Acasă > Educaţie şi Cercetare > Universităţile şi Cercetarea din România, Încotro?

Universităţile şi Cercetarea din România, Încotro?

NEWS: Revista de Politică a Ştiinţei şi Scientometrie (Daniel David & Petre Frangopol)

Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie (RPSS; http://rpss.inoe.ro/) a organizat în data de 4 decembrie 2013, la Universitatea din Bucureşti, masa rotundă cu titlul „Universităţile şi Cercetarea din România, Încotro?”.

Există o tradiţie a revistelor internaţionale de profil de a organiza periodic astfel de mese rotunde, cu experţi invitaţi, ale căror concluzii să servească apoi ca input decidenţilor în politiciile din domeniu. Aşadar, demersul RPSS se înscrie în această tradiţie academică internaţională.

Masa rotundă a fost organizată de Prof. univ. dr. Petre Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, redactor şef al RPSS, în colaborare cu următorii co-organizatori:

  • Acad. Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, rector Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca
  • Prof. univ. dr. Daniel David, UBB
  • Prof. univ. dr. Mircea Dumitru, rector Universitatea din Bucureşti (UB)
  • Prof. univ. dr. Romiţă Iucu, prorector UB
  • Prof. univ. dr. Livius Trache, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH)
  • Dr. Ioan Ursu, IFIN-HH

Experţii participanţi (doar pe bază de invitaţie) au fost:

  • Prof. univ. dr. Gabriela Atanasiu, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi
  • Prof. univ. dr. Valentin Cojanu, Academia de Studii Economice din Bucureşti
  • Prof. univ. dr. Ioan Dumitrache, Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB), membru corespondent al Academiei Române
  • Prof. univ. dr. Vasile Işan, rector Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
  • Prof. univ. dr. Petru Matusz, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara
  • Prof. univ. dr. Ion M. Popescu, UPB
  • Prof. univ. dr. Irinel Popescu, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi Institutul Clinic Fundeni, membru corespondent al Academiei Române
  • Dr. Alexandru Corlan, redactor şef adjunct al RPSS

Fiecare participant va pregăti un articol extins, care se va publica într-un număr special al RPSS din 2014.

Concluziile principale ale prezentărilor şi discuţiilor sunt următoarele (concluziile sunt formulate punctual şi grupate schematic pe activităţile principale ale mediului academic):

CERCETARE

  1. Strategia naţională în cercetare nu trebuie să mimeze strategia europeană. Ea trebuie să se înscrie într-o politică naţională prin care (1) să rezolvăm problemele teoretice şi/sau practice cu care se confruntă societatea românească şi (2) să ne pregătim pentru a ne ancora competitiv în politica şi strategia europeană. Nu în ultimul rând, merită să investim în acele domenii în care avem deja un avantaj competitiv şi/sau în care dorim să ne  dezvoltăm, cu şanse mari, un astfel de avantaj.
  2. Cercetarea aplicativă trebuie finanţată preponderent de beneficiarii din mediul socio-economic. Este contraproductiv să susţinem dominant din fonduri publice o cercetare aplicativă într-un mediu socio-economic slab.
  3. Cercetarea fundamentală trebuie susţinută ferm, alături de cercetare aplicativă. Dacă cercetarea aplicativă poate rezolva probleme practice punctuale, oferind astfel nu doar rezultatele dorite imediat, dar şi satisfacţia unei competitivităţi aparente, pe termen mediu şi lung, fără rezultatele aduse de cercetarea fundamentală (ex. resursă umană de calitate, paradigme inovative etc.), aceasta devine necompetitivă şi o „gaură neagră” consumatoare de resurse.
  4. Cercetarea universitară cu rol educaţional este finanţată, în mod oficial, prin finanţarea de bază. Deoarece finanţarea de bază este însă foarte scăzută – abia acoperind salariile pentru activităţile de predare –, aceasta nu poate  susţine în mod real cercetarea educaţională. Aşadar, presiunea se mută pe  finanţările prin granturi de cercetare care, în mod normal, ar trebui să susţină doar cercetarea competitivă (universitară şi neuniversitară). În consecinţă, banii pentru cercetarea competitivă sunt insuficienţi, iar competiţia pentru granturi nu poate fi organizată la standarde ridicate, deoarece ea trebuie să permită şi accesul cercetării universitare cu rol educaţional.
  5. Finanţarea cercetării pe domenii trebuie dublată de finanţarea cercetării focalizată pe probleme teoretice (ex. în cercetarea fundamentală) şi practice (ex. cercetarea aplicativă), cu relevanţă naţională şi/sau internaţională.

EDUCAŢIE

  1. Universitatea este definită prin programe la nivel de master şi doctorat. Licenţa, cu excepţia profesiilor liberale, nu mai reprezintă elementul principal de specializare universitară, ci este un element de culturalizare şi de introducere într-o profesie. Acestă nuanţare şi organizare nivelară trebuie să ducă, aşa cum se întâmplă în universităţile de prestigiu din străinătate, şi la sisteme de predare/evaluare şi profiluri academice distincte, corespunzătoare fiecărui nivel (ex. licenţă-master versus master-doctorat).
  2. Ancorarea universităţilor în piaţa muncii trebuie realizată în mod flexibil. Astfel, trebuie evitate atât o ancorarea rigidă – care să afecteze sever universităţile în condiţiile dinamicii şi volatilităţii extraordinare a pieţei muncii -, cât şi demersuri paralele prin care programele universitare nu se orientează şi în funcţie de piaţa muncii. Ancorarea principală în piaţa muncii trebuie realizată prin programe la nivel de master. Licenţă are rol de culturalizare academică, cu excepţia profesiilor liberale, unde acorarea în piaţa muncii trebuie să fie puternică. La nivel de doctorat se generează resursă umană capabilă să schimbe, nu doar să se adapteze la piaţa muncii.
  3. Admiterea în universităţi trebuie gândită după setul de bune practici de la universităţile de top din străinătate, evitându-se mecanisme retrograde şi de imagine care pot reactiva „industria meditaţiilor” de care am scăpat cu greu.
  4. Sistemul de evaluare academică trebuie să fie nuanţat, după setul de bune practici internaţionale specifice fiecărei discipline/fiecărui domeniu academic. Nerespectare acestui principiu duce la distorsiuni grave în procesul de evaluare la toate nivelurile. El nu trebuie aplicat retroactiv, ci prospectiv – cu o perioadă de graţie corespunzând evoluţiei profesionale în domeniu -, vizând, pentru fiecare domeniu, zona proximei sale dezvoltări.
  5. Rolul ştiinţelor socio-umane trebuie reconsiderat şi susţinut pentru a genera activ şi critic o cultură naţională de calitate, cunoscută internaţional, şi pentru a rezolva probleme fundamentale de a căror rezolvare depinde însăşi substanţa societăţii în care trăim (ex. schimbările demografice).
  6. Rolul ştiinţelor şi al ştiinţelor vieţii trebuie regândit pentru a stimula mai multe colaborări interdisciplinare. Într-adevăr, problemele lumii în care trăim sunt complexe (ex. încălzirea globală) şi, aşadar, doar colaborări complexe interdisciplinare pot aduce soluţii adecvate.
  7. Ştiinţele inginereşti trebuie regândite pentru o ancorare mai bună în cerinţele şi dinamica societăţii moderne (ex. protecţia mediului). Spre exemplu, este nevoie de un curriculum predictibil, dar şi flexibil în acelaşi timp, şi o legătură mai strânsă între ştiinţe şi ştiinţele inginereşti.
  8. Acolo unde este posibil, tehnologia (ex. online) trebuie să devină componentă importantă a actului educaţional.
  9. Activităţile academice vocaţionale din universităţi trebuie să fie susţinute de profesionişti foarte buni (ex. actori de marcă, sportivi), cu statut de cadru didactic asociat, până la nivelul de lector. În universităţi, profesura şi conducerea de doctorat trebuie în mod obligatoriu condiţionate de activitatea de cercetare ştiinţifică, care nu se poate reduce la activităţi vocaţionale, fie ele chiar de excepţie (ex. servicii inovative, creaţie artistică etc.).

SERVICII INOVATIVE CĂTRE COMUNITATE

  1. Pentru a oferi servicii inovative către comunitate, universităţile trebuie să aibă un corp de specialişti dedicaţi acestor activităţi (ex. psihologi pentru servicii psihologice). Cadrele didactice şi/sau de cercetare, ţinând cont de numărul mare de responsabilităţi pe care le au, nu pot oferi sistematic, decât colateral, şi astfel de servicii.

ASPECTE ADMINISTRATIVE

  1. Topurile internaţionale ale universităţilor sunt importante ca element de autocunoaştere şi schimbare organizaţională, nu doar ca un element de prestigiu care atrage resurse şi studenţi.
  2. Organizarea internă a universităţilor trebuie să fie făcută în mod flexibil: trebuie unite structuri academice acolo unde unirea aduce un avantaj competitiv şi trebuie separate/dezvoltate structuri noi atunci când acest lucru aduce un avantaj competitiv.
  3. Trebuie promovat un climat etic în universităţi care să susţină un mediu de lucru sănătos şi stimulativ (ex. care să respingă calomnia, conflictele şi bârfa şi care să nu permită devieri de la buna conduită academică).
  4. Remunerarea personalului trebuie să ţină cont atât de cantitatea activităţilor desfăşurate (ex. nu este acelaşi lucru când un cadru didactic se ocupă de 15 studenţi sau de 100 de studenţi), cât şi de calitatea performanţei academice.
  5. Poziţiile de conducere din universităţi trebuie să fie expresii ale prestigiului academic/valorii profesionale existente. Ele nu trebuie să devină pârghii sau mijloace pentru obţinerea incorectă, prin mijloace administrative, a prestigiului academic.
  6. Focalizarea pe excelenţă şi pe generarea unei culturi a excelenţei nu trebuie să anuleze preocupare pentru creşterea globală a nivelului actului academic.
  7. Excelenţa nu este un dat. Prin mecanisme instituţionale, ea trebuie (1) încurajată pentru a se exprima, (2) stimulată pentru a se menţine şi dezvolta şi (3) protejată pentru a evolua.
  8. Grupurile de excelenţă trebuie să se grupeze în reţele academice transparente, prin care să-şi crească forţa competitivă în competiţiile naţionale şi internaţionale.

VARIA

  1. Este nevoie de profesionalizarea domeniului politicii ştiinţei şi scientometriei, prin formarea unui corp de experţi.
  2. S-a propus crearea unui consiliu naţional de experţi cu rol de monitorizare, amendare şi contributor activ pentru politicile în domeniu.
Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: