Acasă > Educaţie şi Cercetare > Din nou despre bani în mediul academic

Din nou despre bani în mediul academic

Am scris mai zile trecute un articol intitulat „Despre bani, excelenţă, mediocritate şi “nesimţire” în mediul academic” (vezi aici) în care discutam despre cum se obţin veniturile în acest domeniu şi ce trebuie făcut pentru ca cei care sunt performanţi să obţină venituri mari (încurajând astfel şi pe tinerii diasporişti români să revină în ţară). În acest articol, care completează mesajul primului articol, vreau să discut despre cum trebuie utilizaţi în mod responsabil banii din cercetare, astfel încât ei să ajungă prin competiţie la grupurile performante care pot rezolva probleme relevante.

Astfel, am înţeles că bugetul cercetării în ţară va creşte cu 48% în 2011 în comparaţie cu 2010 (vezi aici). Este un lucru excelent! Trebuie însă să fim foarte atenţi cum distribuim şi cheltuim aceşti bani. Iată două sugestii, importante cred eu, pentru buna utilizare a banilor publici în cercetare, de interes şi pentru publicul larg (banii fiind din fonduri publice!).

(I) Până acum distribuirea banilor prin competiţie s-a făcut (poate prea) dominant pe teme impuse de jos în sus, în cadrul unor domenii clasice ale ştiinţei (ex. ştiinţe socio-umane, ştiinţe ale naturii etc.). Este un lucru bun deoarece astfel se susţine, în ansamblul ei, comunitatea de cercetare din România. Nu putem pune însă la bătaie toţi banii cercetării româneşti prin acest mecanism. Este nevoie şi de un mecanism ghidat de sus în jos, focalizat pe teme specifice care corespund unor probleme actuale, aşa cum se întâmplă adesea cu programele Comisiei Europene. Aceste teme nu trebuie însă formulate partizan, după modelul vetust al ştiinţei din ţară (care încă consideră, prea des ca să funcţioneze ignorarea, că unele ştiinţe sunt mai importante decât altele), ci astfel încât să corespundă problemelor teoretice sau practice pe care le avem de rezolvat în ştiinţă (în ţară sau străinătate). Provocările cu care se confruntă omenirea (şi ţara) sunt adesea complexe; ele nu mai pot fi abordate monodisciplinar, ci trebuie abordate multi/pluri şi interdisciplinar. Teme precum migraţia, schimbarea climei, epuizarea resurselor, îmbătrânirea populaţiei, sănătatea mintală a copiilor etc. implică discipline diverse, de la ştiinţele socio-umane la ştiinţele naturii şi inginereşti. Spre exemplu, grupul nostru este implicat într-un grant finanţat de Comisia Europeană (apropo de „salarii nesimţite” şi cum se obţin acestea, sic!): „A Computational Distributed System to Support the Treatment of Patients with Major Depression (HELP4MOOD)(vezi aici pentru detalii) în care echipa de cercetare este formată din ingineri, psihologi, lingvişti, medici şi informaticieni; o astfel de temă de cercetare, considerată extrem de importantă la nivel internaţional (şi ar fi fost şi la nivel naţional), ar fi fost aproape imposibil de finanţat prin mecanismele actuale din ţară. Având însă, la nivelul programelor europene o temă definită de sus în jos – Personal Health Systems -, temă care corespunde unei necesităţi europene reale în condiţiile creşterii prevalenţei tulburărilor psihice şi a îmbătrânirii populaţiei, putem lucra interdisciplinar pentru a rezolva probleme relevante şi, sigur, pentru a mobiliza resurse financiare.

Cred că Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, după modelul Comisiei Europene, trebuie să ceară agenţiilor de finanţare elaborarea unor astfel de instrumente şi cel puţin 50% din resursele financiare să fie distribuite prin competiţie prin acest mecanism (teme majore, apriori stabilite, care să corespundă unor probleme teoretice sau practice relevante).

(II) Pentru o finanţare adecvată şi fără frică a cercetării ştiinţifice în condiţii de criză, guvernul, cel care dă banii, trebuie să înţeleagă (1) că cercetarea nu generează publicaţii (mai mult sau mai puţin citite), brevete (mai mult sau mai puţin implementate) sau produse/servicii inovative (mai mult sau mai puţin utilizate) şi (2) că a finanţa cercetarea nu înseamnă pierdere de vreme şi de resurse; am auzit voci oficiale spunând că nu are rost să finanţăm „hârtie” (cu referire la publicaţii/brevete) sau „banale şuruburi” (cu referire la produse). Cercetarea generează cunoştinţele necesare rezolvării unor probleme teoretice (cercetarea fundamentală/exploratorie/de bază) şi/sau practice (cercetarea-dezvoltarea). Sigur că aceste cunoştinţe nu „plutesc în aer”, ci se instanţiază şi sunt diseminate prin publicaţii, brevete, produse/servicii inovative. Aşadar, când vorbim de evaluarea cercetării (şi indirect de banii publici alocaţi acesteia) trebuie să ne întrebăm:

  • (1) Care sunt cunoştinţele generate? (outputul cercetării) Cu cât gradul de inovare şi relevanţă a outputului este mai mare, cu atât publicaţiile, brevetele şi produsele/serviciile inovative vor fi mai citate şi căutate;
  • (2) Care este impactul descoperirii? (problemele rezolvate de outputul cercetării) Aici să nu fim naivi – impactul important nu este doar tehnologic, cum se încearcă a se acredita în multe cercuri din ţară! La un Forum organizat în 2009 de Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă s-a transmis mesajul clar că impactul outputului cercetării trebuie analizat comprehensiv: academic (ex. număr de citări pentru articole, atragere de studenţi, noi paradigme de lucru), socio-economic (ex. noi servicii), tehnologic (ex. noi produse/tehnologii), cultural (noi paradigme de gândire şi de înţelegere a lumii, cu impact asupra dezvoltării civilizaţiei umane), la nivel de politici etc. Aşadar, cercetarea fundamentală (asupra unor probleme acum teoretice) este cel puţin la fel de importantă pentru umanitate ca cea de tipul dezvoltare-inovare (asupra unor probleme practice); cu toate că a doua are efecte mai importante pe termen scurt, prima are efecte majore pe termen mediu şi lung, stimulând apoi chiar cercetarea-dezvoltarea în viitor.

Cred că Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică trebuie să implementeze mecanisme riguroase de evaluare a cercetării ştiinţifice, urmând modelul discutat de Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă şi prezentat succint mai sus.

Dacă vom concepe astfel cercetarea-dezvoltarea-inovarea din România (ex. trebuie să generăm cunoaştere inovativă, trebuie încurajată competiţia pentru a susţine grupurile performante, ştiinţele sunt „mai tari” sau „mai slabe” în funcţie de ce probleme rezolvă etc.), vom utiliza adecvat puţinii bani pe care îi avem şi vom putea mobiliza performant fonduri din afară, încurajând în acelaşi timp tinerii diasporişti români să se întoarcă în ţară şi/sau să colaboreze cu ţara. Dacă vom avea o înţelegere vetustă a ştiinţei şi cercetării (ex. trebuie să publicăm/brevetăm sau să generăm cât mai multe produse/servicii, trebuie susţinuţi toţi sau cât mai mulţi chiar dacă nu au performanţă, unele ştiinţe sunt intrinsec „mai tari” decât altele etc.), vom rămâne mereu codaşi la nivel mondial în acest domeniu, izolaţi de ştiinţa internaţională prin derularea unor programe de cercetare regresivă (cum le numea Lakatos), dar plini de frustrări, pretenţii, ambiţii şi lupte locale nemăsurate şi derizorii.

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:
  1. Mirela
    30 Decembrie 2010 la 3:18 pm

    Cred ca multi va impartasesc opiniile, ma numar printre ei, dar mai sunt cateva ore pana la finele acestui an, suntem in sarbatori si parca nu mai vrem sa ne gandim la bani, la cat castigam, cum sa facem sa castigam mai mult sau daca atat cat castigam este corect sau este „nesimtit” de mult. Suntem la cumpana dintre ani, la cumpana dintre doua lumi si nu stim ce ne va rezerva viitorul. La multi ani, domnule profesor! Am reusit sa gasesc cartea dumneavoastra „Castele de nisip”, am citit-o si mi-a placut foarte mult, m-a impresionat profund, mi-a oferit raspunsul la multe intrebari. Regret ca nu va avem profesor dar ma bucur ca am posibilitatea sa va citesc cartile.

  2. zapp
    30 Decembrie 2010 la 6:50 pm

    1.Care este structura bugetului UBB si cum arata defalcat -dupa sursele de venituri.
    2.Care este explicatia pentru numarul infim de articole ISI publicate de dascalii din UBB?!
    3. Cate articole ISI scrise de dascalii din UBB ar fi fost suficiente pt a ajunge UBB-ul in TOP 500?!

    Din pacate LA astfel de intrebari nu se raspunde (explciatia este evidenta) iar relevanta lor ar fi mare, tocmai pt a nu eluda „meandrele concretului”.
    Un articol ca cel de sus, perfect (poate ) argumentativ -ascunde/eludeaza o realitate academica romaneasca cu performate f scazute.

    Insa problema este ca dintre cei cu salarii mari, paretian – as spune ca doar 20% isi merita banii. Iar pana la a justifica –in general- veniturile mari -o abordare nonpartizana ar insemna livrarea unei harti care sa releve – unde se duc „scurgerile”: de pilda, unde s-au dus cei aproape 1 miliard de euro livrati cercetarii.

    2. lucrez in mediul privat-unde raportul dintre eficienta si salariu este egal -pur si simplu cu a avea sau nu un job. Iar reducerea cu 25% in august 2010 la bugetari am retrait-o in februarie 2009 -dar cu 35%. asa ca , lamentariile generate de taierea celor 25% plus -… ; devin ridicole si imi spun ca -cine nu le intelege in mediul bugetar -nu traieste intr-un spririt competitional academic ci doar intr-unul asistat.

    3. pana cand – de teama unor represalii -de multe ori inchipuite nu vom avea curaj sa spunem lucrurilor pe nume – nu vom face decat un branding personal. iar vanarea de functii sa fie unicul scop in viata care ne-a mai ramas.(ma refer strict la cei din domeniul de stat – care isi „permit” sa vaneze functiile mari din stat; in rest, ce noi, „privatii” nu avem timp -pur si simplu- pt asta)

    o nota personala, ma indoiesc ca se va aproba comentariul. am vazut cum a fost tratat vlaston.

    • 31 Decembrie 2010 la 1:47 pm

      Domnule „Zapp”

      „1, Care este structura bugetului UBB si cum arata defalcat -dupa sursele de venituri.”
      Nu am pozitie de conducere administrativa sau executiva in UBB ca sa va raspund. Aici trebuie sa va adresati conducerii UBB.

      „2.Care este explicatia pentru numarul infim de articole ISI publicate de dascalii din UBB?!”
      Acest numar infim nu este chiar infim…Este unul din cele mai mari din toate universitatile din tara; ca argument ca am dreptate, si stiu ce spun, doar UB si UBB se vad in topurile internationale pe pozitiile +500 (peste 500 dar sub 700). Asa ca hai sa fim informati, daca doriti sa discutam aceste lucruri in mod serios.

      „3. Cate articole ISI scrise de dascalii din UBB ar fi fost suficiente pt a ajunge UBB-ul in TOP 500?!”.
      Mai multe, decat avem acum, si aici va dau dreptate. Politica Consiliului Cercetarii stimuleaza tocmai acest lucru, astfel incat sa facem saltul de la +500 la 500.

      „Din pacate LA astfel de intrebari nu se raspunde (explciatia este evidenta) iar relevanta lor ar fi mare, tocmai pt a nu eluda „meandrele concretului”.
      Un articol ca cel de sus, perfect (poate ) argumentativ -ascunde/eludeaza o realitate academica romaneasca cu performate f scazute.”

      Va rog, hai sa nu discutam doar de dragul de a ne auzi. Cititi restul comentariilor mele de pe blog, mai ales cele referitoare la ranking-uri si veti vedea ce spun (ma rog, daca doriti sa intelegeti in mod serios despre ce vorbesc).

      Insa problema este ca dintre cei cu salarii mari, paretian – as spune ca doar 20% isi merita banii. Iar pana la a justifica –in general- veniturile mari -o abordare nonpartizana ar insemna livrarea unei harti care sa releve – unde se duc „scurgerile”: de pilda, unde s-au dus cei aproape 1 miliard de euro livrati cercetarii.”
      Da, cred ca o astfel de analiza ar fi de dorit si MEdC/ANCS o poate face.

      „2. lucrez in mediul privat-unde raportul dintre eficienta si salariu este egal -pur si simplu cu a avea sau nu un job. Iar reducerea cu 25% in august 2010 la bugetari am retrait-o in februarie 2009 -dar cu 35%. asa ca , lamentariile generate de taierea celor 25% plus -… ; devin ridicole si imi spun ca -cine nu le intelege in mediul bugetar -nu traieste intr-un spririt competitional academic ci doar intr-unul asistat.”

      Eu cred ca discutam fara sa intelegem lucrurile. In orice tara educatia (si sanatatea si inca cateva domenii strategice) au o puternica sustinere de la stat (ele sunt unele din fundamentale pentru care exista Statul). Iar procentul de 25% de care „ma plangeam” nu se refera la tairea salariilor; asta este, cand tara este in criza trebuie sa fim solidari. Eu spuneam ca absurdul apare atunci cand desi aduc la UBB bani din consultanta in mediul privat, sau un grant international, pierd 25% din el (deci nu din banii care vin de la buget!), numai pentru faptul ca sunt la o universitate de stat.

      „3. pana cand – de teama unor represalii -de multe ori inchipuite nu vom avea curaj sa spunem lucrurilor pe nume – nu vom face decat un branding personal. iar vanarea de functii sa fie unicul scop in viata care ne-a mai ramas.(ma refer strict la cei din domeniul de stat – care isi „permit” sa vaneze functiile mari din stat; in rest, ce noi, „privatii” nu avem timp -pur si simplu- pt asta)”
      Eu scriu si afirm ceea ce cred in mod explicit, cu numele real. Nu va suparati, dar nu cred ca sunteti in masura sa criticati lucrurile de mai sus, dvs. care va numiti doar „Zapp” in luarea unor pozitii.

      „o nota personala, ma indoiesc ca se va aproba comentariul. am vazut cum a fost tratat vlaston.”
      Aici alunecam in derizoriu. Domnul Vlaston a fost tratat ca toti ceilalti, comentariile dansului fiind postate pe site. Dvs. v-am raspuns desi nu sunt in Cluj si nu prea am timp de asta acum, deoarece am vazut un om de buna credinta (asa ma perceput eu mesajul dvs.), dar dezinformat, si am vrut sa corectez acest lucru. Daca am reusit sau nu, asta dvs. stiti. Un an bun!

    • DC
      3 Ianuarie 2011 la 3:06 am

      Zapp, „…as spune ca doar 20% isi merita banii.” Sotia mea preda finlandeza la UBB, sectia: Limbi Moderne Aplicate. Iar dupa CV-ul ei bogat (publicatii ISI, cercetari si activitati nationale si internationale) si primeste un salariu net pe luna de 500 ron. Ca Dl Daniel David si Dl Marga au norocul sa primeasca mai mult… consider ca merita. Dar la UBB precum si la alte Universitati de stat nu toti care sunt buni primesc multi bani. Asadar, un procent de 40% isi merita bani dar nu beneficiaza de acest merit. Sa fie de vina administratia? Ministrul? Nu stiu.

  3. Nicolae Hurduc
    30 Decembrie 2010 la 6:50 pm

    „Cred că Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, după modelul Comisiei Europene, trebuie să ceară agenţiilor de finanţare elaborarea unor astfel de instrumente şi cel puţin 50% din resursele financiare să fie distribuite prin competiţie prin acest mecanism (teme majore, apriori stabilite, care să corespundă unor probleme teoretice sau practice relevante).”

    Am o nedumerire în legătură cu afirmația de mai sus. Cum se pot stabili tematici prioritare, într-o țară în care nu există o strategie pe termen mediu și lung nici în cercetare, nici în educație, nici în sănătate, nici în domeniul industrial….sau mai pe scurt nu există nici un fel de strategie în nici un fel de domeniu ?

    Inainte de a lansa o idee, cred că ar trebui meditat foarte serios asupra modalităților de implementare ale acesteia. Pentru că o idee oricât de buna ar fi din punct de vedere teoretic, poate strica enorm dacă este aplicată într-un moment prost ales, sau într-un context nefavorabil. Stabilirea unor tematici prioritare (altele decât cele ale UE) nu ar face altceva decât să direcționeze banii către anumite grupuri de interese, de care nu ducem lipsa pe nici un domeniu. Cred că îți aduci aminte despre analizele făcute pe FAR, referitoare la publicațiile internaționale rezultate în urma programului CEEX. Lucrurile nu s-au schimbat din păcate absolut deloc de atunci și spre exemplificare putem lua criteriile de finanțare IC 6, unde cea mai puternică cercetare o găsim în viziunea CNFIS fix la Universitatea Maritimă Ovidius (caut-o te rog pe ISI sau în Scopus ca să te lămurești)urmată la mică distanța de ASE București, care în 2009 avea majoritatea publicațiilor ISI apărute în celebra revista Metalurgia International (care nu e recunoscută de CNCSIS, dar sigur e recunoscută de CNFIS). Cu o astfel de brambureală la nivel decizional, crezi că s-ar putea stabili niște domenii prioritare corecte ?? Eu am mari îndoieli !

    Si mai e ceva. Problema cea mai gravă a cercetării din România este criza mai mult decât acută, de personal performant, cu vizibilitate internațională. Să nu uităm evaluările AdAstra care ne arată clar că nu avem în momentul de față mai mult de 4-500 de coordonatori de grup cu publicații cât de cât consistente. De aceea trebuie încurajate în primul rând grupurile care au deja performante CUANTIFICABILE și nu tot soiul de domenii aiuristice, că de scris ca este capabil să meargă pe Luna poate scrie oricine, ca nu-l doare mâna. Trebuie sa împiedecam plecarea în exterior a celor care fac performanta, sa dezvoltam baza materiala a acestor grupuri și abia după aceea putem vorbi de tematici prioritare. Pana atunci poate vom avea timp sa facem și o strategie pe termen mediu și lung în sistemul de educație/cercetare, ca să știe lumea încotro să se orienteze.

    • 31 Decembrie 2010 la 12:44 pm

      Nicolae,

      Punctele ridicate de tine sunt foarte serioase. Am sa-ti raspund, asa cum vad eu lucrurile, saptamana viitoare dupa ce ma intorc in Cluj. Un an bun!

    • 4 Ianuarie 2011 la 11:00 am

      Nicolae,

      Eu cred ca o parte din bani trebuie dati pe tematici prioritare/probleme, dar nu toti! Astfel suntem mai pragmatici si se produce o dezvoltare cumulativa a cunoasterii. Altfel ne imprastiem si nu ramane mare lucru, mai ales ca, asa cum ai remarcat si tu, putini sunt cei care pot produce ceva trainic si de impact.

      Despre ce probleme? Pai ar trebui sa stii ca exista o strategie nationala in cercetare! Apoi, iata, cand 10-15% din tara iti emigreaza, studierea emigrarii si consecintelor ei (economice, sociale, psihologice, de resursa umana, sanatatea mintala a copiilor care raman in tara cand parintii le pelaca la munca etc.) este o problema cheie! Apoi, investitia in laserul de mare putere este clar ca trebuie sa atraga aplicatii definite/circumscrise de el si de problemele pe care le ridica! Asadar, nu este greu de stabilit tematici prioritate, daca vrei sa faci acest lucru. Altfel ne putem plange mereu, ca ar fi bine, dar la noi nu se poate. Eu spun ca se poate si ca ar fi foarte bine, mai ales atunci cand ai resurse financiare putine, probleme mari, si resurse umane putine.

  4. Fulcanelli
    2 Ianuarie 2011 la 1:03 pm

    Daniel,

    Mulțumesc pentru urări și-ți doresc la rândul meu un An Nou cât mai bun !

    Mi-am amintit de un lucru pe care am uitat să-l precizez în primul mesaj. Dacă-ți amintești, în momentul lansării Raportului Comisiei Prezidențiale, observația principală pe care a făcut-o reprezentanta Băncii Mondiale a fost legată tot de resursa umană. Se atrăgea atenția asupra faptului că în contextul deficitului de specialiști în domeniul cercetării care se prognoza pentru perioada următoare la nivelul UE, ne va fi foarte greu să menținem specialiștii de valoare în țară, iar resursa noastră de personal va fi din ce în ce mai mică (ceea ce s-a și întâmplat de fapt). Ori eu cred că la nivel guvernamental s-a greșit profund prin faptul că nu s-a ținut cont de acest aspect. Nu poți implementa nici un fel de reformă, oricât de revoluționară ar fi aceasta, fără să ai resursă umana performantă. Fondurile UE pe probleme de resurse umane asta au încercat să facă: să asigure venituri decente persoanelor cu performanțe științifice de nivel. Însă din păcate nu s-a reușit și o dirijare corespunzătoare a resurselor pentru cercetarea efectivă. In domeniul științelor naturii cercetarea este costisitoare și degeaba ai fonduri pentru resursa umană dacă nu ai și banii pentru aparatură, întreținerea aparaturii și pentru materiale. Iar ceea ce este absolut distructiv pentru sistemul educațional, sunt semnalele care vin de la nivel decizional și care arată că nu contează ceea ce faci, ci contează ce proptele politice ai.

    • 4 Ianuarie 2011 la 11:07 am

      Aici sunt partial de acord cu tine. Noi in socio-umane am reusit sa ne incadram mai bine in sustinerea resurselor umane, desi dupa aceea ajungem sa fim facuti „nesimiti”. Pentru cei din stiintele naturii/ingineresti pare mai greu, dar sa stii ca nu este. Uite cei de la UT Cluj, de la Politehnica din Bucuresti, etc. au granturi pe fonduri structurale cu finantare foarte mare, din care isi completeaza veniturile. Nu sunt granturi de cercetare ci de servicii catre comunitate, dar trebuie sa gasesti nevoia comuniatii si sa vii cu expertiza serviciilor pe care le poti oferi. Aici, si spun direct, este o chestie de mentalitate, cei din aceste domenii fiind adesea prea inchisi in laboratoare si rupti de comunitate si de nevoile ei. Sigur, ei se bazeaza pe fonduri de cercetare, dar trebuie sa gandeasca si pe servcii inovative, mai ales atunci cand fondurile de cercetare sunt drastic reduse. In plus, stii ca CNCSIS nu deruleaza din bugetul de cercetare decat un procent de sub 15%, restul merge mai ales pentru domenii legate de cercetare-dezvoltare si inovare, unde nimeni nu-i opreste pe cei din domeniile tehnicie sa aplice. fiind aici ca „pestele in apa” (sigur, ca aici intra in competitie cu INCD-urile si cu diverse companii).

  5. Luci
    5 Ianuarie 2011 la 5:11 pm

    Din pacate se iroseste o cantitate prea mare de inteligenta in tara asta. Singurul argument este un puternic sentiment patriotic. Incercam sa aparam o reduta deja demult invinsa. Apreciez stoicismul cu care o fac unii, dar le si plang de mila pentru sacrificiile nejustificate pe care le fac. Si fiecare efort este recompensat cu o mai mare piedica din patrea celor care tin fraiele tarii. Pacat!

  6. zapp
    13 Ianuarie 2011 la 3:37 pm

    Multumesc pentru raspuns. Apreciez efortul si sper ca randurile mele sa fi fost intelese ca o simpla si onesta preocupare – civica.
    As incepe cu motivul utilizarii unui pseudonim : in primul rand mediul online – il permite. Astazi –anonimitatea –este un element fundamental al online-ului. In timp- probabil, vom detine cu toti o semnatura electronica- ceea ce va restrictiona/reformula comunicarea online. Insa adevaratul motiv –este unul banal (rog sa nu atingem latura etica): anonimitatea a fost impusa de faptul ca mi-am lasat gandurile pe blog de la serviciu. S-a intamplat ca in perioada din Craciun si Anul Nou sa lucrez.- sigur cu sarcini de munca mult reduse – ceea ce a facut ca sa ajung pe blog si sa il comentez.
    Ca urmare, anonimitatea mea a fost impusa de faptul ca am “furat” din timpul meu de serviciu. De altfel, aveti adresa mea de email – iar in masura in care ati dori sa imi aflati numele, vi-l voi furniza fara nicio retinere.

    Ma indoiesc, sincer, ca nu stiti care este bugetul UBB(aprox) – inteleg perfect ca divulgarea lui – poate fi socotita o incalcare a regulamentului UBB/etc. Poate.
    Imi recunos partipris-ul: un salt cat mai aproape de top 500 –poate fi facut doar printr-o activitate didactica validate international a fiecarui universitar. Etapa acumularilor imobiliare, structurare discipline,etc a fost in mare parte depasita (iar A Marga are un rol major si pozitiv ).
    Cred ca acum, blocajul este la nivel individual – calitatea academica a fiecarui dascal din UBB(nu este o situatie singulara-apare pretutindeni in Romania).
    Doar variatiile pe indicatorii care vizeaza performanta academica /universitar devin acum relevante. Comparativ, cate articole scrie un decan, professor,conf,etc la noi vs aiurea ?! etc.
    Cred ca , (ne)marcarea acestui aspect ca unul extrem de important in analzia Top 500 – va fi motivul perpetuarii aceleiasi pozitii detinute si pana in prezent de universitatile noastre (700&CO)

    Cat priveste numarul infim –va pun la dispozitie linkul: http://www.riscograma.ro/3411/chiar-asa-ce-a-facut-cercetarea-romaneasca-in-ultimii-60-de-ani/

    Sigur ca, intr-o comparatie cu Universitatea din Oradea –UBB-ul este sus iar numarul de articole pare gigantesc. Dar, departe de mine sa fac comparatii – cum se spune in antropologie “emice” : care este evolutia articolelelor pe ani a dascalilor ?! Cine a lenevit , cine a progresat ,etc .
    Sigur, o astfel de abordare ar parea “nazista” – dar obiective profesionale avem cu totii indiferent ca lucram in privat sau in instituii publice,etc.
    Btw-cate articole stintifice catalogate ISI a scris Marga ?! Nu intreb cu rautate – personal, cred ca este situat pe o pozitie respectabila- dar imi lipseste – pur si simplu – informatie. Nu este o informatie vehiculata in media (stiu insa ca plesu,liiceanu ,barbu au un numar mic –dar asta doar pt ca au fost “infierati” de o anumita aripa academica ).
    Din pacate , acest indicator nu este vehiculat ca un catalizator de competenta –in conditiile in care o presiune mediatica ar diferentia calitatea de rebutul academic.
    Da, este o abordare simplista, jurnalistica – dar sedimentata –in timp – este generatoare de eficienta, de aliniere la standarde,etc.
    Altfel, vom da vina pe conditii externe pentru esecuri individuale (un subiect academic dealtfel familiar dvs) .
    La intrebarea nr 3 –imi raspundeti :multe. Nu sunt de acord – trebuia sa imi spuneti “ dublu, triplu, etc. Iar aceasta lipsa – imi spune – strict managerial – ca nu s-a facut analiza situatiei (simulari pe model,etc).

    Faptul ca –am acuzat stilul usor formal al articolului –vine din faptul ca nu se discuta si despre efortul individual al universitarilor in a urca UBB in top 500
    Intr-un stil american (pragmatic) de discurs – in max 3 puncte cum ati explica esecul de a nu fi in top 500/! ( eco spune undeva ca Italia nu are nicio universitate in top 250 –si nu cred ca e vorba de finantare la ei).
    Si acesta este motivul pt care am “rabufnit”la postarea dvs..
    Cat priveste “absurdul” de a ramane fara 25% dintr-un grant – personal , cred ca este o abordare gresita.
    Sigur, acum ar trebui sa intram intr-o lunga si plicticoasa discutie referitoare la etica si la “damage control” . Am doua observatii:
    1. de ce dvs care aduceti bani in tara sa fiti exceptat de la a ramne fara cei 25% si eu –un potential om de vanzari intr-o firma privata – sa nu fiu exceptat ?! Amandoi lucram intr-o institutie care are un buget redus-asa cum ne anunta superiorii. Diferenta, este ca patronul imi arata cifrele si eu il cred. La dvs. validarea nu se face atata de simplu – insa acum intra obs 2:

    2. capacitatea administrativa foarte scazuta a romaniei pentru a evidentia/diferentia diverse surse de venituri face ca o incercare de exceptare a unor surse de venituri vs altele – sa genereze un haos. Solutia birocratica aleasa –a fost una perfect nivelatoare (sau nivelanta ?!). Intaresc, eu : in directa legatura cu eficienta aparatului birocratic.

    In final, nu mi se pare absurd. Sigur, putem negocia diverse paliere de solidaritate – dar intr-o buna traditie bizantina – intuiesc care ar fi fost finalul.
    Regret – afirmatiile mele referitoare la dl Vlaston-au fost aruncate din graba.

    Un motiv pentru mine de a-mi asterne opiniile – nefiind din sistem – este ca am ajuns la un grad de intoleranta fata de discursuri, luari de pozitie,etc formale, pseudostintiifice – adica acelea care nu acopera in cateva cuvinte problemele cheie.

    Imi cer scuse pentru eventuala dilatare a mesajului- imi lipseste experienta cotidiana a scrisului.M-am saturat de bresleizarea(scuze pt barbarism) profesiilor din Romania cu tot ce implica ele.

  1. 28 Decembrie 2010 la 8:49 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: