Despre Viitorul Romaniei – Interviu

• Interviul a fost realizat de Răzvan Zamfir, Editor al Business Cover; interviul (individual) si parti ale acestuia (intr-un material mai amplu) urmeaza sa apara in Business Cover (http://www.businesscover.ro/) (vezi aici)

1. Exista studii care sugereaza faptul ca in Romania locuieste una dintre cele mai putin adaptabile si ignorante populatii din Europa. Cum va afecta acest aspect (misticismul inca extrem de raspandit, educatia stiintifica extrem de slaba, idem perceptia realitatilor) dezvoltarea viitoare a tarii din punctul de vedere al calitatii fortei de munca, in special in domeniile care presupun pregatire superioara celei normale?

Societatile moderne sunt fundamentate pe cunoastere stiintifica si spirituala. Cunoasterea stiintifica, bazata pe valori de adevar si/sau utilitate, intemeiate prin cercetare, este cea care asigura o civilizatie avansata, cu un nivel crescut de trai. Cunoasterea spirituala/religioasa, bazata pe valori de adevar si/sau utilitate, intemeiate prin revelatie, este cea care poate sustine valori prosociale care duc la coeziune sociala si calitate crescuta a vietii; inclusiv simtul comun poate avea o contributie importanta la promovarea valorilor prosociale, deoarece se bazeaza pe zeci de mii de ani de existenta si interactiune a membrilor speciei noastre. Cele doua tipuri de cunoastere combinate reprezinta cadrul paradigmatic normal pentru o civilizatie avansata, cu o calitate crescuta a vietii. 

Alte tipuri de cunoastere sunt detrimentale. Ma refer aici mai ales la cunoasterea pseudostiintifica si non-stiintifica si chiar la cea de simt comun, atunci cand aceasta pretinde ca promoveaza nu valori, ci cunostinte avansate. Pseudostiinta (spre exemplu, in forma abordarilor spiritiste si astrologice, a unor abordari stiintifice revolute) si non-stiinta (spre exemplu, in forma vrajitoriei)  promoveaza cunoastere falsa care ne tine cantonati in ignoranta, fara sa putem gandi viitorul si, in consecinta, fara sa progresam.

2. Care credeti ca sunt cauzele acestui fenomen de „tampire” generalizata atat in Romania, cat si la nivel global, dat fiind faptul ca se prefigureaza o diminuare a IQ-ului mediu global de la peste 94, la circa 86 in urmatorii 30 de ani?

Sunt multe cauze si nu pot toate fi discutate aici. Cred insa ca una cheie, ignorata de multi analisti ai acestui fenomen, este aroganta umana!

Am ajuns la un cult al nostru, prin care noi insine ne ridicam la nivelul semizeilor (ca sa nu spun mai mult!). Astfel, spre exemplu, am ajuns sa vrem raspunsuri imediate la toate intrebarile pe care le ridicam, cautam cum sa evitam imbatranirea  si apoi chiar cum sa fim nemuritori; hedonismul este noua religie a unei specii focalizata pe “cultul corpului”. Nu este rau ca vrem sa nu imbatranim sau sa fim nemuritori si fara boli, dar este rau ca orgoliul nostru cere raspunsuri imediate. Nu mai acceptam lucrurile naturale: ca imbatranim, ca vom muri, ca s-ar putea sa ne imbolnavim, ca viata poate sa fie si suferinta. In consecinta, nu mai stim sa gasim placere si liniste in lucruri naturale, in care viata are frumusetile ei pentru fiecare varsta. Stiinta insa nu poate da imediat raspunsuri la toate intrebarile pe care le cautam; ea se dezvolta continuu, va reusi sa raspunda la multe intrebari puse acum, dar uneori nu atunci cand avem noi nevoie. In plus, valorile prosociale spirituale (“cultul spiritului”) nu isi mai au locul lor clar intr-un “cult al corpului”.

In consecinta, oamenii apeleaza la raspunsuri disponibile imediat, dar adesea iluzorii. Pe fondul acestor cautari existentiale, apar vanzatori de iluzii care ne promit vindecare de orice boala, ca vom trai mai mult, care ne prezic viitorul etc. Pseudostiinta si non-stiinta sunt ca un fast food. Cand iti este foame, daca nu stii ce este mancarea sanatoasa (ca nu te-a invatat nimeni si/sau nu ai acces la ea), te apuci si consumi in exces mancare de tip fast food, deoarece este gustoasa si usor accesibila. Sigur, iti vei potoli foamea, dar pe termen mediu si lung, daca consumi doar fast food, te vei imbolnavi.

Scurt si foarte direct spus, cat timp exista nu doar prosti si oameni neinformati, ci mai ales oameni slabi, care cauta iluzii si care nu sunt impacati existential cu ei insisi si cu conditia de om, vor exista escrocii vanzatori de iluzii. Si nu acestia din urma sunt de vina…

Anecdotic, cineva ma intreba daca nu ma tem, discutand aceste lucruri, ca “mi se vor face vraji” (sic!). Nu, nu ma tem! Nu ma tem nu doar de faptul ca “mi se vor face vraji”, nu ma tem de vraji!(sic!). Si spun acest lucru in mod constient, chiar usor accentuat, ca un model pentru mesajul acestui articol. Daca esti un om de stiinta, stii ca sunt niste prostii si nu ai cum sa te temi de lucruri care nu exista. Daca esti un om credincios, stii ca nu au cum sa te afecteze; un crestin nu are de-a face si nu are cum sa se teama sau sa fie afectat de vrajitorii. Daca le combini pe cele doua intr-o filosofie de viata, ar trebui sa fii imun la prostie, pseudostiinta si non-stiinta! Sigur, este trist cand vezi “mari crestini”, care au grija sa fie vazuti ca merg la biserica, dar care duminica de la slujba se duc sa-si afle viitorul sau sa vorbeasca cu un vindecator de tip vrajitor. In acest sens, eu cred ca noi trebuie sa fim “recrestinati”! Avem nevoie de catehizare, deoarece uneori crestinismul este inteles de noi ca o forma de superstitie, nu in esenta lui. Altfel, asa cum spuneam, cum ai intelege faptul ca “mari crestini” fug dupa slujba de duminica la vrajitori si ghicitori, desi Biblia ne spune ca (citat aproximativ): “…Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta. (Deuteronom 18:10-14)…”. Crestin fiind, doar citind aceste lucruri ar trebui sa te cutremuri! Dar sa le si practici? In plus, cum putem intelege faptul ca aceiasi “mari crestini” de azi nu mai accepta si nu pot tolera ca uneori viata inseamna si greutati, nu doar hedonism, desi Biblia ne spune clar (citez aproximativ) ca “…in viata necazuri multe veti avea; dar indrazniti, eu (Isus) am biruit lumea…”.  Este trist, iar bisericile au inca mult de lucru!

3. Exista, din punctul dvs. de vedere, solutii pentru a remedia problema sau macar pentru a-i diminua efectele? Care ar fi acestea?

Nivelul potential de inteligenta este relativ uniform distribuit intre grupurile de Homo Sapiens Sapiens care formeaza diverse popoare. Exprimarea insa a acestui potential in coeficient de inteligenta si activitati performante asociate lui depinde de contextul educational si social. Asadar, accesul la educatie si la cultura, pentru a asimila cunoastere stiintifica si valori spirituale, este Calea Regala pentru eliberarea de prostie si obscurantism! Sigur, trebuie sa ne asiguram ca educatia este facuta bine! Spre exemplu, inca multe manuale din scoala sunt scrise intr-un mod care sperie si indeparteaza copiii de stiinta. Multe valori spirituale sunt prezentate intr-o maniera dogmatica si revoluta; aici nu atat valorile sunt revolute, cat modul in care uneori sunt prezentate!

4. Daca pentru oamenii in varsta nu se mai poate face nimic, cum credeti ca ar trebui actionat pentru salvarea tinerilor, mai ales ca un studiu al CE indica faptul ca in Romania, 53,5% din tinerii de 15 ani sunt analfabeti functional? 

Eu cred ca exista sanse pentru orice varsta! Romania este pe ultimele locuri in Europa privind invatarea continua a adultilor (lifelong learning). Aceasta trebuie stimulata! Cunoasterea evolueaza formidabil, in mod continuu; asadar, ca adult nu te poti baza in viata pe ceea ce ai invatat in scoala. Daca nu inveti pe parcursul vietii nu vei fi doar un adult defavorizat social, ci si un parinte ineficient, neasigurandu-le copiilor tai contextul in care sa-si exprime potentialul personal. Invatarea continua pe parcursul vietii duce la buni cetateni si buni parinti!

Pentru tineri, raspunsul l-am dat mai sus: asigura-le accesul la educatie si cultura, intr-un format acceptat si inteles de ei. In prima faza, educatia si cultura trebuie sa fie centrate pe tineri, adica sa le satisfaca nevoile si interesele existente. Apoi, odata ce avem aceasta conexiune cu ei, putem incepe nu doar sa le satisfacem nevoile si interesele curente, ci sa le schimbam nevoile si interesele si/sau sa-i ajutam pe ei sa si le schimbe, sa-si doreasca mai mult. O cultura mare si o educatie buna sunt nu doar cele care satisfac nevoi, ci mai ales cele care produc nevoi la care un tanar inca nici nu s-a gandit!

5. Cum pot fi ei scosi din prizonieratul ignorantei si al lipsei de interes pentru cunoasterea reala?

Oferindu-le cunoasterea in formatul pe care il inteleg si pe care il accepta. Am vazut, spre exemplu, ca noul ministru al educatiei vorbeste despre nevoia de manuale digitale in urmatorii ani. Este un prim pas! Trebuie avut insa grija ce continut punem acolo, eu, cel putin in domeniile apropiate mie (stiintele socio-uamne), adesea ingrozindu-ma cand citesc un manual de scoala. Este asa cum nu ar trebui sa fie: complicat (parca ne-am adresa studentilor sau profesionistilor), contine multe informatii nerelevante, unele informatii sunt revolute, lucruri simple sunt spuse complicat, lucrurile complicate sunt si mai complicate etc., indepartand copiii de stiinta.

6. Cat de importanta credeti ca e armonia in aceasta ecuatie? In ce masura avem nevoie sa ne reevaluam modelele (daca mai exista vreunul)?

Armonia este buna cand ai deja un cadru paradigmatic performant. Noi nu suntem inca acolo; noi trebuie sa-l construim! Eu am spus mereu ca avem nevoie de un nou “ethos romanesc”. In termenii lui Thomas Kuhn, este nevoie de o “revolutie intelectuala” care sa duca la un cadru paradigmatic  – noul “ethos romanesc” -, cu valori bine asezate, in care cunosterea stiintifica si valorile spirituale prosociale sa fie cadrul in care traim si evoluam. Mereu vor exista tupeul, prostia, impostura, ignoranta si obscurantismul. Dar hai sa nu le punem in cap de masa si sa ne orientam viata dupa ele, ci sa le punem la locul marginalizat cuvenit. Nu trebuie interzise; intr-o societate democratica le elimini promovand alternative mai bune!

Imi amintesc, copil fiind, cata admiratie era in ochii parintilor mei atunci cand vorbeau, in general, de obtinerea unui premiu la scoala, de un mare profesor sau om de cultura; nu era vorba de valori economice si bani, ci de valori spirituale! Aceasta admiratie a lor pentru astfel de lucruri m-a incurajat sa vreau sa obtin acele lucruri (sigur, atunci probabil pentru a obtine la randul meu admiratia parintilor). Acestia, la randul lor, erau probabil incurajati de sistemul educational si social existent sa aprecieze aceste lucruri. Asa se nasc si se formeaza, psihologic vorbind, modelele si valorile! Astazi, traind intr-un “cult al corpului”, atunci cand vorbim despre un om de cultura scoatem in evidenta limitele umane inerente speciei, nu realizarile sale care duc civilizatia mai deoparte. Asadar, in mintea tinerilor apare ideea: de ce as mai aprecia un individ (sic!) care doarme ca mine, mananca ca mine, are slabiciuni omenesti pe care eu nu le am (ex. bea prea mult) etc. Nu spun ca aceste lucruri trebuie ascunse; spun doar ca intr-un “cult al spiritului” ele trebuie aratate si/sau blamate doar atunci cand sunt mai accentuate decat ceea ce face majoritatea oamenilor; intr-un “cult al spiritului” focalizarea noastra ar trebui sa fie pe plusul de valoare in civilizatie adus de acesti oameni! Hai, asadar, sa readmiram stiinta si spiritualitatea, sa le promovam social si sa traim prin ele! Hai sa dezavuam explicit pseudostiinta si non-stiinta, sa radem de ele (si avem talent la a face glume si a sabota prin ele non-valori) si sa le marginalizam! Hai sa nu mai consideram ca un om de valoare ori este perfect ori nu este mai bun ca oricare din noi; sa gandim rational si nuantat si sa nu mai imputam limitele inerente speciei noastre, doar celor mai buni dintre noi, distrugandu-ne astfel valorile si potentialele modele! Hai sa promovam meritocratia luminata! Poate ca nu vom avea imediat nu stiu cati bani si nu stiu ce succes economic personal (desi nu este exclus), dar cu siguranta vom fi fericiti, iar pe termen mediu si lung, daca noile valori sunt exprimate performant, ele pot aduce si succesul economic personal (daca chiar il dorim) si, cu siguranta, o civilizatie romaneasca avansata, cu un nivel crescut de trai si o calitate crescuta a vietii. In fine, hai sa fim chiar intransigenti cu impostura. Pentru a exemplifica importanta acestui lucru ma gandesc la mediul meu academic. Exista aici patru situatii/categorii foarte interesante. Prima categorie se refera la oameni valorosi profesional, care se bucura de respect si recunoastere in breasla lor nationala si, mai ales, internationala, si de un marketing social al realizarilor stiintifice. Acesta este modelul de urmat; spatiul public nu trebuie lasat liber, la discretia pseudostiintei si non-stiintei, ci trebuie ocupat de cunoastere, iar acest lucru nu se intampla de la sine, fara un marketing corect. A doua categorie se refera la oameni valorosi care insa nu se angajeaza public, nici personal, prin puncte de vedere, nici pentru a disemina cunoasterea creata de ei. Aceasta este o greseala! Degeaba produci rezultate interesante care raman in laborator! Ele trebuie sa ajunga la oameni si sa-i ajute, fie teoretic (ex. contribuind la gradul lor de cultura) fie practic (ex. sa le rezolve problemele cu care se confrunta). A treia categorie se refera la oameni slab pregatiti profesional (sau de un nivel mediu), fara recunoastere internationala, care insa stiu sa-si faca un marketing extraordinar in tara! Eu am mai numit in scrierile mele aceasta categorie “Stele de Iarmaroc”. Acestia adesea au un tupeu extraordinar si niste abilitati bine lucrate, astfel incat ajung sa fie considerati somitati fara a avea opere nationale si/sau internationale relevante (Imparatul este gol, dar este Imparat!). Tupeul merge pana acolo incat iti insulta inteligenta: unii iti prezinta solem cum rezolva ei probleme majore, acestea fiind adesea probleme rezolvate, iar uneori, ca totul sa fie cat mai caraghios, ele au fost rezolvate chiar de cel/cea carui/careia i se povesteste mareata realizare! Acestia sunt cei mai toxici. Abilitatile lor sunt perverse, adesea nelimitandu-se la promovarea proprie, dar si la calomnierea si denigrarea unor colegi (adesea prin mijloace mizerabile de barfa, intoxicari si teorii ale conspiratiei, caci, atunci cand mizezi pe minciuna, nu poti avea curajul unor actiuni explicite) care le bareaza drumul. Din pacate ei sunt cel mult ignorati sau tolerati, in loc sa fie respinsi de mediul academic serios din tara. Nu ajunge! Eu inteleg ca “pompierii” (a se citi mediul academic serios) sting focul, dar nu ar trebui uneori ca si “piromanii” (a se citi membrii categoriei a treia) sa fie intrebati ceva? In fine, exista o a patra categorie de oameni slabi profesional si cvasi-necunoscuti social; este pacat ca exista o astfel de situatie, dar macar acestia nu fac raul pe care pot sa-l faca cei din categoria a treia. Asadar, hai sa mobilizam tinerii sa respecte categoria I, sa-i incurajeze pe cei din categoria II sa se exprime social, sa nu valorizeze modelul celor din categoriile III si a IV si, mai mult, sa fie intransigeti cu categoria a III. Si atunci multe se vor schimba in bine aceasta tara! Acestea, cred eu, ar trebui sa fie parti ale unui nou “ethos romanesc”! Acestea, cred eu, ar trebui sa fie parti ale unui nou “ethos romanesc”!

7. Cat de mare este riscul sa devenim pe de-a intregul o tara de legume din punct de vedere intelectual?

Nu putem deveni pe de-a intregul asa! Mereu vom avea varfuri: olimpici, oameni de stiinta si cercetatori de top, academicieni, oameni de cultura etc., care vor trage acest popor dupa ei, fara sa-l lase de izbeliste. Acestea sunt spirite mari care cresc in cele mai vitrege conditii si ne salveaza mereu! Dar uneori efortul lor este ca cel al unei locomotive care trage o serie de vagoane, din care unele au frana pusa. Astfel, ne miscam inainte, dar nu putem fi competitivi! Cineva trebuie sa ridice franele printr-o “revolutie intelectuala”, asa cum am mentiont mai sus.

Exagerarea, fie in sensul denigrarii romanismului fie in sensul zeificarii acestuia,  este un semn de incultura si o practica la care trebuie sa renuntam, daca suntem patrioti. Tin minte ca am comentat intr-un articol faptul ca intr-un studiul al unei colege a reiesit ca nivelul de inteligenta al romanilor ar fi unul din cele mai scazute. Era un fapt empiric, rezultat dintr-o cercetare de tip cross-cultural. Pornind de la acest rezultat, eu am incercat, vorbind intr-o metafora a logicii hegeliane, o sinteza constructiva intre teza, larg raspandita in discursul de simt comun, ca “suntem cei mai destepti”, si antiteza, rezultata din studiu, “ca suntem cei mai putin inteligenti”, spunand ca potentialul este acolo, dar, din pacate, uneori nu se poate exprima din cauza modului in care ne organizam educatia si mediul social (vezi si rezultatele catastrofale la testele PISA, vezi ca suntem ultimii la invatarea adultilor pe parcursul vietii, vezi ce prost stam cu alfabetizarea stiintifica, vezi cum confundam valorile spirituale cu superstitiile etc.). Implicatia sintezei era clara: hai sa ne reorganizam educatia si modul in care promovam valorile la nivel social, astfel incat cunosterea stiintifica si valorile spirituale prosociale sa fie cadrul in care traim si evoluam! Doar intr-un astfel de context potentialul de inteligenta al romanilor se va exprima maximal. Din pacate insa noi nu suntem inca capabili de sinteze. Traim din salturi intre teze si antiteze, intr-o cearta continua; cititorii acestui articol au inceput sa se certe intre ei (incercand sa ma atraga si pe mine in diverse tabere), problematizand daca suntem “cei mai destepti” sau daca “nu suntem destepti”. Asta, dupa mine, nu inseamna a fi bun roman si patriot, ci arata debandada valorica si intelectuala din Romania de azi! Cred ca a fi un bun roman, patriot, inseamna sa ne promovam succesele si punctele tari, dar si sa vedem nondefensiv ce probleme avem, iar apoi sa actionam dedicat, decisiv si rapid pentru a le rezolva.