Predicţii psiho-sociale pentru anul 2014: Anul „Îngerilor şi Demonilor”

De obicei mă feresc de previziuni asupra lumii. Asta deoarece eu cred că viitorul nu există ca un dat, ci el se construieşte! Încerc însă, când sunt solicitat în mod serios, predicţii asupra lumii construite, bazate pe cunoaştere; fac asta într-o formă mai metaforică, pentru a le diferenţia, totuşi, de ştiinţa standard şi de ipoteze, unde lucrurile sunt şi mai circumscrise şi mai precise.

Astfel, am acceptat în prag de an nou o asemenea provocare din partea jurnalistei Ruxandra Hurezean, vorbind despre caracteristicile psiho-sociale majore ale anului 2014.

Am pus anul 2014 sub semnul „Îngerilor şi Demonilor”. De ce asta? Fiind un an cu multe evenimente politice cheie, acestea vor colora şi vor amplifica inevitabil tendinţa noastră psiho-socio-culturală funciară de a exagera atât pozitivul cât şi negativul, distorsionând astfel pozitivul omenesc spre idoli/îngeri, iar negativul omenesc spre demoni. Iar apoi sărim uşor de la o extremă la alta…Aşadar, vom fi transformaţi în îngeri/idoli sau demoni, nelăsând loc omului raţional şi omenescului acestuia. Nu (doar) factorul politic este cauza majoră a distorsiunilor şi instabilităţii psiho-socio-culturale extreme – deşi şi acesta alunecă uneori în lupte prea primitive -, ci însăşi vulnerabilitatea noastră psiho-socio-culturală, caracterizată prin gândire dihotomică iraţională (ex. alb-negru, totul sau nimic etc.), devine cauză principală a acestor fenomene psiho-sociale. Într-adevăr, în loc ca modelele psiho-socio-culturale mature să îmblânzească şi să educe factorul politic – factor care prin natura sa caută să obţină puterea şi prin ea controlul social -, aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă încă în ţările civilizate, din cauză că acestea sunt  iraţionale, factorul politic ajunge să le sălbăticească uneori complet.

Anul 2014 va fi o lume dificilă pentru oamenii normali şi de onoare, care mai încearcă să menţină echilibre psiho-socio-culturale, ale căror medii vor fi ameninţate de acest tăvălug al gândirii dihotomizate şi exagerate, alimentată de energia care este pusă în joc de factorul politic. Ce le rămâne acestora de făcut? Mânaţi de onoare, urmându-l pe Ahile ca model, unii pot încerca să-şi menţină poziţiile în spaţiul public şi/sau chiar se pot arunca mai curajos în acest spaţiu pentru a-i menţine umanitatea şi echilibru în timpuri dificile. Cred însă că din cauza contextului politic, prin aceste gesturi, cei mai mulţi vor fi striviţi; sigur, pot cădea frumos, astfel încât să rămână inspiraţional în memoria colectivă şi în modelele psiho-socio-culturale şi să-i micească pe cei care i-au făcut să cadă (poate unora din aceştia chiar ajungând să le fie jenă). În urma lor vor veni apoi alţii care îi vor avea ca modele şi vor duce schimbarea pozitivă mai departe, implementând-o în cele din urmă. Alţii, într-un mediu atât de ostil, urmându-l pe Odiseu ca model, pot alege să intre în conservare, observând lucrurile, urmând să aducă normalitatea şi să corecteze exagerările atunci când acestea nu vor fi alimentate politic atât de puternic; acesta ar fi un gest onorabil, temperat de înţelepciune. Deoarece sunt atât de puţini oameni de onoare, nu ne putem permite să-i pierdem uşor; sunt foarte greu de înlocuit! Dacă am avea suficienţi oameni de onoare în această ţară, fără să stau pe gânduri, aş sugera prima strategie ahiliană. Cred însă că a doua strategie odiseică este mai indicată pentru anul 2014, ţinând cont de contextul românesc şi de scopurile schimbărilor pozitive vizate pe termen mediu şi lung.

Găsiţi articolul complet AICI.

Colindă Raţională

Complexul Camelot/Avalon al Institutului Internaţional de Psihoterapie din UBB a primit joi seara colindători (studenţi masteranzi şi doctoranzi), în cadrul evenimentului legat de sărbătorile de iarnă! După o serie de colinde tradiţionale româneşti superbe, surpriza, evident plăcută, a apărut în încheiere sub forma unei „Colinde Raţionale” (sic! – vezi aici).

Mă bucură această iniţiativă a studenţilor noştri deoarece ea se înscrie în alte tradiţii internaţionale. Mari psihologi americani (ex. Albert Ellis) au pus în versuri şi/sau în cântece raţionale, cu tentă mai serioasă sau mai umoristică, acele cogniţii raţionale care ne protejează de iraţionalitate şi care susţin sănătatea noastră psihologică (vezi aici şi aici). Windy Dryden, profesor univ. dr. la London University, UK, a creat la rândul său o serie de cântece umoristice prin care promovează raţionalitatea (vezi aici). Ideea este să promovezi cogniţiile raţionale care susţin sănătatea psihologică şi/sau să ridiculizezi – prin umor, ironie, autoironie – cogniţiile iraţionale care susţin tulburările psihologice/emoţionale.

Sper să urmeze cât mai multe astfel de iniţiative – complementare demersurilor academice tradiţionale – prin care mesajul psihologic să ajungă cât mai uşor în spaţiul socio-cultural românesc, la generaţii cât mai diverse. Umorul cu bun simţ este unul din vehiculele puternice în comunicare, care trebuie utilizat în mod serios (sic!)!

Sărbători Fericite!

Realizările Institutului de Psihoterapie din UBB reflectate în media

Realizările ştiinţifice ale Institutului de Psihoterapie din UBB au fost reflectate recent în media naţională. Vă semnalez câteva astfel de evenimente din perioada noiembrie-decembrie 2013:

• Antena 1
• Adevărul
• DiGi24 (vezi aici, aici, aici şi aici)
• TVR
• Realitatea TV

În domeniul nostru, prezenţa serioasă şi responsabilă în media trebuie să fie complementară prezenţei în comunitatea academică (ex. prin publicaţii, produse, servicii, granturi etc.). Numai astfel putem promova în mentalul colectiv proceduri psihologice validate ştiinţific care să protejeze populaţia (mai ales pe pacienţii în nevoie) de proceduri nonştiinţifice şi pseudoştiinţifice, promovate prin proceduri agresive de marketing care adesea bat ştiinţa, care fac extrem de mult rău celor aflaţi în nevoie.

La sfârşit de an mulţumim mediei clujene, naţionale şi internaţionale pentru parteneriatul constant cu noi, făcut împotriva imposturii din domeniu exprimate de nonştiinţă şi pseudoştiinţă, cu scopul final de a educa şi proteja populaţia de practici clinice revolute şi periculoase.

Albert Ellis Award for Research – Premii Internaţionale

Albert Ellis Institute din New York – un institut internaţional de referinţă în domeniul psihologiei şi sănătăţii mintale – a lansat un sistem de premiere internaţională pentru cercetări de top în domeniu: vezi AICI

Comitetul de decizie este format din Dr. Raymond DiGiuseppe, preşedintele Diviziei de Psihoterapie din American Psychological Association, Dr. Kristine Doyle, directorul Albert Ellis Institute şi subsemnatul în calitate de director pentru cercetare al Albert Ellis Institute.

Pentru a afla mai multe despre Albert Ellis Institute vezi aici şi aici.

Platforma Matrix în Campania Adevărul: „Cei Mai Frumoşi Români”

Va semnalez un reportaj interesant despre International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health in cadrul campaniei ziarului Adevărul „Cei Mai Frumoşi Români” (vezi aici).

International Association of Cognitive Psychotherapy a decis ca the 9th International Congress of Cognitive Psychotherapy să fie organizat în 2017 la Cluj-Napoca!

NEWS-EVENIMENT: International Association of Cognitive Psychotherapy a decis ca the 9th International Congress of Cognitive Psychotherapy să fie organizat în 2017 la Cluj-Napoca!

Ca recunoaştere a maturităţii şi impactului internaţional al Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai, boardul International Association of Cognitive Psychotherapy (IACP) a decis în decembrie 2013 ca the 9th International Congress of Cognitive Psychotherapy să fie organizat în 2017, la Cluj-Napoca, în România. Acest eveniment va contribui (1) la includerea oraşului Cluj-Napoca, a Universităţii Babeş-Bolyai şi a Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România în rândul centrelor internaţionale de referinţă în domeniu şi (2) la stabilizarea şi dezvoltarea psihoterapiilor cognitiv-comportamentale în centrul şi estul Europei, zonă care poate servi apoi ca un pod pentru diseminarea acestora dinspre ţările vestice spre cele estice (unde psihoterapia este încă mai puţin dezvoltată/accesibilă).

Psihologia românească a mai găzduit evenimente internaţionale majore – adesea în forma conferinţelor şi/sau simpozioanelor internaţionale, europene, regionale -, dar acesta este primul congres internaţional de anvergură, cu tradiţie internaţională, dintr-un domeniu de vârf al psihologiei moderne, găzduit în România. În acest sens, ţinând cont de anvergura evenimentului, organizaţiile majore din ţară din domeniul sănătăţii mintale (ex. de psihologie, de medicină/psihiatrie) vor fi invitate să se implice în organizare, în calitate de parteneri ai congresului.

Site-ul Congresului este operaţional AICI.

Universităţile şi Cercetarea din România, Încotro?

NEWS: Revista de Politică a Ştiinţei şi Scientometrie (Daniel David & Petre Frangopol)

Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie (RPSS; http://rpss.inoe.ro/) a organizat în data de 4 decembrie 2013, la Universitatea din Bucureşti, masa rotundă cu titlul „Universităţile şi Cercetarea din România, Încotro?”.

Există o tradiţie a revistelor internaţionale de profil de a organiza periodic astfel de mese rotunde, cu experţi invitaţi, ale căror concluzii să servească apoi ca input decidenţilor în politiciile din domeniu. Aşadar, demersul RPSS se înscrie în această tradiţie academică internaţională.

Masa rotundă a fost organizată de Prof. univ. dr. Petre Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, redactor şef al RPSS, în colaborare cu următorii co-organizatori:

• Acad. Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, rector Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca
• Prof. univ. dr. Daniel David, UBB
• Prof. univ. dr. Mircea Dumitru, rector Universitatea din Bucureşti (UB)
• Prof. univ. dr. Romiţă Iucu, prorector UB
• Prof. univ. dr. Livius Trache, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH)
• Dr. Ioan Ursu, IFIN-HH

Experţii participanţi (doar pe bază de invitaţie) au fost:

• Prof. univ. dr. Gabriela Atanasiu, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi
• Prof. univ. dr. Valentin Cojanu, Academia de Studii Economice din Bucureşti
• Prof. univ. dr. Ioan Dumitrache, Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB), membru corespondent al Academiei Române
• Prof. univ. dr. Vasile Işan, rector Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
• Prof. univ. dr. Petru Matusz, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara
• Prof. univ. dr. Ion M. Popescu, UPB
• Prof. univ. dr. Irinel Popescu, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi Institutul Clinic Fundeni, membru corespondent al Academiei Române
• Dr. Alexandru Corlan, redactor şef adjunct al RPSS

Fiecare participant va pregăti un articol extins, care se va publica într-un număr special al RPSS din 2014.

Concluziile principale ale prezentărilor şi discuţiilor sunt următoarele (concluziile sunt formulate punctual şi grupate schematic pe activităţile principale ale mediului academic):

CERCETARE

1. Strategia naţională în cercetare nu trebuie să mimeze strategia europeană. Ea trebuie să se înscrie într-o politică naţională prin care (1) să rezolvăm problemele teoretice şi/sau practice cu care se confruntă societatea românească şi (2) să ne pregătim pentru a ne ancora competitiv în politica şi strategia europeană. Nu în ultimul rând, merită să investim în acele domenii în care avem deja un avantaj competitiv şi/sau în care dorim să ne  dezvoltăm, cu şanse mari, un astfel de avantaj.
2. Cercetarea aplicativă trebuie finanţată preponderent de beneficiarii din mediul socio-economic. Este contraproductiv să susţinem dominant din fonduri publice o cercetare aplicativă într-un mediu socio-economic slab.
3. Cercetarea fundamentală trebuie susţinută ferm, alături de cercetare aplicativă. Dacă cercetarea aplicativă poate rezolva probleme practice punctuale, oferind astfel nu doar rezultatele dorite imediat, dar şi satisfacţia unei competitivităţi aparente, pe termen mediu şi lung, fără rezultatele aduse de cercetarea fundamentală (ex. resursă umană de calitate, paradigme inovative etc.), aceasta devine necompetitivă şi o „gaură neagră” consumatoare de resurse.
4. Cercetarea universitară cu rol educaţional este finanţată, în mod oficial, prin finanţarea de bază. Deoarece finanţarea de bază este însă foarte scăzută – abia acoperind salariile pentru activităţile de predare –, aceasta nu poate  susţine în mod real cercetarea educaţională. Aşadar, presiunea se mută pe  finanţările prin granturi de cercetare care, în mod normal, ar trebui să susţină doar cercetarea competitivă (universitară şi neuniversitară). În consecinţă, banii pentru cercetarea competitivă sunt insuficienţi, iar competiţia pentru granturi nu poate fi organizată la standarde ridicate, deoarece ea trebuie să permită şi accesul cercetării universitare cu rol educaţional.
5. Finanţarea cercetării pe domenii trebuie dublată de finanţarea cercetării focalizată pe probleme teoretice (ex. în cercetarea fundamentală) şi practice (ex. cercetarea aplicativă), cu relevanţă naţională şi/sau internaţională.

EDUCAŢIE

6. Universitatea este definită prin programe la nivel de master şi doctorat. Licenţa, cu excepţia profesiilor liberale, nu mai reprezintă elementul principal de specializare universitară, ci este un element de culturalizare şi de introducere într-o profesie. Acestă nuanţare şi organizare nivelară trebuie să ducă, aşa cum se întâmplă în universităţile de prestigiu din străinătate, şi la sisteme de predare/evaluare şi profiluri academice distincte, corespunzătoare fiecărui nivel (ex. licenţă-master versus master-doctorat).
7. Ancorarea universităţilor în piaţa muncii trebuie realizată în mod flexibil. Astfel, trebuie evitate atât o ancorarea rigidă – care să afecteze sever universităţile în condiţiile dinamicii şi volatilităţii extraordinare a pieţei muncii -, cât şi demersuri paralele prin care programele universitare nu se orientează şi în funcţie de piaţa muncii. Ancorarea principală în piaţa muncii trebuie realizată prin programe la nivel de master. Licenţă are rol de culturalizare academică, cu excepţia profesiilor liberale, unde acorarea în piaţa muncii trebuie să fie puternică. La nivel de doctorat se generează resursă umană capabilă să schimbe, nu doar să se adapteze la piaţa muncii.
8. Admiterea în universităţi trebuie gândită după setul de bune practici de la universităţile de top din străinătate, evitându-se mecanisme retrograde şi de imagine care pot reactiva „industria meditaţiilor” de care am scăpat cu greu.
9. Sistemul de evaluare academică trebuie să fie nuanţat, după setul de bune practici internaţionale specifice fiecărei discipline/fiecărui domeniu academic. Nerespectare acestui principiu duce la distorsiuni grave în procesul de evaluare la toate nivelurile. El nu trebuie aplicat retroactiv, ci prospectiv – cu o perioadă de graţie corespunzând evoluţiei profesionale în domeniu -, vizând, pentru fiecare domeniu, zona proximei sale dezvoltări.
10. Rolul ştiinţelor socio-umane trebuie reconsiderat şi susţinut pentru a genera activ şi critic o cultură naţională de calitate, cunoscută internaţional, şi pentru a rezolva probleme fundamentale de a căror rezolvare depinde însăşi substanţa societăţii în care trăim (ex. schimbările demografice).
11. Rolul ştiinţelor şi al ştiinţelor vieţii trebuie regândit pentru a stimula mai multe colaborări interdisciplinare. Într-adevăr, problemele lumii în care trăim sunt complexe (ex. încălzirea globală) şi, aşadar, doar colaborări complexe interdisciplinare pot aduce soluţii adecvate.
12. Ştiinţele inginereşti trebuie regândite pentru o ancorare mai bună în cerinţele şi dinamica societăţii moderne (ex. protecţia mediului). Spre exemplu, este nevoie de un curriculum predictibil, dar şi flexibil în acelaşi timp, şi o legătură mai strânsă între ştiinţe şi ştiinţele inginereşti.
13. Acolo unde este posibil, tehnologia (ex. online) trebuie să devină componentă importantă a actului educaţional.
14. Activităţile academice vocaţionale din universităţi trebuie să fie susţinute de profesionişti foarte buni (ex. actori de marcă, sportivi), cu statut de cadru didactic asociat, până la nivelul de lector. În universităţi, profesura şi conducerea de doctorat trebuie în mod obligatoriu condiţionate de activitatea de cercetare ştiinţifică, care nu se poate reduce la activităţi vocaţionale, fie ele chiar de excepţie (ex. servicii inovative, creaţie artistică etc.).

SERVICII INOVATIVE CĂTRE COMUNITATE

15. Pentru a oferi servicii inovative către comunitate, universităţile trebuie să aibă un corp de specialişti dedicaţi acestor activităţi (ex. psihologi pentru servicii psihologice). Cadrele didactice şi/sau de cercetare, ţinând cont de numărul mare de responsabilităţi pe care le au, nu pot oferi sistematic, decât colateral, şi astfel de servicii.

ASPECTE ADMINISTRATIVE

16. Topurile internaţionale ale universităţilor sunt importante ca element de autocunoaştere şi schimbare organizaţională, nu doar ca un element de prestigiu care atrage resurse şi studenţi.
17. Organizarea internă a universităţilor trebuie să fie făcută în mod flexibil: trebuie unite structuri academice acolo unde unirea aduce un avantaj competitiv şi trebuie separate/dezvoltate structuri noi atunci când acest lucru aduce un avantaj competitiv.
18. Trebuie promovat un climat etic în universităţi care să susţină un mediu de lucru sănătos şi stimulativ (ex. care să respingă calomnia, conflictele şi bârfa şi care să nu permită devieri de la buna conduită academică).
19. Remunerarea personalului trebuie să ţină cont atât de cantitatea activităţilor desfăşurate (ex. nu este acelaşi lucru când un cadru didactic se ocupă de 15 studenţi sau de 100 de studenţi), cât şi de calitatea performanţei academice.
20. Poziţiile de conducere din universităţi trebuie să fie expresii ale prestigiului academic/valorii profesionale existente. Ele nu trebuie să devină pârghii sau mijloace pentru obţinerea incorectă, prin mijloace administrative, a prestigiului academic.
21. Focalizarea pe excelenţă şi pe generarea unei culturi a excelenţei nu trebuie să anuleze preocupare pentru creşterea globală a nivelului actului academic.
22. Excelenţa nu este un dat. Prin mecanisme instituţionale, ea trebuie (1) încurajată pentru a se exprima, (2) stimulată pentru a se menţine şi dezvolta şi (3) protejată pentru a evolua.
23. Grupurile de excelenţă trebuie să se grupeze în reţele academice transparente, prin care să-şi crească forţa competitivă în competiţiile naţionale şi internaţionale.

VARIA

24. Este nevoie de profesionalizarea domeniului politicii ştiinţei şi scientometriei, prin formarea unui corp de experţi.
25. S-a propus crearea unui consiliu naţional de experţi cu rol de monitorizare, amendare şi contributor activ pentru politicile în domeniu.

Programul Minte Artificială/Robo-Psiholog – Un Robot Terapeutic Personal pentru fiecare Casă/Familie

Va semnalez două prezentări media recente ale unor granturi majore europene la care lucrăm, care se înscriu în programul nostru „Minte Artificială/Robo-Psiholog – Un Robot Terapeutic Personal pentru fiecare Casă/Familie”

• Grantul DREAM
• Grantul Help4Mood

Practic urmărim dezvoltarea unor minţi artificiale (ex. în formă robotică) care să ne asiste în optimizarea/dezvoltarea personală şi în tratamentul unor probleme psihologice în mediul nostru de viaţă, extinzând astfel în viaţa de zi cu zi acţiunea din cabinet a psihologului clinician/psihoterapeutului.

Pentru alte detalii vezi aici.