Acasă > Social şi Politic > România „semihegeliană” şi mereu revoluţionară

România „semihegeliană” şi mereu revoluţionară

În panlogismul său, Hegel spunea că „…tot ce este real e raţional şi tot ce este raţional e real…”. Sigur, logica lui era una specială, dialectică, caracterizată de triada teză-antiteză-sinteză. Trecerea din teză în antiteză, căreia îi urmează apoi o sinteză între cele două, duce la progres şi evoluţie.

Se pare că în România ne place să sărim frenetic din teze în antiteze, fără să facem însă sinteze. Facem prea des „revoluţii valorice extreme”! Mă gândesc, spre exemplu, la sistemul universitar, din care fac şi eu parte. Să analizăm în continuare câteva exemple ilustrative şi recente din acest mediu (care reprezintă adesea alegeri neforţate ale universităţilor, în cadrul propriei autonomii!).

1. Era cândva ideea să avem în universităţi cât mai multe departamente (catedre/unităţi), pe domenii specifice de specializare, pentru a stimula avantajul competitiv şi punctele în care un domeniu este foarte tare (teza). Acum, mulţi trec cu o frenezie uluitoare în antiteză şi creează structuri departamentale mamut, în care se pierde orice idee de specializare sau de identitate performantă a grupului academic; specializările şi grupurile performante se pierd astfel sub nume generice. Nu ar fi fost înţeleaptă o sinteză, în care structurile departamentale, largi sau specializate, să poată coexista, pornind de la analize obiective şi resurse şi/sau în funcţie de avantajele competitive pe care le oferă? Aşa se întâmplă în universităţile „world-class”, unde vream să ajungem şi noi; da, doar că ele au făcut sinteza, noi nu!

2. Gândeam, nu cu foarte mult timp în urmă, să avem universităţi dinamice şi flexibile, pe domenii care să le dea identitate clară (teza); de aceea s-au separat, din universităţile iniţiale, cele tehnice, cele medicale etc. Acum, apare ideea „universităţilor mamut” (antiteza), în care ceea ce iniţial se separase să se reunească. De ce? Care este calculul? Nu ar fi fost normal să coexiste structuri similare, iar unirile sau separările să se poată face continuu (să nu trecem prin „epoca unirilor” şi „epoca separărilor”), în funcţie de un calcul raţional şi neemoţional al eficienţei şi nevoilor? Aşa se întâmplă în ţările avansate în educaţie şi cercetare, cu care vrem să ne comparăm; da, doar că ele au făcut sinteza, noi nu!

3. Trecem, peste noapte, cel puţin în domeniul ştiinţelor socio-umane (aici vorbesc dincolo de o universitate ţintă), de la ideea că trebuie să publicăm cărţi în limba română, pentru a susţine cultura naţională şi a o disemina în ţară (teza) la antiteza că trebuie să publicăm doar internaţional şi aici numai articole ISI/Web of Science (cărţile, mai ales cele româneşti, necontând). Spre exemplu, văd foarte des, mai ales clasamente ale profesioniştilor şi ale acestor domenii făcute doar pe baza articolelor ISI/Web of Science, ca şi cum cărţile, ca vehicul cheie al informaţiilor ştiinţifice în aceste domenii, nu ar mai conta. Aşadar, cu o astfel de abordare, facem din start o evaluare deformată şi eronată a acestor domenii şi a profesioniştilor care lucrează în ele. În numele cărţii (şi aici mă refer la cărţi de cercetare/monografii, nu la cărţi didactice), rolul fundamental al acesteia în cercetare, probabil mai ales în ştiinţele socio-umane, trebuie protejat şi înţeles! Raţional vorbind, în ştiinţele socio-umane, problema nu stă în „cărţi naţionale versus articole ISI/Web of Science”, ci în outputuri ştiinţifice de calitate, „naţionale (cărţi/articole) versus internaţionale (cărţi/articole)”. Este nevoie de ambele, atât pentru a întări cultura naţională în ţară, cât şi pentru a o face cunoscută în străinătate. Nu ar fi fost înţeleaptă o sinteză, în care cele două modalităţi de expresie a cunoaşterii ştiinţifice să coexiste, în ponderi corespunzând cu cele din universităţi de top? Aşa se întâmplă în universităţile „world-class”, unde vrem să ajungem şi noi; da, doar că ele au făcut sinteza, noi nu!

Cred că, din păcate, România este „semihegeliană” nu doar în mediul universitar, ci în cele mai multe sfere de activitate. În consecinţă, fiind „semihegelieni”, chiar când vrem, cu bună intenţie, să ne schimbăm, nu suntem capabili, lipsindu-ne sinteză care duce la dezvoltări cumulative. Noi stăm într-o „revoluţie socio-culturală nervoasă”, cu lupte continue între teze şi antiteze, care creează un mediu tensionat, distructiv. Chiar când se întâmplă să evoluăm, evoluăm haotic, nu cumulativ, în variante de genul, doi paşi înainte, unul înapoi, încă unul înapoi, patru înainte, şi tot aşa. Păcat, deoarece este atât de simplu să fii hegelian în logică, cu efecte pragmatice semnificative, chiar dacă nu-l înţelegi complet pe Hegel (sic!).

Categorii:Social şi Politic Etichete:
  1. alida
    28 August 2011 la 10:53 am

    Uneori ma indoiesc ca trecem de stadiul tezei! Multe asa zise schimbari sunt aplicate superficial, continutul lor nu ajunge sa fie inteles, pentru ca actorii implicati isi pastreaza aceleasi comode obiceiuri, dar si le trec sub forma noilor reguli. La suprafata pare ca se schimba mereu lucrurile, dar de fapt esenta lor se mentine, schimbandu-si forma intruna, dupa cum bate vantul, ca un fel de moda. Raman doar niste forme fara fond. Trecem prea repede de teza pentru a invata cu adevarat ceva din ea, pentru a ne schimba.

  2. Luci
    28 August 2011 la 11:41 am

    Stimate Prof. Dr. David

    nu inteleg notiunea de revolutie socio-culturala nervoasa – cand a existat in romania in ultimele decenii vreo revolutie? Poporul roman sufera in primul rand de o lipsa de identitate (in diaspora reflectat de temerea de a vorbi public limba romana, de exemplu… sa nu ne dam de gol… wow!), coroborata cu lipsa unor lideri autentici (nu ma refer la dvs. ci la politica). Concluzia trasa de dumneavoastra ca Romania este „semihegeliana” este corecta, din punctul meu de vedere. Guverneaza principiul -„jump” – „how high?” – iar acest principiu nu lasa locul sintezelor.

    Cu respect,

    Lucian

    • 28 August 2011 la 12:08 pm

      Ma refeream la schimbarile „valorilor/normelor” (cultura si ethosul social constau intr-o suma de valori/norme care ne ghideaza paternurile comportamentale).

  3. cornelia
    28 August 2011 la 1:26 pm

    La acest subiect am putea atinge si aspectele logica naturala , logica formala si logica speculativa. Pentru a vorbi toti despre ceea ce a scris d-nul profesor , ar fi necesar sa stim cate ceva despre Hegel , sau despre stiinta logicii . Pentru cine doreste , fac o recomandare : ” Logica naturala si stiinta logicii in filosofia lui Hegel ” (Dragos Popescu )

  4. Laura
    29 August 2011 la 5:26 pm

    E inca un punct de vedere optimist acest semihegelianism. E totusi o structura, tipar.
    La nivel preuniversitar nu mai exista nici o urma de logica, stiinta sau bun simt. Copiii si profesorii sunt fara echivoc ” surprinsi” de hotarari, ordonante si metodologii. Peste 2 saptamani eu ar trebui sa intru la clasa si sa predau 7 materii diferite, avand un proiect numit planificare, pe an, pe capitol, si materiale de lucru si singura informatie pe care o am e structura anului scolar ce cuprinde noutati a caror consecinte nu le pot intelege prea bine.
    Nu stiu care e planul cadru, care e programa (ele ar fi normal sa se schimbe daca se modifica structura anului), ce modificari apar la nivelul evaluarii…
    Nu cred ca se gandeste cineva la consecintele deciziilor, la ce inseamna sa reduci cu o luna perioada de scoala, adica cu 8 ore de curs si sa lasi nemodificate programele de studiu la 17-21 discipline de studiu la cls a -12- a.
    Sper ca nu am plictisit pe nimeni cu aceste amanunte, recunosc ca sunt extrem de frustrata, de aceea imi cer scuze.

  1. 26 August 2011 la 6:02 pm
  2. 29 Noiembrie 2011 la 12:35 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: