Prima pagină > Educaţie şi Cercetare, Social şi Politic > Gala Foreign Policy România-2015

Gala Foreign Policy România-2015

În data de 3 martie 2015 a avut loc în Bucureşti Gala Foreign Policy România, în care au fost nominalizaţi 100 de oameni şi idei care mişcă ţara în direcţia bună (vezi editorialul din Foreign Policy România AICI).

Între cei 100, la partea de cercetare au fost menţionaţi Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (vezi AICI formatul din Foreign Policy România), toţi laureaţii premiilor Ad Astra ediţia 2014, Academia Atlantykron şi o serie de alţi cercetători români remarcabili din ţară şi străinătate (Viviana Grădinaru, Mirel Bănică, Rada Mihalcea, Dan Vodnar, Rareş Urdea, Bogdan Andrei Pop, Bogdan Mursa).

Din cei 100, unii au primit şi câte un premiu suplimentar, după cum urmează:

  1. Premiul Special- Preşedintele Klaus Iohannis
  2. Politică/politici – Emil Moise, profesor
  3. Politică internaţională – Nicolae Ciucă, general
  4. Economie/social – Ionuţ Pătrăhău, manager şi Sergiu Stoica – neurochirug
  5. Social – Vlad Voiculescu (MagiCamp)
  6. Educaţie – Liceul Lauder-Reut din Bucureşti
  7. Cercetare/inovaţie – Daniel David, psiholog
  8. Cultură – Cristian Presură, fizician
  9. Media – Teodora Migdalovici (şcoala de creativitate)
  10. Idei/proiecte – Sebastian Buhai, Mihai Copaciu, Cosmin Iluț, Cristian Litan (ERMAS)
  11. Cariere – Mircea Maliţa, academician/diplomat şi Alex Găvan, alpinist

De asemenea, pe lângă cei 100, au fost remarcaţi Think Tank-ul G3A (vezi AICI formatul din Foreign Policy România), Departamentul de Oncogenetică din Iaşi şi o serie de cercetători (Andrei Mihalca, Andrei Alexandrescu şi Corneliu Birtok Băneasă).

Subsemnatul am fost nominalizat între cei 100 şi am primit premiul pentru cercetare/inovaţie pentru (1) cercetările legate de psihologia poporului român şi (2) activitatea de politică a ştiinţei (vezi AICI formatul din Foreign Policy România).

În sinteză, în legătură cu prima temă pot spune/am spus la Gală că:

  1. Se doresc astăzi multe politici naţionale şi proiecte de ţară;
  2. Nu cred însă că putem avea astfel de proiecte de ţară eficiente dacă acestea nu se construiesc pe profilul psihologic al oamenilor ţării respective, profil pe care, sigur, apoi îl pot chiar stimula să se îmbunătăţească, acolo unde este nevoie;
  3. Nu am riscat în timpul scurt pentru discurs concluzii detaliate, spunând doar că:
    1. Românii se cred (autostereotipuri) altfel decât sunt (realitatea din profilul de suprafaţă) şi de aici rezultă adesea iluzii pozitive;
    2. Românii se cred (autostereotipuri) însă destul de similar de cum pot să fie (potenţialul din profilul de adâncime);
    3. Aşadar, una din miza lucrării este să discute ce politici socio-culturale trebuie să avem astfel încât potenţialul să devină realitate;
  4. Lucrarea va apărea în această primăvară/vară la Editura Polirom.

În legătură cu tema a doua, am exprimat detaliat ideile din sinteza de mai jos în multe articole/interviuri anterioare:

  1. Problemele din mediul academic românesc sunt doar aparent complicate; dacă înţelegi profilul psiho-cultural al ţării, atunci lucrurile sunt foarte clare;
  2. România se află într-o schimbare de paradigmă, la nivel general şi în mediul academic;
  3. Paradigma veche este una a colectiviştilor (vezi modelului colectivist al lui Hoefstede). În această paradigmă adesea indivizii sunt mai nesiguri personal/psihologic şi/sau profesional, astfel încât se coalizează în colective şi grupuri pentru a se susţine unii pe alţii. Identitatea şi stima de sine sunt definite aşadar în termeni de grup, nu de individ. Aceste colective sunt mai închise la nou şi autoprotective şi, uneori, în varianta lor negativă (fără să însemne că se ajunge cu necesitate aici), pot genera uşor găşti şi clanuri unde înfloresc rapid corupţia şi complicităţile. Oricine iese din front cu ceva diferit, fără acordul grupului, este o ameninţare şi devine inamic/pericol;
  4. Paradigma nouă este una a independenţilor/autonomilor (vezi modelul individualist al lui Hoefstede). În această paradigmă indivizii sunt puternici şi autonomi, stând pe picioarele lor atât personal/psihologic cât şi profesional. Identitatea şi stima de sine sunt definite aşadar individual, nu în funcţie de grup. Atunci când se solidarizează, o fac voluntar şi generos (neegoist şi nedefensiv), generând comunităţii puternice şi societăţi moderne; solidaritatea independenţilor/autonomilor este formidabilă, fiind calea regală spre democraţie şi civilizaţie;
  5. În afară de Portugalia, Grecia şi Bulgaria, toate ţările Uniunii Europene au un profil psiho-cultural independent/autonom (non-colectivist). Aşadar, ne place sau nu, şi eu spun direct lucrurile pe care alţii le evită: o integrare europeană bună presupune pe termen mediu şi schimbarea profilului psiho-cultural al României, de la colectivism la independenţă/autonomie individuală. Aşadar, este o mişcare de la colectivul oamenilor dependenţi unii de alţii, mai puţin deschişi spre inovaţie şi progres, la comunitatea solidară, creatoare de valori şi instituţii sociale moderne, a oamenilor independenţi/autonomi! Oare suntem suficient de inteligenţi şi patrioţi să înţelegem asta, să nu ne opunem şi să ajutăm la schimbare astfel încât aceasta să fie în termenii care ne avantajează? La bază, noi românii suntem independenţi/autonomi, dar istoria veche, mai nemiloasă cu noi ca oportunitate de autodeterminare, ne-a colectivizat, iar comunismul a accentuat apoi acest lucru;
  6. În România, generaţia de peste 55 de ani din mediul academic este dominant colectivistă, cu excepţia unor seniori mai luminaţi din Academia Română şi/sau din marile universităţi ale ţării, mulţi din aceştia (nu toţi) fiind foşti bursieri Humboldt şi/sau Fulbright.
  7. Generaţia sub 35 de ani din mediul academic şi diaspora ştiinţifică românească sunt dominant formate din indivizi independenţi/autonomi, capabili să stea academic pe picioarele lor şi/sau tinzând spre asta;
  8. Generaţia mea, între 35 şi 55 de ani, este mixtă. Aici se dă lupta pentru modernizarea mediului academic românesc! Colectiviştii sunt astăzi în ofensivă. Mentalitatea psiho-culturală colectivistă domină ministerul de resort şi organismele academice naţionale (doar CNCS-ul stă uşor mai bine) şi, sub lozinca că se corectează excesele legilor existente – şi unele lucruri chiar merită corectate –, se face de fapt o restauraţie la nivelul anului 2004 (vezi spre exemplu cum se anulează şcoala doctorala ca structură academică departamentală). Moderniştii care se găsesc în aceste organisme nu au nicio şansă, fiind în minoritate. Independenţii/autonomii există în marile universităţi ale ţării şi în Academia Română, dar aceştia sunt majoritari mai ales în societatea civilă (mai profesionalizată) (ex. Ad Astra, EduCer, FAR, România Curată, etc.) şi în diaspora ştiinţifică românească. Dar nu ştiu dacă cei din societatea civilă se mai pot mobiliza aşa cum o făceau când ne apăsa modelul academic din 2004. Sunt obosiţi, dezamăgiţi, hăituiţi şi nu cred că mai pot ţine mult timp baricada. Nu îmi este clar acum nici cât poate diaspora ştiinţifică să ajute, în condiţiile în care în ţară pierdem teren în mediul academic în faţa colectivismului. Dacă proiectul de ţară promis de Preşedintele Klaus Iohannis nu vine repede, bătălia în mediul academic se pierde, trebuind să aşteptăm încă o generaţie, astfel încât abia generaţia celor de sub 35 de ani ne va duce în normalitatea europeană. Mediul academic este motorul dezvoltării societăţilor moderne. Aşadar, dacă se pierde bătălia pentru mediul academic atunci se amână însăşi modernizarea ţării. Lupta nu este încă pierdută, dar baricada se ţine cu greu şi ajutorul trebuie să vină repede!

P.S. Când spun colectivişti nu o spun în sens peiorativ; acesta este termenul din literatura de specialitate.

Anunțuri
  1. Dan Vodnar
    5 Martie 2015 la 10:58 pm

    Felicitari!!!

  2. 10 Martie 2015 la 11:39 am

    Susțin și eu modelul ”independenţilor/autonomilor” căci fără dezvoltare vocațională, și fără curajul asumării propriei autenticități, nu există evoluție în niciun plan al vieții (fizic, personal, mental, emoțional, spiritual, relațional, familial, profesional, financiar, educațional, politic, social, etc).

    Există doar uniformizare, depersonalizare, înstrăinare de valori și modele viabile, constrângeri rigide, condiționări, dogme, dependențe și atașamente mentale, induse prin însămânțarea fricilor în percepția minții colective (prin teama de insecuritate și insuficiență) – menite toate să nimicească conștiința individului prin depersonalizarea sa, conducându-l la pierderea stimei de sine și a identității sale.

    Fără ca individul să-și asuma propria identitate și autenticitate, conștiința adormită a minții colectivă, va stimula doar materializarea mediocrității și a coșmarului ”formelor gând”, golite de conținut (ca produs al minții dominate de frici).

    Printr-o astfel de atitudine de ”colectivizare a minții” și de preluarea controlului asupra conștiinței colective (prin programare supra-nevoilor – inducerea nemulțumirilor, a insuficienței a fricilor – și atrofierea aptitudinilor si abilităților de a le împlinii) – cei ce ne conduc destinele, vor continua să contamineze mințile (cu falsa cunoaștere ”copy paste”) încă ”necontaminate” cu ipocrizie, fățărnicie, lăcomie, nesimțire, tupeu, șarlatanism de idei, non-valoarea, non-cultura, non-intelectualitate, non-gândirea, non-rațiunea, fanatismul ideologic, dogmatic etc.

    Prin acceptarea globalizată a ”colectivizarea minții” și prin supunerea individuală la ea, prin ”externalizarea” inconștientă a facultății de gândire sau prin abandon mental, emoțional și spiritual al propriei independențe, identități, autonomii și autenticități (vocaționale, emoționale, intelectuale și spirituale) – compromisurile non-constructive și resemnarea, vor duce prin eschiva schimbării și non-asumare, doar la atrofierea capacității ființei de a gândi în mod conștient, independent și autonom. sk

  3. Hermandecrocu
    21 Martie 2015 la 11:59 pm

    Si astfel, inaintand cu pasi marunti,nesiguri,timorati, depersonalizati,aplatizati la nivelul unor conceptii vetuste, bezmetici in nebuloasa colectivismului,scapam din mana sansa generatiei tinere,mature,bine pregatite ,de a fi folositori progresului stiintei prin afirmarea potentialului creativ individual,fara putinta de a ne aduce aportul la cresterea prestigiului stiintific,este o detestabila ipostaza si o veritabila frana dezvoltarii si irosire de timp creativ!

  1. 6 Martie 2015 la 12:25 am
  2. 3 Decembrie 2015 la 11:30 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: