. Mihai
    12 Noiembrie 2010 la 12:09 pm

    Foarte interesant, am inceput deja antrenamentul pentru a folosi R-prime.

    PS: Link-urile pentru „Institute of General Semantics” si referinta spre articolul „E-prime. Fundamentals” au greseali in URL.

  3. Ramona
    15 Noiembrie 2010 la 7:43 pm

    Mi se pare foarte interesant. M-am apucat deja sa rescriu catvea texte mai vechi in acest limbaj si chiar apar semnificatii mai clare. Multumesc pentru semnalazare si introducere.

  4. Andrada
    15 Noiembrie 2010 la 10:56 pm

    Stimate domn profesor, nu credeţi că se anulează astfel o mare parte din asumarea conţinutului unui text şi că (nu neaparat în legătură) scade motivaţia pentru lectură – sec spus: textele devin obositoare şi/sau anoste?
    Ce părere aveţi despre rolul stilului în comunicarea ştiinţifică?
    Credeţi că R-prime poate fi aplicat unui spectru larg de complexitate a textelor?

    mulţumesc

    • 16 Noiembrie 2010 la 10:43 am

      Limbajul R-prime nu este standardizat. Ca si in limbajul „clasic”, unii pot scrie mai bine, altii pot scrie mai prost in „R-prime”. Asadar, talentul va face diferenta de stil, dar claritatea mesajului cred ca va creste. In plus, nu este usor sa scrii bine in limbajul „R-prime” si, ca in limbajul clasic, este foarte greu sa scrii foarte bine si cu stil!
      Eu nu scriu in limbajul R-prime decat din cand in cand, mai ales cand am texte scurte si doresc sa am un mesaj mai clar. Unii psihologi si-au rescris cartile in E-prime, poate o voi face-o si eu candva, cand il voi stapani mai bine. Asa cum ati spus, daca nu il stapenesti bine scrii prost, si atunci este mai bine sa scrii in limbajul clasic.
      Vezi in text am citat si o varianta a bibliei care scoate in evidenta cateva lucruri interesante…

  5. paulsz
    16 Noiembrie 2010 la 6:13 pm

    As dori sa ofer o sugestie. Cred ca ar fi chiar interesant si util ca articolele sau exprimarile in legatura cu diferite concepte din psihologia pozitiva sau cele despre fericire sa fie scrise in limbajul E-prime. Daca va uitati la unele articole despre fericire, pot fi chiar frustrante pentru cei care ar avea nevoi si nu sunt tocmai atat de fericiti. Majoritatea incep cu afirmatii de genul: „oamenii fericiti sunt mai …”, „oamenii fericiti au mai … „, „oamenii fericiti pot mai …”.

  6. Miri
    16 Noiembrie 2010 la 6:25 pm

    Este foarte interesant. Multumesc pentru constientizare.

  7. Raluca R
    21 Noiembrie 2010 la 12:55 pm

    Sunt de acord cu faptul ca acest limbaj are anumite avantaje, stimuleaza mintea si poate fi util (asa cum a fost considerat, din alte puncte de vedere, si esperanto la vremea sa), insa ce imi ridica mie semne de intrebare este faptul ca insusi Ellis a recunoscut ca cititorii l-au considerat ciudat si complicat, renuntand la el dupa ce a publicat „A new guide of rational living”, editia a III-a fiind scrisa la fel ca prima. Dar sunt de acord cu faptul ca subiectul merita studiat mai pe larg, cu aplicabilitate in limba romana, chiar intr-o eventuala lucrare de disertatie.

  8. Paul C
    4 Decembrie 2010 la 10:13 am

    Acest tip de limbaj accentueaza subiectivismul enunturilor ceea ce scade capacitatea normativa a discursului de orice tip.
    Sunt cazuri in care aceasta practica este dezirabila deoarece (mi se pare ca) prea multa lume substituie opinia proprie cu adevaruri universale.

  9. Laura
    28 Decembrie 2010 la 5:48 am

    Wittgenstein considera ca orice limbaj care nu are aderenta cu viata se poate folosi, dar nu va tine, va pieri. In stiinta limbajul acesta, ca si cel axiomatizat poate avea o anumita utilitate, chiar succes. In arta, hmm, cred ca ataca fundamentul, sa zicem energia generatoare de metafore plasticizante.
    In alta ordine de idei- transformarea unui limbaj in alt limbaj tine de interpretare, deci, cum faci mai clar un enunt, daca pentru asta apelezi la autointerpretare, inainte ca celalalt sa stie ce ai vrut sa comunici? poate daca ai invata un copil sa foloseasca numai aceasta forma de exprimare…dar si atunci se va vedea obligat sa faca traduceri, pentru ca, probabil nu l-ar intalni la nivel universal.
    Inchei cu o observatie: in logica aristotelica (si cea kantiana), verbul „a fi” are rol de copula, adica de element de legatura intre sferele a doi termeni si, in plus, interpretarile pe care le primeste in lucrarea Categoriile reprezinta modalitatile Fiintei, de aici am putea spune ca un „prim” G-prime ii apartine (G de la grec).
    Am utilizat limbajul R-prime, fara sa cad in relativismul expresiei „se pare ca…”.

  10. Cristina Speranza
    30 Iunie 2011 la 4:02 pm

    ‘’Proiect’’ de timp liber..
    De ani buni, un virus circulă liber prin lume. Se numeşte corectitudine politică şi cutreieră planeta braţ la braţ cu o bună prietenă: noua limbă de lemn a ONG-urilor. Împreună, cele doua alcătuiri fac ravagii în saloanele înaltei societăţi şi rescriu dicţionarele. James Finn Garner şi-a compus poveştile ca pe tot atâtea înţepături la adresa acestui fenomen. Narate în vocabularul pe stil nou, aventurile eroilor din copilărie trec în planul doi, făcând loc unui comic de limbaj cu accente crâncene. Avem ocazia să aflăm, de pildă, că Albă ca Zăpada provenea dintr-o familie monoparentală, că piticii aveau dizabilităţi de verticalizare şi ca Scufiţa Roşie pregătea întâlnirile cu lupul prin şedinţe de evaluare a necesitaţilor…’’ :))
    Mai in gluma, mai in serios, oare cum ar arata imnul Romaniei rescris in : termeni preferentiali, functionali sau rationali, limbaj R prime si politic corect . Am lansat aceasta provocare intr-un cerc de prieteni si rezultatele au fost hilare…Interesant a fost cum se schimba mesajul la fiecare dintre situatii. O regula era aceea de a scrie cu rima.

  11. 31 Iulie 2012 la 5:32 pm

    Korzybski, Alfred – Science and Sanity. An introduction to Non-Aristotelian Systems and General Semantics (ediţia a VI-a). The Institute of General Semantics, Distributors Englewood, New Jersey, New York, USA, ediţia VI 1996, disponibilă în întregime gratuit la http://esgs.free.fr/uk/art/sands.htm – pe capitole

  12. Sorin Cristescu
    26 Mai 2014 la 7:16 pm

    Subscriu la cele scrise mai sus de doamna/domnisoara Cristina Speranza. Este intradevar un „proiect” de timp liber. Si totusi… Incercarea de a aduce mai multa claritate si acuratete limbajului, indiferent de natura lui, stiintifica, institutionala, etc., este laudabila. De aceea sustin cu toata convingerea efortul domnului profesor David in aceasta directie. Asa cum reliefa Alfred Korzybski, claritatea limbajului si eliminarea pe cat posibil a generalizarilor si presupunerilor, reprezinta cheia intelegerii intre oameni. In ceea ce priveste literatura… NU. Balzac in F-prime? Un haiku in J-prime?

  1. 13 Noiembrie 2010 la 10:23 am
  2. 13 Noiembrie 2010 la 1:14 pm
  3. 13 Aprilie 2013 la 7:40 pm
  4. 13 Aprilie 2013 la 7:44 pm
  5. 3 Iunie 2013 la 5:01 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: