Prima pagină > Social şi Politic > Despre ţara saturniană şi timpul intelectualilor

Despre ţara saturniană şi timpul intelectualilor

Despre ce vorbim?

Orice ţară sănătoasă încearcă să creeze un mediu în care valorile şi excelenţa să iasă la lumină, să fie repere şi să ocupe poziţiile cheie în societate. Numai aşa putem ajunge dintr-un grup de Homo Sapiens o civilizaţie avansată, cu un nivel de trai ridicat, într-un proces continuu de evoluţie. România este parcă blestemată! Nu poate crea acest mediu, menţinându-se astfel într-un prezent stătut. România îşi înghite (îndepărtează sau murdăreşte) valorile atât de eficient, încât Cronos însuşi ar păli de invidie.

Unde suntem?

Într-o analiză dihotomică, uşor forţată logic dar susţinută empiric, se pare că în tot ce este bun (ex. cercetare, educaţie, inovaţie, cunoaştere, inteligenţă, nivel de trai etc.) suntem pe ultimele locuri în Europa, iar în tot ce este rău (ex. corupţie, mortalitate din cauza AVC, trafic de persoane, risc de faliment etc.) suntem pe primele locuri.

Văzând asta, nu poţi să nu te întrebi: totuşi, de ce românii de vârf reuşesc şi se exprimă performant în afara ţării, dar nu în ţară? Şi nu este vorba doar de un marketing mai bun, ci de realizări efective! Îmi vin rapid în minte exemple clasice ca Brâncuşi, Cioran, Eliade şi mulţi alţii, care au atins culmile succesului în afara ţării, deşi ei sunt produsul ştiinţelor socio-umane din ţară. Apoi, mai aproape de timpul nostru, diaspora ştiinţifică românească, împrăştiată pe la Cambridge, Oxford, Harvard, etc., arată că şcoala românească poate produce valori, deşi nu reuşeşte să ajungă în topul primelor 500 din lume. Sportivii şi artiştii români urcă pe culmile gloriei şi devin repere pentru alţii mai ales când ajung în străinătate (poate cu excepţia Nadiei şi a altor câţiva sportivi care au reuşit când erau ţară, însă ei au fost susţinuţi programatic de stat, într-o altă lume). Sunt atât de multe exemple de acest gen, faţă de contraexemple (care nu lipsesc, dar sunt puţine), încât ele devin argumente foarte puternice pentru teza că potenţialul de excelenţă al românilor se exprimă maximal în afara ţării şi este inhibat în ţară.

Un fapt interesant este că, atâta timp cât aceste valori stau afară şi nu ne încurcă interesele locale, ne lăudam cu ei şi se pare că îi chiar apreciem. Spunem despre ei că sunt mari români şi modele de urmat. Dacă însă se întorc în ţară, nu pregetăm să-i desfiinţăm. De ce se întâmplă asta? Cred că este vorba de un context, poate chiar complex, saturnian (vezi legenda lui Cronos). Prezenţa lor în apropierea noastră ne arată, prin comparaţie, nivelul la care suntem, iar asta nu ne place sau face bine. E greu de tolerat şi ne sperie că ne-am putea pierde poziţiile! Aşadar, în loc să încercăm să creştem noi, încercăm să-i nimicim pe ei, cu calomnii, denigrări, înjurături, ameninţări, reinterpretări minimizatoare ale performanţelor lor etc. Spre exemplu, la un moment dat mi s-a spus despre un cercetător foarte bun şi un om cu bun simţ, cu comportament şi mentalitate modernă, pe care am încercat cu greu să-l aduc în ţară, faptul că „prea iese în faţă” şi că ar trebui „să stea mai liniştit în banca sa”; omul nu făcea altceva decât să se comporte, din punct de vedere profesional, şi în ţară, ca în SUA, făcând însă prin asta diferenţe. Ameninţarea (şi critica) către el era că „nu se poate să nu fi greşit şi el cu ceva şi vom afla noi cu ce”. Cred ca asta spune tot. Evident, după o experienţă de câteva luni în ţară s-a reîntors în SUA, iar pe producţiile lui ştiinţifice, multe de top, scrie acum SUA, nu România! Toate acestea nu fac decât să îi sperie pe oamenii care pot atinge excelenţa, să-i scârbească şi să-i facă să-şi dorească să plece din ţară, adesea plini de ură şi frustrare. De aceea diaspora românească nu este una care să ne ajute în măsura în care o fac alţii, care au plecat din ţările lor în alte condiţii. Şi nu poţi să nu le dai adesea dreptate!

Cum am ajuns aici?

Încerc o scurtă analiză psihosocială (vezi şi lucrările lui Constantin Rădulescu-Motru despre profilul poporului român). Cred că evoluţia socio-istorică în această regiune şi-a pus amprenta asupra ethosului şi psihologiei/mentalităţii acestui popor. Presaţi mereu de imperiile din zonă, scopul nostru era supravieţuirea în orice condiţii. Şi am supravieţuit, dar vai, cu ce costuri. Profilul nostru psihosocial manifest (de suprafaţă) este astăzi unul de risc. Nu ştim să apreciem vârfurile; supravieţuirea implică uneori un profil scăzut, gri, fără încurajarea vârfurilor care să atragă atenţia, vezi şi vorba populară care spune că „să lăudăm pe alţii nu pentru cinstea lor, ci ca să primim noi cinste de la ei”. Nu ştim să cultivăm valori de la care să nu facem rabat (onoarea); vezi vorba populară „fă-te frate cu dracul până treci puntea”. Nu ştim să avem cultul excelenţei şi al năzuinţei spre perfecţiune; vezi vorba populară „las’ că merge şi aşa”. Nu credem că lucrurile se pot face prin noi înşine şi prin muncă, ci trebuie să ni se întâmple din noroc; când ciocnim un pahar noi spunem „noroc”, în timp ce americanii spun „bucurie” (cheers), iar francezii „sănătate” (sante). Şmecheria şi descurcăreala bat inteligenţa, expertiza şi bunul simţ; sintagma „băieţi deştepţi” nu se referă la ultimele atribute, ci la primele două (sic!). Sigur că avem şi proverbe şi valori care exprimă înţelepciune şi valori pozitive (ex. „norocul şi-l face omul”), dar contextul saturnian din ţară le ţine adesea în adormire, într-un profil psihosocial de adâncime. Ele se trezesc în contexte favorabile, iar acestea sunt acum, din păcate, mai ales în afara ţării.

Ce este de făcut?

Greu de spus. Poate că valorile, acelea puţine câte mai sunt în ţară, ar trebui să intre într-o „reţea de salvare” a ţării; nu cred că, în starea în care suntem, acestea sunt cuvinte mari. Valorile trebuie să lase deoparte sau să pună pe locul doi luptele şi orgoliile dintre ele. Însă oamenii de valoare trebuie să aibă şi nervii tari, pentru a face faţă urâtului care se va revărsa asupra lor. Practic, trebuie să fie gata să poarte un război la nivel de mentalităţi, pentru a impune în spaţiul public valori şi mentalităţi care pot sta la temelia unei civilizaţii avansate. Da, mental trebuie să te pregăteşti ca pentru un război, deoarece adversarul (ex. incultura, setul valoric şi mentalităţile actuale etc.) nu va avea milă, revărsând asupra ta toată muniţia (ex. calomnii, ameninţări, denigrări, distorsiuni etc.) pe care o are. Oamenii de valoare trebuie să încerce, cu orice preţ, să ancoreze ţara în practici internaţionale de succes. Poate că sintagma „pe aici nu se trece!” ar putea inspira şi într-un război de mentalităţi. În plus, se poate miza pe o alianţă cu diaspora românească care ar putea fi mai deschisă să onoreze o colaborare cu oameni de valoare din ţară, reuniţi într-o reţea de modernizare a României. Cred că este nevoie de această alianţă în mod imperativ. Să ne amintim că România a fost serios modernizată de un rege neamţ şi de o „armată” de funcţionari germani care au venit în ţară cu valori şi mentalităţi moderne. Românii au trebuit fie să se integreze în sistemul adus de ei, fie să nu facă parte din sistem. Şi, treptat, România s-a modernizat, deoarece mulţi români au vrut să facă parte din sistem şi au avut forţa şi resursele să se schimbe, având modele bune şi un context care le-a permis exprimarea potenţialului de excelenţă, care nu lipseşte din profilul nostru psihosocial de adâncime.

În loc de concluzii

Aşa cum am spus mereu în scrierile mele, cred, în acord cu mulţi istorici, că existenţa acestui popor este un miracol al istoriei. Într-adevăr, ţara a fost creată, în vremuri de cumpănă, de intelectualii care au ştiut să mobilizeze, la momentul oportun, populaţia în direcţia corectă. Acum suntem din nou într-un punct critic. Este din nou timpul intelectualilor! Aceştia trebuie – un „trebuie” în sens kantian, etic, imperativ – să găsească soluţii pentru a crea România europeană, orientată către excelenţă şi autodepăşire, cu riscul de a-şi sacrifica imaginea şi liniştea personală. Doar ei pot şi trebuie să trezească fondul bun al acestui popor – profilul psihosocial de adâncime – adormit de contextul saturnian din ţară, şi, eventual, chiar să-l completeze cu valenţe moderne. Altfel, şi ştiu ce spun, degeaba am creat o ţară care devine antiexcelenţă, condamnată mereu la ultimul loc în tot ce este bun. Cred că acest angajament ar trebui să însemne astăzi patriotism pentru intelectualii acestei ţări. Acum sunt vremurile şi oportunităţile intelectualilor! Vom şti să le folosim?  Cine are curaj?

Anunțuri
Categorii:Social şi Politic Etichete:
  1. Raj
    13 Iunie 2011 la 1:13 pm

    Intelectualitatea a fost si este distrusa sistematic in continuare,acum de noii imbogatiti peste noapte si de catre clasa politica care provine din fosta nomenklatura comunista.Putinii intelectuali nu au loc sa se afirme ,ei nu sunt invitati in televiziunile de stiri ( cu exceptia tvr 1 si 2-uneori).Iar cund sunt totusi invitati sunt acoperiti de trompete si flasnete politice sau de moderatorii care deturneaza subiectul incercind sa-l ducas in derizoriu…

    • 13 Iunie 2011 la 1:17 pm

      Da, cred ca aveti dreptate. Dar si asta este o batalie de dus, in cadrul „razboiului de mentalitati”.

  2. MihaELA
    13 Iunie 2011 la 1:44 pm

    Stimate domn profesor,
    lauda dumneavoastra si celor ca dumneavoastra pe care am avut placerea sa ii remarc in viata.
    Felicitari celor care isi propun sa incerce sa salveze tara! Felicitari celor care incearca sa isi pastreze integritatea si sa lupte pentru o lume mai buna.
    Eu raman sceptica… Nu prea pot sa inteleg ce motiv puternic poate sa convinga un tanar(a) a carui potential intelectual sa nu fie valorificat intr-o tara in care: exista legi stricte pentru toata lumea nu doar pentru hotii de gaini, iar pentru omor din culpa pe trecerea de pietoni se trece cu vederea. De asemenea consider importanta partea financiara: o persoana capabila si care se vede ca fiind capabila si isi cunoaste calitatile, cum poate sa fie umilita la salariile care exista aici (pentru stagiari, pentru proaspat absolventi, pentru tineri fara experienta in general). In acelasi timp se vede lipsa educatiei si a bunului simt in cele mai multe locuri: pe strada, la tv (care in alta ordine de idei tinde sa satisfaca cerintele publicului si sa ofere „ce se vinde” asa ca… daca ce se vede e ce se vinde, si ce se vinde trebuie la majoritate, atunci vine intrebarea: „si deci cum e majoritatea”?). La toate colturile strazii exista oameni necajiti si plin de sate sarace, oameni cu pensie din care abia pot sa traiasca. Exista profesori universitari care acum sunt la pensie, la o pensie care mie mie se pare putin spus jignitoare…. Si sunt batrani care prea putin mai pot sa lupte pentru drepturile lor…. Si atunci sa poata cineva care isi vede puterile si capacitatea intelectuala sa accepte ca la un moment dat, daca nu reuseste sa traiasca intr-atat de mult incat sa vada si sa simta schimbarea, sa ajunga sa ceara mila… E jignitor. Sistemul fiscal e unul greu, cu taxe si impozite mari, tva de o patrime aproape….
    Poate daca ar exista suficient de multe varfuri care sa faca o coalitie. Dar sunt cam putini din pacate, sau coruptibili. Si sistemul daca nu poate sa isi faca subalterni pe care sa ii „stoarca” isi face „prieteni” pe care sa ii cumpere.
    Eu asa cred. Poate ca gresesc.
    Sun demoralizata din acest punct de vedere.
    Imi cer scuze ca n-am avut nimic pozitiv sau impulsionant de scris.
    Apreciez lupta dumneavoastra! E o farama de speranta care poate sa fie insuflata romanului ce munceste corect (indiferent daca e fizic sau intelectual, daca e corect si doreste o tara mai buna).
    Multa admiratie din partea mea!
    Exista persoane mai optimiste? Sunt altii care vad solutii la aceste probleme?
    Sau am eu o parere distorsionata despre tara care unde m-am nascut si care m-a educat?
    Va multumesc domnule profesor pentru ideea de discutie.

    • Răzvan J
      13 Iunie 2011 la 11:03 pm

      Într-adevăr, peisajul nu e prea motivant. De aceea cred că cei care se vor angaja în această luptă trebuie să o facă fără pretenţia de a fi apreciaţi pentru asta. Ba mai mult, să fie pregătiţi să primească exact contrariul. Şi totuşi să spere… Rămâne însă de vazut cine va avea demnitatea şi înţelepciunea să se angajeze în această formă contemporană de ,,martiraj”… Cred că nici nu e nevoie să fie mulţi, dar cei care sunt, să meargă până la capăt fără compromisuri cu ei înşişi sau cu practicile împotriva cărora luptă.

  3. Mircu Dan
    13 Iunie 2011 la 2:16 pm

    Aruncati o vina generala pe „poporul roman”.
    Este adevarat ca acest popor are o vina iar aceasta este modul cum isi alege conducatorii. Foarte rar a „nimerit-o”….
    Adica tot ce spuneti dvs nu se adreseaza lui dorel de la scularie decat in masura in care dorel cu drept de vot a ales iar ceilalti au cules…
    Acuzele privind plafonarea elitelor trebuie directionate in primul rand catre putere, catre guvernare pentru ca „pestele de cap se-mpute”! Faceti un mic exercitiu: verificati cati bursieri la institutii de prestigiu din strainatate au fost finantati de stat si cati s-au intors sa lucreze in ROU?
    Alocarea resurselor pe domenii de execelenta se face de catre cei care controleaza bugetele si nu de dorel de la scularie sau de televiziunile mogulilor…

  4. cornelia
    13 Iunie 2011 la 3:19 pm

    Bun articolul ! Cand ii spunean Ginei , „hello Gina sau pentru cine vrea sa raspunda ” cu referire la experienta ei cu platitul amenzii , si vorbeam despre un nivel decent de trai , ma gandeam la un raspuns de genul acestui articol . Nu stiu daca Romania se poate numi saturniana sau nu , mai bine zis as dori sa nu fie, dar FRICA ,si am scris-o cu litere mari domina pe aici. Uite sunt foarte curioasa daca acesti intelectuali ” destepti ” se vor antrena in implementarea schimbarii pe care ati lansat-o . Vor dori sa se sacrifice pe altarul stiintei ? Sa vedem. Eu zic de exemplu ca am curajul , dar nu sunt la nivelul dv academic , nici putere financiara nu am , dar daca pot ajuta cu ce stiu eu , sau cu ce voi putea face „de acord ” . Deci pentru toate astea eu zic ca trebuie sa fie un plan si intreb -care este ?

  5. OvidiuS
    13 Iunie 2011 la 3:21 pm

    „Cine are curaj?!…”
    Nu stiu daca despre curaj este vorba aici, ci de stomac!
    Pentru ca de asta ai nevoie cand normalitatea ajunge sa fie admonestata ca stridenta!
    Dar, cu mult emetiral si cu un „picior” permanent „afara” (altfel intri automat in categoria ratatilor intorsi in tara cu coada intre picioare), s-or misca lucrurile si la noi, indiferent cat de… thick ar fi rezistenta la schimbare.

  6. Laura
    13 Iunie 2011 la 11:23 pm

    Înainte de 1989, dacă vorbeai ce nu trebuie, erai turnat, marginalizat, închis, ucis (funcţie de conţinutul vorbelor tale).
    Din 90 încoace ne-am mutat din închisoarea comunistă în pavilionul nebunilor. Sentimentul pe care îl trăiesc de 20 de ani este că am cîştigat libertatea pe care o are nebunul în interiorul casei de nebuni. Acolo ai ” libertatea cuvântului”, nu te ia nimeni în serios şi, cu cât eşti mai abitir pornit împotriva ticăloşiei, imposturii, etc cu atât ai mai multă „libertate de exprimare” şi ajungi să iti pierzi minţile de tot, pentru că ai naiva credinţă că, rostind adevarul, ceva se va schimba.
    De 20 de ani spun ce cred chiar dacă deseori greşesc, spun ceea ce gândesc chiar dacă asta îmi aduce deservicii, duşmani şi foarte multă nefericire…şi lucrurile nu merg spre mai bine, dimpotrivă.
    Unii prieteni au crezut că „fraternizând cu duşmanul” pentru scurt timp, ar putea să mişte lucrurile înspre bine, cumva din interior. Visau, ca Platon, să influenţeze soarta cetăţii asumându-şi poziţii de putere. Dar au pierdut. Nu te poţi face prieten cu „dracu” şi să nu ai mai apoi de plătit poliţe. Dracu nu e „băiat de treabă” şi nu e fraier.
    Dincolo de metaforă, mi-am amintit acum de argumentaţia construită de dl.H.R. Patapievici legată de incapacitatea noastră de a ne urma valorile: dânsul vorbea de lipsa unei pieţe a ideilor. Cred că este o analiză de luat în considerare, pentru că are o mare putere explicativă.
    Mă gândesc şi la faptul că viteza cu care se trăieşte în lume este viteză a 6-a, societatea noastră mai utilizează motorul Daciei 1300 şi umblă pe uliţă. Poate şi din acest motiv suntem incapabili să vedem valorile. În contextul acesta totul se relativizează şi oscilează între patetic şi ridicol. Cum să iei în serios discursul despre excelenţă când la 10 km de „Centrul de excelenţă” nu există curent electric, apă potabilă şi drum asfaltat?…
    Mi-a venit în minte şi o explicaţie a unui fost coleg de facultate, dl Macea (prof. de filosofie, cred, la Universitatea din Oradea) pe care o rezum: istoric vorbind ,societatea noastră a cunoscut rupturi profunde în transmiterea experienţei de viaţă. O primă ruptură s-a petrecut prin mutarea ţăranului la oraş, prin procesul de industruializare. Tot ceea ce a însemnat valoare şi experienţă de viaţă pentru ţăranul harnic, proprietar de pământ nu mai puteau fi utilizate la oraş, în blocurile din jurul fabricilor, în cutii de chibrite proprietatea statului şi în regim de acord global. A doua ruptură a fost între generaţia celor ce au trăit în comunism şi a celor care s-au născut după 90. Ce să faci cu experienţa de viaţă, cu cheia succesului din societatea comunistă? elementele esenţiale ale acelei experienţe se numesc acum corupţie, trafic de influenţă, furt, etc.
    Nu am intenţionat un mesaj incoerent, am pus însă mai multe gânduri în joc. Îmi cer scuze dacă nu par legate.

  7. MihaELA
    14 Iunie 2011 la 12:05 am

    referitor la „Dorel de la scularie”…..
    a fost unul care a ales…. probabil…. au fost doi… trei…. zeci… sute…. mii…. dar daca au fost atat de multi indivizi de genul „Dorel de la scularie” atunci inseamna ca acestia sunt cei majoritari care au mers la vot (daca ziceti ca ei au ales datorita dreptului lor la vot) dar daca ei au ales, atunci inseamna ca ei conduc PRIN alesii lor. Si daca ei sunt majoritatea care „isi aleg conducatorii si dirijeaza tara” atunci inseamna ca ei au puterea.
    Deci poate sa fie „Dorel de la scularie” cel care voteaza, si, prin absurd sa zicem ca toti cei care au votat (impingand limitele, sa zicem ca doar ei au votat atunci cand a iesit… „rau”), au fost strict de nivelul „Dorel de la scularie” dar atunci inseamna ca majoritatea aceasta dirijeaza tara, aceasta majoritate alege (sa zicem intotdeauna „rau”), si atunci inseamna ca e un proces circular pentru ca indiferent ce tara de pe Terra luam, varfurile sunt tot varfuri si, ca orice varf, se sprijina de o baza… care e mult mai voluminoasa.
    Si chiar daca luam media unei populatii sa fie nivelul „varfului” atunci ei toti nu vor reprezenta un „varf” care sa fie de sine statator, neancorat, doar cei care se vor ridica peste acest nivel de „varf” vor putea sa fie „varfurile”.
    E tot un sistem piramidal: varfurile (indiferent cat de multe sau pe cate domenii sunt adunate) ca sa poata sa fie considerate varfuri prin definitie, trebuie sa fie raportate la restul populatiei, la o medie. Altfel nu are rost notiunea de „varf”.
    Deci da, e adevarat…. poate „Dorel de la scularie” si-a exercitat dreptul de vot si a ales rau…. Dar acesti oameni vor alege si in continuare, ei fiind mai numerosi. Indiferent ce tara luam de pe glob, populatia in general dicteaza la vot fiind mai mult, nu „varful”.
    Deci faptul ca varfurile se manifesta sau nu, incearca sa schimbe lumea sau nu, daca majoritatea populatiei e de genul „Dorel de la scularie”…. s-au dus planurile.
    Tot ei dicteaza.
    Totusi cred ca tara noastra nu se reduce la o medie de „Dorel de la scularie”.
    Dar faptul ca ei isi exercita dreptul la vot este un eveniment independent de cat de multe varfuri afectate exista.

    Cat despre finantarile de stat…. DA, ok, statul a investit in ei… ei au ales sa plece, si asta este.
    DAR!!!!!!!!!!
    1: Au fost platitori de taxe! Asta e pana la urma cel mai important lucru: nu au beneficiat de la stat pentru ca „statul nostru e tare dragut, si s-a gandit sa ajute oamenii inteligenti!” NU! Au platit taxe, si noi toti platim taxe, si e dreptul lor sa aiba scoala platita DACA demonstreaza ca merita!
    CE VINA AU EI ca ei au fost cei mai buni? Cine i-a impiedicat pe restul care au ramas in tara sa le ia locul? Nimeni!!!!! S-au dus banii statului? Foarte bine, s-au dus pe oameni care meritau pentru ca au fost cei mai buni!
    Probabil ca ei ar fi mers in strainatate indiferent de bursele sau studiile platite de bugetul nostru „amabil”.
    Si cu atat mai bine cu cat daca nu le platea tara noastra studiul persoanelor de genul, poate mai aparea o vila si un elicopter privat in cate un colt de oras.
    2: Daca au demonstrat ca sunt cei mai buni, si au primit bursa sau finantari pentru scolarizare, trebuiau ei sa vada viitorul si sa stie ca vor parasi tara si sa spuna: „nu voiesc banii statului, mai bine sa mearga la cei care sunt de nivel mediu….” NU! E dreptul lor, si e viata lor! Tara e vinovata pentru ca nu are in continuare mijloace prin care sa ii pastreze si sa le asigure un trai decent. Aici au familie, aici au prieteni, chiar nu cred ca cei care au mers in strainatate si au fost „varfuri” la scoala au mers pentru ca aici e prea bine si vor sa munceasca de sa pice pe bani de nimic, si sa fie tratati ca animalele in jug. Chiar nu cred asta. Deci da, dupa ce o viata intreaga au dovedit ca merita prin munca intelectuala (ca eu sincer nu cred ca s-au nascut stiind materialul care li s-a predat), merita laude, si in nici un caz huiduieli ca „au fost finantati si au plecat”.
    Probabil ca au plecat ca sa nu isi asume riscul ca vor da navala in supermarket si se vor lua la bataie cand pretul zaharului scade cu 1 leu sau ca sa isi asume riscul ca vor iesi la pensie si vor ajunge „batranii de care toata lumea uita” si sa traiasca in mizerie pe langa faptul ca de multe ori esti nevoit sa traiesti intre „mizerii”.

    Sincer nu am voit sa fiu acida sau sa atac… NU… sub nici o forma!
    Dar din partea mea, si din punctul meu de vedere…. MACAR atat mai face conducerea asta bine, ca si finanteaza unele persoane care merita. Partea si mai buna e ca toti au sanse egale sa „merite”, doar ca numai o parte o si fac. FELICITARI LOR!
    Prefer sa stiu ca merge bugetul statului la un om care invata si munceste (desi am vazut si la oameni care folosesc hands-free doar, si invatat zero barat….), dar presupun ca in marea majoritate finantarile merg catre oameni care merita.
    Ce sa prefer? sa stiu ca este un om sarac ce nu poate sa isi permita sa plateasca studii superioare si din aceasta cauza nu le face, si atunci banii bugetului statului se duc in lanturi hoteliere in Brazilia si elicoptere private…. SI MAI MULTE… sau se duc catre un om care pur si simplu nu a avut sansa de a se naste intr-o familie descurcareata sau care sa stie sa fure sau care sa stie… stiu si eu… ceva mijloace sa razbata in jungla din jur….
    Ce altceva ar fi facut conducerea noastra scumpa si draga cu fondurile care daca nu erau alocate pentru burse si scolarizare ramaneau in buget….?
    Probabil continuau cea mai scumpa autostrada din Europa? Sau plombau toate drumurile nationale de gropi? Sau majorau pensiile? nu cred!

    Sincer nu voiesc sa atac! Sau sa ripostez!
    Dar cred ca atunci cand este o stire la TV…. de genul „studentii finantati de stat pleaca din Ro…. Si ce urat din partea lor…” Cred ca e mai adecvat sa ne intrebam: „si daca nu ar fi plecat….? Ce se intampla cu ei?” (ex: absolventa de master lucreaza ca vanzatoare dupa ce un an de zile si-a cautat slujba decenta care sa fie pe masura „asteptarilor” sale…. studii superioare… da… poate ca nu e foarte des intalnita situatia descrisa, dar ea EXISTA, si nimeni nu poate sa garanteze ca o anumita persoana nu va fi afectata. Si dupa un an, ca sa nu mai astepte inca unul, doi, trei, patru… s-a angajat ca vanzatoare.)
    dar sa ne intrebam si „daca nu erau fondurile respective alocate celor care (teoretic) au invatat mai mult… atunci „cui erau alocate”?
    Macar cu atat sprijina sistemul nostru competitia dreapta si pe baza de cunostinte, pentru ca ulterior cand vine vorba angajarii si activarii in sistemul real, oricum pilele si alte atuuri exista in foarte mare parte. Posibil ca nici macar in proportie mare sa nu fie, sunt convinsa ca exista si cazuri extrem de numeroase de respectare a meritelor profesionale sau de selectie pe aceasta baza. Dar exista sanse si din cealalta categorie, si poate fratii care au plecat, daca tot isi asuma riscul sa lucreze ca vanzator (si poate multi asa si fac, poate nu), dar lucreaza ca vanzator intr-o tara mai civilizata, cu nivel de trai mai bun, si probabil pe un salar extrem de apropiat celui care il primea daca era intr-o functie importanta dupa cativa ani de experienta in Ro.
    sau poate nu, poate lucreaza ca si manageri in alte tari, si puteau sa lucreze si aici. Dar daca se intampla lucrul acesta la nivel extins, atunci trebuie luate masuri de stimulare a acestora sa ramana in tara, nu sa ii facem sa se simta vinovati ca „au luat banii dintr-o tara care acum e saraca, si ei au ajuns mari lideri si bine platiti”. Au ajuns probabil pentru ca au meritat.
    Romania formeaza atunci din bani publici „varfuri” pentru alte tari? Probabil ca ei oricum ar fi plecat!
    Si dat fiind faptul ca sunt si/sau au fost cetateni romani le da dreptul sa beneficieze de aceste fonduri, si de asemenea fiind platitori de taxe, la fel ca si oricare alt cetatean, de ce sa nu beneficieze? Pentru ca nu lucreaza in continuare sa valorifice banii investiti de stat in ei? E alegerea lor. Si-au demonstrat meritul pentru finantarile respective, au fost platitori la fel de taxe ca si ceilalti cetateni, DAR AU FOST SUPERIORI INTELECTUAL?… Bravo lor! Si asa probabil ca fondurile respective le mai „ascundea pe sub maneca” un lider, asa ca macar au ajuns in „ceva” mai bun.

    Cat despre guvernare, aveti foarte mare dreptate stimate domn Mircu Dan.
    Si va rog sa ma scuzati daca din ceva motiv considerati ca v-am afectat cu cele scrise de mine.

    Va salut, cu stima!

    • 14 Iunie 2011 la 12:28 pm

      Am lasat textul de dragul dialogului si a unor idei foarte interesante pe care le-ati exprimat inteligent. Va rog insa mult sa incercam sa nu alunecam in politic, deoarece nu vreau ca acest blog sa devina o arena de discutii politice. Multumesc.

    • Mircu Dan
      15 Iunie 2011 la 5:11 pm

      MihaELA: cred ca gandim la fel, doar ca eu subliniez niste defecte ale politicului (fapt care-l cam deranjeaza pe domnul profesor – scuze!) Asta pentru ca orice actiune publica se produce pe baza unor decizii politice si alocarii de resurse. Ori, zonele de excelenta costa oriunde in lume iar investitia in ele nu este neprofitabila, problema este cine stabileste priortatile si aici iar ajungem la politic!
      Pe aceasta linie am invocat bursele acordate de stat unor stundenti carea aveau contract sa se angajeze in tara la terminarea studiilor iar eu nu pe ei ii acuz ci (iarasi!) pe decidentii politici care nu au gasit solutii pentru angajarea lor pe posturi semnificative si cu impact asupra societatii

  8. 14 Iunie 2011 la 11:20 am

    Domnule profesor,

    ați exprimat în cuvinte aproximativ ceea ce gandeam si eu. Eu pun baza foarte multă în generația mea (1990) și generațiile viitoare în ceea ce privește schimbarea acestei țări. Noi vom putea. Noi vom fi altfel.

  9. cornelia
    15 Iunie 2011 la 8:48 pm

    Daca tot vorbim despre excelente , haideti sa ne aducem aminte astazi , cand trebuie , de o excelenta care a trait sub nivelul valorii lui. Eu ii zic „superbul Eminescu ” fin psiholog , iubitor de antiteze , reflexiv , si intr-un cuvant prea minunat pentru noi muritorii de rand . Atat de minunat incat a trebuit sa moara inainte de vreme , pentru ca ne amintea de cat de minunati suntem sau mai bine zis am putea fi , daca nu am avea atatea scopuri meschine . Sa nu mai aruncam vina pe nimeni , ci doar sa incercam sa fim mai simbiotici , mai putin invidiosi pe valorile noastre , ca doar sunt ale noastre –si sa le sustinem– Asta este ,le doresc tuturor celor care vad mai departe de limite „Succes ” .

  10. 16 Iunie 2011 la 7:33 pm

    Domnule profesor,

    V-am citit randurile cu foarte mare placere, pentru ca am convingerea ca a-ti exprimat in cuvinte clare si concise ceea ce personal aveam ca si cognitiii centrale neverbalizate legate de acest mediu in care traim, de foarte multa vreme. Personal cred ca acest fel general de fi nu este cauzat doar de contextul istoric dar si de o anumita realitate psihosociala general.

    Astfel in general oamenii in Romania au un sentiment destul de scazut de autoeficacitate legat de problemele lor de viata (nu cred ca pot face ceva, vis-a-vis de problemele lor importante). Acest sentiment de inabilitate este din cate am observat mentinut de caracterul extrem de competitiv, politic si focusat doar pe ajutorul ‘in-group’, pe care il manifesta multi oameni cu putere si bani. (Nu se prea aplica intelepciunea chineza de a invata un om sa pescuiasca iar ajutorul daca este, este privit ca donatie si cu sentimente de mila)

    In aceste conditii majoritatea lumii observa ca nu pot face nimic, observa ca nu stiu sa faca nimic (pentru ca majoritatea lumii chiar incearca la inceput de drum) si vad ca altii au sau pot. Ei sunt pusi atunci intr-un moment de decizie, daca isi vor spune ca ar putea fi mai bine aceasta va creste stresul dar ii va motiva sa faca ceva iar daca isi vor spune ca se putea mai rau aceasta ii va face sa se simta mai bine pe moment dar nu ii va motiva sa faca nimic. (a se vedea studiile pe ganduri contrafactuale). Cum acestia nu stiu ce sa faca chiar daca ar fi motivati ar fi inutil, si in fond te face sa te simti mai bine pe moment sa sti ca se putea mai rau. Asa ca se impaca cu ce au si cum sunt, isi scad standerdele si nici nu mai viseaza daramite sa incerce ceva.

    Apoi cand acesti oameni vad pe altii care chiar au reusit, ei trebuie sa confrunte convingerea indirect creata (ca nu se putea mai bine) cu contra exeplul din fata lor. Majoritatea rezolva aceasta disonanta creindu-si convingerea ca acele persoane care au reusit sau sunt profesioniste si ‘cineva’, sigur au furat sau au mintit sau „nu se poate să nu fi greşit şi el cu ceva”.

    Recunosc ca nu sunt foarte optimist ca se va intampla aceast front comun de crearea a unei tari europeane, orientată către excelenţă şi autodepăşire, din simplu fapt ca nu prea se vad initiative foarte multe sau cel putin nu sunt foarte vizibile la nivelul mediilor pe care le citesc. In plus consider ca pentru a putea fi fezabil nu nevoie doar de o nemultumire intensa si functionala dar si de un anumit sens de patriotism iar in acest secol al globalizari, multi romani valorosi incep deja sa se considere mai repede europeni decat romani iar in momentul cand statul nu te ajuta la mai nimic doar familia, prietenii si ocupatia te mai tin pe aceste meleaguri.

    Singurul gand cu adevarat optimist pe care il am in acest sens este ca acasta civilatie avansată, cu un nivel de trai ridicat va aparea din actiuni sporadice ale unor intelectuali bine intentionati si cu o anumita influenta si in urma unui proces foarte mare de timp. M-ar bucura daca as aduce o contributie cat de mica in acest sens, dar nu am asteptarea si increderea ca voi vedea aceasta realitate pe deplin implinita vreodata.

  11. 16 Iunie 2011 la 7:38 pm

    PS. Va rog sa scuzati greselile de forma si nu de sens, din cadrul comentariulului meu. Recunosc ca m-am grabit sa adaug putin la acest articol pentru ca mi-a placut prea mult 🙂

  12. cornelia
    17 Iunie 2011 la 11:09 pm

    Daca reflectam un pic mai intens , schimbarea , cand este vorba de o masa mare de oameni , nu se face asa de rapid , este ceva aproape „alchimic , ” si a forta prea mult intr-o singura directie iarasi pune semne de intrebare. A visa ca devenim o tara cu excelente din doi in doi metri , pare hazliu : probabil am deveni atat de patrunsi de propria excelenta ca am fi nu stiu cum………In fond si la urma urmei viitorul va arata altfel decat acum ; ingrijorarile noastre se vor face scrum , fiindca neprevazutul , spontanul poate sa apara si atunci totul poate lua o alta turnura . Un invatat din vechime referindu-se la bine si la rau zicea : „si cand toata lumea crede ca ce e bine e bine , iata ca apare si raul , si astfel existenta si nonexistenta una din alta se nasc cladind infinitul ” . Probabil ca si viceversa poate fi . Este bine ca macar constientizam anumite aspecte care lasa de dorit , si mai devreme sau mai tarziu oamenii potriviti vor straluci luminand decorul unei tari care a avut in trecut barbati adevarati in fruntea ei , chiar asa un Decebal , un Mihai Viteazul si ma opresc aici din respect ca sa nu uit pe nimeni.

  13. MihaELA
    18 Iunie 2011 la 2:46 am

    Foarte frumoasa completare!
    Chiar impresionanta: foarte logica, foarte cuprinzatoare, argumentata realist, optimist!
    Astept cu nerabdare alte idei stimata dna/dra Cornelia. Si sunt convinsa ca nu sunt singura!
    Stiu si eu…. poate va mai ganditi si dezvoltati subiectul…. 🙂

  14. Laura
    19 Iunie 2011 la 8:26 pm

    Impresia mea este ca dezvoltarea dnei Corneila a adus cu sine un iz de relativism si a culminat cu mitul salvatorului.
    Nu pot accepta relativismul cand vine vorba de valori. Cred ca ierarhia valorica este singurul mecanism care tine constructia sociala in stare de „umanitate”, analog creierului fata de corp. Chiar daca se pot mentine in viata organe precum inima, ficat, etc, moartea cerebrala inseamna moartea fiintei.

    E adevarat ca mentalitatea se schimba greu si ca uneori evenimente si personalitatile pot influenta decisiv soarta umanitatii, dar eu cred ca stiinta (inclusiv istoria) ne ofera acum suficiente sanse, metode, mecanisme pentru a evolua mai rapid si mai frumos si sa nu mai fie necesar sa asteptam sa se nasca „salvatorul” de langa noi.
    Pe frontispiciul din Delphi cioplitorul in piatra a scris la cererea unui anonim intelept: sa incepem prin a ne cunoaste pe noi insine.

  15. cornelia
    20 Iunie 2011 la 4:32 pm

    Si tu Laura crezi ca te cunosti , conform acestui dicton ? Daca da , atunci tu ce faci ca sa grabesti lucrurile , ca sa ajuti cum zici evolutia rapida si frumoasa . Mai sus la alt coment spui ca ” de 20 de ani simti ca ai castigat libertatea pe care o are nebunul in casa de nebuni ” . Uite spune-ne si noua tu care esti asa efervescenta , adica nu accepti , nu suporti una alta , cum de pana acum nu ai facut mare lucru , sau daca ai facut spune-ne si noua ce ? Sa stie si altii ce si cum se poate . Oricum te zbati periculos , nu pentru altii , ci pentru linistea ta interioara .Sigur ca vrei multe , dar nu intotdeauna rezultatele sunt previzibile ; si este normal sa ai idealuri , dar vezi tu mai sunt si altii cu alte idealuri si probabil la un moment dat se ba cap in cap si iese altceva. Tuturor ne place sa zicem -fac asta- si sa fie asa . Surpriza insa , uneori iese chiar altfel , si atunci nu ne ajuta nici o filozofie de viata a altuia –-pentru ca este vorba atunci de viata ta care are alte contexte decat ale celui ce a emis filozofia– . Tuturor celor ce vor sa schimbe rapid totul , le doresc sa o faca ! Ce mai asteapta ? Salvatorul , nu l-am numit eu asa ci Laura este la un moment dat fiecare dintre noi . SI haideti sa nu mai confundam valorile cu academicul , fiindca suparam oamenii simpli care au si ei valoarea lor , rolul lor , rostul lor din punct de vedere social . Sa nu ne strigam neputinta ascunzandu-ne in spatele cuvintelor . Putem scrie aici sute de pagini , dar fara fapte ce sunt ? Liniste, armonie si echilibru tuturor !

  16. Alexandru
    23 Iunie 2011 la 10:30 pm

    Am scris comentariul de mai jos in toamna anului trecut dupa ce am devenit cititorul acestui blog. Atunci mi-am spus, ca in mod sigur in viitorul apropiat voi citi pe acest blog un articol caruia sa i se „potriveasca” si comentariul de mai jos. Intuitia nu m-a inselat si a aparut si articolul pe care-l asteptam. La fel ca si la celelalte articole pe care le-am citit pe acest blog si de aceasta data mi-am spus : punct ochit, punct lovit. Felicitari pentru articol. In continuare umilul meu comentariu in forma revizuita dupa citirea acestui articol.

    Cea mai importanta calitate a unui intelectual este aceea de a nu putea fi santajabil.

    Toate informatiile profesionale nu mai au nici o valoare, daca un intelectual este santajabil.Daca este santajabil(a) va fi precum o barcuta in mijlocul unui ocean fara busola, fara panze, fara motor, fara vasle, fara directie care se va deplasa agitata, stresata in toate directiile in functie de cum bat brizele, furtunile, uraganele si tsunamiurile.In functie de intensitatea acestora: a) se formeaza valurile mai mici sau mai mari care vor face ca sarmana barcuta sa se miste in toate directiile si/sau b) se formeaza valurile mari, uriase care vor curma suferinta barcutei scufundand-o fara nici o remuscare.

    Daca un intelectual nu este santajabil(a), atunci va fi precum un submarin de razboi dotat cu tehnologia de ultima ora, care se va deplasa calm, fara stres oriunde si oricand doreste, indiferent de cum vor bate brizele, furtunile, uraganele si tsunamiurile.In aceasta situatie va fi dedesuptul acestora, deplasandu-se calm in linistea din adancul oceanelor fara sa fie vazut dar sa vada tot, fara sa simta nimic dar sa fie simtit de catre ceilalti, fara sa poata fi atins dar sa-i poata atinge pe ceilalti cu cate o torpila atunci cand acestia incearca sa il atace.
    ________________

    Dar ce trebuie sa faca un intelectual pentru ca sa fie precum un submarin de razboi dotat cu tehnologia de ultima ora?

    Pentru a nu fi santajabil(a) este necesar ca sa nu faci nici un compromis cu nimeni.Dar societatea in care traim ne creeaza conditii pentru a putea sa respectam aceasta conditie? Raspunsul il cunoastem cu totii.
    Astfel, ne desfasuram activitatea intr-o societate in care nu ne sunt oferite conditiile fundamentale pentru a ne manifesta principala calitate profesionala si anume aceea de a nu fi santajabili.
    Societatea ne determina sa facem compromisuri, iar cei care nu rezista si fac orice fel de compromisuri intretin existenta acestei societati. De aici rezulta ca societatea care ne determina sa facem compromisuri este creata de catre comportamentele compromitatoare ale celor care se compromit. Intelectualii pentru a-si desfasura activitatea profesionala trebuie sa faca slalom printre comportamentele compromitatoare care exista in societate.Daca acestia nu rezista compromisurilor, atunci vor intretine in continuare existenta acestei societati.Astfel se creeza un cerc vicios format din elementele: 1) societatea = care influenteaza individul prin punerea acestuia in situatii in care sa poata efectua compromisuri ; 2) individul / indivizii = care la randul lor influenteaza societatea prin executarea unor comportamente compromitatoare.

    Care este solutia ? Este foarte simpla si la indemana tuturor : iesirea din acest cerc vicios, mai exact fiecare individ sa nu mai efectueze comportamente compromitatoare.Numai ca aceasta depinde de caracterul fiecarui individ. Altfel spus, caracterul fiecarui individ influenteaza si creeaza societatea in care traim.Caracterul unui individ construieste caracterul unei societati.

    Caracterul unei societati este egal cu suma tuturor caracterelor indivizilor care traiesc in acea societate.Numai ca fiecare individ creeza societatea in mod diferit in functie de caracterul pe care il manifesta in societate. Astfel, numai cei care isi manifesta propriul caracter prin diferite comportamente creeaza societatea.Daca aceste comportamente ale indivizilor creeaza societatea, atunci inseamna ca este foarte important ca indivizii sa fie constienti de propriile comportamente.Constientizarea propriilor comportamente de catre indivizi permite analizarea propriilor comportamente de catre acestia. Analizarea propriilor comportamente va permite clasificarea acestora in diferite categorii care se vor manifesta in functie de vointa fiecarui individ.
    Daca un individ va dori sa-si manifeste un comportament, atunci o va face in functie de propriul caracter. Caracterul unui individ va influenta modalitatea de manifestare a comportamentelor care vor construi societatea. Autocontrolul modalitatilor de manifestare a comportamentelor va duce la o selectare a acelor comportamente in functie de interesele fiecarui individ. Rezulta ca alegem sa nu mai facem compromisuri in functie de interesele pe care le avem. Interesele manifestate si nemanifestate ale indivizilor construiesc caracterul unei societati.
    Calitatea unui individ de a nu mai fi santajabil depinde de interesele acelui individ.Daca ai un anumit interes, alegi anumite comportamente compromitatoare sau necompromitatoare.Daca ai un alt interes, alegi alte comportamente compromitatoare sau necompromitatoare.Astfel, controlul propriilor interese ne determina sa ne alegem comportamentele.Daca ne schimbam interesele, atunci ne modificam si comportamentele compromitatoare sau necompromitatoare pe care le manifestam in societate.
    In concluzie, pentru ca un intelectual sa se poata afla in situatia submarinului care este dotat cu tehnologie de ultima ora, este necesar ca acesta sa-si poata defini si controla propriile interese.
    Altfel spus, solutia iesirii din cercul vicios mentionat mai sus este capacitatea fiecarei persoane de a se autocontrola pentru a nu efectua comportamente compromitatoare si nu controlul indivizilor din mediul extern. Dar ca sa ajungem la acest nivel trebuie sa existe o alta abordare a rolului educatiei in formarea caracterului unui individ atat la nivel national cat si la nivel mondial.

    Democratia este dictatura majoritatii mediocre asupra minoritatii elitiste.

    “A” merge la vot si il alege pe “B”. Numai ca “B” face cu totul altceva fata de ce a promis in campania electorala, pentru ca nu el este cel care conduce cu adevarat aceasta lume in care traim. Cei care conduc cu adevarat sunt DOMNUL PROFIT si DOMNUL PUTERE. Imi pare rau sa o spun, dar pana cand acest sistem social care exista in prezent la nivel mondial nu se va prabusi nu vom trai alte vremuri. Si de ce ar trebui sa se prabuseasca acest sistem de organizare sociala? Pentru ca masa de oameni sa constientizeze ca este nevoie de o schimbare. Nu sunt vinovati cei care sunt alesi si nici cei care i-au ales. Adevaratul vinovat este sistemul de organizare sociala creat de catre toata lumea (constient si/sau inconstient). Trebuie schimbat sistemul, pentru ca sa se schimbe regulile sociale in care traim. Daca se schimba regulile sociale atunci se schimba si conditiile in care se selecteaza conducatorii. Conditiile actuale permit ca sa “creasca” mai inalte “buruienile”. Nu trebuie decat schimbata “clima” si atunci “buruienile se vor usca” si vor incepe sa creasca acei “copaci roditori care produc fructe”.

    Un sistem de organizare sociala la nivel planetar construit pe minciuna nu duce decat la colaps social. Inainte de inceperea globalizarii fiecare tara isi construia propria minciuna (“castelele de nisip”) in interiorul granitelor interne. Odata cu inceperea procesului de globalizare s-a incercat si GLOBALIZAREA MINCIUNII.

    Definitia globalizarii este = cei care sunt bogati in tarile lor vor sa fie bogati si in tarile altora.
    De ce se poate acest lucru in prezent? Pentru ca lumea este condusa de catre DOMNUL PROFIT si DOMNUL PUTERE. Atunci cand lumea va fi condusa de catre DOMNII ADEVAR, MORALITATE, CINSTE, CORECTITUDINE, PROFESIONALISM, BUN SIMT si multi altii din aceasta „liga”, atunci se va crea un alt sistem de organizare sociala in care DOMNUL PROFIT si DOMNUL PUTERE nu vor mai avea loc nici macar la cimitir, ci vor fi in cartile de istorie la exemple de „ASA NU” pentru copiii viitorului.

    Ce pot sa faca intelectualii in prezent ca sa schimbe ceva ? Nimic. De fapt, ar fi ceva : sa grabeasca colapsul acestui sistem de organizare sociala mondiala construit pe minciuna. Dur, dar adevarat. Mai devreme sau mai tarziu se va ajunge la colaps social. Vor rezista cei care vor fi cei mai tari cu nervii, pentru ca toate reperele exterioare ale indivizilor se vor prabusi. Vor supravietui din punct de vedere al sanatatii psihice doar cei care au repere interioare. Cunoasteti superbogati care dupa ce au dat faliment s-au sinucis pentru ca din 500 milioane dolari au mai ramas cu un milion de dolari ? Deja traim aceste vremuri numai ca la un nivel mai restrans.

    Ar mai fi o solutie : stiinta psihologiei sa gaseasca metode rapide pentru ca majoritatea dintre teoriile acestei stiinte sa poata fi folosite la construirea de produse psihologice care odata introduse pe piata sa aiba un impact puternic asupra nivelului de evolutie al constiintei umane la nivel planetar.

    Precum in cer (mediul intern = mintea umana) asa si pe pamant (mediul extern = sistemul de organizare sociala).

    PS. Va multumesc pentru ca m-ati lasat sa-mi exprim punctul de vedere in „casa” (blogul) dvs.

  17. Laura
    2 Iulie 2011 la 8:35 am

    O caracteristica a intelectualului este aceea de a argumenta corect punctul de vedere. Pentru asta e necesar studiul. Eu am studiat sofismele si paralogismele (erori de argumentare savarsite intentionat, respectiv din necunoastere) si am invatat cateva tipuri de sofisme de relevanta. Printre sofismele/paralogismele de relevanta se numara si atacul la persoana. In ce consta aceasta eroare? Atunci cand nu apreciezi ideea cuiva si (probabil) nu poti contraargumenta, ataci persoana. Altfel spus: „nu imi place ideea ta” se transforma in „nu imi place de tine”. Saltul este frecvent, el se utilizeaza si in atac si in aparare.
    Ar fi de dorit sa spunem: Dna/dle, ideea d-voastra este gresita, proasta. Si sa ne straduim sa motivam judecata, sau cel putin sa propunem alta.
    Sofistic spunem: dna/dle esti prost! Si, pentru a-l transforma pe oponent in ceva mic si usor de strivit („Despre ura” G.Liiceanu), incepem prin a-l tutui…s.a.m.d.
    Raspunsul corect la un asemenea atac? Imi amintesc de sfatul dlui profesor: nu intram in polemica de acest tip.
    Raspunsul sofistic: „da tu cine te crezi ca sa iti permiti sa…?”

  18. Felicia
    23 Ianuarie 2013 la 9:19 am

    Felicitari! Felicitari! Felicitari!
    Nu sunt intelectual, poate nici nu voi fi, dar atata timp cat exista oameni care cred in valorile adevarate, traiesc insumandu-le in viata lor si le transmit celor deschisi sa le primeasca, ne bucura pe cei care avem nevoie de modele actuale.
    Respect Domnule profesor

  1. 13 Iunie 2011 la 12:46 pm
  2. 16 Iunie 2011 la 5:38 pm
  3. 23 Iunie 2011 la 9:20 am
  4. 23 Iunie 2011 la 7:05 pm
  5. 24 Iunie 2011 la 10:49 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: