Prima pagină > Fără categorie > CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ

CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ

CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ 

„Libertate Academică prin Tradiţie, Excelenţă şi Onoare”

Motto: „…prin libertate academică înţeleg dreptul de a căuta adevărul, de a scrie şi spune ceea ce consideri că este adevărat. Dreptul acesta atrage după sine şi o responsabilitate: nu trebuie să ascunzi nimic din ce ai recunoscut că este adevărat. Este evident că orice îngrădire a libertăţii academice urmăreşte să limiteze cunoaşterea în rândul oamenilor şi să afecteze judecata şi acţiunea unei societăţi…” (Albert Einstein)

 

I. DE CE? MOTIVAŢIA PENTRU ACEST DEMERS

Abia întors din SUA (unde lucrez peste vară, fiind prof. asociat la Mount Sinai School of Medicine, New-York) am fost luat în august ca din oală de presa clujeană care mă întreba dacă într-adevăr candidez la funcţia de rector. Nu ştiam şi nu înţelegeam despre ce este vorba. Abia apoi am aflat că reprezentam unul din numele care circula pentru potenţialii candidaţi la funcţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Am spus imediat, ferm, că, deşi mă onorează că unii colegi s-au gândit la mine, nu mă interesează, eu fiind la vârsta în care, într-o carieră normală, activitatea ştiinţifică este mai importantă ca cea administrativă. Sunt alţii care ar fi mai potriviţi, prin criteriul vârstei şi al experienţei executive.

Am aşteptat însă să văd care sunt candidaţii la funcţia de rector şi mai ales ce programe şi viziune au pentru UBB. De asta chiar îmi pasă! Sunt obişnuit cu practicile democratice şi moderne de la universităţile din SUA unde, înainte de alegeri, au loc dezbateri serioase de idei privind viitorul unei universităţi, care fundamentează apoi o decizie raţională de vot. Iată însă că este luna octombrie, mai sunt doar câteva luni până la alegeri, şi nimeni nu şi-a anunţat public candidatura. Am auzit tot felul de discuţii, unii m-au tatonat şi pe mine pentru a intra în diverse echipe, dar nimeni nu şi-a asumat public interesul de a candida, venind în faţa comunităţii UBB cu un program pe care să-l putem evalua, ca să ştim ce şi pe cine votăm. Aşa ceva chiar nu cred că este bine pentru comunitatea UBB.

În acest context, încurajat şi de discuţii cu o serie de colegi din universitate, am hotărât să analizez serios posibilitatea de a candida la funcţia de rector al UBB. Cred că nodul gordian trebuie tăiat! Chiar dacă zvonul circula deja din luna iulie, ştiu că această decizie de a analiza serios o posibilă candidatură, va lua prin surprindere, totuşi, multă lume! Adversarii mei vor deveni mai vocali şi critici, prietenii şi/sau colaborarorii vor rămâne surprinşi că în final m-am decis să încep acest demers (acesta este un text pe care când l-am scris, chiar nu l-am împărtăşit cu nimeni), iar cei care nu mă cunosc foarte bine probabil vor deveni curioşi (sper să nu rămână nepăsători). Foarte sincer spus, eu sper ca prin această atitudine să-i determin şi pe ceilalţi candidaţi interesaţi să iasă la lumină, să venim în faţa comunităţii UBB cu programe şi planuri, astfel încât ele să fie dezbătute public pentru a eficientiza procesul de vot în interesul UBB.

Dacă îmi voi depune candidatura, evident că mi-ar plăcea şi voi face tot ce depinde de mine omeneşte şi moral posibil să reuşesc; dar nu ţin neapărat să câştig şi mai ales, nu cu orice mijloace. Pentru mine nu este importantă doar atingerea scopului, ci şi mijlocul prin care ţi-l atingi. Dacă se poate câştiga cu un program eficient, fundamentat pe sinceritate, mijloace raţionale şi fără a face rabat în competiţie de la minima morală este bine. Dacă se pierde cu aceste mijloace, în condiţiile în care sunt alte programe mai bune, este bine şi aşa. Dacă însă se pierde cu un program bun din cauza acestor mijloace, este un lucru rău care nu ne va face cinste. Sincer spus, nu ştiu ce şanse aş avea dacă mi-aş depune candidatura, eu neintrând în nicio înţelegere şi, mai ales, neştiind ce contracandidaţi sunt. Prin gestul meu pot însă arăta cam cum ar trebui să fie o candidatură la UBB. Evident, nu sunt pesimist. Sunt un sceptic constructiv. Dacă îmi voi depunde candidatura sper să pot mobiliza comunitatea UBB în jurul acestei generaţii de mijloc, pe care o reprezint acum şi eu. Atenţie, fără a fi vorbit cu ei sau a şti dacă m-ar susţine sau nu, sper într-o colaborare din partea colegilor Neda Zoltan, Andrei Mărcuş, Benedeck Jozsef şi alţi oameni inteligenţi şi cu caracter care reprezintă  linia maghiară şi cu care am avut în diverse contexte colaborări excelente. Pe linia germană am avut o relaţie corectă şi de apreciere cu profesorul Rudolf Graf şi cu Delia Balas. Nu vă ascund că mi-aş dori un parteneriat special cu profesorul Octavian Popescu, pe care l-aş vedea un excelent preşedinte de Senat, atât prin valoarea ştiinţifică cât şi prin caracterul său echilibrat; de asemenea profesorul Ioan Bucur, conferenţiarul Gabriel Bădescu şi alţii sunt oameni cu care am colaborat excelent şi care mi-ar plăcea să mă susţină în acest demers, dacă mă voi hotărî să-l implementez. Sper ca generaţia seniorilor să fie deschisă spre o schimbare în acest sens, iar generaţia tânără să fie, evident, alături de această schimbare. Vom vedea!

Desigur, mulţi colegi se pot întreba, în mod sincer şi legitim, ce m-ar recomanda pe mine pentru această candidatură? Am să răspund direct, aşa cum văd eu lucrurile, perspectivă care, de altfel, mă face să mă gândesc la posibilitatea de a candida; probabil că cei care au vehiculat numele meu s-au gândit la ceva similar. În primul rând sunt loial acestei universităţi şi îi cunosc istoria ca puţini alţii. Pe unii dacă îi întrebi ce scrie pe stema UBB, care este mottoul sau care sunt valorile acestei universităţi, habar nu au. Dacă îi întrebi despre istoria de pe „Uliţa Lupilor” şi unde au fost Colegiul Iezuit (în 1581), Academia Claudiopolitană etc., nu ştiu! Dar, pe de altă parte, şi alţii sunt loiali şi ştiu bine istoria universităţii. Eu sunt însă dispus să-mi dedic timpul pentru bunul mers al acestei universităţi. O universitate ca UBB nu se conduce cu un program fix, cu concedii; ea cere timp şi muncă 100%, iar dacă nu găseşti plăcere în asta, cu timpul devine o corvoadă. Apoi, cred că punctul meu tare este faptul că fac educaţie, cercetare şi servicii inovative performante şi ştiu aşadar cum ar trebui ele făcute mai general, în UBB. Am o expertiză naţională şi internaţională, cred eu, foarte bună în managementul şi politica ştiinţei. Sub aspect executiv am înfiinţat şi conduc un departament care în 5 ani a devenit unul din cele mai performante în domeniu la nivel naţional şi competitiv internaţional. Nu în ultimul rând, ştiu cum funcţionează universităţile de top din străinătate din interior şi voi dori să asigur cercetătorilor şi cadrelor didactice de la UBB condiţii de cercetare şi administrative similare. Academic vorbind, eu sunt „un produs UBB” (ex. prin formare, loc de muncă principal) – pentru mine UBB este Alma Mater -, pregătit şi lucrând „part-time” şi în SUA. Cred vă această combinaţie este una foarte utilă, care mă face (a) să cunosc foarte  bine sistemul nostru de învăţământ şi cum funcţionează el la UBB şi (b) să stiu cum poate acesta beneficia de o schimbare adecvată, fără blocaje, pe baza unor mecanisme instituţionale performante din SUA. Este evident, că dacă îmi voi depune candidatura şi dacă voi câştiga, inevitabil, voi fi un alt gen de rector, după modelul preşedinţilor universităţilor americane. Voi  şti să mă bucur pentru reuşitele profesionale ale colegilor mei şi ale studenţilor, cărora am rolul să le asigur condiţii performante şi oportunităţi în care să-şi valorizeze talentul şi munca. Performanţa mea din acel moment va fi evaluată prin astfel de indicatori! Este drept că partea executivă este mai slab reprezentată în expertiza mea în comparaţie cu celelalte componente şi aş „arde” o etapă, cea de decan, dar cred că realizările anterioare arată că riscul este, totuşi, minimal. Pentru CV-ul meu vezi la http://www.clinicalpsychology.ro

II. CUM? O SCHIŢĂ DE PROGRAM

Nu am de gând să prezint aici un program detaliat. O voi face în câteva zile, dacă mă voi hotărî să-mi depun candidatura, după ce mă întorc de la Strasbourg (unde voi fi pentru o săptămână la întâlnirea Comitetului Ştiinţelor Sociale din cadrul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă). Evident că dacă îmi voi depunde candidatura voi lansa câteva întâlniri cu comunitatea UBB unde să putem discuta acest program şi, de ce nu, să primesc noi propuneri şi idei care poate că mie îmi scapă acum. Creionez deocamdată câteva linii directoare pe care le am de mai mult timp în minte (sunt preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB de câţiva ani buni, şi ştiu ce este în interior şi ce ar trebui făcut).

II.A. Regândirea UBB în noua configuraţie naţională şi internaţională

(1) Educaţie: UBB trebuie reorganizată pentru a exprima mai clar caracterul humbolditian al unei universităţi de cercetare avansată. Universitatea nu înseamnă atât licenţă, cât master, doctorat şi postdoctorat. Licenţa este astăzi ceea ce era liceul pentru bunicii şi părinţii noştri, un element de introducere generală într-o specializare şi de culturalizare la care trebuie să aibă acces cât mai mulţi oameni. Aşadar, voi stimula organizarea UBB în „undergraduate schools” (focalizate pe licenţă) şi „graduate schools” (focalizate pe master, doctorat şi postdoctorat), cu criteriile specifice de performanţă şi evoluţie în carieră, ambele fiind cheie pentru această universitate. Ca un punct transparent care trebuie menţionat în mod sincer aici: nu sunt pentru reîntoarcerea la admiterea tradiţională la nivel de licenţă, cu examene scrise sau orale din bibliografie obligatorie sau opţională; asta nu face decât să întărească industria meditaţiilor liceale şi universitare. De fapt, aceast tip de admitere, tipic perioadei comuniste, nu există sau nu este reprezentativ pentru universităţile de top din lume. Ce universitate de top organizează o astfel de admitere la nivel de licenţă? Vreau ca admiterea de la UBB să fie similară celei de la universităţile de top din lume, atât la nivel de undergraduate (licenţă) cât şi la nivel de graduate (master/doctorat şi postdoctorat).

(2) Cercetare: Politica în cercetare pe care am gândit-o (în cea mai mare parte) ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB (vezi aici: http://cercetare.ubbcluj.ro/index.php?pagina=strategia&sidecol=coldr) o văd în linii mari, şi acum, în mod similar, cu unele dezvoltări care asimilează tendinţe europene recente (pe care le voi detalia în curând), dar în noua poziţie voi avea mai multă forţă să o implementez. Printre altele, şi această politică ne-a adus în pragul lui Top-500; implementată mai programatic, în câtiva ani ne poate include în Top-500! Pe acelaşi site găsiţi unele din publicaţii mele anterioare în acest domeniu, care au fundamentat şi această Strategie.

(3) Servicii către comunitate: UBB trebuie să se preocupe să ofere servicii inovative către comunitate, astfel încât aceasta să fie prima care beneficiază de cunoaşterea ştiinţifică, generând astfel o societate bazată pe cunoaştere, o civilizaţie avansată cu un nivel ridicat de trai.

(4) Administraţie: Partea administrativă a universităţii trebuie regândită şi susţinută pentru dezvoltare. Din păcate, din cauze financiare, numărul de personal este redus, astfel încât, cu tot efortul depus, el nu poate face faţă presiunilor generate de numărul mare de studenţi şi de granturi pe care îl are UBB (desigur, informatizarea şi derularea online a unor activităţi consumatoare de timp ar fi una din căile de a reduce aceste presiuni). Practic, din punctul meu de vedere, UBB are o administraţie pregătită ca infrastructură şi personal să facă faţă unui UBB din anii ’90. Aceasta generează adesea tensiuni între partea administrativă, studenţi şi partea academică, care se repercutează negativ asupra performanţei UBB.

(5) Politica de personal: Vârsta nu va conta în politica de personal. Singura care va conta va fi valoarea profesională. De aceea trebuie create oportunităţi pentru tinerii talentaţi, care pot da un avantaj competitiv UBB, să ajungă în poziţii didactice şi de cercetare maximale (dacă la universităţi de top din străinătate avem profesori de 30+ de ani, de ce nu şi la UBB?), iar pentru seniorii valoroşi să generăm mecanismele prin care să rămână asociaţi universităţii, contribuind la prestigiul acesteia.

(6) Excelenţa: UBB, ca unul din pretendenţii locului 1 sau al podiumului în România, cu ambiţia vizibilităţii şi impactului internaţional, nu are voie să aibă decât programe de categoria A şi eventual B. Programele de categoria C, D sau E poti fi acceptate doar în primii ani de funcţionare a programelor, până se formează resursa umană care să poată realiza standardele de performanţă. Aşadar, trebuie premiate şi susţinute programele de categoria A (şi aici, prioritar, cele de excelenţă, aflate pe primul sau primele trei locuri în ţară) şi trebuie stimulate, asistate şi monitorizate cele din categoriile B-E pentru a se dezvolta şi a intra într-o categoria superioară.

(7) Relaţia profesori-studenţi: În opinia mea relaţia profesori-studenţi trebuie regândită. UBB este o comunitate de profesori şi studenţi. Universitatea nu trebuie să fie centrată nici pe unii nici pe alţii, ci doar pe actul de cultură, educaţie, cercetare şi servicii inovative către comunitate, unde profesorii şi studenţii sunt parteneri, sigur, fiecare cu contribuţia şi drepturile specifice expertizei şi funcţiei lor. Aşa este organizat învăţământul superior în SUA şi cred că acesta poate fi un model bun şi pentru noi. Sloganul european de „universităţii centrate pe student” poate fi acceptat la nivel de licenţă, dar la nivel de master, doctorat şi postdoctoral el trebuie înlocuit cu unul care promovează ideea unor „universităţi centrate pe actul de cunoştere, în parteneriatul profesor-student”, cu implicaţii educaţionale şi sociale pozitive.

(8) Cultură şi valori:

  • Multiculturalism, internaţionalizare, deschidere şi diversitate

UBB a fost gândită şi construită în ultimii ani ca o universitate multiculturală, concept pe care, de altfel, l-a şi consacrat; este un lucru foarte bun, care trebuie consolidat şi dezvoltat în continuare. În acest context voi dori o relaţie preferenţială cu sora acesteia, Universitatea din Szeged, cu alte universităţi germane create în perioada imperiului cu aceeaşi misiune şi aceleaşi valori ca cele ale universităţii din Cluj. Acestea sunt consorţiile istorice pe care trebuie să le vizăm şi să le cultivăm.

Sigur, colaborările cu alte universităţi de top din lume vor fi o prioritate constantă, acest lucru depinzând însă foarte mult de interesele facultăţilor şi şcolilor de cercetare din UBB.

În ţară voi stimula o colaborare strânsă, programatică, cu celelalte mari universităţi clujene; toate fiind în categoria A avem un limbaj comun al valorii şi performanţei, care pot avea apoi impact pozitiv asupra mediului academic clujean (şi de ce nu, asupra constituirii unui consorţiu universitar metropolitan clujean; sigur, în principiu, fiecare universitate păstrându-şi indentitatea sa în această asociere). De asemenea, va trebui să existe o legatură specială cu Universitatea din Bucureşti (şi cu alte universităţi de clasă A din ţară), care are o mărime şi un profil (complex) similare nouă; deşi aflate în competiţie, ea trebuie să fie una luminată, care să întărească valorile noastre comune. Nu trebuie să uităm că la înfiinţarea universităţii româneşti din Cluj, în 1919, Universitatea din Bucureşti şi-a trimis aici cei mai buni profesori pentru a contribui la crearea unei instituţii de învăţământ şi cultură de top. Prin astfel de atitudini şi colaborări între universităţile de top din ţară poate fi eficientizat apoi întregul sistem de învăţământ şi cercetare din România.

UBB este o universitate complexă, având de la ştiinţele naturii, exacte şi inginereşti, la ştiinţe socio-umane, sport, teatru şi studii teologice. În acestă configuraţie, respectând specificul disciplinar, în fiecare domeniu trebuie promovate excelenţa şi internaţionalizarea, pentru a ne asigura avantaje competitive multiple la nivel naţional şi internaţional. În acest fel diversitatea devine un motor al excelenţei.

  • Valorile UBB

Valorile UBB presupun Tradiţie (asumându-şi cu Bun-simţ istoria, cu realizările şi nerealizările ei), Excelenţă (ţintind mereu locul 1, printr-o abordare Raţională) şi Onoare (asumându-şi şi promovând cu Curaj valorile pe care le enunţă) şi ele trebuie să fie vârful de lance al acesteia în competiţia naţională şi internaţională.

II.B. UBB şi societatea

(1) Relaţia cu politicul: O universitate de top trebuie să fie atentă şi deschisă spre politic, fără a fi însă condusă sau prizoniera acestuia. Există acum în Cluj-Napoca o generaţie formidabilă de politicieni (de la PDL, PNL, PSD, UMDR etc.), mulţi alumni UBB, care sper să înţeleagă că cel mai mare bine pe care pot să-l facă acestei universităţi, dacă chiar le pasă de ea, este să nu o atragă în planuri şi jocuri politice, ci să o lase să funcţioneze şi să se autoorganizeze doar pe principii şi prin mecanisme academice. După modelul altor universităţi de top din SUA (ex. Columbia Univesity), UBB va fi o platformă în care aceştia îşi vor putea expune planurile şi viziunile pentru Cluj-Napoca şi România, o platformă unde vor primi însă direct un feedback de expertiză şi o analiză critică constructivă, formulate în cadrul libertăţii academice.

(2) Relaţia cu administraţia locală: UBB este unul din cei mai mari angajatori din Cluj-Napoca şi din Transilvania, de aceea ea va fi un partener loial administraţiei locale, în dezvoltarea raţională a oraşului. Reciproc, UBB, ca una din emblemele oraşului, trebuie să fie susţinută de administraţia locală în competiţiile ei naţionale şi internaţionale; orice reuşită a UBB în arena naţională şi internaţională este o reuşită a Clujului.

(3) Relaţia cu comunitatea: Păstrând proporţiile, şi semnalizând caracterul analogic, pentru mine Cluj-Napoca este un „Boston al României”. Într-adevăr, raportată la populaţia oraşului, populaţia studenţească este cea mai mare din România. Mediul academic de prestigiu colorează astfel decisiv comunitatea clujeană. Aşadar, UBB trebuie (1) să exprime interesele acestei comunităţii (spre exemplu, reflectând pregnant istoria confesională din Ardeal, UBB are una din cele mai complexe oferte de studii teologice de pe continent, lucru care ne individualizează şi care este un exemplu de bune practici) dar (2) şi să o stimuleze să progreseze, vizând mereu zona proximei dezvoltări a acesteia. În plus, aşa cum spuneam mai sus, UBB trebuie să se asigure că societatea  clujeană beneficiază de cunoaştere ştiinţifică, generând astfel o comunitate bazată pe informaţie, cu un nivel ridicat de trai. 

III. CONCLUZII

Acest demers trebuie tratat ca un lucru normal într-o societate normală, fără să-i dăm alte semnificaţii (ex. exagerări/hiperbolizări, interpretări la limita raţionalului şi paranoicului, teorii ale conspiraţiei) specifice unor societăţi/comunităţi primitive; pentru mine UBB şi Clujul trebuie să fie ancorate în modele sociale de comportament, aspiraţii şi valori internaţionale, nu locale. Aşadar, este un mesaj direct şi onest, al unui om liber şi responsabil social, pe care îl trimit către comunitatea UBB, care sper să-i determine şi pe alţii care doresc să candideze la conducerea acesteia să se angajeze în discuţii publice, pentru a putea lua o decizie raţională, cu impact pozitiv pentru această mare instituţie de cultură, educaţie şi cercetare a ţării. Aşa cum am afirmat mai sus, voi reveni cu un program mai detaliat dacă voi decide ferm să-mi depun candidatura. Atenţie, acest demers nu este împotriva cuiva, ci este pentru ceva, şi anume pentru UBB! Sper ca el să stimuleze nu obişnuitele atacuri care omoară orice dialog raţional, ci dezbaterile şi criticile constructive. Sper să putem arăta că în România, în Transilvania, la Cluj-Napoca, la UBB, se poate face şi altfel, chiar atunci când este vorba de alegeri cu miză foarte mare ţinând cont de ceea ce reprezintă UBB!

Notă: Pentru comentarii şi sugestii, citiţi cu atenţie regulile de utilizare a blogului. Pe baza lor voi face moderare acestora. Dat fiind faptul că sunt plecat din ţară este posibil ca moderarea comentariilor să fie întârziată.

Anunțuri
Categorii:Fără categorie Etichete:
  1. adrian
    16 Octombrie 2011 la 11:50 pm

    Cred ca in acest program, gasesc o viziune exprimata intr-un limbaj comun universitatilor de top si ca acest program poate fi viabil, insa depinde doar de noi.

  2. filofteia
    17 Octombrie 2011 la 10:33 am

    Da, avem nevoie de un om de valoare, care sa implementeze un program de valoare! Clujul, are nevoie de acest lucru! Cred in acest program, in viabilitatea lui si sper sa se finalizeze cu succes!

  3. Laura
    17 Octombrie 2011 la 7:52 pm

    E un exercitiu de excelenta in argumentare.
    Am sa folosesc aceasta pagina la cursurile mele, ca exemplu pozitiv despre cum se fundamenteaza o decizie si cum se porneste intr-o competitie pentru o functie.
    Mi-ar place sa lucrez sub conducerea unei persoane care si-ar putea castiga postul in acest mod. Nu stiu daca e posibil acum, la noi in tara. Daca reusiti, ma voi bucura.
    Va urez succes!

  4. Lucian
    17 Octombrie 2011 la 8:55 pm

    Va urez mult succes! Sper sa vedem o schimbare in bine.

  5. true
    17 Octombrie 2011 la 9:08 pm

    Noroc ca am inchis calculatorul ca ma inundau valurile de rumegus din acest discurs. Inainte de a va autopropune rector faceti putin cunostinta cu realitatile din Romania si nu tratati totul ca cineva din SUA!

    • 18 Octombrie 2011 la 12:50 am

      Cred ca cunosc bine si Romania, si mai ales UBB, cea mai mare parte a timpului fiind aici.

      • true
        18 Octombrie 2011 la 3:26 pm

        UBB poate, Romania, si mai ales sistemul de invatamant superior romanesc NU!

    • 21 Octombrie 2011 la 2:27 pm

      ca cititor(student UBB) al comentariului d’voastra, dar in primul rand al argumentelor candidatului, nu gasesc o fundamentare justificata si concreta a vorbelor spuse de dumneavoastra (d-l/d-na true), spuse asa….mai din periferia gandirii

  6. Anitta An dreia
    17 Octombrie 2011 la 10:04 pm

    Felicitari domnule David, sper din tot sufletul sa candidati,proiectul dumneavoastra ma impresionat si acum nu pot sa-mi sustin lacrimile.din pacate,ve-ti avea multi dusmani. toti cu care ati scris aici ca vreti sa va faceti echipa sunt deja luati stiti la ce ma refer,o sa vedeti daca iesealtul cine va fi in echipa lui si cine nu. sau poate joaca la mai multe maini, nu stiu. oricum, eu va sustin sincera, nu va lasati la nimeni!!!?

    • 18 Octombrie 2011 la 12:46 am

      Multumesc, dar nu cred ca aveti dreptate in ce spuneti despre unii colegi. Vom vedea!

  7. Ana Maria
    17 Octombrie 2011 la 11:28 pm

    Lipseste partea esentiala, care face posibile toate acestea: cea financiara. In conditiile in care bugetul primit de la stat in functie de bani/student echivalent nu acopera functionarea programelor din universitate, acceptam ca universitatea nu mai e publica si ca functioneaza in mare parte ca firma privata. In acest context, cum pot fi repuse bazele humboldtiene UBB si cum este inteleasa valoarea unor discipline care nu sunt profitabile pe piata?

    • 18 Octombrie 2011 la 12:45 am

      Buna observatie. Spun deocamdata ca acolo unde sunt putini studenti banii pot veni si din finantare complementara si suplimentara, care se leagat de performanta in cercetare. Voi vorbi despre asta mai detaliat, in curand.

  8. Ballo
    18 Octombrie 2011 la 4:04 am

    Sa nu te manance conjunctura asa cum i-a mancat si pe alti indrazneti care au vrut sa schimbe ceva.

    Pana nu demult, si alti tineri sau cum zici tu, de varsta medie, au incercat dar din pacate au fost ignorati, pacaliti, mancati de conjunctura.
    Altii am imbatranit, am obosit, si ne-am transformat din luptatori in spectatori. Nu putem sa facem altceva decat sa te votam, apoi sa speram ca nu te vei lasa pacalit de prietenii sau de colegii care deja te fac sa-i doresti langa tine.

    Poate ca tu n-o sa te lasi, desi chiar in echipa pe care o vrei sunt unii smecheri. Dar tu n-ai cum sa stii sau poate ca stii si esti ceva mai destept (sper).

    Nu cumva, intai trebuie sa pui mana pe putere, cum, necum, si apoi sa faci binele.
    Uiti in ce societate te afli ?

    La prea multe lucruri nu putem spera din multe motive. Totusi, sa alegem raul cel mai mic.

    Deci, succes !

  9. Emil
    18 Octombrie 2011 la 10:22 am

    Vă rog din tot sufletul să candidați. Cred că e nevoie de alternative la o lume relativ stabilă și ineficace a UBB din prezent. V-aș ruga să formulați o asumare mai clară a candidaturii dumneavoastră. Este nevoie de oameni hotărâți, oameni cu experiență și renume la nivel mondial. Ultimele două le îndepliniți cu siguranță, prima să mai vedem…

  10. 18 Octombrie 2011 la 11:12 am

    Salutari de la UB! 🙂

    Domnule David trebuie sa va feliciti pentru curajul pe care il aveti pe care sper sa il finalizati si sa cistigati alegerile – chiar daca sunteti atacat din diverese parti (multi va acuza ca ati fi ‘omul lui Marga’ 🙂 ).

    Mediul universitar autohton, pentru a iesi din starea in care se afla are nevoie de singe tinar la conducere si acest singe tinar trebuie sa fie printr-un cap care a produs stiinta de vloare la nivel international. Sunteti purtatorul unui astfel de cap 🙂

    Iar studentii care vor vota sper sa asculte sfatul lui Steve Jobs ‘Ramaneti flamnzi! Ramanesti naivi!’ (http://gigelmilitaru.wordpress.com/2011/10/09/steve-jobs-catre-tineri/) iar dumnevoastra daca veti ajunge rector sper sa ramaneti naiv, sa ramineti flamind! 🙂

    Bafta si succes!
    GM

    • 18 Octombrie 2011 la 7:37 pm

      Multumesc Gigel. Stii bine (pe pielea ta) ca in Romania, daca esti tanar si faci ceva sau ajungi undeva, mereu esti acuzat ca esti omul cuiva. Pur si simplu, in tara, adesea lumea refuza sa inteleaga ca poti sa fii tu insuti/insati, urmandu-ti niste valori si obtinand niste performante. Este fatalismul romanesc ca nu se poate reusi fara „pile”; Romania este lumea „taberelor” si a „oamenilor providentiali”! Uneori valorile pe care le ai te aduc in apropiere (mai mult sau mai putin timp) sau te despart de unii oameni (mai mult sau mai putin timp), dar asta nu inseamna ca nu esti tu insuti/insati. Faptul ca de-a lungul timpului am lucrat cu unii oameni (mai apropiat sau doar pur institutional), iar apoi m-am despartit de unii din ei, nu s-a intamplat decat daca acei oameni nu au mai crezut in valorile cu care am pornit impreuna la drum si/sau si-au dezvoltat alte interese (poate la fel de legitime). Este simplu si nu reprosez nimic nimanui! As vrea insa ca sa nu mi se reproseze mie astfel de lucruri (ex. ca sunt omul cuiva), ca devine caraghios. Eu nu am fost omul cuiva, nu sunt si nu voi fi! Pot insa colabora (eu sunt un om cu care se poate lucra institutional) nu doar cu oameni cu valori similare mie, ci si cu oameni, chiar adversari, cu valori diferite (nimeni nu are adevarul absolut), daca valorile lor sunt pro-sociale si daca exista principii corecte de colaborare; dar cat timp sunt corecte!

  11. cornelia
    18 Octombrie 2011 la 12:12 pm

    Daca aveti deja o schita , inseamna ca sunteti interesat de aceasta candidatura . In ce masura , dv stiti cel mai bine . Dincolo de lauda sau critica este punerea in practica a ceea ce v-ati imaginat . Va doresc succes !

  12. Daniela
    18 Octombrie 2011 la 3:32 pm

    Felicitari pentru proiectul propus. Cred ca este unul bun. Sper ca va veti hotari sa candidati.
    Vreau sa va fac si o mica sugestie legata de educatie. Eu cred ca ar trebui sa se dea admitere si la nivelul licenta pentru ca, daca admiterea e doar pe baza de dosar, candidatii nu vin cu acelasi background si aceeasi nota nu inseamna acelasi lucru in doua scoli diferite. Va spun asta pentru ca eu am lucrat pana acum in 4 scoli si am vazut ca in fiecare scoala evaluarea este altfel. Nota 10 luata intr-o scoala este echivalenta cu nota 8 din alta scoala si tot asa e si cu celalalte note. Si atunci, daca se intra la facultate pe baza de dosar se poate intampla ca un candidat foarte bun sa intre dupa unul mai slab sau chiar sa nu intre pentru ca nu au avut parte de aceeasi evaluare. Pe cand daca s-ar da admitere, ar avea parte toti candidatii de aceeasi admitere, cu aceeasi evaluatori si aceleasi criterii.
    Sper ca o sa va hotarati sa candidati si ca o sa reusiti sa faceti ceea ce v-ati propus.

    • 18 Octombrie 2011 la 7:39 pm

      Evident ca admitere trebuie, dar ea trebuie facuta ca la universitatile de top din SUA (si trebuie coroborata cu o selectie serioasa pe parcursulstudiilor de licenta); trebuie intarit bacalaureatul, ca nota aceea sa fie una serioasa si notele pe parcursul anilor. Sunt si alte modalitati de admitere care sa nu ne duca la varianta vetusta de care vorbeam in mesaj.

  13. gigi
    19 Octombrie 2011 la 10:34 am

    Doamne! tocmai cand credeam ca o sa scapam de reforme si reformatori in folosul gasti sau al odraslelor uite ca apare „produsul perfect”. Sa fie doar un gest disperat?

    • 19 Octombrie 2011 la 11:41 am

      Chiar imi pare rau ca ganditi asa, cam „conspirativ” si „acuzator” pentru ce am propus eu. Dar asta este. Poate va razganditi pe parcurs, pe masura ce se discuta programul.

  14. Popa
    19 Octombrie 2011 la 12:59 pm

    ‘Partea administrativă a universităţii trebuie regândită şi susţinută pentru dezvoltare. Din păcate, din cauze financiare, numărul de personal este redus…’
    Am vazut la un moment dat in Buletinul informativ ca administratia dispunea de 33% din fondul de salarii. Este corect? Cat este acum procentul? Si cat doriti sa il faceti?
    In momentul de fata exista secretare (sefe) care au salariu mai mare decat un conferentiar la aceeasi facultate. Cum comentati acest lucru?

    • 19 Octombrie 2011 la 8:05 pm

      Am sa raspund intrebarilor dvs. prin programul detaliat pe care il voi prezenta. Deocamdata raspund punctual, dar mai general:
      (1) cand vorbeam de administratie eu ma refeream mai ales la cercetare (ex. partea de derulare a granturilor, achizitii etc.) si la cea de educatiei (ex. secretariat). Adevarul este ca, per ansamblu, resursele sunt putine, dar uneori si distribuite mai ciudat (ex. exces de secretariat in anumite parti, deficit in altele). In legatura cu partea administrativa eu as face asa:
      (a) o analiza a nevoilor actuale ale UBB (luand in calcul si planurile de dezvoltare in 8-10 ani);
      (b) acoperirea acestor nevoi, mizand foarte tare pe informatizare si derularea online a unor activitati etc.
      (2) Trebuie analizat serios acel procent; nu uitati ca UBB este un „oras in oras”, si de aici vin multe cheltuieli administrative (asta nu inseamna ca nu pot fi rationalizate).
      (3) In legatura cu salarii: eu sunt, fara sa sune populist, ca in conditiile legii (ex. pe trepte si limite de salarizare) oamenii sa castige maximal (cat mai mult), dar in functie de volumul de munca si, obligatoriu, de performanta (incluzand plus valoare adusa UBBului). In plus, cel/cea care aduce resurse (ex. atrage granturi, studenti internationali, contracte cu mediul socio-economic etc.) trebuie sa aiba cuvantul decisiv in folosirea lor (dar luand in calcul si componenta institutionala), inclusiv pentru a-si mari veniturile; asta se intampla si acum in cele mai multe departamente ale UBB, dar eu o voi dori ca regula explicita, generalizata, una din „axiomele” UBB. Eu nu pot promite salarii mari, ca nu le produc eu; o parte din bani vine de la stat o parte din venituri extrabugetare. Pot spune insa ca nu cred ca o universitate de top, competitiva international, poate avea angajati slab platiti! Asadar, eu voi incerca sa creez oportunitati institutionale pentru venituri adecvate, dar veniturile vor depinde de interesul si capacitatea fiecarui angajat de a utiliza aceste oportunitati.

  15. 20 Octombrie 2011 la 12:58 am

    Apreciez faptul că aţi ieşit ‘în arenă’ cu numele şi propunerile dvs. reale (sunt pe Net şi site-uri conspirative care recomandă schimbarea cu orice preţ a tot ceea ce e margian în UBB… poziţie cu care, probabil, m-aş declara cu entuziasm de acord, dacă ar fi şi asumată de cineva identificabil în carne şi oase). Vă asigur că vă voi urmări evoluţia, vă voi citi cu atenţie documentele, programul ‘de guvernare’ 🙂 etc.

    Deocamdată sunt uşor descurajat, ca literat/ lingvist ce mă găsesc, de atitudinea Dvs. în ce priveşte recunoaşterea/ acreditarea valorii în cercetarea ştiinţifică; deşi vorbiţi, slavă Domnului! despre o universitate humboldtiană [nici nu ştiţi cât am aşteptat să treacă febra cu universitatea managerial-antreprenorială în sos bolognese!], nu păreţi a acorda/ a fi dispus să acordaţi prea multă atenţie ştiinţelor non-tari şi epistemologiei lor specifice. Socot că, atât timp cât va accepta jocul ‘mondial’ al publicaţiilor ISI şi nu va căuta modalităţi specifice de valorizare a ceea ce se realizează în ştiinţele culturii, mai exact atâta vreme cât nu va recunoaşte că domeniul umanist trebuie să lucreze cu alte principii epistemologice decât cele ‘natural’ şi ‘logico-matematic’, Universitatea noastră (sau oricare alta) nu va reuşi să redevină şi producător de valori culturale, civice, în sens mai larg-antropologic spirituale.

    Pe de altă parte, am văzut printre cele 50 de cărţi ale Dvs. Structura revoluţiilor ştiinţifice, aşa că mi-am spus să nu-mi pierd curajul/ speranţa încă de la început. Aveţi toată deschiderea mea, şi am să le pomenesc şi colegilor/ prietenilor mei adresa blogului. Cu cât vă citim şi ne dăm cu părerea mai mulţi, cu atât mai bine va fi pentru viitorul UBB,

    • 20 Octombrie 2011 la 9:46 am

      Multumesc pentru comentariu.

      In programul detaliat pe care il voi prezenta o sa observati ca acord o atentie speciala caracteristicilor stiintelor socio-umane (si artelor); nu uitati, ca eu, ca formare, apartin acestui domeniu si inteleg bine cum ar trebui sa fie, de ce nu este inca chiar asa si ce trebuie sa facem in mod rational (dar aceste intrebari sunt valabile si pentru alte domenii din UBB). Chiar in Strategia veche am tinut cont de acest lucru vorbind de publicatii ERIH care sunt stabilite de ESF (Comitetul stiintelor umaniste) si de carti (chiar de produse, care includ si produsele artistice). Va garantez ca in domeniile umaniste nu voi dori alte criterii de recunoastere academica, ca forma si structura, nu neaparat ca „benchmark” (inca), decat cele care exista la profile similare de la universitati din Top-500. In plus, ele ar trebui diferentiate in functie de norma cadrului didactic (ex. focalizata pe „undegraduate program” sau „graduate program”). Cred ca este o atitudine rationala si corecta. Oricum, in cursul discutarii programului sunt deschis la sugestii pe linia mentionata anterior.

  16. Cornelia
    20 Octombrie 2011 la 9:00 pm

    Este un raspuns foarte elegant , si care va avantajeaza in aceasta candidatura . Asta asteptam ca raspuns de la dv si nu m-am inselat . Adica speram sa aveti o atitudine deschisa fata de ceea ce spun colegii dv. ; este corecta viziunea pe care o aveti ,as zice ca aspecteaza o vectorizare spre optimizare si o buna evolutie in acest domeniu. Multumesc , si succes sigur !

  17. adrian
    21 Octombrie 2011 la 5:40 am

    Stimate domnule Profesor

    Stiti foarte bine ca delimitarea intre undergraduate si graduate este foarte bine pusa la punct in universitatile americane, iar selectia la graduate este extrem de serioasa si permite un acces limitat. In aceste conditii credeti ca este prolifica admiterea unui numar atat de mare de masteranzi, incluziv in facultatea in care activati (am) ?
    A doua intrebarea ar viza psihopedagogia speciala. Care este pozitia dvs si care va fi ca viitor rector in legatura cu faptul ca absoleventii de psihopedagogie speciala de dupa 2004 nu au dreptul de a primi drept de libera practica in specialitatea in care se formeaza in conditiile in care exista in Comisia de Psihologie Educationala, Consiliere Scolara si Vocationala o subcomisie de specialitate. Am prezentat aceasta situatie in diverse memorii la Ministerul Educatiei si nu am primit nici un raspuns. In aceste conditii consider ca este indusa ideea specialitatea pe care o ofera Departamentul de Psihopedagogie speciala nu este viabila sau chiar i(legala) sau ca aceasta specialitate este discriminata ? Ca tanar cadru didactic si ca cercetatator ca sa nu aleg sa plec dincolo, sa capat o identitate organizationala si mai puternica cu propriul meu departament si mai ales sa le pot explica absolevntilor de psihopedagogie speciala de dupa 2004 in mod Rational de ce dreptul la libera practica in psihopedagogie speciala nu le este accesibil m-ar ajuta sa aflu pozitia dvs ?
    Cu respect, Adrian Rosan

    • 23 Octombrie 2011 la 5:39 pm

      Si la nivel international, masteratele sunt diferite, profesionale sau de cercetare (acum la noi si didactice). In cele profesionale (inclusiv cele didactice) numarul studentilor poate sa fie mai mare; in cele de cercetare el trebuie sa fie mai mic. Noi respectam aceste practici internationale: in masterele profesionale avem un numar mare de studenti, iar in cel de cercetare un numar mic. Chiar in cele profesionale, la noi selectia este foarte serioasa atat la admitere (sunt neacceptati cam 50% din cei inscrisi) cat si pe parcurs,astfel incat din cei care intra (mai multi) ajung abia 50% sa-si sustina cu brio teza de dizertatie.

      Cred ca voi nu puneti corect si simplu problema in ceea ce priveste psihopedagogia. Cine va opreste sa lucrati ca psihopedagogi? Psihopedagogia nu intra sub incidenta Colegiului, dar voi (sau unii) vreti sa o introduceti. De ce? In scoala (sau in alt setting) un psihopedagog poate fi angajat fara nicio certificare de la Colegiu; si asa este normal si simplu. Sigur, daca doreste sa practice si psihoterapie, este alta treaba, dar asta este si pentru psiholog, psihiatru, asistent social etc. Asadar, se creaza iluzoriu o piedica, de care apoi chiar ajungi sa te impiedici (sic!)!

  18. adrian
    21 Octombrie 2011 la 6:44 pm

    Mi-as fi dorit sa aflu un raspuns, mai ales ca priveste o specializare a universitatii, in acelasi timp inteleg si optiunea dvs. de a nu aborda subiectul.

    A.R.

    • 21 Octombrie 2011 la 7:17 pm

      Am sa raspund pe masura ce imi permite timpul. Nu pot, totusi, raspunde la toate mesajele exact cand doreste fiecare coleg (incerc sa fie in aceeasi zi, dar uneori nu reusesc). Subiectul este important si il voi aborda. Multumesc.

      • Laura
        24 Octombrie 2011 la 8:28 pm

        In legatura cu aceste nemultumiri legate de resursa umana am si eu o mare nedumerire: cum e posibil ca in cadrul Facultatii de Psihologie sa existe o specializare in Psihologie organizationala (sau a muncii), sa se predea cursuri de Management al resurselor umane si alte discipline complementare si sa nu se poata pune in practica, spre binele tuturor si al universitatii, nimic din ce se preda acolo?
        Am multe asemenea mirari lipsite de profunzime filosofica. Ma minunez aproape zilnic cand merg la servici si constat cum si cat s-ar putea economisii. Daca s-ar folosi, de exemplu, un scaner in locul unui biblioraft…si mor copacii si scanerul sta prafuit si imprimanta bubuie…si asta chiar la sediul catedrei de ecologie…

  19. adrian
    22 Octombrie 2011 la 5:54 am

    Multumesc frumos!!!

  20. Adriana
    22 Octombrie 2011 la 12:24 pm

    Va urmaresc de ceva timp blog-ul, dar este prima data cand vreau sa fac un comentariu. Asta si pentru ca presupun ca v-ar putea interesa mai multe opinii legate de aceasta candidatura. Nu stiam de zvnorile din presa, asa ca post-ul acesta m-a luat prin surprindere. Citind aceasta schita de program, am ramas impresionta. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca „da, se poate si in Romania”. Sper sa va hotarati sa candidati si va urez mult succes! Un alt moment de „da, se poate si in Romania”, a fost recenta competitie de grant-uri (Resurse Umane) organizata de minister, si de CNCS al carui vicepresedinte sunteti. Am participat la acest call si vreau sa imi exprim aprecierea pentru eforul depus de a face din aceasta competitie una corecta, transparenta si la standarde internationale (desi suna standard, n-am gasit alte cuvinte sa exprime ceea ce cred). Inchei cu un citat care imi vine deseori in minte cand se discuta despre situatia Romaniei si de eforturile celor care incearca sa schimbe ceva: „All that is necessary for the triumph of evil is that good men do notthing.” Cred ca in Romania a venit timpul ca „good men” sa faca ceva.

  21. paul
    23 Octombrie 2011 la 10:08 pm

    Cred ca ar fi bine sa nu ezitati si sa va depuneti candidatura, in caz ca nu ati facut-o deja.

  22. 24 Octombrie 2011 la 11:35 am

    Domnule Profesor,
    Urmaresc indeaproape mesajele D-voastra catre comunitatea academica din Romania, indeosebi lansarea noului concept de analiza reala a unor programe de management strategic performant supuse atentiei nerestrictiv, cu un scop benefic pentru societate si, totodata, dezinteresat. Sa invinga cel mai bun program, in folosul tuturor! Astept cu nerabdare modelul in extenso si cred ca va fi luat ca model, tinand seama ca va fi pentru o universitate de elita.
    Curaj si devotament pentru o cauza comuna!
    Conf. dr. ing. Doncean Gheorghe,
    Inventator de elita cl. I
    Ordin Presedential in Grad de Cavaler
    Universitatea tehnica „Gheorghe ASACHI” Iasi

    • 26 Octombrie 2011 la 11:15 am

      Multumesc! Voi prezenta programul in curand si orice feedback va fi binevenit.

  23. 24 Octombrie 2011 la 11:42 am

    Atasat anterior.

  24. D.R.
    25 Octombrie 2011 la 12:50 pm

    Viitorul si undeva… asanarea Universitatii noastre se afla in mainile generatiei Dvs. Chiar si in vechea garnitura, dupa degradarea treptata a democratiei universitare, in conditiile unui management din ce in ce mai bâlbâit, ne-a dat speranţe profesionalismul, sârguinţa, perseverenţa prorectorului Cristina Ciumaş, inteligenţa, francheţea prorectorului Tivodar Magyari, creativitatea lui Andrei Mărcuş, înţelepciunea, dăruirea prorectorului Toader Nicoară. Va doresc succes!

    • 25 Octombrie 2011 la 2:47 pm

      Da, ii stiu pe cei mentionati. Am avut si eu relatii institutionale corecte cu ei.

  25. 25 Octombrie 2011 la 4:25 pm

    O problema de top,
    Iata un program POSDRU/92/3.1/S/62459 cu implicatii in Managementul resurselor umane.
    A se vedea http://www.start-imm.ro/courses/Pagini/default.aspx.
    Aici participa Universitatea Tehnica Cluj-Napoca.
    Si
    „Bazele performantei umane”,
    „Ingineria valorii” ,
    „Psihologia creativitatii” etc.

  26. cornelia
    25 Octombrie 2011 la 10:39 pm

    Sunt profund impresionata la modul negativ , datorita faptului ca unui inventator de talia d-lui Gheorghe Donceanu despre care am citit ca are inventii minunate la activ ( daca nu ma insel chiar dispozitivul INTERACTION -anul 2004-) ,nu-i acorda nimeni atentie pe acest blog ; chiar si dupa trei interventii . De aceea d-le Doncescu va multumesc eu in numele tuturor pentru creativitatea dv si pentru ceea ce oferiti acestei natiuni.

  27. cornelia
    25 Octombrie 2011 la 10:42 pm

    Scuze, am gresit numele ma refeream la d-nul Doncean Gheorghe . viteza este de vina.

  28. Ceisaptepitici
    30 Octombrie 2011 la 11:27 pm

    In sfarsit un candidat la functia de Rector al UBB care supune dezbaterii publice un plan managerial! Felicitari pentru asta, domnule David!

    Prima lectie pentru membrii comunitatii academice ati tinut-o deja- este vorba despre lectia de democratie, o lectie demult uitata sau niciodata invatata pana astazi de mare parte a Senatului UBB.

    Analizand programul propus de dvs mai sus, trebuie sa recunosc faptul ca acesta cuprinde elemente reformiste in majoritatea domeniilor in care universitatea nu exceleaza in momentul de fata (educatie, administatie, politica de personal, s.a.m.d.), luru ce merita apreciat. Pe de alta parte, in ceea ce priveste studentii, am observat o usoara evitare a subiectului.

    Trebuie precizat faptul ca pana in prezent nu a existat un interes din partea conducerii Universitatii in a realiza statistici in randul studentilor pentru a evidentia nivelul de satisfactie pe care il au acestia in raport activitatea academia existanta la nivel de universitate.

    Probabil deja stiti faptul ca in anul universitar 2010-2011, nu mai putin de 8326 de studenti au renuntat la cursurile pe care le urmau in UBB. Nimeni nu si-a pus niciodata intrebarea „de ce?”… sau daca si-ar fi pus-o cineva, cu siguranta nimeni nu ar fi stiut sa raspunda la aceasta intrebare. La auzirea vestilor despre studentii ce au renuntat la cursuri in respectivul an universitar, domnul Marga a scrasnit din dinti, a facut doua-trei sedinte in care a cerut socoteala, doua-trei persoane si-au dat cu parerea, insa cam atat…
    Mi-ar placea ca in viitor universitatea sa aiba capacitatea de preveni astfel de scenarii.
    Sunt sigur ca planul managerial pe care l-ati supus dezbaterii este unul ce poate suferi mici modificari si completari, in special in domeniile ce tin de studenti, dar si in paragraful ce cuprinde Relatia profesor-student. Mult succes!

    • 31 Octombrie 2011 la 10:33 am

      Va multumesc pentru comentariu. Acesta este doar o schita de program. Evident, in programul detaliat, pe care il voi prezenta in aceasta saptamana, am extins sectiunea „relatia profesori-studenti”, abordand, asa cum este normal, si aspectele semnalate de dvs.

  1. 18 Octombrie 2011 la 6:37 pm
  2. 20 Octombrie 2011 la 12:22 pm
  3. 20 Octombrie 2011 la 12:54 pm
  4. 1 Noiembrie 2011 la 9:25 pm
  5. 4 Ianuarie 2012 la 3:13 pm
  6. 7 Ianuarie 2012 la 11:32 am
  7. 4 Februarie 2012 la 12:29 am
  8. 28 Februarie 2013 la 11:34 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: