Acasă > Despre Psihologie, Despre Viaţă > Despre cunoaşteri. Pro şi contra TEDTalks!

Despre cunoaşteri. Pro şi contra TEDTalks!

1. Despre cunoaşteri

            Într-o definiţie de lucru, cunoştinţele sunt informaţii cărora le asignăm prin cercetare, în mod corect, valoarea de adevăr. Uneori asignarea valorii de adevăr prin cercetare poate fi greşită şi atunci vorbim de cunoştinţe false. Unele cunoştinţe pot fi descoperite prin întâmplare, dar apoi sunt incluse şi organizate în sistem prin cercetare; alteori cunoştinţele pornesc de la convingeri/credinţe – informaţii cărora le asignăm valoarea de adevăr adesea prin experienţă -, verificate însă prin cercetare sub aspectul asignării valorii de adevăr.

            Ştiinţa (cunoaşterea ştiinţifică) se referă la cunoştinţe a căror valoare de adevăr este asignată prin cercetare ştiinţifică – utilizând mijloace raţionale/logico-matematice şi/sau empirice/experimentale; asignarea valorii de adevăr prin această metodă reduce riscul generării cunoştinţelor false. Cunoaşterea religioasă se referă la cunoştinţe a căror valoare de adevăr este asignată prin cercetarea care implică revelaţie, dublată uneori de mijloace raţionale şi/sau empirice; dacă apar discrepanţe între cele două, revelaţia bate raţionalitatea şi empiricul! Cunoaşterea de simţ comun, din cauza (1) unei cercetări mai puţin riguroase şi controlate şi/sau (2) angajării experienţei ca mijloc major de cunoaştere, implică adesea o asignare a valorii de adevăr lipsită de validitate; adică generează cunoştinţe false, respectiv multe convingeri/credinţe neverificate care, la o verificare prin cercetare, se dovedesc adesea false. Spre exemplu, pe baza unor observaţii şi experienţe necontrolate de simţ comun, oamenii au crezut sute de ani că pământul este plat, că într-un obiect compact (de exemplu, în piatră) există mai mult spaţiu ocupat decât spaţiu gol şi au elaborat sisteme complexe prin care să inducă sens şi semnificaţie în lumea în care trăiau: unde sunt zeii olimpieni de altădată sau elefantul care sprijină Pământul? Din această cunoaştere de simţ comun au derivat apoi pseudoştiinţele (spre exemplu, horoscopul, psihoenergiile) şi/sau nonştiinţele (spre exemplu, vrăjitoria, ghicitul viitorului), mai sistematizate, dar care oferă cunoaştere tot la fel de puţin validă, deoarece lipsesc controlul şi rigoarea în asignarea valorii de adevăr. Unii autori vorbesc şi despre o cunoaştere artistică. Astăzi, o astfel de sintagmă este considerată adesea desuetă în epistemologie. Cunoaşterea implică informaţii evaluate prin prisma valorii de adevăr. Producţiile artistice, pe de altă parte, sunt evaluate prin prisma valorilor estetice (spre exemplu, frumosul, măreţia etc.). Produsul artistic poate conţine informaţii importante, iar asupra lui se poate aplica un demers ştiinţific pentru a surprinde acele informaţii prin prisma valorilor de adevăr; produsul artistic poate fi input pentru cunoaşterea ştiinţifică sau mijloc de diseminare a ei. Nu valorile de adevăr sunt însă importante pentru artă, în evaluarea produselor sale, ci valorile estetice.

            Cunoaşterea ştiinţifică este sistematizată în publicaţii şi în şcoli/universităţi. Cunoaşterea religioasă este sistematizată în publicaţii şi biserici. Această sistematizare permite o diseminare mai bună a cunoaşterii. Cunoaşterea de simţ comun nu este bine sistematizată, deşi există o modalitate de sistematizare a ei sub forma pseudoştiinţelor şi nonştiinţelor în publicaţii şi organizaţii de profil. Această lipsă de sistematizare serioasă a cunoaşterii de simţ comun este un lucru excelent, deoarece de cele mai multe ori ea este, aşa cum am arătat mai sus, falsă; simţul comun poate genera mai ales morală adecvată, dar ratează des când generează cunoaştere! Cunoaşterea de simţ comun nu poate fi nu trebuie să fie oprită, dar nu cred că trebuie sistematizată şi diseminată programatic!

2. Despre TEDTalks

            Odată cu apariţia TEDTalks (Talks about Technology Entertainment and Design) se creează contextul sistematizării cunoaşterii de simţ comun. Sigur, seriile TEDTalks nu îşi propun asta. Ele îşi propun să disemineze idei care merită auzite! S-a început cu aspecte riguroase de tehnologie şi design, iar apoi subiectele s-au extins la ştiinţă şi cultură. Adesea sunt invitaţi experţi în diverse domenii, care oferă cunoaşterea ştiinţifică în formate accesibile majorităţii populaţiei, ceea ce este un lucru bun. Aşa cum am mai spus în scrierile mele, informaţiile ştiinţifice complexe pot fi înţelese doar de cei cu un IQ de peste 120, care reprezintă aproximativ 10% din populaţia globului. În plus, în condiţiile în care în România spre exemplu, doar 15% din populaţie este alfabetizată ştiinţific, avem nevoie de acest demers ca de aer!

            Partea negativă este că adesea sunt invitaţi ca vorbitori în seriile TEDTalks nu doar experţi, aşa cum s-a început iniţial, ci şi “oameni de succes” fără o pregătire ştiinţifică şi/sau culturală adecvată. Sigur, dacă ei ar vorbi doar despre evenimentele şi strategiile care i-au dus la succes şi/sau despre valorile lor, lucrurile ar fi în regulă. Merită să aflăm cum au reuşit şi în ce lucruri cred. Din păcate însă, cei mai mulţi nu se mulţumesc cu atât, nu stau aproape de fapte, ci doresc să devină şi “profesori” pentru alţii, alunecând în analize teoretice şi interpretări. Vor să-şi generalizeze succesul prin teorii. Astfel, ei îşi teoretizează experienţele şi realizările şi ne vând aceste teorii (adesea banalităţi sau falsuri ordinare) ca şi cunoştinţe; fac asta din poziţia de “coach” (antrenor de oameni), în baza succesului de viaţă pe care îl au. Fiind ambalate cu proceduri de success şi cu valori (care nu sunt în sine adevărate sau false), teoriile sunt considerate valide de cei care ascultă seriile TEDTalks, care uneori nu au o gândire critică, ştiinţifică şi/sau culturală, adecvată. Suntem astfel contaminaţi psihologic (vezi aici articolul despre contaminarea psihologică). Ştiinţa are însă alte reguli şi rigori! Iată un exemplu care reliefează unele din aceste reguli şi rigori, şi anume faptul că dacă o procedură/tehnică este eficientă, nu înseamnă că teoretizarea din spatele ei, adesea naivă, este corectă.

  • Numele de “malarie” provine de la “aer rău” Mult timp oamenii au controlat boala prin închiderea uşilor şi ferestrelor când apăreau primele semne de malarie în comunitate, evident, pentru a împiedica circulaţia aerului rău (sic!). Aparent, această abordare s-a dovedit destul de utilă! Aşadar, dacă la un TEDTalk vine un „om de succes” care a nu s-a îmbolnăvit şi nu a murit ca ceilalţi datorită faptului că a închis uşile şi geamurile, stând în casă când a apărut boală, acestă persoană poate fi utilă în comunitatea sa, prin împărtăşirea unei experienţe de succes. Dacă însă începe să-şi “teoretizeze” experienţa şi să-mi spună că boala este cauzată de aerul rău şi că de aceea trebuie să stăm în casă cu geamurile şi uşile închise, alunecă în penibil şi îmi insultă inteligenţa (asta dacă o am!). Abia atunci când am înţeles, pornind de la cercetări ştiinţifice, nu de la intuiţii de simţ comun, că malaria este cauzată de un agent infecţios purtat de ţânţar, am reuşit să controlăm boala pe scară largă şi, în plus, am înţeles de ce închizând uşile aveam un oarecare efect: nu opream circulaţia aerului rău, ci opream intrarea ţânţarilor (sic!). Din păcate, unele TEDTalks ne învaţă cu fermitate ceva de genul: malaria este produsă de aerul rău şi pentru a o controla trebuie să închidem geamurile şi uşile, menţinându-ne astfel în ignoranţă şi într-o iluzie a cunoaşterii penibile; dar cum se spune, puţine cunoştinţe înseamnă multe certitudini şi puţine îndoieli…

3. Concluzii

            TEDTalks au un rol cheie în diseminarea informaţiilor ştiinţifice şi culturale către populaţie. Este extraordinar că au apărut şi trebuie susţinute! Organizatorii TEDTalks trebuie însă să fie atenţi să nu transforme aceste evenimente în diseminatori de cunoştinţe false de simţ comun, de pseudoştiinţe şi nonştiinţe. Atunci când la TEDTalks vorbesc “oameni de succes”, fără o cultură ştiinţifică, şi nu sunt abordate teme ştiinţifice sau culturale, organizatorii trebuie să le ceară să se menţină în proximitatea a ceea ce au făcut şi a valorilor în care cred (adică să prezinte ceea ce ştiu să facă şi unde excelează). Vorbitorii trebuie să se abţină de la a-şi împărtăşi teoretizările reuşitelor, de la a fi “profesori” şi “antrenori de oameni”, deoarece cele mai multe “descoperiri” sunt absurde, banale şi caraghioase; ele fac astfel foarte mult rău deoarece trebuie apoi ca ştiinţa să facă eforturi să decontamineze minţile oamenilor, în loc să se focalizeze pe dezvoltarea cunoaşterii. Iar procesul de „decontaminare psihologică” este mult mai dificil ca cel de „contaminare psihologică„! Ştiinţa funcţionează după alte reguli şi rigori, iar succesul se stabileşte altfel, prin cercetare, nu prin convingere, vot şi carismă! Teoriile trebuie să rămână în sarcina ştiinţei, deoarece, pe termen lung, aşa cum se ştie în filosofia ştiinţei, cel mai practic lucru pentru o civilizaţie este o teorie bună (vezi şi exemplu “malariei” discutat mai sus). 

Note:

  • Nu am intrat în nuanţele legate de definirea cunoştinţelor şi în disputa epistemologică legată de “justified true beliefs” (vezi „problema Gettier„, dar şi soluţia lui Robert Nozick). Conceptualizarea prezentată aici este una de lucru, utilizată în disciplinele şi domeniile care se ocupă de generarea cunoaşterii, accentul dorind să fie pus pe TEDTalks ca modalitate de diseminare a cunoaşterii, cu implicaţiile aferente.
  • Termenul de “empiric” este utilizat în sensul său internaţional din ştiinţele experimentale, şi anume “bazat pe dovezi”, nu în sensul său din DEX.
  1. DC
    29 Noiembrie 2010 la 12:38 am

    „…Prin cercetarea care implică revelaţie” Da, revelaţia este un mesaj inspirat; descoperirea voinţei divine. Mai mult decât atât, revelaţia poate să constea dintr-o prezicere a unor lucruri viitoare, dintr-o învăţătură inspirată, de natură morală, sau din exprimarea unei porunci sau judecăţi divine. Spre exemplu, din cartea Exod cap. 20. Mă refer şi mă limitez aici numai şi numai la cele afirmate de Sfintele Scripturi (Biblia). Nu am făcut şi nu sunt de acord cu „cercetarea şi revelaţia” vrajitorilor sau a celor care fac circ în numele spiritismului.

  2. aiea
    30 Noiembrie 2010 la 11:14 am

    „informaţiile ştiinţifice complexe pot fi înţelese doar de cei cu un IQ de peste 120, care reprezintă aproximativ 10% din populaţia globului”??????????
    SCOTT ATRAN
    Anthropologist; Visiting Professor of Psychology and Public Policy at the University of Michigan; Rresidential Scholar in Sociology at the John Jay College of Criminal Justice, New York City; Author, Talking to the Enemy

    Anglo-American empiricists and communists alike believed that human minds were almost infinitely malleable, and learned the structure and content of thoughts and ideas based on the frequency of events perceived and on the nearness of events to one another (if one kind of event frequently precedes a second kind of event then the first is likely the cause of the other). Rewards and punishments („carrots and sticks”) supposedly determine which events are attended to.

    Many Continental thinkers and Fascists believed that fundamental ideas of science, art and the „higher thoughts” of European civilization were either innate or inherently easy to learn only for a biologically privileged set of human beings. As with most earlier views of human cognition and learning, both of these philosophies and their accompanying pseudo-sciences of the mind were based on social and political considerations that ignored, and indeed effectively banned, reasoned inquiry and evidence as to the nature of the human mind.

    That is why, after centuries of science, study of the mind is still in a foetal stage, and actual progress has been limited to fundamental discoveries that can be counted on one hand (for example, that human linguistic competence — and thus perhaps other fundamental cognitive structures — is universally and innately fairly well-structured; or that human beings do not think like markov processors, logic machines, or as rational economic and political actors ought to).

    • 30 Noiembrie 2010 la 11:41 am

      Inteligenta nu este determinata genetic sau biologic. Ea are o componenta genetica si una de mediu; iar mediul (ex. educatia si invatarea) conteaza foarte foarte mult! Nu va raspund/accept al doilea mesaj deoarece pe acest blog nu se fac evaluari globale acuzatoare la persoana. Atat pozitia „comunista” cat si cea”fascista” sunt extremiste. Stiinta nu este ideologie si, nefiind absolutista, nu poate fi nici extremista. Cei care au o inteligenta foarte mare pot excela in multe domeni (inclusiv stiinta; spre exemplu, „graduate students” de la universitatile din SUA-Ivy League au in general un QI in jur de 130), dar pot rata in multe altele. Cei cu inteligenta mai scazuta nu exceleaza in stiinta (nu pot face cercetari complexe, spre exemplu), dar pot excela in alte domenii. Asadar, fiecare isi poate gasi rolul si locul intr-o societate democratica. Mai mult, si aceasta ar trebui sa fie calea de urmat, daca implementam adecvat educatia, diferentele date de biologic/genetic se reduc (asa cum spuneam aici: https://danieldavidubb.wordpress.com/2010/10/05/ziua-internationala-a-educatie), folosind maximal potentialul uman; restul este ideologie…

  3. Andrada
    5 Decembrie 2010 la 9:37 am

    Buna ziua,
    Cred că este naiv să separi ştiinţa de ideologie şi steril să faci referire la ştiinţă într-o ipostază total obiectivă pe care nu o atinge niciodată.
    Dintotdeauna cunoaşterea a implicat atitudine, cu urmări mai faste (iluminism) sau mai puţin (nazism).
    toate cele bune

    • 5 Decembrie 2010 la 10:42 am

      Spunand direct, cred ca intelegerea dvs. asupra stiintei este una incipienta si plina de simt comun. In exprimarea pozitiei de mai sus este ca si cum dvs. vreti sa abordati si sa rezolvati polinoame fara sa stiti operatiile matematice de baza…Daca cititi istoria si filosofia stiintei, lucruri pe care le stie orice profesor, veti intelege la ce ma refer si de ce am spus asta pornind de la parerile/scrierea dvs. despre „naivitatea separarii stiintei de ideologie” sau despre „obiectivitatea stiintei”. In plus, logic vorbind, faptul ca stiinta nu este ideologie nu inseamna ca stiinta este obiectiva in sensul descris de dvs.; ea este obiectiva, printre altele, mai ales in sens de testabilitate (prin verificabilitate si/sau falsificabilitate) si de „reproductibilitatea/repetabilitatea rezultatelor”. Asadar stiinta este separat clar de ideologie (la nivel de teorie si model), dar poate contine elemente similare ideologiei la nivel de asumptii paradigmatice. Stiinta este obiectiva prin testabilitate si „reproductibilitate”, fara ca asta sa o faca obiectiva in sens absolut. Incheind, stiinta, prin obiectivitatea pe care o poate atinge, nu ideologiile, v-a dublat speranta de viata fata de perioada antichitatii si va permit sa scrieti astazi despre faptul ca nu este obiectiva pe internet!; asa ca hai sa avem o minima obiectivitate, in sens stiintific (sic!).

      • 12 Decembrie 2010 la 3:18 pm

        Sunt curios cum va raportați în legătura cu cercetarea de tip calitativ, unde validitatea externa este de cele mai multe ori redusa.

      • 12 Decembrie 2010 la 4:57 pm

        Este mai mult de vorbit, dar incerc sa sintetizez (sper ca sinteza sa nu distorsioneze punctul de vedere).

        Pentru mine nu exista cercetare stintifica calitativa sau cantitativa, ci cercetare stiintifica. In functie de problema pe care o avem de rezolvat, uneori utilizam mai ales metode calitative alteori metode cantitative alteori metode mixte. Asadar, o metoda nu este buna in ea insasi, ci raportata la problema pe care dorim sa o rezolvam; de aceea un cercetator trebuie sa cunoasca un spectru larg de metode de cercetare.

        Metodele calitative nu genereaza cunoastere, in sens clasic. Ele genereaza (1) ipoteze care pot fi apoi investigate sau (2) cunostinte contextuale (ex. „metoda functioneaza la cei trei pacienti depresivi cu care am lucrat” Nu „metoda functioneaza pentru tratamentul depresiei”). Ele pot fi utilizate mai ales la inceputurile unui domeniu – generand ipoteze de start de testat – sau atunci cand domeniul este deja matur (prin cercetari adesea cantitative) – nuantand lucruri si aducand noi ipoteze de testat pentru dezvoltarea domeniului-.

  4. Andrada
    5 Decembrie 2010 la 11:52 am

    Stimate domnule profesor,
    fără ideologia egalităţii de şanse probabil nici unul dintre vizitatorii şi/sau autorii acestui blog nu ar fi învăţat să citească (istoria şi filosofia ştiinţei).
    Mai sus mă refeream mai degrabă la influenţe reciproce decât la suprapunere (ca să nu spun interdependenţă).
    Dar mulţumesc pentru răspuns, oricât de plin de prejudecăţi şi „highbrow”.

  5. Daniil
    5 Decembrie 2010 la 12:23 pm

    Si eu sunt un mare susţinător al ştiinţei şi mă declar un sceptic, prin definiţie. sunt chiar abonat la skeptic magazine si un mare fan al lui shermer. dar sincer stau si ma intreb in ultima perioada (este probabil si influenta iubitei mele..:)) daca merita sa chestionam chiar tot. unele lucruri sunt asa de evidente incat efortul implicat de aducerea intr-o rigoare stiintifica a unor truisme (gen realitatea o construim noi si cognitia e cea care conteaza – idee promovata de stoici de acu-s 2000 de ani si de matrix mai recent) nu este el prea mare? adica cu ce ne ajuta sa stim ca dragostea pasionala „aprinde” centri cerebrali gen VTA ca si adictia de coca? nu e clar ca dragostea e ca un drog? tre sa stam ani sa cercetam asta? nu stiu, cred ca sunt si eu, la randul meu, macinat de diverse probleme existentiale si aceasta obiectivitate parca m-a facut sa pierd din vedere lucruri mai importante. Va salut cu respect!

    • 5 Decembrie 2010 la 1:28 pm

      Rasaritul este frumos si pentru un om de stiinta, chiar daca stie ca nu este zeul Ra care se trezeste, ci este efectul miscarii relative a pamantului si soarelui. Asadar, obiectivitatea stiintifica (atata cata este) nu anuleaza efectul fenomenologic si experiential (chiar al iubirii), ci il lasa asa cum este (pentru cei mai putin atasati de stiinta) sau chiar il amplifica pentru cei care traiesc si stiinta si rationalitatea! Asadar, sunt niveluri diferite care nu se afecteaza neaparat din punct de vedere experiential, dar nivelul stiintific pozitivist este important pentru dezvoltarea civilizatiei care iti da apoi noi experiente care nici nu banuiai ca exista. Sigur, nu suntem obligati sa alegem ambele niveluri, dar daca mergem doar pe traire, totusi, sa nu ne angajam in explicatii si la al doilea nivel mai pozitivist; faptul ca tremuram de placere la aparitia soarelui deasupra marii – a zeului Ra – nu inseamna ca si eu trebuie sa ma inchin lui…aici incepe ideologia…pot tremura de placere la aparia soarelui deasupra marii stiind ce inseamna acest efect fenomenologic la nivel pozitivist, intelegere care imi permite apoi alte intelegeri, aplicatii si experiente (pana la zboruri spatiale)! Asta este tot: sa ne asumam ce vrem si sa stam cu asta.

  6. 12 Decembrie 2010 la 3:02 pm

    „Ideas Worth Spreading”, motto-ul TedTalks, nu înseamnă neapărat promovarea de ideilor științifice. Technology, Entertainment, and Design – sunt cele trei „lumi” pe care organizatorii încearcă sa le unească. Printre invitați (i.e., cei care prezintă) se numără și oameni de știința, dar ei nu reprezinta partea majoritara. Foarte multe idei promovate sunt de simt comun și pana la urma modul în care putem discrimina intre ele tine de „simțul” critic al fiecăruia. Nu vad de ce organizatorii ar trebui sa își schimbe modalitatea de selectare a invitațiilor . Rostul lor nu este acela de a promova știința, dar acesta nu este neapărat un aspect negativ. Nu toate ideile de simt comun au aceiași valoare de adevăr (e.g., Mama Omida versus Chris Abani http://www.ted.com/talks/chris_abani_muses_on_humanity.html), faptul ca ceva nu a fost dovedit științific nu înseamna automat ca acel ceva este complet fals. Oare cate descoperiri științifice nu au pornit tocmai de la acest simt comun?

    Ma bucur mult ca v-am găsit în blogosfera!

    • 12 Decembrie 2010 la 5:02 pm

      Asa este, dar era ideea sa fie experti…Pentru mine cunoasterea de simt comun este o cunoastere stiintifica de proasta calitate care generaza multe cunostinte false (simtul comun este mai bun, asa cum am spus si in text, in a genera morala, poate chiar mai bun ca „cercetarea stiintifica” sic!).

  7. Dora
    18 Decembrie 2010 la 2:12 pm

    Astazi in calendarul ortodox roman se pomeneste Sf.Cuvios Daniil Sihastru, de aceea astazi este ziua dvs de nume si va urez „ LA MULTI ANI !”, de Sf. Daniil.
    Este un sfant de a carui nume se leaga activitatea marelui domnitor Stefan cel Mare. Cuviosul i-a fost voievodului cel dintai sfetnic si duhovnic, Stefan cel Mare nefacand nimic pana nu primea binecuvantare de la dansul. Cronicarul Ion Neculce spune ca Sfantul a fost acela care l-a indemnat pe Voievod sa continue lupta cu turcii, prevestindu-i victoria( in lupta de la Valea Albă-Războieni din 26 iulie 1476), se pare ca tot sfantul l-a indemnat sa construiasca manastirea Putna langa chiar chilia sa….intr-un fel in mod indirect sa-i datoram Sf. mentinerea noastra ca popor crestin in fata visititudinilor istoriei…..dar si Voievodului datorita credintei nestramutate in D-zeu.
    Avem multe exemple de personalitati sau oameni de stiinta care privesc cunosterea stiintifica prin prisma cunoasterii religioase (credinta), afirmand ca fara ajutorul lui D-zeu nu ar fi descoperit nimic: Isaac Newton, Ampere, Volta, Faraday, dr. Alexix Carrel, dr. Albert Schweitzer, dr. Nicolae Paunescu, dr. Tiberiu Ghitescu, John Eccles…..etc .
    Model de moralitate crestina este marele medic roman Nicolae C Paulescu, recunoscut de comunitatea stiintifica internationala ca descoperitorul insulinei (si altor multe tratamente medicale) si care continua sa ramana aproape necunoscut in tara sa (in afara mediilor strict medicale), isi expune conceptia in acel ciclu de scrieri intitulate” Fiziologie Filosofica”( 1910). Domnia sa afirma ca „ Omul a iesit din mana lui D-zeu pefect, dar l-au schimonosit patimile”. Singura regenerare posibila sta in educatia crestina,dupa parerea Domniei sale, in trairea in spiritul exigentelor Evangheliei. Urmeza un model apostolic al slujiri aproapelui, neincetat invatindu-si studentii legatura dintre morala crestina si practica unui medic desavarsit: „ omul sanatos si bolnav este faptura Dumnezeirii si trebuie sa-l cinstiti si sa-l ingrijiti ca atare”.
    Sa fie descoperirea d-lui Paulescu un simplu produs al muncii neobosite ingemanate cu inteligenta sau revelatie divina izvorata din marea iubire fata de aproapele??

    Doresc sa aveti parte de Sarbatori Fericite, pline de lumina si pace
    Numai ganduri bune pentru dvs.

    http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/colinde-grupul-anton-pann/la-poarta-stefan-voda-audio-1310.html

  8. blogideologic
    21 Decembrie 2010 la 8:21 am

    Taxonomia minimalistă a cunoaşterii : 1/cunoaşterea prudenţială ;2/cunoaşterea tehnico-productivă ; 3/cunoaşterea teoretică.

  9. gabrielteodorescu
    2 Februarie 2011 la 9:23 pm

    Asadar, obiectivitatea stiintifica (atata cata este) nu anuleaza efectul fenomenologic si experiential (chiar al iubirii), ci il lasa asa cum este (pentru cei mai putin atasati de stiinta) sau chiar il amplifica pentru cei care traiesc si stiinta si rationalitatea!
    …opinia mea obiectivitatea nu asigura integral consistenta stiintifica daca nu exista si o testare obiectiva si mai ales un anumit grad de reproductibilitate, evident si o redudanta pozitiva a noiilor informatii.

  10. Emil
    19 Februarie 2013 la 10:56 pm

    „simtul comun este mai bun, asa cum am spus si in text, in a genera morala, poate chiar mai bun ca cercetarea stiintifica”

    As fi curios sa inteleg de ce credeti acest lucru. Simtul comun (moral) se bazeaza in cel mai bun caz pe experienta de viata acumulata si in cel mai rau caz pe instincte bazale automate (dezgust, groupthink, post hoc justifications, etc.). De ce nu ar fi utila o dublare empirica?

    Desigur inteleg vechea problema „is / ought” uneori numita „naturalistic fallacy” – si anume ca nu putem trage concluzii morale din propozitii de adevar. Dar pana la urma de ce nu? Singura axioma necesara este „e bine sa crestem calitatea vietii oamenilor” – lucru greu de disputat. Astfel „binele” poate fi destul de rezonabil (spun eu – sic) operationalizat prin „quality of life”.

    Daca acceptam aceasta operationalizare, orice alta formulare (eg. „e bine sa legalizam marijuana?”) poate fi testata folosind metode clasice stiintifice, prin perspectiva cresterii calitatii vietii.

    Astfel cautam outcome-uri, variabile mediatoare si moderatoare care sa influentele efectul marijuanei asupra calitatii vietii, definite conform literaturii de specialitate. Putem astfel obtine un raspuns stiintific, la o problema morala!

    De ce credeti ca ar fi util sa ne bazam totusi pe simtul comun?

    Felicitari pentru blog si pentru activitatea dvs. stiintifica!

    • 19 Februarie 2013 la 11:50 pm

      Valorile si validitatea lor se testeaza in timp, mult mult timp…iar simtul comun a aparut odata cu omul. Sigur ca stiinta poate genera valori, dar cate din ele nu pot fi negative pe termen mediu si lung. (ex. de unde stim ce va insemna hrana modificata genetic pe termen lung?). Sigur, asta nu insemana ca stiinta nu poate dubla valorile, dar nu cred ca este o alternativa le ale (cel putin pe termen scurt). Unele valori generate de stiinta moderna, daca vor ramane in timp, vor deveni traditionale si asumate de simtul comun.

  1. 27 Noiembrie 2010 la 2:33 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: