Prima pagină > Despre Psihologie, Despre Viaţă > Scurt eseu despre Onoare şi Curaj

Scurt eseu despre Onoare şi Curaj

Am fost întrebat adesea de cititori ce anume înţeleg exact prin valori precum Onoare, Tradiţie şi Excelenţă şi prin mijloacele de implementare a lor, respectiv Curaj, Bun-simţ şi Raţionalitate/Gândire critică. M-am gândit că o clarificare a acestui lucru ar putea nu doar să răspundă acestor cititori, ci să aibă o anvergură mai mare, pentru publicul larg. Încep aşadar analiza cu valoarea Onoare şi cu mijlocul asociat ei, Curaj, celelalte valori şi mijloace de implementare a lor urmând să fie abordate în articolele viitoare.

Ce este Onoarea?

Onoarea are sensuri şi semnificaţii multiple. Ea a fost analizată mai ales în filosofie şi teologie, dar implicaţiile ei pragmatice au fost studiate experimental în psihologie. Definiţia de lucru, după care mă voi ghida, este aceea care ne spune că Onoarea înseamnă să ai o grila explicită de valori pe care să o implementezi constant în ceea ce faci, iar atunci când nu o implementezi, din motive diverse, inclusiv independente de tine, să fii dispus să-ţi asumi comportamente corective şi responsabilitatea eşecului (responsabilitate operaţionalizabilă comportamental).  În contextul moralei (care se referă la valori – ce trebuie făcut) şi al eticii (care se ocupă de studiul sistematic al valorilor), Onoarea apare ca un profil valoric/cod de valori care ne ghidează comportamentul într-un mediul social. Aşadar, esenţa Onoarei sunt valorile şi implementarea lor. Simplu spus, valorile reprezintă generalizări ale valenţelor la nivel social, valenţele definind la rândul lor capacitatea unor lucruri/fenomene de a ne satisface nevoile. Aşa cum ne ştim numele, înălţimea etc., ar trebui să ştim explicit care sunt cele 2-3 valori cardinale pe care le avem (eventual încă câteva principale şi secundare). Această conştientizare a profilului valoric ne ajută să-l implementăm în viaţa de zi cu zi. Asta nu înseamnă că nu există oameni cu Onoare care nu-şi conştientizează însă valorile. Există, dar valorile lor sunt implicite, adesea asimilate printr-o educaţie/creştere într-un mediu în care guvernează bunul simţ; aceşti oameni au Onoare, pot funcţiona ca modele implicite pentru alţii, dar nu îşi realizează maximal trăirea subiectivă pozitivă şi rolul de modele sociale, prin asumarea şi promovarea explicită a unor valori.

Sigur, valorile care constituie fundamentul Onoarei trebuie să aibă anumite caracteristici, astfel încât Onoarea să fie una sănătoasă şi constructivă. Iată cele mai importante caracteristici de acest tip:

• Valorile trebuie să corespundă unui model cultural-ideal şi/sau să nu vină în opoziţie cu valorile umane generale. Dacă nu corespund unui model cultural-ideal (vezi detalieri aici) şi au consecinţe negative pentru individ şi/sau societate, probabil că se înscriu în ceea ce numit tulburări psihice, de tipul psihopatiei sau sociopatiei; sunt valori nesănătoase!

 • Valorile trebuie să fie flexibile. Altfel spus, valorile, deşi prescriptive, trebuie formulate preferenţial, nu în termeni rigizi şi absolutişti (vezi articolul anterior despre raţionalitate aici).

• Valoare formulată raţional (preferenţial): „Vreau să fiu un bun creştin şi fac tot ce depinde de mine omeneşte în acest sens; în consecinţă, încerc să-mi iubesc aproapele, iar dacă greşesc cer iertare şi încerc să mă corectez.”

 • Valoare formulată iraţional (absolutist): „Trebuie sa fiu un bun creştin şi în consecinţă trebuie cu necesitate să-mi iubesc aproapele; nu pot accepta şi tolera să greşesc, iar dacă greşesc este groaznic/catastrofal, de neacceptat, iar eu sunt damnabil.”

Dacă valorile nu sunt formulate preferenţial ajungem la fundamentalism.

• Profilul valoric pe care îl asumăm trebuie să ne asigure capacitatea să acceptăm şi să înţelegem valorile (sănătoase) altora, chiar atunci cand ele sunt în opoziţie cu ale noastre. Altfel spus, asumarea personală a unor valori nu trebuie să ducă la încălcarea valorilor sănătoase ale altora. Libertatea ta de a avea valori (sănătoase) care nu îmi plac este condiţia libertăţii mele de a avea valorile proprii! Dacă nu există acest lucru ajungem la intoleranţă.

Onoarea trebuie să fie însoţită de Curaj. Într-adevăr, nu este uşor să-ţi exprimi valorile atunci când în jurul tău sunt oameni care nu le înţeleg, care te descurajează, te judecă, sau te atacă. În astfel de situaţii eşti mereu tentat să renunţi şi să te adaptezi contextului. Sigur, cineva ar putea spune: dacă valorile corespund unui model cultural-ideal, de ce s-ar opune cineva (sau societatea) la ele? Ei bine, modelul cultural-ideal este multidimensional, cu valori care se pot opune unele altora. Apoi, oamenii şi grupurile diferite de oameni şi asumă valori diferite din repertoriul divers oferit de modelul cultural-ideal. Aşadar, este posibil ca valori care corespund unui model cultural-ideal să nu fie apreciate într-un context anume. Curajul este însă mecanismul care permite valorilor să se exprime comportamental, chiar atunci când contextul nu le favorizează; altfel Onoarea rămâne o vorbă frumoasă! Concluzionând, dacă Onoarea este scopul, Curajul este mijlocul de atingere a scopului.

De ce este importantă Onoarea?

Individual vorbind, Onoarea este fundamentul Demnităţii, care, în formularea kantiană, îţi asigură autonomia şi independenţa ca fiinţă umană. Îţi eşti răspunzător doar ţie şi valorilor (sănătoase) pe care le ai. De asemenea, profilul valoric este fundamentul pentru ceea ce se numeşte „meanigful life”, adică viaţa cu sens, o componentă cheie a stării de fericire. Social vorbind, Onoarea este mijlocul de promovare a valorilor şi a modelelor cultural-ideale, cele care trag societatea înainte, cele care transformă „o ceată/un grup de homo sapines” într-o civilizaţie umană. Civilizaţia şi progresul societăţii sunt asigurate doar de câţiva oameni care sunt creatori şi asumatori de valori. Ei sunt eroii şi geniile care ne creează paradigmele în care trăim şi pe care, atunci când au şi Onoare, uneori îi ridicăm la rang de sfinţi (ca să folosesc paradigma lui Ţuţea).

Riscurile Onoarei

Paradoxal, deşi sună bine şi mulţi vorbesc despre ea, puţini sunt cei care înţeleg şi apreciază cu adevărat Onoarea. Cei mai mulţi vor avea atitudini negative faţă de un om cu Onoare, atitudini exprimate adesea prin două tipuri de reacţii, în funcţie de nivelul lor de înţelegere:

(1) Unii te vor acuza că eşti rigid, mai ales când implementarea valorilor tale îi afectează negativ, dar justificat, pe ei şi/sau pe tine.

(2) Unii te vor acuza că nu ai coloana vertebrală. Într-adevăr, paradoxal, un profil valoric te poate face să fii astăzi într-o echipă, iar mâine în altă echipă. Schimbarea nu este determinată de oportunism, ci de faptul că eşti cu acea echipă care îţi asumă valorile. Faptul ca ieri erai în echipă cu X, iar astăzi cu Y, nu înseamnă că tu faci compromisuri, ci, pentru un om cu Onoare, înseamnă că X nu mai respectă astăzi valorile în care aţi crezut împreună ieri. Acestea fiind spuse, evident, dacă Onoarea permite o schimbare de acest tip, nu înseamnă că orice schimbare de acest tip exprimă Onoare (uneori schimbarea de acest tip este doar simplu oportunism, prostie, ignoranţă, sau slăbiciune).

Aşadar, calea Onoarei nu este uşoară, de aceea îşi trebuie Curaj pentru a o implementa; implicaţiile pozitive pe termen mediu şi lung sunt însă evidente atât pentru individ cât şi pentru societate. Să avem aşadar Curaj în a o implementa!

Pastilă psihologică pentru dezvoltarea Onoarei

• Stabileşte-ţi 2-3 valori cardinale care te definesc şi în cadrul cărora doreşti să-ţi trăieşti viaţa; poţi să-ţi nuanţezi profilul valoric cu valori principale şi secundare, dar cele cardinale sunt cheie!

• Înţelege-le bine şi aminteşte-ţi de ele (valorile cardinale) ca de propriul nume

• Asumă-le şi implementează-le în tot ceea ce faci  (valorile cardinale); lasă-le să-ţi coloreze viaţa cotidiană

• Chiar dacă beneficiul pe termen scurt al valorilor asumate nu pare clar uneori, pe termen mediul şi lung vei fi protejat de ele; aşadar, implementează-le chiar dacă doare, cu Curaj!

  1. Laura
    6 martie 2011 la 9:17 am

    Va incheiati eseul cu afirmatia „pe termen mediu si lung vei fi protejat de ele”, afirmatie care ascunde o certitudine. Certitudinea aceasta se intemeiaza pe experienta, pe ratiune teoretica sau practica ori pe credinta?
    La un moment dat precizati in paranteza ca aceste valori trebuie sa fie sanatoase. Ar fi bine sa nu fie in paranteza, pentru ca onoarea e legata numai de aplicarea consecventa a valorilor sanatoase.Si chiar si in acest caz apar intrebari: ce faci daca valoarile tale fundamentale sunt familia, adevarul si dreptatea si societatea in care traiesti te obliga sa practici minciuna, compormisul, sa corupi pentru a supravietui (ma gandesc aici la realitatea de dinainte de 89 si la cea de azi, pentru unii)? Ce sacrifici? Familia, adevarul sau dreptatea?

    • 6 martie 2011 la 1:15 pm

      Daca veti citi cu atentie introducerea veti intelege de ce tip este evidenta. De asemenea, conceptul de model ideal cultural multidimnsional mentionat in text va raspunde clar la a doua nedumerire.

  2. gabriel teodorescu
    8 martie 2011 la 12:30 pm

    … orice model idealizarea se poate realiza pana la o anumita incercetitudine, nedeterminare. In cazul acestui model cultural multidimensional …care este limita lui?! Se poate vorbi de o limita superioara sau doar de una inferioara?

  3. Laura
    9 martie 2011 la 11:04 am

    Da, aveti dreptate, cu privire la prima nedumerire.
    Teoretic aveti dreptate şi în al doilea caz. Teoretic.
    Practic: cine sunt eu să sacrific, de exemplu familia, pentru a rămâne drept, pentru a spune adevărul? Dacă eşti singur şi îţi sacrifici viaţa ta…e ok, dar când eşti părinte atunci e mai complicat. Pe de o parte vrei să transmiţi valorile în care crezi(aici dreptare, adevăr) copiilor tăi, pe de altă parte iubirea pentru ei te împiedică să le pui în pericol viaţa, libertatea.În această situaţie nu e doar ceva ce ţine de curaj…e o situaţie aproape imposibilă.

  4. Raluca R
    9 martie 2011 la 8:00 pm

    Foarte interesant acest articol. De altfel, un preambul a fost pentru mine vizionarea prelegerii dvs. despre excelenta in stiinta si in morala. Daca imi permiteti, as dori sa pun aici si link-ul, pentru cei interesati:

    In cazul meu, valorile au fost mult timp implicite. Dar dupa ce v-am ascultat si m-am gandit mai mult, le-am identificat, dezbatut cu mine insami si am ajuns la concluzia ca cele mai importante valori ale mele sunt: dreptatea, loialitatea si eleganta (nu cea vestimentara, ci cea care tine de relatiile cu ceilalti).

    • DC
      2 aprilie 2011 la 5:41 pm

      Da, un material video foarte bun. Felicitari d-le profesor.

  5. Mircu Dan
    19 martie 2011 la 2:16 pm

    dle profesor, faceti si pasul urmator: sintetizarea unui cod al onoarei, de tip BUSHIDO pentru un cetatean simplu… sau poate pentru un universitar…
    n-am ajunge la cele 10 porunci?

  1. 19 martie 2011 la 11:09 am
  2. 21 decembrie 2012 la 1:08 pm
  3. 13 ianuarie 2013 la 10:55 pm
  4. 24 decembrie 2014 la 12:11 pm
  5. 24 iunie 2015 la 11:24 am
  6. 23 decembrie 2016 la 6:19 pm

Lasă un răspuns către gabriel teodorescu Anulează răspunsul