Arhiva

Archive for Iunie 2012

Decalogul Raţionalităţii

DECALOGUL RAŢIONALITĂŢII

  • Elaborat de psihologul Daniel David în 2012, în baza dezvoltărilor mai recente din terapia raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală; versiuni anterioare ale Decalogului Raţionalităţii au fost publicate de acelaşi autor, începând din anul 2000 (vezi şi aici).

Pentru a viaţă raţională şi fericită a se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare, timp de o lună, iar apoi, cu rol preventiv, o dată pe lună:

1. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde omeneşte de tine în acest sens, DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, nu înseamnă că eşti fără valoare ca om, ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant, care probabil poate fi îmbunătăţit în viitor. Ca om eşti valoros prin simplul fapt că exişti. Aşadar, este bine să te accepţi necondiţionat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-ţi accepţi imediat şi necondiţionat şi eşecurile, fără să încerci măcar să le corectezi, atât cât este omeneşte posibil.

2. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde omeneşte de tine în acest sens, DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla) şi că poţi găsi mulţumire în alte activităţi, chiar dacă este mai greu la început. Indiferent cât de rău este răul care ţi s-a întâmplat, nu este cel mai mare rău care ţi se poate întâmpla!

3. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde omeneşte de tine în acest sens, DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi poţi merge mai departe, găsind bucurie în alte activităţi, chiar dacă este mai greu la început.

4. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine, DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, nu înseamnă că tu sau ei sunteţi fără valoare ca oameni, ci doar că au avut un comportament inadecvat care, în principiu, poate fi schimbat în viitor. Ceilalţi sunt valoroşi ca oameni prin simplul fapt că există. Aşadar, este bine să-i accepţi necondiţionat ca oameni, dar asta nu înseamnă că trebuie să le accepţi imediat şi necondiţionat şi comportamentele inadecvate, fără să încerci, atât cât este omeneşte posibil, să-i faci să şi le corecteze

5. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine, DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla) şi că poţi găsi mulţumire în alte activităţi, chiar dacă este mai greu la început.

6. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine, DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi poţi merge mai departe, găsind bucurie în alte activităţi, chiar dacă este mai greu la început.

7. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie în general corectă (cu tine şi/sau ceilalţi) şi plăcută/uşoară, DAR DACĂ NU ESTE, nu înseamnă că viaţa este nedreaptă şi/sau că tu eşti fără valoare ca om. Viaţa este un amestec de bun şi rău, iar noi ar trebui să maximizăm (dacă se poate) şi/sau să vedem binele, reducând (dacă se poate) şi/sau învăţând din rău.

8. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie în general corectă (cu tine şi/sau ceilalţi) şi plăcută/uşoară, DAR DACĂ NU ESTE, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla) şi că poţi găsi mulţumire în activităţi specifice, chiar dacă este mai greu la început.

9. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie în general corectă (cu tine şi/sau ceilalţi) şi plăcută/uşoară, DAR DACĂ NU ESTE, poţi tolera/suporta acest lucru şi poţi merge mai departe, găsind bucurie în activităţi specifice, chiar dacă este mai greu la început

10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE – deşi şi acesta este condiţional, non-absolutist: doar dacă doreşti să fii sănătos şi fericit – ESTE CĂ NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE. Faptul că îţi doreşti un lucru foarte mult şi faci tot ceea ce este omeneşte posibil să-l obţii, nu înseamnă că acest lucru trebuie să se întâmple cu necesitate. Altfel spus, este bine să înţelegem şi să acceptăm faptul că nu scrie nicăieri că dorinţa noastră, fie ea intensă şi justificată prin efortul angajat în atingerea ei, trebuie să devină realitate doar pentru că noi dorim şi luptăm pentru asta. Numai cerinţele/dorinţele lui Dumnezeu pot dobândi obligatoriu realitate ontologică (devin realitate); dorinţele noastre devin uneori realitate, iar alteori, chiar justificate fiind, rămân simple dorinţe deoarece viaţa şi/sau ceilalţi ni le blochează (sau chiar nu dau doi bani pe ele). Aşadar, este bine să ne dorim lucruri, să luptăm pentru ele, dar, în acelaşi timp, să fim gata să acceptăm faptul că, în ciuda efortului nostru, s-ar putea să nu se întâmple ceea ce ne dorim. Ar fi bine să înţelegem şi să acceptăm acest lucru!

Anunțuri
Categorii:Fără categorie

Realizări ştiinţifice reprezentative/majore – până în 2016

Cover for Rational and Irrational Beliefs Cover of APA Handbook of Clinical Psychology (medium)Cover GraphicdescriptionCover GraphicThe Strength of Self-Acceptance

Children’s Play, Pretense, and Story: Studies in Culture, Context, and Autism Spectrum Disorder (Paperback) book cover

MOTIVAŢIA ARTICOLULUI: Am fost întrebat adesea în ultimul timp – mai ales după ce am publicat articolul despre ce înseamnă om de ştiinţă (vezi aici) – de studenţii, colegii sau oamenii care îmi citesc Blogul, care consider eu că este cea mai mare realizare/contribuţie ştiinţifică a mea. Întrebarea este complexă şi am evitat mult timp să răspund la ea. Reiterându-se însă, am acceptat provocarea, deşi nu îmi place să-mi evaluez contribuţiile proprii. Dar, aşa cum am spus, repetându-se uneori obsesiv şi stârnind curiozităţi, iată, aşadar, cum văd eu lucrurile în acest sens, foarte direct şi sincer spus, încercând să mă menţin într-un discurs dominant descriptiv, nu unul inferenţial sau evaluativ.

INTRODUCERE: Încep prin a spune că îmi sunt dragi toate realizările ştiinţifice de până acum. Evident, mă refer la realizările de până acum, eu sperând să urmeze şi altele, poate mai importante. Prin realizări ştiinţifice mă refer aici mai ales la publicaţii şi la impactul lor. Pentru alt gen de realizări ştiinţifice (instituţionale, de politici ale ştiinţei etc.) vezi CV-ul detaliat (sau forma sa sintetică de mai jos). Sigur, unele realizări sunt mai reuşite, alte mai puţin reuşite, arătând şi ele o evoluţie profesională. Cred însă că majoritatea contribuţiilor ştiinţifice chiar au elemente inovative; altfel nu le-aş fi scris! Fiecare dintre ele m-a entuziasmat şi am considerat la momentul acela (deşi, privind retrospectiv, poate că am greşit în unele cazuri) că prin demersul respectiv aduc o contribuţie la cunoaşterea teoretică şi/sau practică la nivel internaţional. Aşa cum am spus, nu sunt toate contribuţiile proprii la fel de reuşite, fiecare corespunzând şi nivelului meu de evoluţie profesională. Într-un fel scriu acum ca profesor universitar şi în alt fel scriam ca doctorand sau asistent universitar (chiar şi standardele de publicare au fost diferite şi au evoluat); intenţiile inovatoare şi entuziasmul au rămas însă la fel!

ARTICOLE: Când mă gândesc la realizările recunoscute şi de alţii mă gândesc în primul rând la publicaţiile de tip articol, în reviste internaţionale cu factori de impact ridicat, prin care am testat noi protocoale terapeutice în studii clinice controlate sau am clarificat mecanismele psihologice (ex. cogniţiile raţionale/iraţionale, expectanţele) implicate în tulburări emoţionale în cazul subiecţilor sănătoşi sau al pacienţilor (ex. cu diverse forme de cancer, tulburare depresivă majoră etc.), utilizând recent şi tehnologii avansate (ex. robotică, realitate virtuală). Chiar sunt mulţumit de revistele în care s-au publicat aceste rezultate, multe din ele fiind în topul revistelor din domeniu. Unele articole sunt experimentale, altele sunt de conceptualizare critică sau meta-analize cantitative. Nu le menţionez aici în mod specific, ele putând fi găsite în CV-ul meu detaliat.

  • Poate că cea mai mare realizare de acest tip este faptul că am fost invitat în 2004 ca „guest editor” de către „Journal of Clinical Psychology”, una din revistele fanion la nivel internaţional în domeniul nostru, pentru a organiza un număr special dedicat „revoluţiei cognitive” în  psihologia clinică („Cognitive revolution in clinical psychology: Beyond the behavioral approach„), ca semn de recunoaştere a expertizei Şcolii noastre în acest domeniu.
  • Tot aici aş menţiona coeditorship-ul la Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Therapy (Springer: WoS impact factor 2014: 1.294) şi faptul ca un articol la care am contribuit major a fost cel mai citit în anul 2014 şi 2015 (până în luna iulie) în sistemul WOL (vezi AICI).

Până în acest moment (update – iunie 2016) aceste contribuţii (în număr de aproximativ +120 articles/reviews Web of Science) au generat un profil scientometric care arată aproximativ astfel (după Web of Science): Indicele Hirsch: 19; suma citărilor în Web of Science: aprox. 1064 (900 fără autocitări); numărul mediu de citări per articol: aprox. 8.79; un număr consistent de articole şi mai ales cele reprezentative sunt publicate în majoritatea lor ca autor principal.

CĂRŢI/CAPITOLE: De asemenea, ţin foarte mult la capitolele/cărţile de cercetare pe care le-am publicat (la Oxford University Press; Routledge, American Psychological Association, Guilford Press etc.) şi care au influenţat practica celei mai importante forme de psihoterapie de astăzi: psihoterapia cognitiv-comportamentală; spre exemplu, la Albert Ellis Institute, SUA, locul unde s-a născut această terapie, se utilizează o Fişă de Analiză Clinică şi de Training bazată şi pe lucrările menţionate mai sus. Într-adevăr, unele cărţi/capitole scrise de mine sunt lucrări de referinţă în multe universităţi din lume. Ca urmare a acestor contribuţii, recent, am fost invitat să prezint terapia raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală în „Enciclopedia of Clinical Psychology„, editată de Robin Coutlin şi Scott Lilienfeld la Wiley-Blackwell şi să particip la prezentarea acestei psihoterapii – după moartea fondatorului ei, Albert Ellis -, alături de profesorii Windy Dryden (UK) şi Raymond DiGiuseppe (SUA), colaboratorii principali ai lui Albert Ellis, în diverse tratate internaţionale în domeniu (vezi şi Oxford Bibliographies). Cărţile/capitolele din ţară sunt şi ele importante, dar sunt mai puţin reprezentative sub aspect inovativ, adesea nefiind monografii (lucrări de cercetare), ci manuale didactice (cu mici excepţii). Din nou, nu menţionez aici în mod specific acest gen de realizări – cărţi/capitole -, ele putând fi găsite în CV-ul meu detaliat.

  • Probabil că una din cele mai importante contribuţii de acest tip de până acum este lucrarea „Rational and irrational beliefs: Research, theory, and practice, publicată la Oxford University Press în anul 2010. Pentru această lucrare am primit Premiul „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române (în anul 2012). Lucrarea a fost editată împreună cu profesorul Steven Lynn (unul dintre cei mai activi/productivi autori în domeniul psihologiei clinice la nivel internaţional) şi cu Albert Ellis (bunicul/”grandfather” psihoterapiei cognitiv-comportamentale şi unul dintre cei mai influenţi psihologi ai secolului XX la nivel internaţional) şi a primit recenzii favorabile la nivel internaţional:
    • „…In the end, Rational and Irrational Beliefs is an excellent book that is definitely worth reading…the editors should be applauded for bringing timely topics such as pain tolerance, judgment and decision making, and mindfulness into the discussion. Ultimately, this book offers important insights to clinicians, students, researchers, and anyone interested in beliefs…” – PsycCRITIQUES
  • Tot aici aş menţionat şi coeditorship-ul pentru seria specială SpringerBriefs in Best Practices in Cognitive-Behavioral Psychotherapy.

Până în acest moment cărţile/capitolele au generat un profil scientometric care arată aproximativ astfel: peste 2000 de biblioteci în care sunt indexate (aşa cum apar ele însumate pentru cărţile/capitolele publicate, după WorldCat).

INOVAŢII ŞI IMPLICAŢII SOCIALE: Aceste lucrări ştiinţifice au adus elemente inovative (vezi aici pentru detalii) şi, prin impactul lor, au schimbat realmente practici sociale. Astfel, în România, s-au format, în Şcoala de psihologie clinică şi psihoterapie (Ştiinţe cognitive clinice) creată de noi, câteva sute de psihologi clinicieni, consilieri psihologici şi/sau psihoterapeuţi, care au schimbat faţa comunităţii profesionale, oferind servicii de tip „evidence-based” câtorva mii de pacienţi suferinzi de tulburări psihice şi/sau psihosomatice din toată ţara. De asemenea, pe baza acestor realizări ştiinţifice am implementat proceduri psihoeducaţionale (ex. programe de parenting) şi de optimizare şi dezvoltare personală pentru mii de oameni. În fine, am adaptat câteva zeci de instrumente psihologice majore de la nivel internaţional (ex. Inventarul de Depresie Beck, SCID-urile pentru DSM, Inventarele de personalitate Millon etc.) care la rândul lor au stat apoi nu doar la baza cercetării în domeniu, ci şi a oferirii de servicii psihologice riguroase pentru cei suferinzi. Ecoul acestor practici se regăseşte şi la nivel internaţional, prin invitaţiile de a scrie în calitate de expert-psiholog, în reviste internaţionale de largă distribuţie, dedicate popularizării ştiinţei şi/sau practicilor sociale (vezi „Work Style Magazine„; Elveţia/Italia: aici şi, mai specific, aici).

CONTRIBUŢIA/INOVAŢIA MAJORĂ/REPREZENTATIVĂ: Dacă ar fi însă să aleg o singură contribuţie majoră de până acum, atunci m-aş opri la una care cred că este nu doar inovativă, ci poate fi şi „cutting-edge”, generând o nouă paradigmă în domeniu. Este un demers în plină dezvoltare, care mă entuziasmează acum şi la care lucrez! Aşadar, cred sincer că realizarea majoră de până acum, care poate oferi un avantaj competitiv la nivel internaţional, este propunerea unei noi paradigme de conceptualizare a psihoterapiei la nivel internaţional.  Iată etapele prin care am trecut în dezvoltarea acestei noi paradigme:

I. Recent, în anul 2011, am publicat articolul:

  • David, D., & Montgomery, G. H. (2011). The Scientific Status of Psychotherapies: A New Evaluative Framework for Evidence-Based Psychosocial Interventions. Clinical Psychology: Science and Practice, 18.89-99.
    • Revista este una fanion în domeniu (FI: 2,21), sistemul internaţional de referinţă în clasificarea psihoterapiilor validate ştiinţific, promovat până acum de American Psychological Association, fiind publicat tot aici.

II. Articolul a fost publicat împreună cu două articole-comentarii faţă de el, ale unor profesionişti de top în domeniu :

III. Noul sistem de clasificare a psihoterapiilor arată ca în tabelul de mai jos:

Table 1. Psychotherapies Classification Framework: Categories I-IX (după David şi Montgomery, 2011).

Theory

  Well-Supportedb Equivocal – No, Preliminary,  or Mixed Datac Strong-Contradictory Evidenced 

Therapeutic Package

Well-Supporteda Category I

Category II

Category V
Equivocal – No, Preliminary or Mixed Datac Category III Category IV Category VII
Strong-Contradictory Evidenced Category VI Category VIII Category IX

Legend and Notes:

  • aWell-supported therapeutic packages are defined as those with randomized clinical trial (or equivalent) evidence of their efficacy (absolute, relative, and/or specific) and/or effectiveness; “well-supported” within this framework means that it has been empirically supported in at least two rigorous studies, by two different investigators or investigating teams.
  • bWell-supported theories are defined as those with evidence based on (1) correlational and experimental studies and/or (2) component analyses, patient x treatment interactions, and/or mediation/moderation analyses in complex clinical trials; thus, the theory can be tested independently of its therapeutical package (e.g., in correlational and experimental studies) and/or during a complex clinical trial; “well-supported” within this framework means that it has been empirically supported in at least two rigorous studies, by two different investigators or investigating teams.
  • c Equivocal evidence for therapeutical package and/or theory means No (data not yet collected), Preliminary (there is collected data, be them supporting or contradictory, but do not fit the minimum standards), or Mixed Data (there is both supporting and contradictory evidence).
  • cStrong-contradictory evidence for therapeutical package and/or theory means that it has been empirically invalidated in at least two rigorous studies, by two different investigators or investigating teams.
  • Red signifies pseudoscientifically-oriented psychotherapies (POPs); the core of POPs (darker red) is represented by Category IX. Green signifies scientifically-oriented psychotherapies (SOPs); the core of SOPs (darker green) is represented by Category I.
  • Depending on the progress of research, a form of psychotherapy could move from one category to another.

IV. În baza acestei contribuţii ni s-a propus imediat un contract pentru o carte la Wiley-Blackwell (editori: David, Lynn, Montgomery) la care vom lucra în următorii ani, cu participarea celor mai reprezentativi specialişti din domeniul psihologiei clinice şi psihoterapiei (ex. Aaron T. Beck, Scott Lilienfeld, Irving Kirsch etc.). În plus, am primit o serie de invitaţii pentru prezentări dedicate acestui nou sistem de evaluare/clasificare a psihoterapiei la conferinţe internaţionale (ex. SUA).

V. Cartea va avea şi un Website asociat în care vom aduce la zi evoluţiile din domeniul psihoterapiei, în baza sistemului de evaluare propus de noi.

Indicatori scientometrici (iunie 2016):

    • Web of Science (articole): aprox. 121 articole (articles/reviews); aprox. 1064 citări (900 fără autocitări); aprox. 8.79 citări per item; Indicele Hirsch: 19 (cel mai mare în psihologia din România în acest moment). Publicaţii (autor principal-majoritatea articolelor şi/sau co-autor) în reviste cu factor de impact ridicat [Journal of National Cancer Institute (14.69), Clinical Psychology Review (5.8), Journal of Consulting and Clinical Psychology (5.2), Health Psychology (3.9), Clinical Psychology: Science and Practice (2.7), Cognition and Emotion (2), etc.]. O contribuţie (correspondence) pe tema eticii în publicare a fost publicată în prestigioasa revistă NATURE.
      • Benchmark” internaţional:
        • Indicele Hirsch mediu in SUA, la 10 ani după doctorat este de 6.68 (Haslam & Laham, 2009), într-o specializare (psihologie socială/personalităţii) care are însă factorii de impact ai revistelor de 1.6 ori mai mari decât specializarea proprie (psihologie clinică/psihoterapie) (van der Horst, 2010).
    • WorldCat (cărţi/capitole publicate la edituri de prestigiu ca Oxford University Press, American Psychological Association, Guilford, Wiley, Springer, Routledge etc.): indexate în aproximativ +2000 de biblioteci international.

CONCLUZII: Cam asta ar fi, sintetic spus (sic!). Este mult sau puţin? Sunt contribuţii importante sau nu? Eu personal cred sincer că unele sunt contribuţii importante, dar în final nu mai este treaba mea să hotărăsc, alţi colegi trebuie să o facă, şi nu am de gând să fac acum analize comparative cu rol argumentativ. Am făcut doar scurte consideraţii la presiunea dvs., a cititorilor acestui Blog. Aşa stau lucrurile acum (sau cel puţin aşa le văd eu).

 

 

 

rrespondence

Categorii:Fără categorie

Despre raţionalitate şi sănătate psihică. Decalogul raţionalităţii şi Pastile psihologice pentru sănătatea mintală

Motto: „Viaţa noastră este ceea ce gândurile noastre fac din ea” (Marc Aurelius)

Prin natura speciei noastre, avem dorinţe/scopuri. Ele sunt un indicator (marker) al umanităţii din noi. Problema nu este că avem aceste dorinţe. Problema este că adesea mediul/viaţa nu dă doi bani pe aceste dorinţe. În principiu, dacă ele sunt satisfăcute de viaţă, atunci trăirea psihologică este una pozitivă. Dacă nu sunt satisfăcute, trăirea psihologică este una negativă. În general oamenii sunt hedonişti, preferând trăirile pozitive (ex. bucurie, pace sufletească etc.) şi evitând trăirile negative (ex. stări depresive, anxietate etc.) (pentru detalii vezi David, 2006/2012; Ellis, 1994).

De-a lungul vremurilor oamenii au încercat să controleze acest dorinţe, simţind că ele sunt punctul de început care generează lanţul de procese mintale care duce la suferinţă psihologică (vezi David, 2006/2012; Ellis, 1994).

  • Unele încercări filosofico-religioase şi-au propus anularea dorinţelor, ceea ce practic înseamnă în final trecerea într-un alt registru al existenţei: nu mai suntem oameni, în sensul pe care îl ştim acum! Spre exemplu, Budismul consideră că anularea dorinţei – parte a celor Patru Adevăruri Nobile -,  urmând Calea celor Opt Paşi -, ne eliberează din condiţia umană a suferinţei şi ajungem astfel în Nirvana. Milioane de oameni de pe acest pământ îşi trăiesc viaţa, urmând, prin practici specifice (ex. meditaţie), această cale.
  • Alte modele, de inspiraţie europeană, şi-au propus păstrarea umanităţii (a dorinţei), dar controlul ei. Astfel, epicurienii considerau că restrângerea numărului de dorinţe la cele absolut indispensabile ar fi calea de urmat; într-adevăr, dacă avem puţine dorinţe, atunci probabilitatea ca ele să fie invalidate de mediu este mai scăzută şi, în consecinţă, suferinţa este mai puţin probabilă. Stoicii au ales o „cale/logică eroică”, spunând că de fapt invalidarea dorinţelor trebuie privită ca o aparenţă. Răul fiind corelatul binelui, înseamnă că binele nu poate exista fără rău; deci, în esenţă, dacă înţelegi profund lucrurile, răul este bine!

Psihologia a ales o altă cale pentru a face faţă acestei situaţii (pentru detalii vezi David, 2006/2012; Ellis, 1994). Fiind o abordare ştiinţifică, a căutat o cale care încearcă să cuprindă şi să se aplice tuturor membrilor speciei noastre. Astfel, soluţia este, conform abordării cognitiv-comportamentale (Albert Ellis, Aaron Beck etc.), că poţi avea oricâte dorinţe vrei, dacă le formulezi raţional. Formularea lor raţională înseamnă o formulare preferenţială, nedogmatică. Formularea iraţională este una dogmatică, în termeni de „trebuie cu necesitate”, care nu are suport logic, empiric sau pragmatic. Nu are suport logic deoarece niciunde nu scrie că dacă ne dorim ceva atunci acel lucru trebuie să se întâmple; altfel spus, nu există o legatură validă între premise şi concluzie. Nu are suport empiric deoarece de multe ori viaţa ne-a arătat că lucrurile nu se întâmplă aşa cum spunem noi că trebuie să se întâmple. Nu are suport pragmatic deoarece cei care gândesc iraţional dezvoltă emoţii şi comportamente patologice, ceea ce îi împiedică să-şi atingă scopurile. Practic cei care gândesc în termeni de „trebuie cu necesitate” se consideră „mici Dumnezei”. Dacă Dumnezeu ar spune că „Trebuie să plouă”, ar ploua. Dacă un om spune că „Trebuie să plouă” sau că „Trebuie ca ceilalţi să mă respecte”, devine caraghios; el ar putea să spună, într-o manieră raţională,: „Mi-aş dori foarte mult să plouă” sau „Mi-aş dori teribil de mult ca ceilalţi să mă respecte şi fac tot ce depinde în acest sens, dar accept faptul că lucrurile nu stau mereu aşa cum doresc eu”. Unii însă uită că sunt oameni şi îşi transformă dorinţele în cerinţe ontologice, suferind apoi sever când viaţa nu dă doi bani pe dorinţele lor.

(1) Formularea iraţională a dorinţelor: „Trebuie să ..X.. altfel nu pot concepe lucrurile.”

  • Atenţie: formularea regulilor raţionale în termeni de „trebuie” nu este dogmatism. Spre exemplu, dacă doresc să-mi iau examenul atunci „trebuie” să realizez sarcinile de seminar. Lipsa dogmatismului apare prin faptul că ai libertatea de a decide dacă doreşti sau nu sa iei examenul. Similar stau lucrurile cu referire la codurile etice, ale căror reguli sunt formulate adesea în termeni de „trebuie” (ex. dacă doreşti să fii un bun creştin, atunci „trebuie” să respecţi cele zece porunci formulate imperativ; sigur, asta nu implică dogmatism, deoarece decizi liber dacă îţi asumi sau nu rolul de bun creştin).
  • Formularea raţională a dorinţelor vizează trei zone:
    • Propria persoană: „Eu trebuie cu necesitate să…” (ex. „Eu trebuie cu necesitate să fiu primul”);
    • Ceilalţi oameni: „Ceilalţi trebuie cu necesitate să…” (ex. „Soţia trebuie să mă asculte mereu”);
    • Viaţa: „Viaţa trebuie să fie cu necesitate…” (ex. Viaţa trebuie să fie uşoară”).
  • Formularea iraţională a dorinţelor este urmată de alte paternuri cognitive iraţionale:
    • Catastrofarea (ex. „Este groaznic că soţia nu mă ascultă”);
    • Lipsa toleranţei la frustrare (ex. „Nu pot tolera faptul că soţia nu mă ascultă”);
    • Evaluarea globală:
      • A propriei persoane (ex. „Sunt un soţ/persoană slab/slabă”);
      • A celorlalţi (ex. „Soţia este nerecunoscătoare”);
      • A vieţii (ex. „Viaţa este nedreaptă”).

(2) Formularea raţională a dorinţelor: „Îmi doresc ..X.. şi fac tot ce depinde de mine omeneşte şi moral posibil să obţin asta, dar accept faptul că uneori lucrurile nu se întâmplă aşa cum doresc eu.”

  • Atenţie: formularea raţională nu înseamnă lipsă de motivaţie! (ex. nu îmi pasă, dacă se întâmplă X, dacă nu se întâmplă X atunci este bine şi aşa etc.); formularea raţională înseamnă o motivaţie intensă, chiar foarte intensă, în zona optimului motivaţional, dar refuzarea dogmatismului (ex. dacă îmi doresc, atunci trebuie să se întâmple) care poate duce la hipermotivare cu efecte negative asupra performanţelor proprii.
  • Formularea raţională a dorinţelor vizează trei zone:
    • Propria persoană (ex. „Îmi doresc să fiu primul şi fac tot ceea ce depinde de mine omenşte posibil să se întâmple, dar accept faptul că uneori lucrurile nu se întâmplă aşa cum doresc eu”);
    • Ceilalţi oameni (ex. „Îmi doresc teribil de mult ca soţia să mă asculte şi fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar accept faptul că uneori lucrurile nu se întâmplă aşa cum doresc eu”);
    • Viaţa (ex. „Îmi doresc ca viaţa să fie uşoară şi fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar accept faptul că uneori lucrurile nu se întâmplă aşa cum doresc eu”).
  • Formularea raţională a dorinţelor este urmată de alte paternuri cognitive raţionale:
    • Evaluare în termeni de „rău”, nu în termeni catastrofici (ex. „Este foarte rău că soţia nu mă ascultă, dar nu este cel mai mare rău care se poate întâmpla”);
    • Toleranţă la frustrare (ex. „Pot tolera faptul că soţia nu mă ascultă, deşi nu îmi face plăcere acest lucru”);
    • Acceptare necondiţionată şi evaluare punctuală:
      • A propriei persoane (ex. „Mă accept necondiţionat ca persoană, deşi unele comportamente nu sunt performante şi încerc să le schimb”);
      • A celorlalţi (ex. „O accept necondiţionat deşi nu îmi place ce face şi încerc să o determin să-şi schimbe comportamentul”):
      • A vieţii (ex. „Accept viaţa aşa cum este, deşi încerc să fac astfel încât cât mai multe lucruri să meargă bine”).

Aşa cum spuneam, o mare parte din trăirile psihologice îşi are originea în acest punct:  dorinţă/scop.

  • Dacă dorinţele sunt formulate raţional şi sunt confirmate de viaţă, vom experienţia afectivitate pozitivă sănătoasă, funcţională (ex. bucurie, mulţumire etc.). Dacă sunt formulate raţional, dar nu sunt confirmate de viaţă, vom experienţia afectivitate negativă, dar ea va fi una sănătoasă, funcţională. (ex. tristeţe, îngrijorare etc.).
  • Dacă dorinţele sunt formulate iraţional şi sunt confirmate de viaţă, vom experienţia afectivitate pozitivă disfuncţională (ex. bucurie disfuncţională); este disfuncţională deoarece ea întăreşte stilul iraţional care a generat-o. Dacă dorinţele sunt iraţionale şi nu sunt confirmate de viaţă, vom experienţia afectivitate negativă patologică, disfuncţională (ex. stări depresive în loc de tristeţe, stări de panică în loc de îngrijorare etc.).

Aşadar, elementul sănătos nu este gândirea pozitivă, cum fals se crede la nivel simţului comun. Gândirea pozitivă poate să fie iraţională. Elementul sănătos este reprezentat de gândirea raţională, fie ea pozitivă (ex. „Îmi doresc să reusesc la examen şi aştept evenimentul cu încredere”) sau negativă (ex. într-o situaţie de viaţă negativă este normal să ai gânduri negative: „Mi-aş fi dorit sa nu moară soţia şi sunt extrem de trist că acest lucru s-a întâmplat, dar sunt lucruri care trebuie acceptate ca parte a vieţii”). Raţionalitatea, defintă ca aici, este „Calea Regală” spre sănătatea mintală!

Aceste cercetări internaţionale şi naţionale le-am sintetizat în ceea ce am numit „Pastile Psihologice” (David, 2003 şi David, 2006: Tratat de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale, Editura Polirom). Prezint mai jos câteva dintre ele, în speranţa că vor ajuta un număr cât mai mare de oameni.

PRINCIPII GENERALE PENTRU O VIAŢĂ FERICITĂ

I. DECALOGUL IRAŢIONALITĂŢII (Merită cunoscut pentru a-l evita)
1. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
2. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
3. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
4. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
5. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
6. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
7. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
8. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
9. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil.
10. EU, CEILALŢI ŞI/SAU VIAŢA TREBUIE CU NECESITATE SĂ…

II. DECALOGUL RAŢIONALITĂŢII (A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare)
1. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, nu înseamnă că eşti fără valoare ca om ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant, care probabil poate fi îmbunătăţit în viitor.
2. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
3. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi să mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
4. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, nu înseamnă că tu sau ei sunteţi fără valoare ca oameni.
5. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).
6. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
7. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, nu înseamnă că viaţa este nedrepată şi/sau că tu eşti fără valoare ca om.
8. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).
9. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, poţi tolera/suporta acest lucru şi să mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE ESTE CĂ NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE.

III. NUCLEUL NEBUNIEI (Merită cunoscut pentru a-l evita)

1. Eu TREBUIE CU NECESITATE SĂ….
2. Ceilalţi TREBUIE CU NECESITATE SĂ…
3. Viaţa TREBUIE CU NECESITATE SĂ…

IV. NUCLEUL SĂNĂTĂŢII (A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare)

1. Formulează-ţi dorinţele preferenţial şi acceptă ceea ce nu se poate schimba.
2. Fă tot ceea este omeneşte posibil să schimbi ce se poate schimba, amintindu-ţi însă mereu că uneori lucrurile nu TREBUIE să se întâmple cum vrei tu.
3. Fă diferenţa dintre 1 şi 2.

V. SFATURI PENTRU O VIAŢĂ RAŢIONALĂ ŞI FERICITĂ (A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare)

1. Urmează Decalogul Raţionalităţii şi evită Decalogul Iraţionalităţii.
2. Asimilează Nucleul Sănătăţii şi renunţă la Nucleul Nebuniei.
3. Să doreşti şi să faci tot ceea ce depinde de tine ca lucrurile să se întâmple aşa cum vrei tu dar în acelaşi timp să ţii minte că nu scrie niciunde că lucrurile TREBUIE cu necesitate să se întâmple aşa cum vrei tu.
4. Ar fi de dorit ca ceilalţi să te trateze corect dar asta nu înseamnă că şi TREBUIE cu necesitate să o facă.
5. Ar fi de dorit să reuseşti în tot ceea ce faci dar asta nu înseamnă că şi TREBUIE cu necesitate să reuşeşti.
6. Ar fi de dorit ca viaţa să fie uşoară şi dreaptă dar asta nu înseamnă că şi TREBUIE cu necesitate să fie aşa.
7. Dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit asta nu înseamnă că eşti fără valoare ca om ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant care probabil poate fi îmbunătăţit.
8. Dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit nu înseamnă că este o catastrofă (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla) ci este doar un lucru neplăcut (poate până la extrem de neplăcut), fără ca asta să însemne totuşi că este cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla şi că nu te mai poţi bucura de viaţă.
9. Dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit poţi tolera asta şi merge mai departe bucurându-te de viaţă, deşi este mai greu la început, până porneşti.
10. Este plăcut să ai aprobarea şi dragostea celorlalţi şi fă tot ceea ce este omeneşte posibil să le obţii dar aminteşte-ţi că şi fără ele te poţi accepta ca fiinţă umană care are dreptul să se bucure de viaţă.
11. Este de preferat să faci lucrurile perfect dar este omeneşte să faci greşeli.
12. Oamenii reacţionează aşa cum doresc ei nu cum doreşti tu şi aminteşte-ţi că ei, ca şi tine, nu sunt perfecţi.

PRINCIPII SPECIFICE PENTRU O VIAŢĂ FERICITĂ

(Atunci cand apare problema specifică, pastila se citeşte zilnic, dimineaţa şi seara înainte de culcare, şi ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei)

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA FURIEI, NEMULŢUMIRII, AGRESIVITĂŢII, IRITĂRII, FRUSTRĂRII

  • „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
  • „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.”
  • „Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.”
  • „Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.”
  • „Pot să suport prezenţa acestui gând, deşi nu îmi place.”
  • „Pot accepta că am făcut asta chiar dacă preferam să nu o fac.”
  • „Îi pot accepta pe ceilalţi ca oameni, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu şi îmi este greu să le accept comportamentul.”

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA ANXIETĂŢII, PANICII, FRICII, NELINIŞTII

  • „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
  • „Pot să accept că în viaţă mi se pot întâmpla şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut şi am făcut tot posibilul ca să le evit.”
  • „Este extrem de neplăcut că mi s-a întâmplat aşa ceva, însă nu este cel mai rău lucru care mi s-ar fi putut întâmpla (nu este o catastrofă).”
  • „Cred că pot face faţă şi la situaţii mai rele decât cea în care mă găsesc acum.”
  • „Este extrem de neplăcut, însă nu catastrofal dacă în această situaţie nu voi putea deţine controlul aşa cum mi-aş dori.”
  • “Sunt o persoană valoroasă, prin simplul fapt că sunt om.”
  • „Este rău, dar nu dezastruos să trăieşti astfel de emoţii.”
  • „Este neplăcut, dar nu catastrofal să ai astfel de gânduri.”

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA DEPRIMĂRII, DEPRESIEI, TRISTEŢII

  • „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
  • „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este trist.”
  • „Am greşit comportându-mă astfel, însă eu rămân întotdeauna o persoană valoroasă, prin simplul fapt că sunt om, încercând să mă corectez.”
  • „Poate că această reacţie a mea este o dovadă de slăbiciune, însă asta nu arată valoarea mea ca persoană.”
  • „Chiar dacă nu mă descurc întotdeauna aşa de bine cum mi-aş dori, rămân o persoană bună şi valoroasă care încearcă să-şi îmbunătăţească comportamentul.”
  • „Sunt mulţumit de mine, deşi ştiu că nu sunt perfect şi încerc să mă dezvolt.”

Referinţe selective:

David, D (2006/2012). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale, Editura Polirom, Iaşi.

Ellis, A. (1994) Reason and Emotion in Psychotherapy: Comprehensive Method of Treating Human Disturbances : Revised and Updated. New York, NY: Citadel Press.