De la cercetător şi cadru didactic universitar la om de ştiinţă (savant). Diferenţe şi nuanţe

În ultimul timp am fost întrebat adesea de cei care îmi citesc textele, despre diferenţa dintre cercetător, cadru didactic universitar şi om de ştiinţă (savant). Cititorii îmi spuneau că nu înţeleg clar aceste diferenţe, importante pentru ei în a analiza critic prezentări care se fac unor persoane în spaţiul social.

Ei bine, întrebarea este complexă şi, sincer spus, răspunsul este diferit în funcţie de cel/cea care îl oferă. Iată, sintetic, cum văd eu această problemă.

Faţă de cunoaşterea ştiinţifică putem avea trei perspective. Prima se referă la generarea de cunoaştere ştiinţifică relevantă pentru a rezolva probleme teoretice şi/sau practice (probleme existente sau generate/puse de cercetător). Generarea de cunoaştere se face prin cercetare, iar atunci când cercetarea este ştiinţifică (sistematică), făcută de cercetători, cunoaşterea generată este, la rândul ei, ştiinţifică. Uneori, cunoaşterea relevantă poate fi produsă şi din întâmplare, dar apoi este organizată sistematic, devenind astfel parte a cunoaşterii ştiinţifice. A doua perspectivă relevantă se referă la diseminarea cunoaşterii ştiinţifice. Ea este făcută de cadre didactice (sau persoane asimilate acestora – „formatori”, „traineri” etc.), în învăţământul formal sau informal. A treia perspectivă se referă la utilizarea cunoaşterii ştiinţifice pentru a rezolva probleme teoretice şi/sau practice. Ea este asumată de specialişti (psihologi, medici, ingineri etc.) în practicarea profesiei lor.

Revenind la problema iniţială, detaliez răspunsul în continuare. Cercetătorul este profesionistul care se ocupă de generarea de cunoaştere prin cercetare ştiinţifică. Cadrul didactic universitar este profesionistul care diseminează cunoaşterea ştiinţifică, dar nu o face doar prin predarea a ceea ce se ştie (după modelul dominant al cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar sau al celor „asimilaţi” lor), ci prin gândire critică şi cercetare ştiinţifică care, în procesul predării, (1) reproduce procesul generării cunoaşterii şi/sau (2) generează cunoaştere nouă, astfel încât studenţii învaţă prin cercetare.

Acestea fiind spuse, când apare omul de ştiinţă (savantul) în acest peisaj?

Cunoaşterea ştiinţifică este instanţiată în contribuţii ştiinţifice ca publicaţii (cărţi, articole), brevete şi/sau produse inovative. Orice cercetător/cadru didactic universitar încearcă să genereze cât mai multă cunoaştere, exprimată în contribuţii ştiinţifice cât mai importante. Adesea acest demers devine un automatism şi/sau o „producţie de serie” (fără a avea aici un sens peiorativ). La începutul carierei este chiar nevoie de un astfel de demers, pentru a produce un capital ştiinţific şi a intra în circuitul academic, lucruri care te ajută apoi la obţinerea unei poziţii academice cât mai bune şi/sau la promovarea academică. Asta nu înseamnă că nu există şi entuziasm şi motivaţie intrinsecă în acest demers, dar trebuie recunoscut că o mare parte din dorinţa de a avea cât mai multe contribuţii ştiinţifice provine iniţial şi din presiunea factorului administrativ şi de carieră. Dacă eşti reflexiv, vine însă o vreme când te întrebi: şi ce am realizat prin aceste (mai multe sau mai puţine) contribuţii ştiinţifice? Care au fost, în final, inovaţiile aduse de ele? Ce probleme majore, teoretice şi/sau practice, am rezolvat? Am reuşit să impun o paradigmă în domeniu sau am lucrat doar în paradigmele stabilite de alţii, rezolvând astfel doar probleme de tip „puzzle” (cum le numea Thomas Kuhn în „Structura revoluţiilor ştiinţifice”)? Când începi să-ţi pui aceste întrebări probabil că eşti pregătit să treci de la statutul de cercetător şi/sau cadru didactic universitar – poate chiar valoros – la cel de om de ştiinţă (savant), adică cercetător/cadru didactic universitar valoros şi reflexiv, care creează paradigme şi medii de cercetare noi. Dacă nu-ţi pui aceste întrebări, vei rămâne un cercetător/cadru didactic universitar, poate valoros, dar nu vei deveni niciodată un om de ştiinţă (savant)! În acest context trebuie însă acceptat şi faptul că unii cercetători foarte buni sau unele cadre didactice universitare valoroase s-ar putea să nu dorească sau să nu poată să devină oameni de ştiinţă (savanţi)… Dacă ai şi răspunsuri adecvate la întrebări (ex. ai contribuţii inovative importante), înseamnă că poţi face trecerea! Dacă încă nu ai răspunsuri adecvate, ştii că poate ar fi bine să le cauţi, dacă doreşti să devii om de ştiinţă (savant), şi îţi înţelegi poziţia în comunitate.