Acasă > Educaţie şi Cercetare, Social şi Politic > Gala Profesorului Bologna – ANOSR

Gala Profesorului Bologna – ANOSR

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a început cu ani mulţi în urmă un demers foarte bun legat de „Gala Profesorului Bologna„. Cu ocazia acestui eveniment, ANOSR solicită anumite puncte de vedere celor care au fost incluşi în gala acesta în anii trecuţi. Eu am mai fost invitat şi am mai scris astfel de texte. Am făcut-o cu plăcere şi acum, deoarece cred ferm că înclinarea balanţei spre modernizarea mediului academic românesc poate să fie făcută de studenţi, noi, cadrele didactice, ţinându-ne în şah, într-un echilibru instabil între modernişti şi colectivişti (vezi AICI pentru a înţelege această distincţie).

Deşi uneori (mai rar, este drept) mai am păreri diferite de cele ale reprezentanţilor studenţilor – dar şi în acest caz dezbaterea de idei se face mereu în aceeaşi paradigmă modernă -, la mize mari (paradigma modernă vs. paradigma veche) mereu am gândit la fel şi apreciez mult activitatea ANOSR în promovarea valorilor emancipative în mediul academic românesc.

TEXT

Un profesor universitar trebuie să înţeleagă că mediul academic nu este al său, ci mediul academic este al unei comunităţi formate din profesori şi studenţi. Acestea fiind spuse, nu înseamnă că profesorii şi studenţii au acelaşi rol. Ei ar trebui să aibă obiective academice comune, iar apoi fiecare, cu rolul său, trebuie să-şi aducă contribuţia la atingerea acestora.

Aşadar, pentru mine un profesor bun nu este cel care face ce şi cum doreşte el, iar studenţii trebuie să se adapteze intereselor sale. Dar după mine un profesor bun nu este însă nici cel care se adaptează nevoilor studenţilor, oricare ar fi acestea, deoarece asta nu duce la dezvoltarea potenţialului studenţilor, ci la ancorarea lor în nivelul la care sunt. Pentru mine un profesor bun este acela: (1) care are o agendă academică explicită, derivată din expertiza sa de top şi congruentă cu modelele internaţionale,  propusă studenţilor şi agreată raţional în comun cu aceştia şi (2) care îi stimulează pe studenţi să aibă nevoi noi, emancipative, similare celor pe care le au colegii lor de la cele mai avansate universităţi din lume.

Pentru mine un reprezentant responsabil al studenţilor nu trebuie să aibă un profil similar unui lider sindical tradiţionalist (că sunt şi lideri sindicali moderni), a cărui singură misiune este păstrarea şi dobândirea a cât mai multor drepturi protective, adesea în conflict cu valorile academice moderne. Dar nu este nici acela care este un servant al conducerii universităţilor, aservit de profesori prin diverse mijloace şi folosit apoi pentru votul care urmează (ex. la senat/rectorat/decanat) şi/sau în disputele uneori bolnăvicioase dintre anumite cadre didactice. Un reprezentat modern al studenţilor este un intelectual asertiv şi politicos, care, în relaţia permanentă cu comunitatea studenţească pe care o reprezintă,  urmăreşte atât păstrarea şi obţinerea de cât mai multe drepturi emancipative pentru colegii săi studenţi, cât şi stimularea dezvoltării academice a comunităţii de studenţi pe care o reprezintă; nu în ultimul rând, mă aştept să devină parteneri activi ai profesorilor la dezvoltarea comunităţii lor academice.

Eu am mai spus în diverse articole că nu cred în „învăţământul centrat pe student”, mai precis în modul în care a fost pervertită această sintagmă în unele zone academice. Cândva învăţământul a fost (şi încă este în anumite segmente) „centrat pe profesor”, şi a nu fost bine! Aşadar, nu cred că este bine să trecem acum în cealaltă extremă, de a-l „centra pe student”, păstrând mecanismele proaste, dar schimbând doar actorii (de la „profesor” la „student”). Avem nevoie de o cale înţeleaptă, în care profesorul şi studentul trebuie să fie parteneri, fiecare cu rolul său specific, definit prin expertiză/competenţe şi nevoi/interese, în (1) actul academic de generare de cunoaştere, (2) formare de buni profesionişti şi cetăţeni şi (3) de dezvoltare a universităţii.

Atunci când profesorii şi studenţii vor avea în mod majoritar profilul pozitiv descris mai sus, vom deveni o comunitate puternică, iar mediul academic românesc unul performant. Dar până atunci mai avem de lucru. Într-un articol din România Curată scriam despre conflictul civilizaţiilor în mediul academic românesc şi de faptul că eu cred că ne aflăm într-o fază de „revoluţie paradigmatică”. ANOSR şi studenţii, având adesea, statistic vorbind, un spirit modernist mai dezvoltat ca cel al majorităţii profesorilor, pot inclina acum şi decisiv balanţa bătăliei în direcţia modernizării cât mai rapide a mediului academic românesc; altfel, abia copiii lor vor intra într-un astfel de mediu normal, ei rămânând din nou o generaţie de sacrificiu.

Felicit ANOSR pentru ceea ce face în promovarea valorilor emancipative!

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: