Prima pagină > Despre UBB, Educaţie şi Cercetare > UPDATE – UBB şi universităţile româneşti tradiţionale în rankingurile universitare: O analiză succintă, cu implicaţii academice

UPDATE – UBB şi universităţile româneşti tradiţionale în rankingurile universitare: O analiză succintă, cu implicaţii academice

UPDATE (12 martie 2014)

Recent mi-a fost adus în atenţie un material important pe care l-am scăpat (sic!) în analiza anterioară (din 1 martie 2014 – vezi mai jos). Este vorba despre analiza Scientific output and collaboration of European universities (European Commission/Directorate-General for Research and Innovation) (Labrosse et al., 2013 – © European Union, 2013). Analiza se bazează pe publicaţiile SCOPUS (2007-2011), care acoperă un volum mai mare de output academic, în comparaţie cu Web of Science (nu neapărat însă şi mai reprezentativ!).

Cum stau universităţile tradiţionale din ţară (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitate Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitate Politehnica din Bucureşti) în urma acestei analize?

În primul rând, analiza European Commission/Directorate-General for Research and Innovation a luat în calcul, pornind de la publicaţiile SCOPUS (2007-2011), următorii indicatori (pentru a înţelege operaţionalizarea lor exactă vezi analiza detaliată, accesibilă în link):

  • Numărul de publicaţii (complet şi fracţionat în funcţie de numărul de autori dintr-o instituţie raportat la numărul total de autori ai articolului; arată vizibilitatea în domeniu);
  • Indexul de specializare (arată intensitatea cercetării dintr-o instituţie într-un anumit domeniu);
    • “…The specialisation index (SI) is an indicator of the relative intensity of an entity’s activity in a given research area relative to a reference entity (i.e., the world) in the same area. It is equal to the ratio of the concentration of a university’s output in a given area to the same ratio for the world. If the university’s concentration in a given area is higher than that of the world in the same area, the SI is above 1 and the university is said to be specialised in this area. If the opposite is true, the SI is below 1 and the university is not specialised in this area…” (Labrosse et al., 2013 – © European Union, 2013)
  • Citările obţinute (normalizate la domeniile de analiză; arată impactul în domeniu);
  • Factorul de impact (normalizat la domeniile de analiză; arată calitatea publicaţiilor şi impactul în domeniu);
  • Publicaţiile citate (procentul din publicaţiile proprii care face parte din 10% cele mai citate lucrări din domeniu; arată impactul în domeniu);
  • Numărul de publicaţii în colaborare (între instituţii/ţări) (arată colaborarea academică).

Universităţile europene (aproximativ 303) au fost clasificate în funcţie de (1) domeniile academice specifice şi (2) domeniile de finanţare din programele FP7. Clasificarea s-a făcut, în principal, după criteriul numărului de publicaţii, fiind astfel explicit menţionate, de obicei, primele 25 de universităţi europene.

Între primele 25 de universităţi europene, din ţară, după criteriul principal al numărului de publicaţii, apar doar:

  • Universitatea Politehnica din Bucureşti
    • Energie – locul 10
    • Tehnologii de transport (other transport technologies) – locul 17
    • Tehnologii strategice (enabling and strategic technologies) – locul 24
    • Inginerie – locul 21
  • Academia de Studii Economice din Bucureşti
    • Economie/bussiness – locul 17

Dintre universităţile tradiţionale apar, totuşi, menţionate în relaţia cu anumiţi indicatori:

  • Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
    • Comunicare şi studii de text (comunication and textual studies) (7.4) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
    • Filosofie/teologie (10.59) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
  • Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
    • Filosofie/teologie (7.27) – (probabil) locul 5, după indexul de specializare
    • Matematică şi statistică (6.03) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
  • Interesant, Academia de Studii Economice din Bucureşti, ocupă probabil locul 5 în domeniul inginerie, după indexul de specializare

Notă: Am pus „probabil”, deoarece analiza prezentată în documentul publicat nu este explicită şi verificabilă, astfel că aceste locuri au fost inferate prin analiză logică de subsemnatul (pentru acurateţe trebuie citit documentul indicat în link). Oricum, să observăm că acest indicator – indexul de specializare – nu arată performanţa academică, ci nivelul de specializare al unităţii academice în acel domeniu.

În analiză mai apar menţionate şi alte universităţi din ţară, în relaţie cu diverşi indicatori (mai ales indexul de specializare) şi domenii, fără însă a intra în top 25 prin prima indicatorului numărului de publicaţii. Le menţionez doar schematic, deoarece analiza mea a vizat mai ales universităţile tradiţionale din ţară:

  • Universitatea din Craiova (matematică/statistică); are indicatori foarte buni la citări (probabil locul 2) şi la publicaţii citate (probabil locul 2) în domeniul matematică/statistică;
  • Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi (inginerie, ştiinţele mediului); în inginerie are indicatori buni (peste medie) la publicaţii citate şi citări şi ocupă probabil locul 2 după indexul de specializare; de asemenea, probabil ocupă locul 2 în ştiinţele mediului, după indexul de specializare;
  • Universitatea Transilvania din Braşov  (inginerie); probabil locul 1, după indexul de specializare.

În concluzie, dintre universităţile tradiţionale, singura universitate din ţară care apare în clasamentul de 25 de universităţi europene analizat aici este Universitatea Politehnica din Bucureşti (în 4 domenii, prin prisma numărului de publicaţii). În clasament (între primele 25 de universităţi europene), prin prisma numărului de publicaţii, mai apare şi Academia de Studii Economice din Bucureşti (într-un domeniu). Alte universităţi româneşti (inclusiv tradiţionale) apar menţionate în clasament (probabil între primele 25 de universităţi europene), în diferite domenii, mai ales prin indicatorul de specializare; acesta nu exprimă însă excelenţa, ci gradul în care o specializare anume este reprezentativă într-o universitate. Merită observat şi notat că Universitatea din Craiova şi Universitatea Gheorghe Asachi din Iaşi ocupă, în anumite domenii, poziţii importante între primele 25 de universităţi europene, prin prisma unor criterii relevante academic (ex. citări, publicaţii citate).

UPDATE (1 martie 2014): În urma articolului de mai jos, unii colegi mi-au scris spunându-mi că dacă s-ar uni UBB cu UB am fi în Top-500 imediat. Aşa este! Dar scopul nu este să fim în top, obţinând scorul/poziţia prin cantitate. Scopul este să fim acolo meritând prin calitate şi cantitate. Hai să unim toate universităţile de stat şi să facem doar o universitate naţională, rezolvând astfel problema (sic!)…Este ca şi cum ai pune împreună 10 computere slabe pentru a face faţă unui computer modern. Nu asta este strategia…Strategia este să-ţi modernizezi computerele! Dar suntem foarte inventivi când avem de trecut nişte hopuri, păcat că inovaţiile nu sunt unele serioase, cu viziune, ci ad hoc (reparaţii de tipul: …”merge şi aşa…”).

ARTICOL (1 martie 2014)

Rankingurile universitare au rolul de a oferi (1) prestigiu academic – prin care atragem studenţi, cadre didactice/cercetători şi resurse financiare – şi (2) un ghid  de diagnostic instituţional/organizaţional – care să orienteze politicile de dezvoltare universitară.

În cele ce urmează voi face o scurtă analiză a poziţiei Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) în cele mai importante rankinguri universitare (fără a le epuiza pe toate) şi voi formula o serie de concluzii şi implicaţii; nu am inclus în analiză topurile bazate pe vizibilitatea/impactul/popularitatea online, deoarece doresc să focalizez analiza mai ales pe indicatorii tradiţionali majori, de cercetare şi educaţionali (inclusiv de prestigiu academic). Evident, această analiză, pentru a fi validă, trebuie făcută luând în comparaţie cele mai importante universităţi din ţară. Această analiză poate fi coroborată cu alte analize similare pe care le-am făcut în trecut (vezi aici, aici, aiciaici, aici şi aici); specific pentru psihologie vezi aici.

I. RANKINGURI GLOBALE

Evaluările globale ale unei instituţii de învăţământ superior sunt fundamentale, deoarece ele reflectă calitatea generală a unei universităţi. Am analizat (vezi Tabelul 1) poziţiile (Top-3) principalelor universităţi româneşti în clasamentele internaţionale care evaluează global (ca întreg) o universitate.

Tabel 1. Rankinguri internaţionale globale privind marile universităţi româneşti.

Ranking

 

Anul

URAP

QS

SCImago

2009

UB-501+; UBB-601+; PR: ultimii 5 ani UPB-874; UB-1175; UBB-1215; PR: 2003-2007
2010 UB-727 (B++); UBB-941 (B+); UAIC-1261 (B+); PR: 2005-2009; 2009

UPB-777; UBB-1132; UB-1191; PR: 2004-2008
2011 UBB-732 (B++); UB-774 (B++); UAIC-1324 (B+); Pr: 2006-2010; 2010 UAIC-601+; UVT-601+; PR: ultimii 5 ani UPB-698; UBB-1044; UB-1140; PR: 2005-2009
2012 UB-740 (B++); UBB-909 (B+); UPB-1091 (B+); PR: 2007-2011; 2011 UAIC-601+; UB-601+; UBB-601+; UVT-601+; PR: ultimii 5 ani UPB-613; UBB-939; UB-1099: PR: 2006-2010
2013 UB-733 (B++); UPB-751 (B++); UBB-869 (B++); PR: 2008-2012; 2012 UAIC-701+ (348-international faculty); UB-701+ (308-employer reputation); UBB-701+; UVT-701+; PR: ultimii 5 ani UPB-546; UBB-880; UB-1050; PR: 2007-2011

Notă: Universităţile româneşti nu apar în rankinguri internaţionale majore precum: Academic Ranking of World Universities (ARWU-Shanghai Ranking); The World University Ranking (Times Ranking); Performance Ranking of Scientific Papers for World Universities (NTU-Taiwan Ranking).

Legendă: UAIC-Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi; UB-Universitatea din Bucureşti; UBB-Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; UPB-Universitatea Politehnica din Bucureşti; UVT-Universitatea de Vest din Timişoara.

URAP: University Ranking by Academic Performance; QS: TopUniversities (QS-Ranking); SCImago: SCImago Institutions Rankings.

PR: perioada de raportare (aceasta variază în funcţie de indicator, dar am prezentat-o cu valorea cea mai importantă).

Concluzii:

  • UBB nu a pătruns în Top-500 de universităţi ale lumii, ca structură academică evaluată global.
  • Nici alte universităţi româneşti nu au pătruns ca structuri academice globale în Top-500.
  • Trebuie însă menţionat că, în 2013, UAIC şi UB au pătruns în Top-500 (QS-Ranking) ca structuri academice evaluate global, prin prisma unor indicatori ţintă: employer reputation pentru UB şi international faculty pentru UAIC. Aceasta arată un dinamism al UB şi UAIC, cel puţin pentru aceşti indicatori, mai mare ca al UBB.
  • UPB are o evoluţie foarte bună în rankingul URAP (mai ales din 2012 în 2013) şi se menţine constant în ţară pe locul I în rankingul SCImago.

II. RANKINGURI PE DOMENII UNIVERSITARE

  • ARWU-Shanghai Ranking (Top-500)
    • UBB este singura universitate din România care a pătruns în anul 2013 în ARWU-Shanghai Ranking, prin domeniul matematică (101-150). Perioada de raportare (PR) a lucrărilor este 2011-2012.
  • QS-Ranking (Top-200) (PR: ultimii 5 ani)
    • UVT:
      • 2014: limbi moderne (151-200)
  • QS-Ranking (Top-200+) (PR: ultimii 5 ani)Notă: datele pentru Top-200+ nu sunt publice pe siteul QS, ci sunt preluate din analiza ziarului Gândul, care nu precizează exact sursa – vezi aici)
    • UAIC
      • 2014: limbi moderne (251-300)
    • UB
      • 2014: limbi moderne (251-300); matematică (301-400); fizică şi astronomie (301-400)
      • 2013: media şi comunicare (151-200); limbi moderne (151-200)
      • 2012: media şi comunicare (151-200); literatura şi limba engleză (151-200)
    • UBB
      • 2014: limbi moderne (301-400); matematică (251-300)

Concluzii:

  • UB, în comparaţie cu celelalte universităţi româneşti, are cele mai multe poziţionări în topurile internaţionale, prin domeniile matematică, limbi moderne şi fizică/astronomie.
  • UBB are poziţionări în topuri prin domeniile matematică şi limbi moderne. UBB este singura universitate din ţară prezentă în ARWU-Shanghai Ranking din 2013 (prin domeniul matematică).
  • UVT se poziţionează în topuri prin domeniul limbi moderne (UVT are cea mai bună poziţie în acest domeniu, dintre universităţile româneşti, în 2014).

III. CONCLUZII ŞI IMPLICAŢII GENERALE

Pentru universităţile româneşti:       

Universităţile româneşti performează nu atât ca structuri globale, ci mai ales prin specializările competitive pe care le au. Aşadar, reforma universităţilor româneşti trebuie să înceapă de jos în sus: întărirea şi dezvoltarea specializărilor competitive unde acestea – sau potenţialul pentru ele – există, prin organizarea lor la nivel de departament şi/sau facultate, organizare corespunzătoare unor modele internaţionale. Întărirea şi dezvoltarea a cât mai multor specializări competitive vor ameliora apoi şi universitatea ca întreg/ca structură globlă.

Politica de globalizare – de sus în jos -, de reunire nediscriminativă a unităţilor academice care denotă specializări (ex. asistenţă socială, sociologie, ştiinţe politice etc.) în structuri globale (ex. ştiinţe sociale), practică tipică, şi poate necesară, universităţilor particulare din România în faza lor de formare, este incapacitantă, retrogradă şi vetustă academic pentru o universitate cu tradiţie, care doreşte să exceleze academic în lumea modernă. Din păcate, unele universităţi tradiţionale, presate financiar, au preluat acest model al universităţilor particulare din ţară, într-un segment anume al organizării lor, cu consecinţe negative asupra poziţiilor lor în topurile internaţionale. Prin această politică globalizantă, specializările performante sunt blocate în dezvoltare prin votul majorităţii (adesea neperformante şi/sau cu alte interese de dezvoltare). Sigur, unirea globalizantă trebuie făcută acolo unde nu există specializări peformante, ci doar specializări consumatoare de resurse. Unirea în aceste cazuri, în structuri mai generale, trebuie să salveze resurse financiare şi să ofere timpul necesar pentru maturizarea specializărilor care se vor dezvolta apoi independent. Să ne amintim că şi marile universităţi ale ţării au pornit cu structuri globale, dezvoltându-şi apoi natural, în evoluţia lor istorică, specializări performante, cu care au reuşit să pătrundă în topurile internaţionale şi să polarizez expertiza în ţară. O universitate modernă se defineşte prin specializări competitive organizate academic, nu prin structuri globale, definite administrativ, care blochează specializările competitive. Spre exemplu, biologia la Universitatea Harvard este organizată în mai multe departamente, corespunzând domeniilor de frontieră la nivel internaţional; de aceea Universitatea Harvard este una din universităţile creatoare de paradigme în domeniu, în care apoi alţii lucrează. Psihologia în universităţile europene (ex. Tilburg) este de asemenea, de obicei, organizată în mai multe departamente, corespunzând profesiilor pe piaţa muncii şi domeniilor competitive internaţional; în ţară, în domeniul psihologie, doar UBB a urmat acest model, ceea ce s-a reflectat direct în ranking: psihologia clujeană a ocupat prima poziţie în ţară, la diferenţă foarte mare de a doua clasată. Universităţile de tip world-class, chiar atunci când există departamente/facultăţi organizate mai global, autonomia financiară şi academică ţine de programul de specialitate, nu de departament/facultate (în ţară însă unitatea academică nu este programul, ci departamentul/facultatea). Aşadar, universităţile româneşti trebuie să parieze pe specializările competitive, organizate după modele internaţionale, nu pe structuri mamut, definite administrativ, care blochează dinamica specializărilor; structurile globale pot funcţiona doar temporar, în segmente mai puţin performante ale universităţii, în numele unei eficienţe financiare, până la maturizarea competitivă a specializărilor academice. Vârful de lance al unei universităţi moderne sunt specializările competitive organizate inteligent (ex. cât mai autonom), nu structurile globale definite administrativ!

Pentru UBB:

UBB, la nivel global, se află pe o pantă uşor descrescătoare în clasamentul QS (de la 601+ la 701+), ca celelalte universităţi româneşti. În clasamentul URAP, – unde în anul 2011 a fost pe poziţia întâi (732) -, deşi a câştigat câteva locuri în rankingul din 2013 (869) vs. rankingul din 2012 (909), a pierdut poziţia a doua în favoarea UPB, ajungând în rankingul din 2013 pe poziţia a treia (păstrându-şi însă statutul de B++); aceasta arată că primele două universităţi – UB şi UPB – au fost mai dinamice în dezvoltare între rankingul URAP din 2012 şi cel din 2013, în comparaţie cu UBB. În clasamentul SCImago UBB a evoluat uşor în rankingul din 2012 vs. rankingul din 2013, dar într-o măsură mai slabă ca UPB; practic cele două universităţi se află pe primele două locuri între universităţile ţării (cu UPB pe poziţia 1) din 2010. Doar UB şi UAIC intră, în 2013, ca structuri globale în Top-500, prin indicatori specifici: employer reputation pentru UB şi international faculty pentru UAIC.

UB are cele mai multe specializări în topuri internaţionale (QS). În 2014, UVT are specializarea (limbi moderne) cea mai bine plasată în topul QS (151-200), urmată de UAIC şi UB (251-300) şi apoi de UBB (301-400). În topul ARWU din 2013, UBB este singura universitate din ţară reprezentată prin domeniul matematică (şi în QS, UBB devansează UB în domeniul matematică, în 2014).

Implicaţii specifice pentru UBB: UBB, ca o universitate cu tradiţie, aspirând spre excelenţă, trebuie să încurajeze menţinerea şi dezvoltarea specializărilor performante – care îi pot oferi un avantaj competitiv – la nivel de departamente şi facultăţi, după modele internaţionale. Acolo unde specializările existente nu sunt performante şi, în plus, sunt şi consumatoare de resurse, cu acordul comunităţii academice respective, trebuie încurajată unirea în structuri academice mai largi. În acest fel se pot salva resurse financiare (ex. administrative), iar specializările se pot maturiza pâna la momentul când îşi vor asuma independenţa academică la nivel de departament/facultate, după modelul practicilor internaţionale specifice specializărilor respective. Aşadar, trebuie unite structuri academice, acolo unde unirea aduce avantaje competitive şi/sau salvează resurse financiare, şi trebuie încurajată menţinerea şi/sau chiar dezvoltarea unor structuri academice de specialitate, corespunzătoare însă unor modele internaţionale, acolo unde acest lucru aduce avantaj competitiv!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: