Acasă > Despre Viaţă, Social şi Politic > Omenesc, mult prea omenesc!*

Omenesc, mult prea omenesc!*

Natura umană reprezintă un amalgam complex de pozitiv şi negativ, slăbiciuni şi puncte tari, normalitate şi elemente accentuate (uneori chiar patologice). Pentru a avansa, o societate îşi creează însă din caracteristicile pozitive, atâtea câte pot genera sau câte există în membrii speciei, un model cultural ideal, spre care îşi stimulează membrii să tindă. Acest model cultural ideal vizează zona proximei dezvoltări şi trage societatea şi civilizaţia înainte ca un magnet. 

Modelul cultural ideal trebuie să conţină obligatoriu două componente cheie: morala şi ştiinţa. Morala, prin regulile de comportament pe care le aduce, transformă o „ceată de homo sapiens” într-o societate, iar ştiinţa, prin cunoaşterea pe care o aduce, transformă o societate într-o civilizaţie umană avansată. Societatea fără morală (morală adesea de inspiraţie religioasă şi/sau atee) nu poate exista, iar fără cunoaşterea adusă de ştiinţă devine primitivă şi oarbă.

Pentru a avea o funcţie pozitivă, liderii unei societăţi trebuie să promoveze şi să tindă spre modelul cultural ideal. Sigur, prin însăşi natura lor umană, şi ei au slăbiciuni şi preocupări uneori (prea) omeneşti, asemenea tuturor. Acestea trebuie ţinute însă în regim privat (chiar aici trebuind civilizate maximal), public manifestându-se caracteristicile constructive şi pozitive care susţin modelul cultural ideal. Asta înseamnă „Lider” sau, în registru politic, „Om de Stat”, care mişcă oameni şi popoare!

Mă uit cu îngrijorare astăzi la marile democraţii şi văd lideri care pun civilizaţia umană pe o cale periculoasă. Acestora, spre deosebire de vechii lideri ai societăţilor democratice, le place prea mult să exacerbeze slăbiciunile omeneşti din ei, exprimând public mai degrabă un „model prototip” al comunităţii pe care o reprezintă decât un „model cultural ideal” spre care societatea şi membrii acesteia să tindă. Altfel spus, ei cantonează societatea în prezent, fără să o orienteze spre viitor. Astfel, văd lideri cărora le place să se ştie că au succes la femei, care beau şi participă apoi la întâlniri privind viitorul lumii, care îşi expun viaţa privată (ex. ce câine au, cum dorm, cum se distrează) în mod public, pentru a deveni mai simpatici şi a arăta că au natură omenească, (deşi ştim cu toţii că o au, prin simplu fapt că sunt oameni). Unii promovează sau par deschişi spre (asta părându-li-se o „chestie avansată spiritual„; sic!) practici obscurantiste de genul pseudo-ştiinţelor (ex. horoscop, psihoenergii etc.) şi non-ştiinţelor (ex. vrăjitorie, ghicitul viitorului etc.) sau spre banalităţile ambalate solemn ale simţului comun (simţul comun generează morală adecvată, dar ratează adesea când vorbim de cunoaştere!). Astfel de atitudini rezultă dintr-o nevoie psihologică, determinată genetic, de predictibilitate. Mintea umană poate pune mult mai multe întrebări decât răspunsurile pe care le poate oferi ştiinţa la momentul respectiv, astfel că uneori nu avem răspunsuri ştiinţifice la întrebările pe care le ridicăm; ştiinţa se dezvoltă continuu şi va avea răspunsuri, dar câteodată nu le are exact când le cerem. În această situaţie, unii, cu „minţi mai slabe” (nicidecum mai „sofisticate” sau mai „avansate spiritual„; sic!) dar cu pretenţii mari, nu pot tolera incertitudinea şi alunecă în explicaţii şi (pseudo)răspunsuri iluzorii oferite de pseudo-ştiinţe, non-ştiinţe sau de intuiţiile adesea banale (ex. de factura celor generate de „o vecină cu experienţă bogată de viaţă”) ale simţului comun. Acestea devin un fel de „fast food” pentru minte şi nu ne fac bine deoarece satisfac momentan nevoia de predictibilitate, prin sens şi semnificaţie, dar nu şi prin cunoaştere ştiinţifică (ceea ce pe termen lung ne „îmbolnăveşte” civilizaţia şi o împiedică să se dezvolte). Tot ceea ce înseamnă cunoaştere, adevăr ştiinţific, (ex. vezi informaţiile/povestirile despre cucerirea Daciei de către romani) ne dă şi sens şi semnificaţie, dar nu tot ceea ce are sens şi semnificaţie (vezi informaţiile/povestirile despre zeii olimpieni) conţine şi informaţii adevărate. Nu am inclus în această analiză religia; relaţia dintre religie şi ştiinţă am discutat-o în alte articole (vezi aici).

Prin acest gen de atitudini (prea) omeneşti omorâm idealul, în numele unui populism ieftin, cu consecinţe asupra evoluţiei civilizaţiei umane. Marii conducători care au schimbat lumea în bine au avut şi ei slăbiciuni, dar, de regulă, nu le-au ridicat la rang de valoare şi/sau nu le-au promovat public. Asta nu înseamnă însă a nu opta pentru sinceritate sau naturaleţe în ceea ce simţi, gândeşti, crezi, spui şi faci, ci înseamnă a-ţi asuma rolul unui lider responsabil, mişcător de popoare şi creator de civilizaţie. Ţine-ţi slăbiciunile acasă, în regim privat, fără a le nega (poate încercând să le civilizezi maximal), dar şi fără a le expune public, în mod demonstrativ! Dacă ţii neapărat, le poţi expune public în memorii, când nu mai ai funcţii în stat sau societate, şi/sau te poţi asigura că devin publice postmortem.

Ce putem face, ca intelectuali, pentru  a avea lideri care să se înscrie într-un model cultural ideal?

  • Intelectualii trebuie să educe populaţia, astfel încât aceasta să înţeleagă nevoia de lideri care promovează un model progresist (care dezvoltă civilizaţia umană) şi nevoia de a-i penaliza (prin vot) pe cei care promovează un model populist (care practic ne opreşte din evoluţie). Un lider trebuie să aibă (1) deschidere spre cunoaşterea ştiinţifică, dublată de toleranţă la frustrare, ca să nu cadă în practici obscurantiste sau de simţ comun, atunci când vorbim de cunoaştere şi (2) o morală care corespunde unui model cultural ideal.
  • Intelectualii trebuie să expună aceste mecanisme şi rolul modelului cultural ideal într-un limbaj accesibil publicului larg. Să nu uităm că informaţiile complexe (ex. ştiinţifice) pot ajunge direct şi uşor doar la cei cu un coeficient de inteligenţă de peste 120, iar aceştia reprezintă aproximativ 10% din populaţia pământului; aşadar, pentru educarea şi salvarea restului, intelectualii au de lucru, traducând informaţia complexă în formate simple, uşor de înţeles de cei mai mulţi.
  • Intelectualii trebuie să susţină ei înşişi, în mod direct, lideri care corespund modelului cultural ideal (chiar cunoscându-le slăbiciunile) şi să devină adversarii direcţi ai populismului ieftin şi obscurantismului.

Notă: Articolul apare scris în limbaj „R-prime”. Pentru a afla ce înseamnă limbajul R-prime vezi aici.

 

  1. Emil
    13 Noiembrie 2010 la 6:11 pm

    Precum in acel banc cu psihanaliza (cred ca nu v-a scapat, cel in care Bula avea probleme decurgand din hormonii adolescentei & bagaj genetic & educational precar, dus de taica-su la psihiatru, si in toate plansele Rorschach care i se arata el vede un singur lucru – nu spun care- pana se ridica si spune „tata, hai acasa ca asta e obsedat sexual) si in articolul dvs. eu l-am vazut in primul rand pe presedintele nostru scump si drag, Basescu. Si nu imi place ce vad. Punct.

    • 13 Noiembrie 2010 la 7:01 pm

      Am publicat mesajul dvs. desi implica intr-un fel politica (aici nu accept comentarii cu incarcatura politica), deoarece vreau sa dau un raspuns cu caracter mai general pentru cei care vor dori sa comenteze articolul; am primit foarte multe mesaje in acest sens si ar fi bine sa stie oamenii care scriu pe blog pozitia mea ca moderator, desi ea este exprimata clar in prima pagina a blogului prin instructiuni catre cititori. In plus, mesajul dvs. este intr-un limbaj adecvat, ati dat un nume clar si un email transparent, ceea ce apreciez si ma determina sa va raspund.

      Da, sunt interesante remarca si bancul. Articolul, desi l-am dorit clar si structurat (de aceea am si facut si efortul sa-l scriu in R-prime), functioneaza totusi pentru unii ca o plansa Rorschach. Spre exemplu, in relatie cu politicul, unii l-au vazut ca pro presedinte, altii ca anti presedinte; altii l-au vazut in relatie cu alti oameni politici…Daca il citesti cu buna-credinta si fara preconceptii rigide, articolul nu se refera la o persoana; este un articol care vizeaza valorile pe care cred ca ar trebui sa le avem, iar discutia este una in context international, nu national. Dar, parafrazandu-l pe Epictet (pe care il prefer psihanalizei), „…nu textul ne influenteaza, ci modul in care il interpretam noi ne influenteaza”…

  2. DC
    13 Noiembrie 2010 la 7:21 pm

    Dle Profesor, am cumparat azi cartea ficei (Judith, S.,) lui Beck in limba romana. Va multumesc pentru efortul dv de a publica si in limba romana.

    • 13 Noiembrie 2010 la 8:59 pm

      Este o carte foarte buna a carei traducere am supervizat-o cu placere; s-a vazut asta cred si din prefata scrisa. Succes!

      • DC
        14 Noiembrie 2010 la 8:38 pm

        In una din editiile emisiunii: „Ora de sanatate” de la SomesTV vreau sa va invit (daca doriti) sa abordam problema sanatatii mintale.

      • 14 Noiembrie 2010 la 10:05 pm

        Multumesc pentru invitatie. Da, putem discuta candva. Nu insa in viitorul apropiat, deoarece sunt prea prins cu alte treburi si plecat din localitate, dar vom gasi candva timp deoarece tema este importanta.

  3. c.d.
    13 Noiembrie 2010 la 11:38 pm

    Consider ca este corecta perspectiva dumneavoastra asupra a ceea ce inseamna constitutia spirituala a unui lider.Permiteti-mi cateva observatii:
    1.Ma tem ca modelul „cultural ideal” este de domeniul trecutului.Un astfel de model bazat pe spiritul stiintific nu face decat sa inlocuiasca vechiul spirit metafizic si teologic.Efectul este acelasi: impartim oamenii dupa abilitatea de a se apropia de acest ideal.Societatea ramane astfel, fundamental divizata.
    2.Perspectiva stiintifica ar trebui sa imbratiseze si atitudinea relativista, „ironista”(Rorty),cu privire la adevar si stiinta in general.In acest context ceilalti, cei sub 120, nu mai sunt o turma ce trebuie manata („salvata”), de aceasta data de lideri cu spirit stiintific.Acesti „ceilalti” raman in propriul lor vocabular, evident unul neprogresist.

    • 14 Noiembrie 2010 la 11:10 am

      Suntem partial de acord. Modelul cultural ideal este definit mai ales valoric. Intre aceste valori trebuie sa apara si deschiderea spre cunoasterea stiintifica; asta nu inseamna ca si trebuie ca toti sa facem stiinta.

      Evident, si aici gandim la fel, stiinta nu trebuie fanatizata. Ea are propriile limite. Dar asta nu cred ca trebuie spus mereu explicit intr-un text care vorbeste despre stiinta, deoarece cei ce fac serios stiinta stiu asta. Este ca si cum, vorbind despre „cerc”, am explicita mereu si ca „este rotund”.

      Ne place sau nu exista diferente individuale. Asta nu ii face insa pe unii oameni mai importanti sau mai valorosi ca pe altii. Pe de alta parte, fiecare poate sa-si maximizeze rolul in societate. Cei care pot genera si intelege lucruri complexe (cunoastere) sa o faca, traducandu-le si pentru ceilalti, mai ales ca exista ceva special legat de cunoasterea stiintifica: iti creste calitatea vietii si nivelul de trai, si oamenii merita sa traiasca mai bine. In plus, educatia (cunoasterea) este ceva care anuleaza diferentele biologice si sociale cu care te nasti, si care uneori exista in defavoarea ta, dandu-ti sanse in societate. Acesta perspectiva este valabil si pentru artisti sau alte domenii in care exista diferente individuale. Nu toti putem genera arta, dar, dupa ce o generam, o putem impartasi celorlalti, facandu-le un bine. In acest sens era mesajul meu. Fiecare sa dea ce poate, in beneficiul a cat mai multi.

  4. elena
    14 Noiembrie 2010 la 12:44 am

    Ecelent articol d-le David. De astefel de articole si idei avem nevoie în vremurile actuale. În articol faceti referinta la «elita mondiala», care de departe este o elita. Putin sunt cei ce realizeaza ca omenirea a luat-o pe drum gresit.Atunci cînd vom realiza s-ar putea sa fie prea târziu si sa nu putem face nimic. Dar în acelasi timp nu trebuie sa uitam cine are urechi sa auda si ochi sa vada. Pe cînd un articol în care sa explicati ca banul nu este singura si unica valoare?

  5. Cristian Medelean
    14 Noiembrie 2010 la 7:54 am

    Cu toata stima cred ca in Occident aceasta postare ar trece complet neobservata. Maxiumum acest tex ar fi incadrat in categoria teoriilor generale. In esenta, ce ati vruts aspuneti aici? Cui va adresati? Si va sigur ca sunt un cititor foarte aplecat asupra abstractui… Va rog re-expromati-va intr-un articol coerent…

    • 14 Noiembrie 2010 la 10:52 am

      Aveti cam multe certitudini si putine indoieli! Cat priveste textul, fiecare ia din text cat doreste si ce/cat poate.

      • Simona
        14 Noiembrie 2010 la 12:19 pm

        Domnule profesor,

        Ati reusit sa generati aici un context in care este un anumit nivel al limbajului. Eu as vrea sa-l pastram deoarece am invata foarte multe de aici. Ati spus ca lucrurile trebuie argumentate. Nu mai acceptati mesaje care nu fac altceva decat sa critice neargumentat. Nu ati spus dvs. ca discutiile critice se fac doar cu cei din aceeasi liga? Domnul Medelean vorbeste sententios, sa se afle in vorba si fara sa se documenteze. Problema mai grava este ca are o parere buna despre dansul si preocuparile lui abstracte.

      • 14 Noiembrie 2010 la 12:32 pm

        As dori sa nu generam discutii referitoare la stil…pot fi discutii si polemici legate de subiect.

        Am sa va dau totusi o explicatie, deoarece sunteti o cititoare mai veche a blogului: am acceptat mesajul domnului mentionat de dvs. – chiar daca dorinta dansului nu era sa discute argumentat sau sa spuna simplu daca ii place sau nu textul, ci era sa dea sfaturi dintr-o pozitie in care se vede/crede: „…de a pune la punct lucrurile ca nu cumva sa cred altceva…” – deoarece a fost totusi scris intr-un limbaj adecvat si, prin raspunsul dat, am avut ocazia sa raspund mai multora (vezi pe aceeasi linie si comentariul legat de plansa Rorschach). Dar, evident, voi fi atent sa pastrez nivelul adecvat al limbajului si discutiilor.

  6. madelaine
    14 Noiembrie 2010 la 4:28 pm

    Citind articolul dvs. mi-am amintit de un pasaj din Stepa memoriei a lui Butulescu in care spunea ca nu dusmanii ne ameninta ci propriile noastre slabiciuni.Poate ca nu ar strica sa ne punem slabiciunile in lesa, sa punem biciul pe ele nu sa le facem parada prin tabloide si emisiuni goale.Pana la urma noi furnizam „munitia” prin traficul de slabiciuni pentru cei care spunem ca ne ameninta intelectul. Regimul de „fast food” de care spuneati poate degenera in obezitate obscurantista. Si apoi sa ne fereasca Dumnezeu de explozia mamaligii

  7. Cristian Medelean
    14 Noiembrie 2010 la 7:18 pm

    Scuze, comentariul nu va era destinat. Dintr-o eroare tehnica comentariul meu a ajuns sa fie postat aici. Scuze inca o data.

    In rest, articolul e foarte bun, felicitari! Singura mea observatie s-ar lega de lipsa catorva exemple care ar face postarea mai plastica. Ma refer la cateva exemple reale de lideri care duc societatea umana pe o cale periculoasa, asa cum ati mentionat La cine va referiti. La lideri americani, chinezi, rusi sau europeni?

    Inca o data scuze pentru eroare si felicitari pentru articol care ofera atat perspectiva cat si solutie…

    • 14 Noiembrie 2010 la 11:01 pm

      Nicio problema. Oricum l-am lasat sa treaca deoarece, chiar critic (chiar daca neintentionat si din greseala!) a fost scris intr-un limbaj adecvat, iar atunci nu cenzurez nimic, asa cum am scris in instructiunile catre cititori.

      Revenind la mesaj, da aveti dreptate. Nu am particularizat. Dar am vrut intentionat sa evit asta, ca sa nu starnesc discutii particulare, ci sa stimuley oamenii sa gandeasca. In text ma refer atat la lideri politici cat si la lideri de opinie si sociali, in principiu la oricine este formator de opinie si are influenta sociala. Avand criteriile date in text, fiecare lider se poate autoidentifica sau poate fi analizat.

  8. Lara
    14 Noiembrie 2010 la 7:43 pm

    Citind acest articol am ramas cu mult mai multe despre „leadership” decat toate cursurile de psihologie organizationala la un loc🙂, este foarte condensat si in acelasi timp foarte bine documentat; iar a o alta consecinta a sa a fost ca mi-a amintit instantaneu de atmosfera speciala prezenta la cursurile tinute de dvs. Felicitari, le meritati! Lara

  9. Dorel Galan
    15 Noiembrie 2010 la 8:13 pm

    Sunt de parere ca in spatele comportamentului unor „lideri” sta dorinta de a obtine admiratia ( pentru ei etalon al valorii lor ca lideri) si/sau teama de a nu pierde atentia celorlalti. De aici vine aducerea in sfera publica a vietii lor private, eforturile lor de a parea „draguti”, „de treaba”, simpatici. Unii chiar se fac de ras, luand coasa din mana taranului pentru a demonstra ca stiu si munca de jos sau barda taietorului de lemne pentru a ciopli o buturuga.
    Fara a avea pretentia unei axiome, cred ca rolul liderului este, pe langa a fi vizionar ( pentru a propune o schimbare reala ), si acela de a fi un spirit critic al societatii pe care vrea sa o transforme; un lider care nu e incomod, care nu produce disconfort semenilor sai, nu poate fi socotit lider. Ce ar fi insemnat invatatura lui Buddha daca printul Siddharta nu ar fi pus sub semnul intrebarii intreaga paradigma a conceptiei despre lume pe care o aveau contemporanii sai? Sau ce schimbare ar fi propus Iisus daca nu ar fi intrat in conflict cu conducatorii religiosi si politici ai vremii Sale? Atitudinea conflictuala si asertiva in acelasi timp cu lumea trebuie sa fie note ale unui adevarat lider.
    In concluzie, liderul este, in acelasi timp, din lume ( pentru a nu fi anacronic) dar si mai presus de lume ( pentru a indica, obiectiv, idealul).

  10. Miri
    16 Noiembrie 2010 la 6:27 pm

    Am gasit textul foarte interesant. Oare mai sunt oameni dispusi sa-si organizeze viata dupa un model cultural ideal doar pentru a-si ajuta societate? Acest lucru le poate rapi unele placeri ale vieti.

  11. Dorel Galan
    16 Noiembrie 2010 la 11:16 pm

    e adevarat ca pe palierul lui „a avea” e posibil ca asumarea modelului ideal sa te priveze de anumite placeri ale vietii, insa pe palierul lui ” a fi ” castigul este incomparabil. In fond vorbim de vechea ispita de a renunta la a fi pentru a avea.

  12. Alexandru
    20 Noiembrie 2010 la 6:56 pm

    Ca sa conduci un automobil trebuie sa fii evaluat dpdv psihologic.
    Ca sa conduci lumea nu trebuie sa fii evaluat sub nici o forma dpdv psihologic.
    Nu exista pentru profesia de „conducator de oameni”:
    1)un statut al profesiei de „conducator de oameni”
    2)un cod deontologic
    3)o fisa a postului
    4)un contract cu valoare juridica incheiat intre cel care „conduce” si cei care sunt „condusi”
    5)posibilitatea ca cei care conduc sa poata fi demisi inainte de terminarea mandatului
    6)criterii de performanta profesionala
    7)criterii de performanta intelectuala
    8)profil psihologic pentru profesia de „conducator de oameni”
    9)etc in aceeasi directie ca la nr crt. 1-8
    In calitate de sofer de masina poti sa distrugi cateva vieti.In calitate de „conducator de oameni” poti sa distrugi cateva zeci, sute sau miliarde de oameni prin deciziile luate in mod eronat din cauza unei posibile incompetente profesionale sau/si din cauza unui dezechilibru cognitiv-emotional-comportamental, care sa aiba un impact puternic asupra unei decizii luate.Oare cate decizii luate de conducatorii lumii au fost sub influenta unui posibil dezechilibru cognitiv-emotional-comportamental? Si acestia sunt oameni,… nu ? Nimeni nu poate sa raspunda la aceasta intrebare.Insa, daca analizam realitatea in care s-a zbatut (ex.cele 2 razboaie mondiale, care chiar daca s-au facut nu au schimbat cu nimic suprafata pamantului…!!!)si se zbate omenirea, putem deduce daca au existat in trecut si exista si in prezent asemenea influente si dupa metoda de cercetare psihologica „analiza produselor activitatii unui om”.Trecutul nu se mai poate schimba.Se poate schimba doar interpretarea trecutului.Prezentul este la indemana noastra a tuturor pentru a schimba regulile in care traim in prezent pentru ca generatiile prezente si viitoare sa mai apuce sa aiba viitor.

    Cei care nu au cunostinte in domeniul psihologiei impun regulile noi cu forta in mod constient sau inconstient intr-o forma mai mult sau mai putin mascata (= realitatea prezenta la nivel mondial).
    Cei care au cunostinte in domeniul psihologiei pot sa-i determine pe oameni sa accepte regulile noi prin constientizarea consecintelor pozitive in urma implementarii acestora in realitate.Acest fenomen se intampla in prezent insa la un nivel restrans in functie de domeniul si locul unde-si desfasoara activitatea un psiholog.

    Sa analizam urmatoarele 2 reguli care exista in prezent :
    1)Cine vrea sa conduca un automobil este necesar sa se supuna unei evaluari psihologice eliminatorii.
    2)Cine vrea sa conduca lumea NU trebuie sa se supuna unei evaluari psihologice eliminatorii.
    Prima regula este cunoscuta,acceptata de catre societate si a intrat in normalul cotidian.
    A doua regula este cunoscuta si acceptata de catre societate fara ca macar sa fie pusa sub semnul intrebarii daca aceasta regula face parte din normalitate sau anormalitate.Poate peste cateva sute de ani aceasta regula va sta la baza metodologiei de acces la profesia de „conducator de oameni”.Numai ca pentru ca mentalul colectiv sa se schimbe in acest sens este posibil ca omenirea sa mai aiba de experientiat multe trairi emotionale negative (ex.inca un razboi mondial, foamete, dictatura mascata bazata pe tehnologia informaticii – o persoana daca stie ca este monitorizata 24 din 24 de ore isi va schimba gandirea,comportamentul -alte crize economice, politice, morale, etc).
    Pentru ca regula nr.2 de mai sus sa fie schimbata cu regula „Cine vrea sa conduca lumea trebuie sa se supuna periodic unei evaluari psihologice eliminatorii”,
    este necesar ca in prezent sa se schimbe mentalul colectiv si sa se previna experientierea de catre societate a unor posibile evenimente istorice negative care sa-i zdruncine din temelii actualul sistem de organizare.Cine poate sa realizeze in mod profesionist o schimbare a mentalului colectiv in acest sens? Desigur,stiinta psihologiei, adica psihologii.
    Nu vreau sa detaliez aceasta idee, insa sunt sigur ca cei in cauza care vor citi aceste randuri vor intelege care este impactul la nivelul intregii specii umane introducerea acestei reguli foarte simple : „Cine vrea sa conduca lumea trebuie sa se supuna periodic unei evaluari psihologice eliminatorii”.
    Intr-un film SF un conducator de nava si-a dat demisia pentru ca a fost compromis emotional.In regulamentul navei exista regula : daca un conducator de nava este compromis emotional acesta nu mai poate sa conduca nava si trebuie sa-si dea demisia.Filmul este „Star trek – the future begins (2009)” http://www.cinema.myzone.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=204:star-trek-the-future-begins2009&catid=42:filme-sf&Itemid=62
    Scena din acest film socheaza in comparatie cu ce se intampla in realitatea prezenta.Merita vazuta si analizata dpdv psihologic.

    Orice organism viu are anticorpi.Orice societate trebuie sa aiba ca orice organism viu si „anticorpi” pentru a se evita moartea acelei societati.Un posibil „anticorp” ar putea sa fie si aceasta regula:cine vrea sa conduca lumea trebuie sa se supuna periodic unei evaluari psihologice eliminatorii.

    Este necesar ca psihologia (= psihologii) sa se deschida mai mult spre societate asa cum procedati dvs si prin acest blog.Pentru ca introduceti, lansati idei noi intr-o Romanie veche va felicit si aveti tot respectul din partea mea pentru aceasta initiativa.Si ceilalti psihologi ar trebui sa urmeze acest exemplu si
    sa-si deschida „sticlutele mici” pentru a lasa sa iasa in societate „esentele tari”, pentru ca aceasta tara este plina de „sticlute mici care contin esente tari”.

  13. Alexandru
    20 Noiembrie 2010 la 7:20 pm

    In comentariul anterior am specificat o adresa de web pentru un film.Dupa ce am postat comentariul si am accesat aceasta adresa am vazut ca aceasta adresa deschide cu totul alta pagina chiar daca adresa web contine titlul filmului „star treck the future begins 2009”. Scuze pentru incident dar cauza nu mi se datoreaza mie.Intentia mea a fost buna. Nu mai postez alte adrese unde se poate viziona acest film.Cine doreste poate sa-l gaseasca foarte usor.
    Inca odata scuze.

  14. Lara
    23 Noiembrie 2010 la 7:23 am

    Va doresc ca intotdeauna sa aveti parte de oameni cu care sa puteti rade, lucruri la care sa visati, scopuri pentru care sa munciti mult, si locuri unde sa puteti merge pentru a va odihni si a reflecta asupra a tot ceea ce este bun in lumea aceasta si mai ales in dumneavoasta. La Multi Ani!
    Cu drag, Lara

  15. onebluebutterfly
    23 Noiembrie 2010 la 9:47 am

    La multi ani, domunule profesor!🙂

  16. Miri
    23 Noiembrie 2010 la 6:24 pm

    La multi ani domnule profesor si va multumim pentru tot ceea ce faceti ca profesor si ca om in societate.

  17. Teodora
    23 Noiembrie 2010 la 7:08 pm

    La Multi Ani domnule profesor, sa aveti parte de cat mai multe realizari pe toate planurile! Teodora Rohian si Elena Craciunescu

  18. 24 Noiembrie 2010 la 2:19 pm

    LA MULTI ANI FERICITI, SANATATE SI DRUM DESCHIS SI LUMINA! Cu pretuire deosebita, Ramona, Arad

  19. 6 Ianuarie 2011 la 4:06 pm

    Domnule … Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID ,
    desi majoritatea observatiilor domniei voastre legate de realitate sunt corecte… va sfatuiesc totusi sa va dati jos de pe piedestal. Activati intr-un mediu academic unde primiti respect pe care considerati ca vi se cuvine pentru contributia dumneavoastra la societate.
    DAR …
    va comportati de parca singura scala de valori autentica este cea intelectuala + morala. in societate conteaza cel mai mult persoanele numite „movers and shakers”.. cei care infaptuiesc lucruri, oameni de afaceri, cei care produc, cei care fac socieatea sa se miste, cei care ofera servicii… ei sunt liderii de facto… deci cei cu bani (unde banul in prezent pentru ei reprezinta puterea)…
    ca sa sesizati diferenta va dau un exemplu: un om de afaceri construieste o cladire, nu arhitectul… si omul de afaceri e influentat mai mult de profit decat de intelectulul-arhitect care ar avea potential sa-l educe.
    in societatea de azi.. puterea(banilor) defineste liderii. cum ajungeti la ei?
    pe ei nu-i voteaza nimeni ca sa devina lideri, ei se impun singuri ca lideri, si nu conteaza educatia atat de mult, conteaza multi alti factori pt a reusi. ei ar trebui sa fie tinta dumneavoastra, nu oamenii de rand🙂
    oamenii de rand sau „populatia” cum ati spus in articol nu mai asculta pe intelectuali pentru ca ei si-au pierdut din puterea de influenta din pacate. asta e problema adevarata, dvs adresati in articol o falsa problema mai degraba politica: sunteti in vreun partid cumva?😀

    • 7 Ianuarie 2011 la 12:34 pm

      Eu nu sustin intelectualul din „turnul de fildes”. Eu sustin modelul unui intelectual modern, ancorat in comunitate. Prin intelectual inteleg un om care are proprietatea termenilor si actiunilor, gandire critica si reflexiva, orientata spre actiune. Despre „movers si shakers” spun ca daca nu sunt si intelectuali, dupa modelul descris mai sus, ne put „scutura” si/sau „indrepta” spre prapastie, cum adesea o fac cei care actioneaza inainte sa gandesca rational si critic. Asadar, vreau intelectuali ancorati in comunitate sau, in limbajul dvs., intelectuali care sunt si „movers si shakers”.

  1. 13 Noiembrie 2010 la 1:18 pm
  2. 6 Ianuarie 2011 la 4:41 pm
  3. 3 Martie 2011 la 10:17 pm
  4. 19 Martie 2011 la 11:08 am
  5. 13 Ianuarie 2013 la 10:55 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: