Prima pagină > Despre UBB, Educaţie şi Cercetare, Social şi Politic > Cum am devenit un Highlander! Despre Clanuri universitare

Cum am devenit un Highlander! Despre Clanuri universitare

Am deschis cu interes un articol al unor ziarişti clujeni despre „clanurile” universitare din universităţile clujene (vezi aici). Mă interesa tema deoarece de-a lungul timpului am fost unul care a militat pentru universităţi moderne, printre altele, fără „clanuriînţelese aşa cum sunt ele definite în universităţile serioase (pentru reglementări privind nepotismul vezi la http://www.forumul-academic-roman.org/, capitolul special, intitulat ”Dosarele nepotismului”). Cu surprindere mi-am văzut numele acolo! Am crezut la început că nu este vorba despre mine, deoarece nu ştiam că fac parte sau că reprezint un clan. Spre final am văzut că, totuşi, articolul chiar se referă şi la mine! Am realizat în acel moment că am devenit astfel un Highlander! M-a pufnit răsul, dar m-am şi întristat în acelaşi timp, gândindu-mă în ce hal putem ajunge cu comunicarea în această ţară (amintindu-mi o serie de articole din mass-media), atunci când interesele bat totul, inclusiv raţionalitatea şi morala (deşi eu continuu să cred că aici a fost vorba despre o eroare în informare, nu despre rea-credinţă, mai ales că analiza era destul de complexă). Apoi, văzând şi comentariile la articol, m-am îngrijorat gândindu-mă că noua lege a educaţiei va fi asumată de „extremişti”, pentru a-şi rezolva frustrări vechi; acest lucru m-a făcut să reacţionez cu acest punct de vedere mai general asupra „clanurilor” universitare, nu neapărat dorinţa de a avea un drept la replică.

Da, clanurile universitare fac rău sistemului de educaţie şi cercetare. De aceea, eu nu aş face la UBB ceea ce am fost învăţat că nu se face la universităţile din străinătate la care am studiat şi/sau la care sunt încă asociat. Prin „clan universitar” înţeleg un grup de oameni între care există relaţii de rudenie, asociaţi în vederea unor scopuri reprobabile şi/sau aflaţi în conflict de interese. „Gaşca universitară” este similară ca semnificaţie, dar relaţia de rudenie nu mai este o condiţie necesară apartenenţei la gaşcă (sic!). Atât clanurile cât şi găştile universitare trebuie interzise şi controlate într-o universitate modernă. Interesant este că dacă citeşti articole diferite despre clanurile/găştile academice clujene, găseşti liste diferite în funcţie de cine şi unde scrie. Acesta nu este un mesaj pentru reformă în sistem! Mesajul corect trebuie să fie interzicerea clanurilor/găştilor universitare, definite legal şi moral în mod clar, pe oricine or fi reprezentând ele. Scopul nu trebuie să fie eliminarea sau denigrarea unor oameni incluşi obligatoriu în „clanuri/găşti rele”, indiferent că obiectiv fac sau nu parte din clanuri, lăsând „clanurile/găştile bune” neatinse, scop meschin ascuns sub lupta admirabilă împotriva clanurilor/găştilor universitare. Dacă nu se înţelege asta, iar noii „arivişti universitari” (cum i-am numit într-un articol mai vechi din presă) luptă împotriva aşa numiţilor „baroni universitari” (cum sunt numiţi de presă cei din clanuri) cu aceleaşi arme, doar de dragul de a le lua privilegiile, păstrând însă metehne vechi, mediul academic va rămâne în aceeaşi mocirlă, iar noua lege a educaţiei va purta frustrările acestora, nereuşind sa facă ceea ce trebuie să facă. În acestă fază noua lege a educaţiei este încă pentru mulţi o planşă Rorschach. Ea va avea efecte benefice sau catastrofice, a treia cale nu există! Forma pe care o va lua depinde de inteligenţa, morala şi curajul celor chemaţi să o implementeze. Sper ca mediul academic sănătos care mai există să nu alunece în luptele de putere extreme duse de clanuri şi găşti (mai vechi sau mai noi) şi să refuze mesajele acestora în numele libertăţii, raţionalităţii, moralei şi eleganţei mediului academic. Nu putem talibaniza mediul academic, astfel încât cei ”normali” (neimplicaţi politic sau în găşti/clanuri) să se simtă ameninţaţi dacă nu intră în luptele dintre găştile extremiste sau grupurile politice. O universitate nu este un teatru de război sau de competiţie politică; dimpotrivă, politicul trebuie să asigure condiţiile ca o universitate să nu devină teatru de război, iar cei normali să fie lăsaţi în pace să facă educaţie şi ştiinţă, asta pentru a ajuta ţara (fără a fi o vorbă mare). Eu voi face asta şi voi refuza mereu să fac parte din găşti şi clanuri universitare, chiar dacă unii (adesea din presă) ţin cu tot dinadinsul să mă bage şi pe mine în ele. În ciuda mentalităţii româneşti care nu poate accepta că cineva în mediul academic nu face parte dintr-o gaşcă, eu nu sunt cu (sau nu sunt omul lui) X sau cu Y, ci X sau Y a respectat/respectă sau nu setul de valori academice în care eu cred, şi pe care l-am învăţat şi îl trăiesc când merg în SUA; dacă respectă setul de valori putem fi apropiaţi pentru promovarea unor interese legitime, dacă nu, ne separăm!

În încheiere, vă reamintesc aici un articol mai vechi pe care l-am scris şi care este al naibii de valabil astăzi, în contextul a ceea ce se întâmplă în mediul academic, cu mesaj mai ales pentru cei tineri şi pentru diasporişti (vezi aici). Îmi pare rău, mai ales pentru cei tineri, că lucrurile stau încă aşa!

P.S. Fără să mă scuz, ci pentru a informa corect: „ Clanul ” condus de mine, adică eu şi fratele meu – după cum a fost numit în articol,- este unul virtual, care practic nu există. Eu nu sunt şeful fratelui meu în Departamentului de cercetare în cadrul căruia este angajat acesta, aşa cum se spune în articol; un alt coleg geolog are aceste funcţii. A fost o eroare în articol şi am cerut celor de la Citynews să corecteze informaţia, prin publicare unei precizări pe care am trimis-o (au facut-o aici, ceea ce arată buna-credinţă a autorilor articolului). Eu sunt preşedintele unui consiliu al Senatului UBB – Consiliul Cercetării – funcţie care nu este de conducere, ci de reprezentare (ex. nu am îndemnizaţie de conducere, nu sunt în Consiliul de Adminstraţie al UBB, nu fac angajări, nu stabilesc şi nu am bugete etc.); aşadar, rolul nostru este acela de experţi care propun politicile de cercetare în UBB, nu de a implementa şi administra cercetarea din UBB, implementare/administrare care se face prin pro-rectoratul de specialitate şi şeful/directorul departamentului de cercetare. Asta pentru cine mai are o „minima rationalia şi moralia” să înţeleagă.

Anunțuri
  1. causius
    18 Ianuarie 2011 la 11:42 am

    Foarte corect ce spuneti, iar cine va cunoaste stie foarte bine ca n-ati da niciodata ocazia, prin comportament sau atitudine, unor interpretari de acest gen, inclusiv favoritisme fata de orice, chiar daca va este foarte apropiat sau nu.

    Cu toate acestea, explicatia fenomenului este foarte simpla
    1. confuzie, 2. asociere, 3. generalizare. 1. Cati cunosc diferenta dintre reprezentare si conducere, si, mai tehnic, Consiliu si Departament, si cati se obosesc sa o afle, chiar in contextul unei asemenea afirmatii (slander-ul e deja facut). 2. Retoric spus, perceptia comuna este ca daca x are un frate, doar n-o sa il lase de izbeliste, nu-i asa? 3. Lumea stie (are deja formata o convingere intima) ce se intampla in universitatile din Romania, iar UBB nu face, din pacate, exceptie. In plus, cati mai cred in Romania de astazi ca poti accede la varf fara compromisuri (dintre cele ne-etice)?

    Explicatia (ratiunii) articolului si a inserarii numelui dumneavoastra acolo este cu totul alta poveste; nu cred ca este accesibila printr-o cunoastere directa publicului cititor si nu imi permit sa o comentez, intrucat intr-o opinie subiectiva o consider o simpla prostie (sper sa am dreptate).

    Parerea mea, de cititor al blogului dvs., este aceea ca nu sunt deloc convins ca merita sa va dedicati timpul unor asemenea explicatii, chiar daca fac parte din eforturile continue pentru excelenta pe care o duceti, asa cum este sintetizata pe bannerul blogului dvs. In ce il priveste pe fratele dumneavoastra, este problema lui sa se defineasca si sa se afirme ca persoana, publica sau privata. Dumneavoastra ati facut-o deja prin ce ati facut pentru psihologia de astazi, care indraznesc sa spun ca altminteri ar fi fost in mocirla sau, mai rau, inexistenta.

    Un an nou cu cat mai multi studenti !

  2. Silviu
    19 Ianuarie 2011 la 1:23 pm

    Util ca presa scrie despre clanuri Regretabil ca documentarea e inca superficiala Util ca reactia v-a fost publicata Regretabil ca trebuie sa va consumati timpul pentru asa ceva.
    Ups & downs intr-un proces (speram ca) de crestere a domeniului educational, evident cel putin in demersurile pe care le coordonati.

    Va doresc sa puteti ramane la acelasi nivel al energiei in urmarirea excelentei.

  3. Un sfat
    20 Ianuarie 2011 la 10:32 pm

    Stimate d-le profesor,
    eu cred ca gresiti dand atentie unor astfel de comentarii nefondate si evident rautacioase. Nu faceti decat sa le dati apa la moara si sa le oferiti cadrul sa se manifeste. Oameni care nici macar nu se obsosesc sa verifice niste informatii (aici ma refer la autorii articolului) sau altii care iau de buna orice scrie la gazeta (aici ma refer la cei care comenteaza) nu merita bagati in seama. Astfel de rautati o sa apara mereu. Azi sunteti dvs. in prim plan. ieri am fost si maine va fi probabil altcineva in functie de interesele celor care se afla de fapt in spatele acestei smecherii, ca nu pot sa ii spun altfel. Asta pana pleaca PDL-ul de la putere. E o strategie tipic Basesciana si PDL-ista. Si se poate verifica din moment ce nu apara nici un articol de acest gen despre oamenii apropiati PDL gen Miclea, Baba etc. Despre ei numai de bine, nu? Si eu am fost in aceasta situatie si am ajuns la concluzia ca nu are sens sa coboram la nivelul lor. Doar le dam frau liber… Si daca ati observat intotdeauna cand sunt nemultumiri vis a vis de reglementarile date de acest guvern, fie ca se refera la legea educatiei, fie la legea salarizarii sau a pensiilor, apar cu astfel de diversiuni de presa ca sa abata atentia de la ce se intampla de fapt. Tipic.

    • 21 Ianuarie 2011 la 3:17 pm

      Am lasat sa treaca mesajul dvs. pentru a-l utiliza ca oportunitate de precizare pentru cei care comenteaza acest text.

      Nu cred si nu vreau sa cred ca este vorba de politizare. Eu nu sunt implicat politic, si mereu am lucrat ca expert atunci cand am fost solicitat de diverse institutii. Cred insa ca un „politic” rational si responabil este absolut necesar pentru buna functionare a statului, inclusiv a universitatilor. Asadar, eu nu reprezint interese sau actiuni politice; in consecinta, as dori sa nu facem comentarii politice pe acest site.

      De asemenea as aprecia sa nu mentionam nume de oameni cand comentam textul, mai ales ca nu stim ca ei ar fi interesati sau implicati in asa ceva.

      Asadar, cei care nu-si vad comentariile la acest articol pe blog, inteleg acum mai bine de ce.

      Multumesc!

  4. Emil
    24 Ianuarie 2011 la 7:16 pm

    Din pacate, logica dihotomica de la noi cam impinge lucrurile pana acolo in a interpreta absolut orice si pe oricine in registru politizant. Si nu e cazul la dvs.
    Stiti cum e, nu mor caii cand vor cainii…
    In alta ordine de idei, domnule David, mi-a cazut sub ochi materialul dumneavoastra, acela cu „Expunerea în realitate virtuală are toate avantajele expunerii în realitatea fizică (realism), dar nu implică riscurile acesteia”. Interesanta si inovatoare abordarea la noi, si ma refer la „Virtual Irak” & „Virtual Afganistan”. Mai citisem despre tratamentul acesta al PTSD & metada de instruire, dar nu stiam ca este disponibil si in Romania. Spuneti „POATE fi utilizata pentru …”. Intre timp, l-ati folosit? Cu ce efecte? Functioneaza? Cum i-ati facut sa admita ideea de…? Nu mai am tangenta cu domeniul (domeniul ma refer la cel militar – cu experiente acolo, nu psihologia) de doi ani, dar curiozitatea intelectuala a ramas… Ca simplu exercitiu de stil am descarcat „Jocul” pe care US Army il ofera gratuit pe unul din site-urile lor. Chiar sunt curios sa vad in ce masura reuseste sa recreeze o experienta reala din Irak. Stima.

    • 24 Ianuarie 2011 la 8:15 pm

      Da, avem sistemul functional (Virtual Irak) si l-am prezentat si Ministerului Apararii. Au fost interesati, dar din cauza bugetului nu am reusit sa-l implementam in beneficiul lor (desi noi nu am cerut un buget mare, ci doar unul care sa ne acopere cheltuielile). Asadar, il avem functional, il utilizam educational/didactic si pentru cercetare, mai putin pentru servicii clinice (aici il adaptam doar cand avem pacienti cu fobii pentru spatii deschise si/sau cand dorim sa controlam „worry”/pericolul perceput exagerat).

  5. DC
    25 Ianuarie 2011 la 2:58 am

    Irak? In Romania? Colegii mei din Institut, care sunt sau cei care au fost sunt bucurosi sa afle ca la noi in Romania exista sisteme de genul acesta. Am sa postez si eu pe site-ul nostru aceasta stire. Cat de validat este? Si daca este validat, cand a fost si pe cine? Mai mult decat atat, adaptarea este facuta de la cei din Irak sau…? Multumesc.

    • 25 Ianuarie 2011 la 9:40 am

      Gasiti informatiile despre sistemul de psihoterapie prin realitate virtuala „Virtual Irak” in literatura de specialitate (este mai des folosit pentru PTSD legat de acele evenimente; noi am propus sa-l utilizam si ca „training pre-combat”).

  6. 30 Ianuarie 2011 la 2:56 pm

    … probabil domnule profesor comunicarea lasa de dorit si inca trebuie depasite anumite bariere. Parerea mea este ca pe site-ul forumul academic, era de fapt popularizata realizarea programului Matrix, si atat, ca si o realizare de prestigiu.
    Oricum si verificarea surselor lasa de dorit, fiind acceptate din start primele postari din massmedia. In genere asistam la o truchiere si denaturare a adevarului fie deliberat fie doar prin simpla multiplicare a transmiterii lui.
    Vedeti si ultimele declaratii ale minstrului educatiei de la noi, referitor la finantarea Universitatii din Arad…Si mai este ceva … nu sunt de acord cu disculparea unora in fata altora, practica veche in sistem care ar trebui stopata.
    cu consideratie

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: