Prima pagină > Despre Viaţă, Social şi Politic > Despre patriotism. Ce inseamna astăzi să fii un bun patriot român?

Despre patriotism. Ce inseamna astăzi să fii un bun patriot român?

Tema acestui articol este legată de discuţiile din spaţiul public cu privire la patriotism şi la ce înseamnă să fii patriot. Cum văd eu patriotismul? 

În Dicţionarul explicativ al limbii române patriotismul este definit ca “…sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei…”. Mai simplu şi scurt spus, patriotism înseamnă dragostea faţă de ţară/popor.

Pentru unii patriotismul este totul. Pentru alţii este ceva desuet. Eu cred că patriotismul trebuie să facă parte din cultura fiecărui om; el trebuie însă înţeles şi exprimat corect, pentru a nu aluneca nici în fundamentalism şi obsesie, nici în desuetudine.

La o analiză atentă se poate observa că patriotismul este legat de o stare emoţională, şi anume dragostea. O stare emoţională are mai multe componente: (1) trăirea subiectivă; (2) cogniţiile (gândurile/credinţele) asociate; (3) comportamentele efectuate şi (4) posibilele reacţii psihofiziologice (ex. o stare de activare fiziologică/arousal).

  • Trăirea subiectivă se referă la ceea ce simţim emoţional (ex. dragostea/devotamentul). Acestă simţire provine adesea din gândurile, comportamentele şi reacţiile noastre psihofiziologice.
  • Gândurile patriotice trebuie să exprime valorile unui popor şi grija faţă de acesta. Într-un patriotism modern, gândurile patriotice trebuie să fie raţionale, exprimând flexibil, dar ferm, valorile unui popor, fără a ofensa însă valorile altor popoare. Atunci când valorile sunt exprimate iraţional, rigid, şi ofensator la adresa altor popoare, vorbim de fundamentalism, nu de patriotism!
  • Comportamentul patriotic trebuie, de asemenea, să fie unul congruent cu valorile unui popor. Aşadar, comportamentul pe care îl facem trebuie să exprime valorile noastre, fără însă a afecta valorile altor popoare.
  • Reacţiile psihofiziologice (ex. inima îţi bate mai repede), când şi dacă apar, se asociază trăirilor emoţionale.

Aşadar, putem fi buni patrioţi, ajutându-ne ţara, făcându-ne bine treaba acolo unde suntem şi asumându-ne ceea ce suntem, cu bune – pe care trebuie să le dezvoltăm – şi cu rele – cu care trebuie să luptăm.

După cum vedem, elementul cheie în patriotism este legat de valori. Astfel că, pentru a înţelege ce înseamnă a fi un bun patriot român, trebuie să ne întoarcem la întrebarea: care sunt valorile patriei/poporului român? Greu de răspuns…Eu cred că încă nu avem un ethos modern, clar definit, o înţelegere valorică a românismului în contextul de astăzi. Mai cred ca este sarcina noilor generaţii de intelectuali să contribuie la crearea acestora, în contextul celei de-a doua ţări pe care o avem, şi anume Europa! Până atunci ne putem defini (1) prin valorile de bun simţ (ex. cei şapte ani de acasă – valori stabilite în familie), (2) prin valorile comunităţii mai mici din care facem parte, adesea mai uşor de identificat (ex. valori transilvane) şi (3) prin valorile general europene, mai clar precizate, Europa fiind acum a doua noastră patrie. Toate aceste valori vor trebui, inevitabil, asimilate în ethosul românismului. Nu în ultimul rând, trebuie să ne asumăm şi valorile general umane (ex. stabilite prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), care trebuie oricum să fie asimilate în ethosul modern al oricărui popor.

Patriotismul se poate manifesta în mai multe forme, prezentate sintetic în tabelul de mai jos, în ordinea importanţei lor.

 NIVELURI Patriotism complex Patriotism comportamental Patriotism cognitiv Patriotism subiectiv/emoţional Lipsa de patriotism
Subiectiv-psihofiziologic

+

+

Cognitiv

+

+

Comportamental

+

+

  • Patriotismul complex – simţi (adesea cu reacţii fiziologice), gândeşti/crezi şi de comporţi patriotic. Aceasta este forma maximă de patriotism, care, prin congruenţa promovată între ce simţi, gândeşti/crezi şi faci, îţi oferă satisfacţie, sens şi semnificaţie!
  • Patriotismul comportamental – faci ceea ce este patriotic, fără însă să simţi şi/sau să gândeşti/crezi patriotic. Acest tip de patriotism poate avea o oarecare utilitate prin faptele angajate, deşi adesea aceste fapte pot fi motivate extrinsec şi/sau pot avea motivaţii nepatriotice. Adesea acesta este însoţit de o stare de distres/insatisfacţie, deoarece există o disonanţă psihologică între ceea ce simţi, gândeşti/crezi şi faci.
  • Patriotismul cognitiv – gândeşti patriotic, dar gândurile tale nu se exprimă în ceea ce simţi şi în ceea ce faci. La rândul său şi acest tip de patriotism poate avea o oarecare utilitate, contribuind spre exemplu la cultura (poveştile şi modelele) patriotică. Utilitatea sa rămâne însă limitată, fiind declarativă – mai mult vorbe –, nu faptică. Şi în acest caz poate să apară o stare de distres/insatisfacţie, deoarece există o disonanţă psihologică între ceea ce simţi, gândeşti/crezi şi faci.
  • Patriotismul subiectiv/emoţional – simţi dragostea faţă de patria ta, dar nu spui şi nu faci nimic pentru a o exprima. Şi aici există disonanţa cognitivă care poate genera distres/insatisfacţie.
  • Lipsa de patriotism – este un fenomen, cred eu larg răspândit. Deşi nu există disonanţă cognitivă între componentele patriotismului, alienarea psihologică poate, totuşi, să apară în cazul unor indivizi din acestă categorie, atunci când aceştia ajung (dacă ajung) să-şi problematizeze identitatea şi/sau sensul şi semnificaţia în viaţă.
  • Unele din aceste unităţi de bază se pot combina logic, generând „patriotisme cvasi-complexe” [ex. patriotism subiectiv/emoţional-comportamental (+ – +), patriotism subiectiv/emoţional-cognitiv (+ + -), patriotism cognitiv-comportamental (- + +)], cu limitele lor inerente.

Toate aceste fiind spuse, ne întrebăm în mod natural: ce trebuie să facă nişte buni patrioţi pentru ţara lor astăzi? Deşi v-am obişnuit cu reţete care conţin pastile psihologice (sic!), acum vă voi prezenta un exemplu personal recent.

  • Pentru mine a fost o bucurie extraordinară când Cluj-Napoca a fost selectat ca în 2017 să organizeze Congresul Internaţional de Psihoterapie Cognitivă. Asta după ce acest eveniment major în domeniu – organizat din 3 în3 ani şi care atrage sute/mii de participanţi din toată lumea – a fost organizat până acum în locaţii ca New York, Barcelona, Roma, Istanbul, Hong Kong etc. Este un eveniment de prestigiu profesional/academic, cu impact social major. De ce s-a întâmplat asta? Deoarece am fost serioşi în ceea ce facem şi astfel i-am făcut pe alţii să ne respecte şi să nu ne poată ignora. Odată ce ai acces la astfel de evenimente, le poţi utiliza pentru a promova valorile patriotice de care vorbeam. Astfel, ca român m-am simţit mândru şi egal oricăror alte naţionalităţi de pe acestă planetă atunci când am prezentat în acest context câteva filme documentare despre Universitatea-Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, Transilvania şi România, filme care au ajuns la zeci de mii de profesionişti şi studenţi din toată lumea. Iar acest lucru a fost foarte important, deoarece se întâmpla chiar în momentul când românii erau demonizaţi că invadează Europa (ex. chiar studenţii români din străinătate au devenit suspecţi!). Nu cred că cei care ne demonizau pe nedrept şi/sau erau influenţaţi de cei care o făceau s-au simţit mândri de ceea ce fac şi/sau cred, atunci când au fost confruntaţi cu prezenţa noastră academică şi culturală. Cred că unii s-au trezit, iar apoi s-au simţit chiar prost! Nu doar că astfel am atacat un stereotip, dar am venit cu un mesaj pozitiv alternativ. Astfel de lucruri simple putem face fiecare, acolo unde suntem, dacă vrem să fim patrioţi!

În concluzie, cred că fiecare, acolo unde suntem, prin gesturi simple, putem fi patrioţi: hai să ne facem bine treaba acolo unde suntem şi să ne asumăm ceea ce suntem, cu bune – pe care trebuie să le dezvoltăm – şi cu rele – cu care trebuie să luptăm! Iar ceea ce suntem trebuie asumat multinivelar. Spre exemplu, o astfel de analiză pentru un individ din Cluj-Napoca ar putea reflecta (fără a fi obligatorii) următoarele niveluri: (1) clujean; (2) transilvănean; (3) român; (4) european; (5) om! Sigur, nivelurile pe care ţi le asumi trebuie definite individual, dar, cu siguranţă, pe lângă niveluri de tip 1-2 (definite diferit şi idiosincratic de la individ la individ), astăzi, pentru un român, nu pot lipsi niveluri comune: 3, 4 şi 5. Aşadar, patrioţii adevăraţi din această lume, dedicaţi ţărilor lor, nu sunt inamici, ci trăiesc diversitatea (ex. nivelurile 1-3) în unitatea care îi leagă (ex. nivelurile 4-5). Iar în acestă schema, patriotismul  modern nu este nici fundamentalism periculos, nici desuetudine. Este ceva care îţi dă sens şi semnificaţie, contribuind astfel la o viaţă bine trăită!

P.S. În lumea de astăzi, cu mici excepţii (pe care poate le vom discuta altcândva), când faci lucrurile corect şi sincer, respectul celorlalţi vine în mod natural. Nu trebuie să-l ceri şi/sau să-l impui prin acte care să reflecte un patriotism fundamentalist. Spre exemplu, îmi amintesc acum un fapt mai inedit: fiind profesor asociat la Mount Sinai School of Medicine, New York, SUA şi directorul pentru cercetare al Albert Ellis Institute, New York, SUA, colegii americani mi-au pregătit birourile având în ele, la scară redusă, steagul României (sigur, pe lângă glumele inevitabile legate de Dracula). Cum era să cer eu asta – adevărul este că nici măcar nu m-am gândit la aşa ceva, deşi cand l-am văzut m-am bucurat -, înainte de a arăta că merit?

P.P.S. Completez articolul cu câteva „sugested readings” – comentând la nivel de interfaţă, în diverse variante, rezultate ştiinţifice -, pe teme care analizează patriotismul şi din punct de vedere psihologic, mai precis sub aspectul impactului acestuia asupra stării de sănătate mintală.

Anunțuri
  1. Zero
    1 Februarie 2014 la 10:37 pm

    Patriotismul e totuși o treaptă inutilă spre dragoste. Cu atât mai mult cu cât nu este nevoie nici măcar de un pas pentru a atinge dragostea. Totuși de bun simț ideea de a fi patriot pur și simplu prin demnitate, pentru că din simplitate/autenticitate pornesc toate lucrurile cu adevărat bune, nu din motivație extrinsecă și convingeri artificiale despre cum suntem datori de a participa la bunăstarea țării.

  2. Boston Blues
    12 Februarie 2014 la 4:30 pm

    Nu cred ca poti iubi ceea ce este urat, hidos as putea spune. Romania este o tara putreda, cu un popor incapabil sa iasa din valurile de voma patriotarda care l-au ingropat in 1990. Nu cred ca aceasta tara infecta, populata de indivizi grobieni, a caror principala preocupare este cum sa fure mai mult statul (adica pe sine insusi) merita sangele sau sudoarea mea. Mi-ar fi sincer jena sa ma sacrific pentru o asemenea hazna imputita, compusa din politicieni corupti pana in maduva oaselor, al caror tel in viata este sa chinuiasca prostimea care i-a votat.
    Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns cetetean al unui stat occdiental civilizat. Nu urasc Romania, ci detest romanii, si imi pare rau, dar adevarul e ca ne meritam soarta. Cine nu intelege ca Romania se afla sub o ocupatia crancena, letala, si anume cea a propriului popor, nu poate avea dreptul de a participa la un cvorum al ideilor despre patriotism. Da, merita sa dai, sa muncesti, sa fii un om superb cu cei ce, la randul lor, te merita. Cred ca Romania, ca poporul roman vor dispare in scurta vreme su pripriile fecale, sub propriul analfabetism, iar acest spatiu va deveni un muzeu al gorilelor, nepopulat in veci de nimeni, pentru ca orice om normal la cap ar trebui sa fuga mancand pamantul, daca traieste in Romania.

    • 13 Februarie 2014 la 9:44 pm

      Ca om care traiesc si eu mult in NY (in afara tarii) pot sa va inteleg atitudinea/gandurile…desi nu sunt de acord cu ele; in general, eu, asa cum apare si in articol, vad lucrurile altfel (ex. poate un pic mai constructiv). Dar fiecare are experienta sa, iar apoi optiunile sale…Aici e greu de demonstrat sau de argumentat care este adevarul. Poate ca sunt adevaruri…!

      • carel
        5 Martie 2014 la 7:58 pm

        chapeau era pt. boston blues, scuze!

    • carel
      5 Martie 2014 la 7:55 pm

      chapeau

  3. D.
    19 Februarie 2014 la 10:23 am

    Am citit si eu cele de mai sus. Am cateva nelamuriri. Cum pot romanii sa fie patrioti, atunci cand tara nu le ofera locuri de munca si foarte multi aleg sa plece in strainatate? Si foarte multi nu se mai intorc, iar putinii care se intorc, se intorc cu o atitudine de dispret fata de tara si o compara tot timpul cu alte tari, iar comparatia este intotdeauna in dezavantajul Romaniei….Si va zic si din experienta personala, desi lucrez de 8 ani si in toti acesti ani mi-am cautat de lucru, nu mi-am gasit in Cluj si am facut naveta spre alte localitati unde am fost si sunt angajata…..Dar foarte multi romani nu fac asa, ci daca nu isi gasesc in localitatea din care sunt, pleaca din tara…..Iar strainii stiu foarte bine ca cei care vin la ei nu vin de bine ce le-a fost la ei in tara….Deci automat este afectata si imaginea tarii….Si atunci mai putem vorbi de patriotism? Putem sa ii cerem unui roman sa ramana intr-o tara care ii ofera doar perspectiva somajului?Sau pentru a putea vorbi de patriotism, trebuie intai rezolvata intai cealalta problema, a locurilor de munca?

    • 19 Februarie 2014 la 9:27 pm

      Eu cred ca „dragostea” trebuie sa fie fata de tara/popor si de istoria acesteia. Fenomenele dureroase si reale de care vorbiti sunt determinate nu atat de oamenii simpli din tara, ci mai ales de cei care ne conduc. Desi, emotional vorbind, este greu, as incerca totusi sa separ astfel lucrurile…(desi ne putem intreba tot pe drept cuvant: de ce poporul isi alege astfel de conducatori, astazi cand acestia nu-i mai sunt impusi?).

  4. Andrei
    30 Iulie 2014 la 10:49 pm

    Dragostea de Nomansland

    Apreciez ca ati apucat de coarne aceasta problema spinoasa, dar abordarea mi se pare foarte scolareasca, asa ca dintr-un manual sponsorizat de Uniunea Europeana care iti spune ce minunata e Europa si ce valori are ea, cand tu stii pe pielea ta ca UE nu o duce bine nici economic, ca egalitatea nu este neaparat punctul ei forte, ca multe legi se decid ca urmare a unui intens lobby corporatist in spatele usilor inchise si ca lucrurile bune ne pleaca din tara, mai ales oamenii.

    Sunteti destul de impresionat de SUA, vad, eu nu. Cine isi spioneaza cetatenii? Cine ii trimite in razboaie sa omoare oameni nevinovati? Cine sponsorizeaza teroristi? Cine isi minte cetatenii zi de zi? Cine a exportat pop culture-ul care are ca VALORI: bogatia, sexul, consumul?

    Patriotismul nu poate decat sa aiba legatura cu cunoasterea istoriei si prezentului. Cunoscand istoria, (iata… peste un milion de romani morti in al doilea razboi mondial si dupa ocupatia sovietica, ultimii alesi pe spranceana, dintre cei mai buni: profesori, preoti, politicieni etc.) ajungi sa simti ceva pentru tara, prin modelele umane de care te poti atasa. Cunoscand prezentul, poti discerne ce e adevarat si valoros de ceea ce e fals si lipsit de valoare.

    In timp ce romanii mureau in munti, patriotismul cel nou se facea in festivitati impuse. Oamenii s-au scarbit de falsele manifestari ale patriotismului si au inceput sa urasca sistemul si poate chiar tara. Azi, Romania nu este nici macar suverana (se poate comenta pe tema revolutiei furate) si nici nu se doreste a fi (vezi declaratiile presedintelui).

    „De ce poporul isi alege astfel de conducatori, astazi cand acestia nu-i mai sunt impusi?”… e o intrebare buna, dar sa nu uitam ca toate optiunile la alegeri sunt limitate de accesul la mass-media, iar mijloacele mass-media sunt detinute de cine trebuie… majoritatea provenind din acelasi sistem fost comunist.

    • 31 Iulie 2014 la 9:42 am

      Eu raspund de ceea ce spun, nu de cum si ceea ce inteleg altii. Asadar, fiecare scolar cu nivelul sau de intelegere.

  5. Alin Enache
  6. mihai
    27 Ianuarie 2016 la 2:31 pm

    BUNA ZIUA NATIUNE ROMANIA eu personal vad lucrurile de o forma si clar in ROMANIA e nevoie urgenta de oameni cinstiti ceia ce in ziua de azi nu mai sint VREAU SA VA SPUN CU MINA PA INIMA CA EU SINT MINDRU ROMAN% tara e mindra dar avem o problema fff mare cu oamenii care nu stiu nici dupa 26 de ani in ce directie se indreapta ies in strada si nu stiu pt ce nu au informatii nusi stiu drepturile de acheia cei care pot le aduna biruri in fiecare zi sa ne intelegem nu se face nimic pentru saraci ci pentru bogati e ffff… trist lacomia si distrugerea tarii ne inplica pe toti romanii de pretudindeni sa LUPTAM PENTRU TARA NOASTRA SA ARATAM CA CINSTEA SI DEMNITATEA EXISTA IN DRAGA NOASTRA TARA ROMANIA trebue sa indepartam cei care fac raul sa nu credeti ca insela tara vor ajunge bine iadul e plin de …. vai da ei ei dureros pentru toti va multumesc

  1. 8 Februarie 2014 la 2:49 pm
  2. 17 Aprilie 2015 la 9:07 pm
  3. 2 Decembrie 2016 la 3:39 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: