Prima pagină > Despre Psihologie, Despre Viaţă > Scurt eseu despre Tradiţie şi Bun-simţ

Scurt eseu despre Tradiţie şi Bun-simţ

Relaţiile între trecut, prezent şi viitor sunt interesante, nu doar din punctul de vedere al istoriei (sau fizicii), ci mai ales al psihologiei. Psihologic vorbind, aceste relaţii ne definesc adesea starea de sănătate, fericirea şi eficienţa în ceea ce facem.

Influenţa intenţionată a trecutului asupra prezentului şi viitorului învaţă din trecuteste un truism la nivelul cunoaşterii de simţ comun. De asemenea, influenţa neintenţionată a trecutului asupra prezentului şi viitorului este un fapt interesant, bine ştiut deja din psihologia ştiinţifică; experienţele şi paternurile din trecut ne influenţează reacţiile psiho-comportamentale în prezent şi ne predispun spre anumite reacţii în viitor. Aceste cunoştinţe care ne spun că prezentul şi viitorul sunt influenţate (neintenţionat sau intenţionat) de trecut trebuie însă completate cu un lucru mai fascinant: Trecutul este influenţat (neintenţionat) de prezent! Într-adevăr, ştim din cercetări mai recente de psihologie că sistematic, în mod neintenţionat, ne modificăm trecutul, reconstruindu-l automat/inconştient pentru a ne justifica prezentul; atunci când facem acest lucru intenţionat este o „fraudă” istorică şi intrăm într-un alt registru care nu face obiectul acestei discuţii.

Din punct de vedere psihologic, trecutul – mai ales când se exprimă în forma tradiţiei – este important pentru că ne oferă sens şi semnificaţie, absolut necesare pentru a potoli nevoia noastră înnăscută de predictibilitate care, dacă nu este satisfăcută, are consecinţe grave asupra stării de sănătate psihică şi fizică. Se asigură astfel un sentiment mai puternic al prezentului şi o viziune mai articulată pentru viitor. Trebuie spus însă clar că trecutul, prin tradiţie, este important, indiferent dacă (1) continuăm tradiţia sau (2) vrem să producem o „ruptură” faţă de aceasta. Tradiţia este înţeleasă aici ca un ansamblu de valori, credinţe, afecte şi paternuri comportamentale constituite în cadrul unei comunităţi sociale şi transmise din generaţie în generaţie.

Valorizarea tradiţiei nu este însă un lucru uşor. Motivele sunt multiple. În primul rând, aşa cum spuneam mai sus, în mod frecvent ne modificăm inconştient trecutul pentru a ne justifica prezentul. Ca să minimizăm acest lucru trebuie aşadar să acordăm o atenţie deosebită înţelegerii trecutului, din surse cât mai diverse şi mai obiective. Apoi, mulţi au ambiţia să considere că lumea sau „lucrul” începe cu ei. Atunci au tendinţa să ignore sau să distorsioneze tradiţia în mod intenţionat. Aceste distorsiuni intenţionate sau neintenţionate ne fac instabili în prezent şi fără viziune pentru viitor. În plus, dacă ignorăm tradiţia când de fapt o continuăm, arătăm lipsă de credibilitate. Dacă ignorăm tradiţia, chiar atunci când ne „rupem” de ea, putem ajunge în derivă sau putem repeta în mod stupid greşelile trecutului.

A recunoaşte tradiţia, indiferent că o continui sau te „rupi” de ea, presupune în mod obligatoriu bun-simţ. Dacă nu ai bun-simţ nu poţi respecta tradiţia (printre altele) şi vei fi în derivă. Aşadar, ca să fii (1) robust psihologic şi credibil în prezent şi (2) cu viziune articulată pentru viitor, înţelege tradiţia şi ai bunul-simţ să o respecţi, indiferent dacă o continui sau de separi de ea!

Anunțuri
  1. 19 Aprilie 2011 la 2:16 pm

    Am niste precizari care sunt oarecum in contradictie cu articolul dumneavoastra.

    1. In primul rand trecutul nu se schimba, este gresit sa consideram asa. Trecutul este alcatuit din fapte. Ceea ce se poate schimba este perceptia noastra asupra faptelor respective odata cu evolutia (pozitiva sau negativa). De exemplu, pot sa ma uit la ceea ce-a facut Hitler in al II-lea Razboi Mondial si sa percep actiunile lui ca o crima impotriva umanitatii si un mascarcu (deci ceva negativ) si pot peste 10 ani sa ma uit peste aceleasi fapte si sa le percep ca o incercare de salvare a speciei superioare (ceva pozitiv). Faptele lui nu se schimba, sunt aceleasi, se poate schimba doar perceptia mea asupra lor dupa ce le dau alt sens.

    2. Ce inseamna traditia? Niste obiceiuri pe care le face lumea din stramosi pentru diverse evenimente? Eu sunt de parere ca traditiile sunt ceva negativ deoarece iti impun sa ai un comportament anume (ma duc la biserica sa iau lumina, tai porcul ca este craciun, ma duc sa colind, etc) pentru niste motive care poate in mintea ta nu au sens. De ce sa tai porcul de craciun? Ca asa fac aia la tara? Ca asa „se face”? Traditiile n-au de cele mai multe ori un raspuns rational si logic si de asta le consider nocive.

    Daca pentru o actiune X, argumentul la ideea „Fa X” este „Pentru ca este traditie”, nu inteleg ce valoare ar trebui sa aiba. De ce trebuiesc respectate? Inteleg prin respectate ca trebuiesc facute. In sensul ca imi respect programul de tratament medical, deci iau medicamente. Asa si imi respect traditiile, deci le fac.

    Multumesc.

    • 19 Aprilie 2011 la 3:39 pm

      Cateva clarificari punctuale la mesajul dvs.:

      (1) Este un lucru stiu ca nu ai acces direct la trecut, ci mereu ai o interpretare/perceptie a lui. Asadar, cand vorbesc de schimbarea trecutului, evident ca este implicata schimbarea perceptiei, dar profesional vorbind lucrurile se exprima asa cum le-am formulat eu (asta daca intelegi adecvat pozitivismul si constructivismul). Altfel, vei fi nevoit mereu sa spui in loc de: „am schimbat merele rosii din cos cu portocale galbene” ca: „am impresia ca am schimbat merele care imi pareau rosii din cos cu portocalele care imi pareau galbene” (sic!). Uite cateva citate profesionale in aceasta linie, ca sa intelegeti cum se discuta la acest nivel:

      (a) Wixon & Laird (1976): „…as historians of our own lives we seem to be, on the one hand, very inattentive and, on the other, revisionists who will justify the present by changing the past…”

      (b) Bartlett (1932): „…the past is being continually re-made, reconstructed in the interest of the present…”

      (2) Traditia nu trebuie neaparat continuata; asta rezulta clar din articol. Am spus ca trebuie constientizata, chiar daca te hotarasti sa te separi de ea; altfel vei reinventa „traditia rea” peste ani. Vedeti, si imi permit o gluma, aceasta eroare din prezent putea fi evitata daca studiati cu atentie trecutul!

  2. 19 Aprilie 2011 la 8:42 pm

    Si totusi revin:

    1. Eu ma refeream la istorie documentata, prezentata in fapte, dumneavoastra va referiti la o istorie personala, stocata in memoria individului. Concret la exemplul dumneavoastra, iau si scriu in jurnal ca acum 10 ani „am schimbat merele rosii cu portocale galbene”, ceea ce nu lasa loc de o interpretare cu „poate” sau „am impresia” pe viitor, deoarece este un fapt documentat in intregimea lui.

    Ce se poate schimba este insa interpretarea faptului. Din ce motiv le-am schimbat? Poate la momentul respectiv le-am schimbat ca mancasem deja prea multe si imi faceau rau (ceva negativ) sau le-am schimbat deoarece din punct de vedere comercial, portocalele erau mai valoroase (ceva pozitiv). Oricum, exemplul nu prea ajuta mult deoarece nu este destul de complex.

    2. Se pare ca suntem de acord.

    • 19 Aprilie 2011 la 9:13 pm

      Si daca totusi ati revenit, mai incerc si eu o clarificare, mai lunga un pic (sic!); imi face placere, deoarece (1) am un pic mai mult timp azi si (2) este o provocare si o mare realizare daca reusesc sa va fac sa intelegeti ca „merele nu au fost si nu sunt rosii” decat ca o constructie mintala (asa cum ne construim si reconstruim si trecutul).

      Asadar, pas cu pas:

      (1) Ma bucura ca ati inteles punctul 2. Inainte erati atat de ferm in afirmatii, incat credeam ca sunteti imposibil de convins si ca nu veti intelege/accepta argumentarea.

      (2) Cat priveste 1: chiar nu intelegeti ca „merele” nu au fost si ca nu sunt „rosii”?; aceasta este doar o constructie mintala a mea, asa cum imi construiesc si trecutul. De aceea in limbajul profesional se foloseste limbajul utilizat de mine; nu ati vazut exemplele date din literatura de profil? Nu va trag un semnal pentru a va pune un semn de intrebare macar acele exemple, daca nu argumentarea mea?

      Avand insa premisa ca nu veti intelege/accepta ce vreau sa spun cand afirm ca „merele nu au fost si nu sunt rosii” (ci doar imi par asa in urma unei constructii mintale) ma intreb, logic vorbind: daca spuneti ca v-ati referit la alceva decat m-am referit eu (adica la alt gen de trecut), despre ce discutam acum? Noi am inceput argumentarea si contrargumentarea pe un text cu anumiti termeni introdusi de mine si cu care ati avut un „issue”; daca schimba semnificatia termenilor in mijlocul argumentarii, atunci cand argumentarea nu ne mai sustine teza, ce rost mai are sa ne pierdem vremea in argumentare?

      Si ca sa inchei, eu raman la parerea ca daca spun „merele au fost rosii”, acesta nu este decat un fapt construit de mintea umana, asa cum ne construim si trecutul (sigur, unele constructii sunt mai constranse decat altele de anumit factori, dar raman constructii!); nu este un fapt obiectiv, imuabil. Din pacate nu avem acces direct la lumea „noumenelor”. Nu anulez prin asta pozitivismul (care imi place in varianta moderna) in favoarea unui constructivism salbatic, ci incerc doar sa promovez un pozitivism modern si luminat, care sa-mi lase libertate de limbaj si expresie.

      O seara buna.

      P.S. Daca utilizam limbajul R-prime lucrurile erau mult mai clare si evitam aceasta discutie…

  3. 19 Aprilie 2011 la 10:12 pm

    Daca tot elaboram, mai revin odata. Folosesc un limbaj simplu si direct deoarece nu obisnuiesc sa vorbesc in termeni academici sau eufemistici tocmai pentru a putea fi inteles mai usor de cat mai multi oameni.

    La doi am fost vehement pentru ca am inteles prin afirmatia „ai bunul simt sa respecti traditia” obligativitatea de a o respecta. Si nu neaparat de a o respecta in raport cu altii ca de exemplu „eu va respect dumneavoastra convingerile religioase” ci mai degraba „respecta tratamentul medical” (cum am si dat exemplu) care implica obligatia de a te tine de el, deci, de a-l aplica. Pe scurt, am inteles ca impuneti respectarea traditiilor ca si o obligatie.

    La 1, dumneavoastra vorbiti din cate vad despre o perceptie care distorsioneaza un fapt. Oare merele erau rosii? Cred ca merele erau rosii? Pe cand in termeni logici, in realitatea din afara mintii individului, merele ori sunt rosii ori nu sunt. La asta m-am referit cand am zis fapt, fapt insemnand adevar irefutabil si indiscutabil, „Merele sunt rosii”. De aia am plecat de la o teza diferita deoarece nu m-am referit la o constructie mintala care poate sa difere de realitate, m-am referit la un fapt cert, concret, 100% acceptat. Constructia mintala in cazul meu era interpretarea asupra faptului in sine si cum aceasta interpretare se poate schimba in timp.

    Caz concret. Luam marul ca tot l-ati folosit in exemplu.

    In anul 2000 : Am mancat un mar(fapt) si am concluzionat ca nu-mi plac merele(interpretare).
    In anul 2010 : Am mancat un mar(fapt) si am concluzionat ca imi plac merele (interpretare) si de fapt tot timpul mi-au placut, nu mi-au placut in 2000 deoarece le-am mancat dupa o bomboana.

    Poate n-am inteles eu exact ce ati vrut sa spuneti in articol, dar asa am interpretat situatia.

    O seara buna.

    • 19 Aprilie 2011 la 10:34 pm

      „…Pe cand in termeni logici, in realitatea din afara mintii individului, merele ori sunt rosii ori nu sunt. La asta m-am referit cand am zis fapt, fapt insemnand adevar irefutabil si indiscutabil, „Merele sunt rosii”…”

      Da, nu am reusit! Dar poate merge un exemplu: daca o broasca se uita spre merele dvs. rosii, credeti ca le vede rosii? Va spun eu, nu! „Marul rosu” („rosul”) este o constructie a mintii dvs., nu o calitate intrinseca a realitatii. Asadar, „merele”, cum or fi ele aratand in realitate, interactioneaza cu arhitectura mintii dvs. si apar ca fiind „mere rosii”, adica niste constructii de o anumita forma si culoare.

      Cat despre 2: sper ca nu dati acum in spate; ati facut initial o interpretare locala, dar ati inteles mesajul in final.

  4. 19 Aprilie 2011 la 10:52 pm

    La doi nu dau deloc in spate. Personal sunt chiar impotriva traditiilor deoarece le consider nocive, o obligatie de a avea un comportament fara un fundament rational care sunt sustinute de obicei de argumentele de genul „asa trebuie” sau „asa se face” sau „sa ne onoram stramosii” sau „ca asa zice Doamne-Doamne” s.a.m.d. Argumente care nu rezoneaza cu gandirea mea. Daca ma puneti sa le inteleg si sa le dau o explicatie, le-as asocia cu comportamentul (scuzati cacofonia) oamenilor primitivi si excesiv de emotivi.

    La 1, vreti sa-mi spuneti ca marul are culoare doar in mintea omului? El ii pune atributul de rosu? Da, inteleg cum ar putea sa functioneze asta, dar in cazul asta, ce culoare are marul in realitate? Sau nu are culoare? Daca nu are de ce il vede toata lumea rosu? Si daca toata lumea il vede rosu, de ce un poate sa fie un adevar incontestabil?

    Inteleg ce spuneti. Asa si apa nu este uda decat in perceptia noastra, sau focul fierbinte. Dar putem sa plecam la constructii logice adevarate de la aceste interpretari, zic eu…

    • 19 Aprilie 2011 la 11:22 pm

      Da, asta spuneam (ma bucur ca aproape am ajuns la un numitor comun) si asta nu anuleaza constructiile logice de care spuneti. Un sistem logic are propozitii de start (de baza) care pot sa fie de observatie („marul este rosu”) sau nu (ex. multe axione), in ambele cazuri logica putand functiona excelent. Aici sunt interesante lucrarile de logica simbolica si/sau de „reformed epistemology” (in legatura cu „foundational/basic propositions”).

      O seara buna!

      P.S. Aici este partea interesanta: rationalitatea in sistem este la fel, chiar daca propozitiile de baza sunt diferite ca natura: (1) oamenii cred ca „merele sunt rosii” sau (2) oamenii cred ca „au fost creati de D-zeu”.

  5. ana-maria
    20 Aprilie 2011 la 10:42 pm

    Buna seara,
    Cred ca problema aici vine dintr-un soi de confuzie reflexiva intre ceea ce istoria a reusit sa concretizeze si sensul pe care individul il da atat timpului care se istoricizeaza, cat si evenimentelor punctuale ce-l compun. Tocmai pentru ca e „trecut” el imbraca forma unei necesitati absolute ceea ce impinge facultatile noastre catre o sarcina interpretativa, hermeneutica. Pe de o parte trebuie sa acordam evenimentelor, faptelor un grad mai mare sau mai mic de incertitudine si accident (exemplu: Tudor Vladimirescu nu si-a propus sa elimine regimul fanariot), dar pentru ca doar acest lucru s-a „intamplat” din toate celelalte posibilitati trebuie sa admitem un soi de dat. Cu alte cuvinte, sunt ceea ce sunt si in acelasi timp ceea ce cred ca sunt, acelasi postulat e valabil si in exemplul marului,iar neintelegerile vin din faptul ca nu este intotdeauna clar care ne este referinta: marul in sine sau marul de un anumit tip: golden, verde, acru, stricat etc.. Nu stiu daca am fost foarte clara?

    In concluzie cred ca omului nu-i putem nega nici atavismul nici elanul spre inainte, dar mai felul in care decide sa se raporteze ( autentic sau inautentic) la aceste doua dimensiuni existentiale.

  6. 22 Aprilie 2011 la 12:12 pm

    Daca tot m-ati lamurit cu problema respectiva, as mai ezita cu o intrebare. Care este diferenta intre cele doua exemple pe care le-ati dat din punct de vedere psihologic?

    Adica primul, cu merele, este o experienta pe care omul o are direct. Adica daca un grup de oameni ii zic ca merele sunt verzi, el cand va vedea marul va constata ca este rosu. Sin din acel moment va crede ca este rosu, cel putin asa interpretez eu.

    Dar la exemplul cu Dumnezeu este o credinta bazata strict pe ce ne zic altii. Sunt fapte (sau credinte stiintifice) care sustin ca nu, sunt interpretari religioase care sustin ca da. Ideea este, fara sa intram in dezbateri despre religie si credinta, ca sunt destule elemente care sustin ca nu am fi creati ci am evoluat, deci sunt elemente care agumenteaza impotriva creationismului, elemente stiintifice, tangibile (diverse descoperiri arhheologice, carbon dating, etc.)

    Intrebare mea este: Tinand cont ca „credinta” cu merele poate fi usor demonstrata odata, de ce credinta in creationism este atat de greu de scos din capul omului tinand cont ca A) Este o teza aproape imposibil de dovedit si B) Are multe contra-argumente tangibile.

    • 22 Aprilie 2011 la 1:46 pm

      Problema este foarte complexa. Nu cred ca o pot aborda simplu, dar va dau niste idei. Ambele sunt propozitii de baza, constructii mintale, si asadar sustin un discurs rational/logic, cu impact pragmatic. Doar ca una este de observatie, iar cealalta nu este de observatie; asta face ca lucrurile care se bazeaza pe prima sa aiba, in principiu, un impact transformator, pozitivist, mai mare (ex. in tehnologie), iar cele care se bazeaza pe a doua sa aiba, in principiu, un impact transformator, socio-moral, mai mare (ex. in morala si organizare sociala). Ma rog, sunt si alte implicatii, dar cred ca ajunge deocamdata.

      P.S. Ce se intampla cu cei care nu vad culoarea rosu (din cauza unor probleme biologice)? Ce s-ar intampla daca toti oamenii ar avea credinta in D-zeu? Dar daca o intrega comunitate crede acest lucru? Asadar, in principiu, este posibil, ca numarul celor care accepta cele doua tipuri de propozitii sa nu fie diferit! Ce implicatii are asta asupra demersului nostru argumentativ? Sunt intrebari ale caror raspunsuri va pot ajuta la intelegerea fenomenului.

  7. cornelia
    25 Aprilie 2011 la 1:16 pm

    De acord ca la nivelul mintii poti cosmetiza trecutul,adaugi ceva ,sau scoti ceva, dar o faci pentru a servi prezentul;finisezi ,pentru ca este important pentru tine ;te joci cu informatia, modelezi . Triada trecut- prezent-viitor ,presupune interconexiuni subtile ,evolutie etc,etc.Referitor la relatia traditie-bun simt ,pot fi in simbioza, si nu vad de ce nu poti avea bun simt facand chiar abstractie de obiceiuri, adica pur si simplu sa ai bun simt in general fara conditionari.

    • 25 Aprilie 2011 la 11:06 pm

      Eu cred ca sunt legate prin urmatorul mecanism: Bunul-simt presupune respectarea unor valori, iar valorile, in principiu, nu se „nasc brusc”, ci rezulta dintr-o practica sociala intr-o anumita perioada, ceea ce inseamna traditie.

  8. cornelia
    26 Aprilie 2011 la 10:29 am

    Multumesc pentru raspuns,inteleg la ce va referiti,stiu ce inseamna conceptul „traditie”. Eu observ, ca simplu om destul de intelegator, ca tanara generatie tatoneaza schimbarea,si la acest aspect ma refeream. Poate ar fi bine sa scrieti cand aveti putin timp liber,un articol-ceva de genul:noua generatie versus traditie. Am zis si eu asa ,daca doriti sa-l scrieti. Si pentru ca la celalat comentariu nu am fost prea atenta,si am uitat sa zic ,va zic acum sarbatori fericite!

    • 26 Aprilie 2011 la 11:52 am

      Da, interesanta sugestie, am sa ma gandesc la ea.

      Spun insa, asa cum am spus si in articol, ca trebuie sa constientizezi traditia si sa o respecti (adica sa o stii bine) chiar atunci cand vei face noi alegeri prin care te vei „rupe” de ea; in acest fel, poti folosi ce este bun, poti renunta la ce nu mai este actual si vei evita greselile trecutului.

  9. Cristina Speranza
    17 Iunie 2011 la 7:00 pm

    O sa incerc sa va impartasesc cate ceva din experienta mea personala (nimic profesional) si de ce consider ca ”traditiile” pot fi valorificate. Ca sa ajung la acest pas a trebuit in prima faza sa le constientizez. Si prima reactie a fost normal sa ader la tot si sa le iau de ”bune”.( din cate stiu valoarea de adevar se atribuie lejer in prima faza, pasul doi e cel al interogatiei asupra acestei valori). Si a urmat acest pas doi in care am dat si eu etichete de ”ridicol”, ”nepotrivit”, etc, la unele din ele, m-am revoltat cand social ma simteam cumva obligata sa ader la acest ”ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe…”. Iar acum, in faza de ”pace” in care sunt :)) pot sa aleg sa le pretind oamenilor sa paseasca mai departe, ca ma cam impiedica sau sa incerc sa inteleg in diferite culturi, diferite traditii, valori si cum se manifesta la nivel individual. Imi da un sentiment de cunoastere despre celalat. In acest fel le consider valoroase. Pretul aici ar fi sa intri in ”povestea ”oamenilor respectivi, cu respect, dar fara sa aderi neaparat la parerile lor. Si tot din experienta personala pot sa spun ca oamenii si traditiile lor au supravietuit :).
    De ce conteaza pentru mine aceste lucruri , alta discutie…
    Succes!

  10. Cristina Speranza
    17 Iunie 2011 la 7:16 pm

    ca si completare la tot ce am spus..trimit ceva mai ilustrativ lrgat de valori si de traditie..

  11. 25 Ianuarie 2012 la 7:56 am

    cel mai periculos instrument de care se foloseste omul pentru a-si iingradi propria libertate este traditia !!!!( si mai stie el multe altele).
    paula muresan

    • 25 Ianuarie 2012 la 9:42 am

      Da, daca nu este utilizata reflexiv, traditia poate avea efectul descris de dvs. Cred insa ca utilizata reflexiv tradititia poate fi extrem de utila (ex. iti ofera sens si smenificatie, autoeficacitate, te ajuta sa eviti erorile trecutului, te ajuta sa nu mai „decoperi roata” etc.).

  12. 9 Septembrie 2012 la 4:38 pm

    traditiile sint izvorul nostru ded viata si de creatie ajutatima comentati varog acest citat

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: