Acasă > Despre Psihologie, Educaţie şi Cercetare > Despre psihologia românilor. Avanpremiera II a lucrării Psihologia poporului român (de Daniel David)

Despre psihologia românilor. Avanpremiera II a lucrării Psihologia poporului român (de Daniel David)

UPDATE – Metodologie + (pentru mai multe detalii vezi AICI)

Acest update descrie mai detaliat metodologia utilizată în textul de mai jos. În general, am comparat atributele psihologice (şi unele psiho-sociale) ale românilor descrise în textul de mai jos (în eşantioane reprezentative naţional şi/sau de convenienţă) cu cele ale altor popoare/culturi/ţări, comparaţia de referinţă fiind cea cu SUA. Am ales SUA deoarece este unul din modele de referinţă pentru democraţiile lumii moderne, o ţară la care ne raportăm frecvent ca model. Utilizarea SUA ca element de referinţă în astfel de studii apare şi în alte lucrări (ex. Terracciano şi colab., 2005).

În demersul empiric am utilizat date culese de noi în cadrul acestui demers, pe care le-am agregat doar dacă existau astfel de agregări anterioare pentru alte popoare/culturi de referinţă (ex. SUA), având astfel o justificare ştiinţifică a agregării. Am utilizat date deja agregate în publicaţii ştiinţifice (analizate până în ianuarie 2015), asupra cărora am făcut analize secundare de date (ex. analiza mediilor latent/observate, calcularea semnificaţiei statistice şi a mărimii efectului, etc.) sau pe care le-am integrat direct cu alte constructe în profil; aşadar, aici agregarea statistică a trecut deja testul comunităţii ştiinţifice. Pentru interpretarea psihologică a profilului am considerat doar acele diferenţe care s-au dovedit  semnificative statistic (p<0.05), cu o mărime a efectului (Cohen’s d) mai mare ca 0.35, pentru fiecare din aspectele psihologice incluse în concluziile textului de mai jos.

Distincţia dintre profilul de adâncime şi cel de suprafaţă pentru un atribut psihologic a fost utilizată acolo unde: (1) exista această distinctie în teoria analizată sau (2) a putut fi aplicată ca urmare a faptului că atributul se bazează în definirea lui pe analize factoriale; altfel spus, factorii ca variabile latent identificate statistic (profilul de adâncime) explică variabilitatea unor variabile manifeste (profilul de suprafaţă). Pentru o ilustrare mai clară a acestei distincţii vezi AICI în cazul instrumentului NEO PI-R.

În demersul fenomenologico-hermeneutic am utilizat 305 participanţi, ordinea atributelor fiind determinate prin procedura standard (ex. analiza frecvenţei, indicele de accesibilitate mnezică); alte analize (ex. saturaţia) au urmat procedura standard de stabilire a stereotipului. Aceste rezultate s-au raportat la alte analize ale stereotipurilor pe eşantioane representative national, citate în text.

Referinţe:

Terracciano şi colab. (2005). National character does not reflect mean personality trait level in 49 cultures. Science, 310, 96.

TEXT

Acest text este o formă needitată a textului prezentat în Revista Sinteza (martie 2015 – Obsesia Imaginii), text publicat cu titlul „Despre psihologia românilor„. Revista Sinteza este o revistă de cultură şi gândire strategică. Textul este a doua avanpremieră a lucrării „Psihologia Poporului Român. Profilul Psihologic al Românilor”, care va apărea în prima jumătate a acestui an la Editura Polirom (pentru prima avanpremieră vezi AICI).

Despre psihologia românilor. Scurte consideraţii.

Simplu spus, analizată ştiinţific, psihologia românilor poate fi abordată în mai multe paradigme: (1) cum suntem (profilul psihologic de suprafaţă); (2) cum am putea fi (profilul psihologic de adâncime/potenţialul pe care îl avem); (3) cum credem că suntem (autostereotipuri); (4) cum cred alţii că suntem (heterostereotipuri) şi (5) cum vrem să fim (modelul psiho-cultural ideal).

Pentru a înţelege corect profilul psihologic al românilor am analizat toate studiile de specialitate publicate până în ianuarie 2015 pe această temă şi am demarat o serie de studii proprii. Totalul subiecţilor care au intrat în studiile analizate/derulate de noi depăşeşte 50000 de români, din diverse zone ale ţării, cu vârste de la 2 ani la +80 (multe analize fiind pe eşantioane reprezentative naţional). Nu intru aici în aspecte metodologice care vor fi descrise detaliat în lucrarea indicată mai sus (David, în pregătire). Spun doar că stereotipurile se referă la credinţe despre generalizarea unor atribute la un grup de indivizi (ex. „Germanii sunt muncitori.”). De obicei, aceste credinţe/generalizări se bazează pe experienţe limitate şi/sau exemplare ilustrative, astfel încât adesea nu sunt adevărate, fără ca asta să însemne că unele stereotipuri nu pot fi adevărate şi/sau nu pot conţine elemente de adevăr. În fine, mai adaug că profilul psihologic al românilor este unul statistic, care nu poate fi aplicat la un individ, ci poate fi utilizat în situaţii în care se doreşte a se face politici publice şi proiecte relevante pentru ţară şi/sau grupuri mari.

Voi formula în continuare doar concluziile de bază cu referire la psihologia românilor (pentru detalii vezi David, în pregătire):

I. Demersul empiric/pozitivist-pragmatic

  • Cum suntem (profilul psihologic de suprafaţă) şi de ce am ajuns aşa.

Profilul psihologic de suprafaţă este în unele segmente incomplet dezvoltat, neexprimând potenţialul pe care îl avem. Astfel, potenţialul ridicat pentru inteligenţa cognitivă/emoţională, creativitate şi  învăţare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensivă, susţine uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie, etc.). Comportamentul este unul care nu se supune uşor normelor şi regulilor. Pe de altă parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potenţialul), ceea ce ne face competitivi în muncă; într-adevăr, dacă condiţiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea se traduce şi în performanţă (ex. vezi performanţa românilor din străinătate în mediul academic). Munca (ca modalitate de afirmare socială), familia (contextul siguranţei) şi religiozitatea (care ne dă sens şi semnificaţie în viaţă) sunt cele trei reperele majore care definesc viaţa românilor. Acestea sunt constrânse de o trăsătură cardinală a românilor, şi anume neîncrederea în oameni; aceasta se generalizează de la străini la cunoscuţi/prieteni, excepţie făcând familia unde, dimpotrivă, compensăm cu o încredere foarte mare.

Acest profil psihologic de suprafaţă derivă din modul în care mediu socio-cultural interacţionează cu profilul psihologic de adâncime. Sub aspect psiho-cultural românii caută puterea socială, dar în mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste în care nu dă bine să arăţi că vrei să ieşi din rând, îşi ascund această dorinţă sub masca modestiei şi sacrificiului pentru alţii (ex. „eu nu aş vrea puterea, dar oamenii îmi solicită asta…”). Apoi, utilizarea puterii se face într-o paradigmă feminină, caracterizată prin discuţii şi căutarea consensului. Dar din cauză că cinismul social şi scepticismul sunt ridicate, adesea aceste discuţii spre consens sunt grevate de certuri/neînţelegeri, nu se ajunge la planuri concrete, iar leadership-ului adesea i se refuză respectul cuvenit (ex. carisma/valoarea). O cultură colectivistă este caracterizată de neîncrederea în străini, neîncredere care la români, amplificată de un nivel scăzut de autodeterminare şi spirit civic, aşa cum spuneam, s-a generalizat într-o neîncredere cronică, inclusiv asupra cunoscuţilor. Cultura românilor promovează heterodeterminarea (influenţa tradiţiei/religiei), în dauna autodeterminări (autonomie în decizie), şi a pragmatismului (interesul personal), în dauna spiritului civic. Românii au un stil cultural represiv şi evitativ, ceea ce îi face să fie defensivi. Defensivitatea se poate exprima în complexe de inferioritate şi/sau, dacă acestea sunt compensate, în complexe de superioritate. În ceea ce priveşte complexele de inferioritate spre exemplu, românii au aspiraţii similare ţărilor vestice (ex. SUA), dar adesea sunt mai neîncrezători că le pot realiza şi se simt mereu datori să facă auto şi heterocomparaţii cu alţii mai buni pentru a se valida. Românii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolenţă (bunăvoinţă, preocuparea pentru binele celor cunoscuţi), hedonism (căutarea plăcerii), stimulare (căutarea noului) şi autodeterminare (autonomie/independenţă), dar aparent, pentru a face o impresie bună, se pot prezenta ca acordând importanţă acestor valori. Foarte interesant, la români universalismul este secundar benevolenţei, ceea ce înseamnă că preocuparea pentru bine altora nu depăşeşte la români zona familiei şi ajunge uneori maxim până la persoanele pe care le cunosc. Asta arată un individualism egoist care nu este opus colectivismului, ci îl poate fundamenta în forme foarte specifice (ex. familial); opus colectivismului este individualismul benevolent şi universalist. Românii au însă scoruri ridicate la realizare (a arăta că sunt competenţi), putere (a obţine statut social) şi conformism (la normele existente). Interesant, scorurile la tradiţie şi securitate sunt astăzi la un nivel mediu (dar uneori sunt exacerbate pentru a face o impresie bună). Probabil că tradiţia este văzută în prezent mai ales ca nevoie, românii fiind gata a renunţa la ea dacă nu mai aduce un beneficiu sau dacă apare altceva mai bun (aşa cum au făcut dealtfel majoritatea popoarelor). Foarte probabil că securitatea a fost un factor important în influenţarea normelor socio-culturale a românilor mai ales în trecut, dar aceste norme socio-culturale derivate din nevoia de securitate se perpetuează astăzi, deşi în prezent securitatea este mai bine asigurată (ex. prin intrarea în NATO şi UE). Autonomia are un statut interesant la români. Atunci când este evaluată ca opinie, românii se consideră la fel de autonomi ca americanii şi turcii; chinezii, germanii şi spaniolii se simt cei mai autonomi, iar ruşii şi ucrainienii se simt cei mai puţin autonomi. Când este evaluată ca atitudine (ex. direct, în cadrul valorilor emancipative, şi/sau în forma autodeterminării sau conformismului), autonomia românilor este mai scăzută. Aşadar, luând în calcul şi situaţia chinezilor, opinia românilor ar putea reflecta aici mai degrabă modul în care cred şi/sau îşi doresc aceştia să fie, decât situaţia în care sunt cu adevărat. Relaţia românilor cu religia este foarte interesantă. Aşa cum am spus mai sus, sfidarea, îndoiala şi relativismul sunt mai scăzute iar conformismul crescut, ceea ce îi face predispuşi spre supunere la dogme (în acest caz religioase). Într-adevăr, românii au un nivel crescut de religiozitate şi văd religia ca foarte importantă în viaţa lor (au încredere foarte mare în biserică). Deşi sunt foarte încrezători în dezvoltarea ştiinţifică (ex. în dezvoltare tehnologiei; în universităţi), dacă ştiinţa s-ar ciocni cu religia, 50.2% dintre români ar alege religia. Dar religia este văzută echilibrat: (1) nu doar ca normă/ceremonie religioasă, ci şi ca mijloc de a face bine oamenilor şi (2) nu doar ca făcând sens pentru viaţa de apoi, ci şi ca făcând sens (a ajuta) în viaţa de acum.

Pe termen lung, transgeneraţional, aceste elementele din profilul psihologic de suprafaţă pot fi asimilate în profilul psihologic de adâncime

  • Cum am putea fi (profilul psihologic de adâncime).

Profilul psihologic de adâncime, potenţialul pe care îl avem, este unul la nivelul altor ţări/culturi moderne şi democratice, astfel încât, prin prisma acestui profil, românii sunt perfect integrabili în lumea modernă (UE, NATO, etc.). Acest profil derivă din interacţiunile mediului socio-cultural, ecologic şi biologic/genetic, susţinând apoi aceste medii. Astfel, avem potenţial ridicat (ex. comparabil cu francezii, britanicii, americanii) pentru inteligenţa cognitivă/emoţională, creativitate şi  învăţare. Structura de personalitate permite atât expresii pozitive cât şi negative, depinzând de noi pe care le modelăm socio-cultural.

Este o neşansă extrem de mare că mediul socio-cultural din ţară nu ne permite exprimarea şi valorificarea potenţialului pe care îl avem în profilul psihologic de suprafaţă; adesea românii trebuie să meargă în ţări aşezate ca să exceleze şi să-şi poată realiza potenţialul bun pe care îl au. Această opoziţie reală între potenţial bun-valorificare deficitară, apare şi în percepţiile românilor bazate pe analize de etnopsihologie, ca autostereotip naţional (vezi Iacob, 2003).

II. Demersul fenomenologico-hermeneutic sau despre stereotipuri

  • Cum credem că suntem şi de ce credem aşa.

Acest demers generează mai ales autostereotipuri ale românilor. Avem o părere bună despre noi, considerând că suntem persoane „calde” (ex. primitoare/ospitaliere/tolerante/altruiste, etc.) şi „inteligente” (ex. inteligente/creative/cu abilităţi peste medie, etc.). Cinstea, care apărea ca o caracteristică autoatribuită importantă a românilor atât în analizele din 1988 cât şi în cele din 1993 (vezi Chelcea, 1994), începe să dispară în analizele din 2005 şi 2007 (vezi Glăveanu, 2007) şi nu ocupă o poziţie importantă nici în analizele noastre din 2014/2015. Personalitatea este considerată ca una pozitivă, cu umor, compensând comportamentele mai negative (ex. indisciplina), pe care le contextualizăm, definindu-le nu ca o caracteristică stabilă, ci una situaţională. Ne vedem astăzi ca alternând între (a) individualism (mai egoist) vs. colectivism, (b) perseverenţă (mai ales din interes şi/sau încăpăţânare) vs. neperseverenţă/autodisciplină scăzută şi (c) autonomie vs. gregarism. Această imagine dominant pozitivă este absolut necesară din punct de vedere psihologic pentru a ne forma stima de sine-imaginea/identitatea socială/predictibilitatea/justificarea prezentului, ţinând cont de faptul că profilul de suprafaţa nu este foarte încurajator în acest sens. Elementele negative din această imagine apar doar pentru a da credibilitate aspectelor pozitive, fiind de asemenea atenuate: (a) individualismul, deşi prezentat ca egoist, este extins pentru a include şi familia (automat devenind astfel „grijă pentru familie”) şi (b) neperseverenţa/autodisciplina scăzută poate fi oricând depăşită, dacă „ne interesează ceva” şi/sau dacă „vream noi neapărat asta”. Scurt spus, ne considerăm ospitalieri, inteligenţi, cu simţul umorului,  patrioţi, adaptaţi/bine orientaţi şi prietenoşi; recunoaştem că în comparaţie cu atributele de mai sus, onestitatea, autodisciplina/conştiinciozitatea şi educaţia sunt mai scăzute (vezi şi David, în pregătire; Hunyady, 2003).

În principiu astfel de atribute apar şi în cercetări mai vechi (vezi Chelcea 1994; Glăveanu, 2007), cu anumite nuanţe în ceea ce priveşte poziţia lor în cadrul autostereotipului (pentru o analiză vezi   Glăveanu, 2007). Spre exemplu, în sondajul IRSOP din 2005 (apud Glăveanu, 2007), ordinea atributelor pozitive din autostereotip este următoarea: ospitalitate (19%), hărnicie (10%), inventivitate (10%) şi religiozitate (9%), iar cele negative sunt delăsarea (10%), dezbinarea (10%), neseriozitatea (10%) şi egoismul (9%).

O subcategorie a acestui punct 3 se referă la cum cred alţii că suntem. Acest demers generează mai ales heterostereotipuri faţă de români. Sunt puţine studii riguroase de acest tip cu referire la români. Încerc însă o sinteză a concluziilor la care am ajuns. Alţii ne văd mai ales patrioţi şi adaptaţi/bine orientaţi, dar restul autostereotipurilor noastre de mai sus sunt minimizate de aceştia. Mai recent, românii sunt asociaţi cu Dracula/vampiri,  mai ales în SUA şi cu comportamente antisociale mai puţin conştiincioase, mai ales în Europa de Vest. Interesant, partea de lipsă de conştiinciozitate din heterostereotipurile faţă de români este recunoscută şi în autostereotipurile românilor.

O altă subcategorie a acestui punct se referă la cum credem că sunt alţii (heterostereotipuri ale românilor). Aşadar, cum îi văd românii pe ceilalţi (după David, în pregătire; Hunyady, 2003)?:

  1. Americanii – puternici, populari/cu umor, patrioţi;
  2. Britanicii – inteligenţi/educaţi, oneşti, patrioţi;
  3. Chinezii – patrioţi, oneşti, muncitori, inteligenţi;
  4. Francezii – patrioţi, inteligenţi/educaţi, boemi;
  5. Germanii – muncitori, oneşti, inteligenţi;
  6. Maghiarii – patrioţi, adaptaţi/bine orientaţi, asertivi/hotărâţi;
  7. Ruşii – patrioţi, adaptabili/bine orientaţi, asertivi/hotărâţi.

Românii îi preferă pe britanici, americani şi francezi, apoi pe germani, şi mai la urmă pe maghiari şi ruşi (după Hunyady, 2003).

Analizând comparativ autostereotipurile şi heterostereotipurile românilor, rezultă lucruri interesante. Spre exemplu, Glăveanu (2007) arată că bucureştenii îi văd mai pozitiv pe europeni decât pe români, ceea ce confirmă şi analiza IRSOP din 2005 (apud. Glăveanu 2007) care arată că românii în general îi văd pe europeni mai favorabil decât se văd pe ei înşişi. Ca alt exemplu, în general, noi îi vedem pe maghiari mai pozitiv decât ne văd aceştia pe noi, dar nu atât de pozitiv pe cât ne vedem noi pe noi. Mai concret, noi îi vedem pe maghiari mai inteligenţi decât ne văd aceştia pe noi, dar nu atât de inteligenţi pe cât ne vedem noi pe noi (vezi Hunyady, 2003).

La aceste analize se pot adăuga şi auto şi heterostereotipurile proiectate: „cum cred alţii că ne credem”, „cum credem că se cred alţii”, „cum credem că ne cred alţii” şi „cum cred alţii că îi credem”, despre care nu voi vorbi însă aici pentru a nu complica acest scurt text; am vrut însă să le menţionez existenţa.

III. Proiecţie în viitor

  • Cum vrem să fim (modelul psiho-cultural ideal)

Diferenţele dintre „cum suntem”/„cum putem fi”, pe de o parte, şi „cum credem că suntem”/„cum cred alţii că suntem”, pe de altă parte, sunt generatoare de stres psihologic, stres care la rândul său întăreşte mecanismele de apărare care menţin discrepanţa (David, 2012). Se intră astfel într-o cerc vicios, care ne menţine în starea defensivă.

Modelul psiho-cultural ideal al românilor – cum vrem să fim – este definibil în proiecţia lor psihologică: „cum cred că sunt”. Vestea bună este că deşi românii „se cred” aşa „cum nu sunt”, totuşi „se cred” aşa „cum ar putea să fie”. Aşadar, aş spune că proiecţia lor – „cum se cred” – nu reprezintă o iluzie pozitivă, ci un optimism realist. De aceea, în cazul românilor există o şansă foarte mare pentru dezvoltare şi evoluţie în direcţia unui model psiho-cultural ideal.

Cum ar trebui să arate acest model psiho-cultural ideal? Simplu spus, să creeze cetăţeni inteligenţi, creativi, adaptabili social, cu un bagaj de cunoştinţe declarative şi procedurale vast, cu o personalitate care susţine comportamente prosociale (ex. altruism/deschidere spre oameni/optimism/empatie, etc.). Aş vrea să văd nişte cetăţeni autonomi/independenţi, capabili de o solidaritate socială formidabilă, generoasă, specifică societăţilor individualiste creatoare de instituţii sociale moderne, dincolo de comunitatea colectiviştilor născută din siguranţa în comun a unor cetăţeni nesiguri pe ei (care în România  a generat adesea „clanuri” şi „găşti”). Toate acestea vor putea susţine apoi o sănătate psihică şi fizică bună, cu impact pozitiv asupra creşterii speranţei de viaţă şi a fericirii. Dezvoltarea acestei componente psihologice poate să fie parte a unui proiect de ţară, prin care România să nu fie doar o ţară care a aderat la spaţiul european, ci una bine integrată în acest spaţiu.

Predicţia mea este că făcând o politică educaţională, socio-culturală şi economică înţeleaptă – dar chiar şi în ciuda acestora, ca urmare a presiunii administrativ-economice a UE (şi a infuziei de capital din UE) şi a tinerilor români din ţară şi diasporă -, România va fi nu doar o ţară care a aderat la spaţiul european, ci una perfect integrată şi performantă în acest spaţiu. Ce se va mai păstra din profilul  psiho-cultural actual (ex. profilul psihologic de suprafaţă)? Eu cred că puţin, deoarece, ca esenţă (în profilul psihologic de adâncime), românii sunt integraţi în cultura europeană, doar că au fost opriţi în drumul lor de blocajele istoriei, ultimul fiind perioada comunistă. Cât de repede se poate face tranziţia astfel încât profilul psihologic de adâncime să devină unul de suprafaţă? Depinde de cât de repede se pot coaliza indivizii-cetăţenii autonomi pentru a crea reţele sociale moderne care să înlocuiască ca influenţă comunitatea colectiviştilor. Ţinând cont de contextul european în care ne-am integrat, cred că maximum o generaţie (20 de ani) va face tranziţia definitiv, dar speranţa este că schimbarea se poate întâmpla în anumite segmente (ex. economice, academice, etc.) şi mai repede, ca să nu mai avem generaţii de sacrificiu.

Referinţe selective:

Chelcea, S. (1994). Personalitate şi societate în tranziţie. Editura Ştiinţificã şi Tehnicã, Bucureşti.

David, D. (în pregătire). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor. Editura Polirom, Iaşi.

David, D. (2012). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Editura Polirom, Iaşi.

Glăveanu, P.V. (2007). Românii şi statutul de cetãţean european: apartenenţe identitare şi reprezentãri stereotipe ale bucureştenilor. Psihologie Socială, 19, 64-83.

Hunyady. G. (2003). Stereotypes during the decline and fall of communism. New York- Routledge.

Iacob, L.M. (2003). Etnopsihologie şi imagologie. Editura Polirom, Iaşi.

 

  1. Dorin
    30 Martie 2015 la 7:22 pm

    Excelenta initiativa. Felicitari! Asteptam volumul de la Polirom.

  2. cornel
    30 Martie 2015 la 9:03 pm

    Aveti intreaga mea consideratie pentru intreprinderea Dumneavoastra. Cred ca este contributia semnificativa adresata postum marelui Constantin Radulescu Motru, respect.

    • 30 Martie 2015 la 11:02 pm

      Da, este si un tribut adus academicianului Constantin Radulescu-Motru.

  3. Roxana Bojariu
    30 Martie 2015 la 10:56 pm

    Sunt surprinsa de întreprinderea dvs. Nu sunt specialista, dar impresia mea e ca variabilitatea interpersonala este cu mult prea mare, comparativ cu specificitati nationale, intr’o lume globalizata, ca sa puteti identifica o psihologie pe criterii etnice. Putem vorbi de analize sociologice, antropologice, dar oare se pot identifica psihologii ale popoarelor? Nu e excesiv folosita notiunea in sens statistic? Pana la urma psihe e un tot coerent si individualizat care nu stiu cum poate fi asamblat din petice statistice. Statistica este o unealta f. folositoare daca suntem constienti de limitele ei. Statistica singura nu poate valida o teorie sau alta, ignorarea limitelor ei ne poate scoate usor din realitatea pe care o analizam.

    • 30 Martie 2015 la 11:10 pm

      Ipoteza dvs. este rezonabila ca start, dar nu se sustine la o analiza de tip „evidence-based”. Psihologia transculturala arata ca pe langa diferentele psiho-culturale majore intre diverse tari/culturi, exista un fondul psiho-cultural comun diverselor tari/culturi. La urma urmei nici biologic nu exista doi oameni identici si totusi vorbim de caracteristici biologice (ex. anatomo-fiziologice) ale omului. La fel este si in cazul mintii umane/psihologiei. Trebuie insa sa intelegem clar ca acest profil statistic nu poate fi utilizat pentru a intelege psihologia unui individ; aici avem nevoie de o abordare individuala. Un profil statistic poate insa sustine politici publice care se adreseaza grupurilor.

      Nu trebuie sa va mire aceste demers. Am sintetizat (si am adaugat) un volum imens de date existente deja in psihologia transculturala/culturala/sociala/clinica, intr-o teorie moderna; asadar este si munca multa si un demers inovativ, dar nu rupte de paradigmele psihologiei moderne.

    • 1 Aprilie 2015 la 12:16 pm

      CAm asta voiam sa spun si eu. Dar, desigur, se poate face o analiza dispersionala, cu conditia sa avem si rezultate de la alte popoare – macar de la vecinii nostri sarbi, maghiari, bulgari, moldoveni si ucrainieni. Am de mult curiozitatea asta.

      • 1 Aprilie 2015 la 1:15 pm

        Putem discuta dupa ce apare lucrarea – ca sa vedeti si datele – si pornim de acolo.

  4. Roxana Bojariu
    31 Martie 2015 la 12:14 am

    Deosebiri culturale inteleg ce insemna. Mai putin, diferente psiho-culturale. In privinta profilului psihologic statistic – sigur, putem construi si asa ceva, dar daca pentru cetatean, pentru persoana, nu e relevant, ma intreb ce politici publice putem sustine pe baza lui. Mentionati politici publice care se adreseaza grupurilor. Dar nu persoanelor. Intre expresia personala si cea sociala exista un echilibru complicat, nerezolvabil, cred, prin mecanica statistica. Pe de alta parte, exista o responsabilitate uriasa atunci cand intentionezi, ca cercetator, sa-ti experimetezi ideile pe corpul social viu – sa-i zicem asa, daca tot vorbim de o psihologie nationala.

    Revenind la aspectele tehnice, ati putea pleda pt. existenta unei psihologii nationale daca ati aduce dovezi – chiar si statistice – ca exista o diferenta semnificativa, neatribuibila aspectelor culturale, in raspunsurile la testele dvs. Asa, daca prezentati doar psihologia unui popor, fara a prezenta si altele cazuri de psihologii nationale, demonstratia nu e completa.

    Cu siguranta voi citi cartea dvs. cand va fi publicata. Sunt convinsa de efortul, profesionalismul si buna dvs. intentie. Ceea ce v’am semnalat vine din metacuriozitate (si din oarece grija – frica de inginerie sociala scapata de sub control).
    .

    • 31 Martie 2015 la 7:48 am

      O sa intelegeti mai multe si o sa primiti raspunsuri la intrebarile ridicate corect de dvs. ca nespecialist in domeniu cand o sa apara cartea. Spre exemplu, ca sa anticipez in pic un raspuns la o ingrijorarea de a dvs., evident ca psihologia romanilor a fost stabilita nu in mod absolut, ci relativ, prin referire la alte culturi/tari. Impartasesc ingrijorarea dvs. legata de „inginerie sociala”, de aceea cred in „Sapere Aude” ca mecanism de protectie, iar aceasta carte trebuie vazuta si in aceasta directie. Multumesc.

  5. 31 Martie 2015 la 12:37 am

    Felicitări pentru inițiativă și aștept, cu mare interest, rezultatul. Cred că această carte științifică ar fi bine să fie însoțită și de o carte de popularizare a concluziilor care să fie accesibilă ca limbaj, preț și timp de studiu publicului larg. Dacă timpul vă permite, vă invit să susțineți o conferință pe această temă și la Universitatea din Suceava în perioada mai-iunie.

  6. Andrei
    31 Martie 2015 la 12:42 am

    Pacat ca in desfasurarea acestui studiu nu faceti altceva decat sa perpetuati unul din miturile absolut distructive pe care ni le cream si ni le aplicam singuri de multa vreme. Poporul roman ca o entitate omogena e o aberatie nesustinuta nici de istorie nici de observatiile din viata de zi cu zi. Baciul ungurean de la Cluj si Oradea e diferit de cel moldovean si de cel muntean, oltean si dobrogean. O simpla excursie din Ardeal la Constanta il aduce pe orice om simplu intr-un context cultural-social complet diferit, cu care nu e obisnuit, de care se mira, ale carui valori nu le intelege complet de la inceput sau nu si le asuma in mod natural. Si nu fac niciun fel de judecati de valoare aici. Suntem un popor a carui forta vine tocmai din diversitatea data de cel putin 3-4 evolutii istorice diferite si aproape separate, diferiti dar uniti in mod aproape miraculos de limba. In loc sa incercam utopii uniformizatoare si sa ne ferim de realitatea diversitatii, ar trebui sa o imbratisam, sa ne-o asumam, sa incercam sa o intelegem si sa o folosim exact asa cum este, ca o forta care in realitate creste masiv puterea identitara a poporului nostru.

    Altfel spus, era extrem de interesant sa vedem coordonatele acestui studiu aplicate deschis si fara prejudecati pe cele noua regiuni istorice, urmate apoi de o analiza, e drept, mai greu de realizat, care sa desluseasca mecanismele coeziunii in diversitate care ne caracterizeaza si ne sustin ca natiune.

    • 31 Martie 2015 la 7:55 am

      Multumesc pentru comentariu. Eu nu am spus ca este intrinsec omogen, nediferentiat; asta depinde adesea de nivelul de analiza. Am mai dat aceste exemplu: nu exista biologic doi oameni identici, dar asta nu impiedica sa discutam despre om si umanitate (ex. sa estimam inaltimea medie a omului); la fel este si cu mintea/psihologia umana. Dar exista o omogenitate psiho-culturala si genetica pe care nu o putem anula, omogenitate care nu anuleaza diferente, si pe care putem construi mult. In fine, pe anumite segmente exista acesta analiza si pe vechile provincii romanesti si o sa fiti uimit de rezultate…

      • Alex
        31 Martie 2015 la 2:27 pm

        „In fine, pe anumite segmente exista acesta analiza si pe vechile provincii romanesti si o sa fiti uimit de rezultate…”

        As fi foarte curios in legatura cu aceste studii pe vechile provincii si ar fi o continuare interesanta a acestui articol, puteti va rog sa dati niste surse pentru aceste analize?

  7. 31 Martie 2015 la 1:06 am

    Reblogged this on RSGC.

  8. Irina Budrina
    31 Martie 2015 la 10:42 am

    Very interesting!

  9. 31 Martie 2015 la 11:16 am
  10. 31 Martie 2015 la 11:18 am

    Felicitari pentru demers, sinteza si tenacitate

  11. 31 Martie 2015 la 4:03 pm

    Very useful and deep insights into Romania character/psychological. Interesting would be to explore further back into historical events over the millennia and particularly geography and its unique features as factors that shape many of the diverse traits and characteristics described.

  12. Thalia
    31 Martie 2015 la 5:22 pm

    Sapere aude, popor roman.

    Felicitari pentru studiu Daniel David!

    Ca un roman care prin munca, ambitie si calitati profesionale a „reusit” in US la o varsta nu tocmai tanara, si care stie multi alti romani care profesional au pozitii excelente aici, pot sa atest ca mediul in care traim are o importanta covarsitoare.
    Am dubii ca multi dintre tinerii de origine romana care in strainatate au slujbe care le pun in valoare meritele profesionale, daca ar fi ramas in Romania ar fi ajuns la acelasi nivel. Valoarea lor nu ar fi fost la fel de apreciata, si dupa cum bine stim, dar nu se recunoaste oficial, in multe cazuri ar fi avut nevoie de „relatii” sa obtina un post bun.

  13. 31 Martie 2015 la 5:36 pm

    Acest studiu are probleme mettodologice serioase la un nivel elementar de construcție a cercetării. Mă opresc la un singur exemplu de eroare categorială.

    Se construiește un profil statistic, bazat pe măsurători ale tendinței centrale. (Până aici, nimic special. Vedem asta adesea atunci când sociologii schițează profilul votantului pro-Cutare, la alegeri). După care, acest profil statistic e tratat ca un profil de personalitate individual, căruia i se aplică diverse considerații de psihologie clinică sau de psihologie a personalității. Deci, o grilă analitică perfect legitimă în psihologia clinică, unde se lucrează cu subiecți individuali, este aplicată unui construct statistic, unde nu are niciun sens.

    • 31 Martie 2015 la 10:06 pm

      Nu cred ca aveti dreptate. Acest studiu este proiectat si executat dupa o metodologie standard, cu mii de publicatii internationale similare (la scala mai mica) din domeniul psihologiei tranculturale/culturale/sociale, unele in revistele fanion ale stiintei moderne, precum revista Science. Sigur, asa cum stiti, orice demers stiintific are limite inerente, dar stiinta actuala este cel mai bun lucru pe care il avem pentru a genera cunoastere. Spre exemplu, atunci cand spun ca neincrederea in oameni la romani este foarte mare inseamna ca in comparatie cu alte tari/culturi scorul romanilor la acest indicator este semnificativ statistic mai mare ca al celorlalte tari/culturi de referinta (si adesea si ca marimea efectului – ex. Cohen’d – este una spre medie).

      P.S. Grila de care dvs. vorbiti, in psihologia clinica spre exemplu, a fost stabilita tot statistic (inclusive etalonul testelor).

  14. 31 Martie 2015 la 8:20 pm

    Reblogged this on manitheo and commented:
    Psihologia poporului roman (studiu coordonat de Daniel david)

  15. Florin
    31 Martie 2015 la 10:49 pm

    Daca ati apucat sa cititi comentariile la articolul publicat pe Hotnews veti putea observa cat de bine se potrivesc profilului cei ce resping concluziile studiului.

    • 1 Aprilie 2015 la 4:59 am

      1. Daca concluziile ar fi similare cu ceea ce oameni credeau deja, multi dintre acestia ar spune: „Ei si? Mare lucru, stiam deja asta; dupa atat cercetare/stiinta ni se spun lucruri pe care le stiam…”; altii nu ar fi interesati, iar unii ar putea fi incantati de potrivire. Cunoscand profilul psiho-cultural al romanilor as spune ca aici cei mai multi ar fi din prima categorie.
      2. Daca concluziile sunt diferite de ceea ce oamenii credeau deja, unii se revolta – neintelegand ca aceste concluzii nu sunt simple pareri personale, ci concluzii bazate pe date, multe dintre acestea derivate si sintetizate din studii deja publicate si care au trecut astfel un proces de recenzie stiintifica -, iar altii incearca sa inteleaga onest lucrurile, fiind dispusi sa-si schimbe in mod rational impresiile pe care le aveau/in care credeau; din nou, cunoscand psihologia romanilor spun ca cei din a doua categorie ar fi mai putini.

  16. 1 Aprilie 2015 la 12:09 am

    vedem niste efecte a lipsei libertatii si dreptatii.
    Daca luati in calcul ca in ultimii 100% de ani, Romania a avut citiva ani o minima democratie in perioada interbelica, votind la constitutie moderna la acea vreme importata partial din vest, atunci va veti putea explica mai bine de ce avem aceste efecte.
    45 de ani de democratie socialista, urmati de 25 de ani de democratie originala la asta a dus.

    Poate ca stiti ca de 18 ani de fapt noi nu putem sa alegem conducatorii comunitatilor de jos si pina sus din mai mult de 1% dintre romani?
    Ceilalti 99% nu pot forma ca dvs. cu doar citiva cercetatori, un proiect, care usor sa fie pus in comunitate ca alternativa la ce s-a facut.

    Merita pina publicati cartea sa incercati sa studiati putin cauzalitatea- efect a lipsei libertatii si dreptatii asupra profilului celor care traiesc in Romania.
    Veti ramine surprins de cit de mult rau a facut si face aceasta lipsa a libertatii si dreptatii.
    De aceea vedeti niste efecte nu tocmai placute in 2014-2015.

    Ginditi-va daca de 18 ani dvs. ati fi putut tipari, publica ceva, doar daca aveati 25000 semnaturi din 18 judete? Cind ati mai fi publicat?
    Cum ar fi aratat cariera profesorului David?

    • 1 Aprilie 2015 la 4:42 am

      Cred ca aveti dreptate. Am studiat valorile emancipative si impactul lor; apar in lucrarea extinsa.

  17. Marcus Aburelius
    1 Aprilie 2015 la 3:29 am

    „Profilul psihologic de suprafaţă este în unele segmente incomplet dezvoltat, neexprimând potenţialul pe care îl avem. Astfel, potenţialul ridicat pentru inteligenţa cognitivă/emoţională, creativitate şi învăţare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensivă, susţine uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie, etc.). Comportamentul este unul care nu se supune uşor normelor şi regulilor. Pe de altă parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potenţialul), ceea ce ne face competitivi în muncă; într-adevăr, dacă condiţiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea se traduce şi în performanţă (ex. vezi performanţa grecilor din străinătate în mediul academic). Munca (ca modalitate de afirmare socială), familia (contextul siguranţei) şi religiozitatea (care ne dă sens şi semnificaţie în viaţă) sunt cele trei reperele majore care definesc viaţa grecilor. Acestea sunt constrânse de o trăsătură cardinală a grecilor, şi anume neîncrederea în oameni; aceasta se generalizează de la străini la cunoscuţi/prieteni, excepţie făcând familia unde, dimpotrivă, compensăm cu o încredere foarte mare”

  18. cri
    1 Aprilie 2015 la 4:18 am

    CRI. Parerea mea este aceea de a folosi o „grila mai putin comerciala”, bazata pe intrebari mai putin sociologice. Dupa cum se aminteste, fie de autor, fie de cititori, MEDIUL conteaza. Acesta conditioneaza formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Se mai stie ca personalitatea se formeaza in cea mai mare parte in copilarie-adolescenta si mai putin dupa „maturitate”. De aceea „constatarile”, nu cred ca pot duce la nici un rezultat, decat acela de a „stimula” curiozitate. Ceva ce se face mai greu si nu se vinde, este sa putem sa lucram la crearea unui MEDIU unde copii sa creasca pe cat posibil in mod echilibrat, abia atunci vor putea face fata la orice. Personal am invatat de la viata si nu numai, ca „predica” nu ajuta la nimic.

    • 1 Aprilie 2015 la 5:23 am

      Ma distantez oarecum de parerea dvs. Implicatiile practice sunt multiple (ex. cum sa faci un proiect de politici publice care sa fie mai usor acceptat/implementat), dar nu este aici loc de aceasta discutie. Pe mine ma bucura insa ca oamenii descopera prin aceste demers (desi abia acum) ca exista un domeniu stiintific foarte important, psihologia transculturala, care compara diverse atribute psihologice intre diverse tari/culturi/grupuri etnice pentru a intelege elementele comune si diferentiatoare ale acestora si sursa acestor aspecte comune si diferentiatoare. Pentru unii „socul” existentei unor astfel de demersuri este atat de mare incat neaga existenta realitatii respective, realitate care nu este insa anulata de revolta „epistemico-ontologica”. Era parca un banc in care cand cineva vede pentru prima data un animal mai altfel decat cele cu care era obisnuit, se uita la el si spune: asta nu poate exista! Pe de alta parte, intrebarile si problematizarile sunt bune – de aceea am facut textul in avanpremiera – daca sunt facute argumentativ/rational; chiar ma ajuta in formularea mai precisa a unor lucruri.

  19. Adriana
    1 Aprilie 2015 la 4:23 am

    Cred ca „psihologia romanilor” este la fel de diversa si greu de generalizat ca si psihologia oamenilor de orice natie, decit daca vorbim despre stereotipuri, Nu cred ca putem generaliza la un popor. Devine la fel de semnificativ ca si astrologia. „Scurt spus, ne considerăm ospitalieri, inteligenţi, cu simţul umorului, patrioţi, adaptaţi/bine orientaţi şi prietenoşi.” In opinia mea ar fii mai interesanta si bogata cercetarea calitativa, pe o tema mai specifica.

    • 1 Aprilie 2015 la 4:47 am

      Sigur ca putem generaliza; dovada sunt multele studii de psihologie tranculturala. Problema este sa o facem corect (ex. statistic), cu suport empiric (nu ca in astrologie, unde acesta lipseste), iar concluziile sa fie aplicate doar in sfera in care sunt valide (ex. la nivel de grup, nu la nivel de individid).

  20. 1 Aprilie 2015 la 12:13 pm

    Ca sa aiba totul sens ar trebui o comparatie cu profilurile psihologice ale altor popoare. Exista asa ceva? CA sa ne putem comapar cu altii. Suntem noi, romanii, diferiti de alte popoare? Ar fi interesant de facut un studiu statistic. Daca vreti, putem colabora – eu predau probabilitati si statistica.

    • 1 Aprilie 2015 la 1:14 pm

      Sigur, exista aceste diferente cu alte tari/culturi, cu praguri de semnificatie si marimi ale efectului; toate acestea apar in lucrare.

  21. 1 Aprilie 2015 la 12:18 pm

    Oare cum arata datele brute? Sau cele finale? Sunt ele histograme? pe citi respondenti? cita incredere putem avea in ele? daca avem si de la alte popoare, am putea face un test chi2 pentru a respinge ipoteza nula – ca diferentele ar fi doar rodul intimplarii.

  22. Adriana
    1 Aprilie 2015 la 4:10 pm

    Ati folosit teste de personalitate?

  23. Georgiana
    2 Aprilie 2015 la 10:39 am

    Buna ziua!

    Felicitari pentru intitativa! Spuneti-mi va rog mult, cand o sa putem achizitiona cartea/cand va fi publicata?

    O zi frumoasa!
    Georgiana

  24. 2 Aprilie 2015 la 2:19 pm

    Reblogged this on cflucut and commented:
    Sa stam stramb si sa (ne) judecam drept, fara ochelari de cal…si , atunci, macar suntem pe drumul cel drept! O lucrare exceptionala si obiectiva

  25. Florin
    2 Aprilie 2015 la 4:36 pm

    Excelent studiu… chiar si la stadiul asta. Inca o lucrare care ne ajuta sa trecem mai usor peste felul nostru de a fi. Dar ce facem cu un alt aspect al poporului roman ? Acela al acceptarii facile, ba chiar a construirii compromisului, individual, dar atat de raspandit incat devine national ? Cate popoare din lumea asta se mai mint singure atat de destructiv, asa cum o fac la nivel national romanii, avand in prim plan interesul personal ? Cert este ca un real interes comun pentru a imbogati, inobila si dezvolta Romania ca tara independenta economic, dezvoltata pe intreg teritoriul, sigura din punct de vedere a educarii copiilor, a asistentei medicale si sociale, a promovarii dezinteresate a valorilor romanesti, nu mai exista la un nivel care sa asigure existenta identitatii romanesti peste timp. Se va vorbi candva in carti de istorie a vechii organizari teritoriale a Europei despre romantismul francez, exactitatea elvetiana, arta italiana, corectitudinea austro-germana, mandria popoarelor slave si egoismul mincinos si tradator al celor care au fost dintodeauna la conducerea romanilor, distrugand practic ideea de popor roman, divizand si invrajbind. Romania este formata, simplist vorbind, din prosti care nu inteleg situatia, destepti care o accepta prin compromisuri si smecheri care o creaza exclusiv in interesul lor, bineinteles dupa ce au cedat partea leului. Sa auzim de bine, dar am serioase indoieli in privinta asta…

    • 2 Aprilie 2015 la 10:27 pm

      Si eu am indoieli, dar asta nu trebuie sa ne opreasca sa actionam pentru normalizarea si modernizarea tarii, intelegand profilul psihologic al romanilor.

  26. 2 Aprilie 2015 la 9:16 pm

    De ce poporul roman are tendinta sa aiba incredere mai mare in familie, pe care nu o alegem, si o incredere mai mica in prieteni care sunt alesi rational? De mult timp ma gandesc la intrebarea aceasta, dar nu am gasit nici un raspuns plauzibil.

    • 2 Aprilie 2015 la 10:26 pm

      Cred ca este un simptom al componentei psiho-culturale legata de colectivism care, la randul sau, la noi are radacini istorice (nevoia de securitate).

  27. 5 Aprilie 2015 la 1:38 am

    Initiativa dvs este extrem de importanta in contextul in care mass-media romaneasca este invadata de pseudo-specialisti care emit judecati uneori hilare. in al doilea rind, lucrarea dvs consttuiei o baza teoretica serioasa extrem de necesara in evolutia unui popor. Personal ma indoiesc, dar si eu sint roman, si deci neincrezator. Sint sigur ca ati citit „Trust” al lui Fukuyama, care analizeaza societatile germana, americana, chineza, italiana din perspectiva increderii, ca motor al dezvoltarii economice (si nu numai) in tarile respective.
    Important pentru romani nu e doar sa vada intr-o oglinda, ci sa si intreprinda ceva IN ROMANIA pentru a-si valorifica avantajele de care dispun. Poate ca acest lucru ar fi posibil daca mass-media, invatamintul, guvernele ar incerca sa ridice nivelul cultural al poporului prin actiuni concrete, daca cei tineri sau din diaspora ar putea deveni un factor de schimbare pozitiv.
    Pare utopic, dar lucrarea d-lui David ar trebui studiata de partidele care guverneaza sau vor guverna pentru a intelege mai bine care sint jaloanele unor viitoare politici. Sigur ca generalizarile sint inerente intr-o asemenea intreprindere dar dl David este un om de stiinta care si-a luat precautiile necesare, si este de apreciat in calitate de pionier al unor studii de care Romania avea nevoie.

  28. Liviu
    5 Aprilie 2015 la 9:45 am

    Felicitari domnule profesor ! Nu ne-ati dezamgit niciodata, lucrarea este monumentala.
    Avem si noi o intrebare:
    Si la noi, ca si la alte popoare, se platesc taxe. Apar in spatiul public politicieni care mint cu nerusinare. Au un discurs dezirabil social, dar, fara a generaliza, majoritatea stie ca acestia mint de ingheata apele. Se stie si este de notorietate ca cei mai multi au ca ,,ocupatiune mentala” furtul din banul public. Intrebarea este: de ce se accepta perpetuarea acestei minciuni publice ?
    Stim ca acesti politicieni carismatici fura de rup din banul public, dar nu mergem peste ei sa-i pedepsim. Ascultam vorbele lor frumoase, dar stam si barfim pe la colturi. De ce nu mergem peste ei ? Stam mioritic si ascultam si ne vaitam. De ce domnule profesor ? La alte popoare cum este ? Psihologia culturala poate raspunde la aceasta enigma ? De ce nu ripostam atunci cand politicieni mint, fura din taxele noastre, iar noi acceptam, fara a solicita, pasnic sau violent, macar publicarea pe net a extraselor de cont ale institutiilor, extras existente centralizat in trezorerie (banca finantelor).
    La nivel de individ, daca suntem atacati, ripostam cu coasa, cu furca si cu toporul,
    daca suntem atacati si agresorul ne solicita 24% + 16% din banii din gospodarie.
    La nivel colectiv, platim de bunavoie (aritmetica penala pt. evaziune: de la 10-20 de ani),
    suntem constienti ca trebuie platite taxe si impozite, dar aici se rupe filmul: nu mai urmarim cum
    sunt cheltuiti banii din taxele noastre, primind in schimb un discurs hipnotizator, dar fiind constienti ca este o poveste.
    De ce domnule profesor ?

    Cu consideratie,

    Un grup mic de fosti studenti, care va apreciaza enorm.

    • 5 Aprilie 2015 la 6:05 pm

      Raspunsul este complicat pentru a-l detalia pe Blog. Sper sa-l gasiti in lucrarea care va fi publicata. Daca o sa participati la una dintre conferintele anuntate sau la dezbaterile de dupa aparitia lucrarii voi explica cu placere mai detaliat acest lucru.

      Pana atunci pot spune ca nivelul de Sfidare al romanilor este redus (ex. este mult mult mai redus ca al vecinilor nostri maghiari). Sigur, asa cum stiti, Sfidarea nu explica comportamentul mentionat de voi, ci il descrie. Asadar, intrebarea este de unde vine sfidarea scazuta? Iar aici intervin explicatii psiho-istorice complicate. Pot spune insa ca Sfidarea poate prezice comportamentele descrise de voi. Asadar, pana vom discuta cauzal, cel putin putem intelege si prezice comportamentele specific mentionate de voi prin prisma conceptului de Sfidare redusa. Asadar, daca cineva are tupeu, trece o vreme pana ne revoltam…

      In plus as adauga ca individualismul nostru este unul mai egoist, nu unul vestic creator de comunitati si institutii psiho-culturale (cum observa si Constantin Radulescu-Motru). Asadar, tupeu este mai greu de tolerat atunci cand se refera doar la tine si la ceea ce ai tu; dar il toleram la nivel social, deoarece nu ne pasa atat de mult de comunitate…investind putin in comunitate si solidaritate sociala lasam mereu ca altul sa ia pozitie in situatii amenintatoare pentru comunitate, pentru a nu ne risca pozitia individuala.

      In fine, as mai adauga ca o combinatie intre sfidare scazuta si cinism crescut duce la o atitudine mai pasiv-agresiva (si la multa barfa si opozitie pe ascuns).

      • 5 Aprilie 2015 la 6:09 pm

        Ne pasa de comunitate domnule profesor, doar ca nu se poate arata.
        NU ai cum. Nu este libera comunitatea sa se exprime.
        Am explicat mai sus cauza : lipsa libertatii de asociere pentru a putea sa iti alegi si sa propui proiecte comunitatii in echipa mici.

      • 5 Aprilie 2015 la 7:18 pm

        Ne pasa unora, nu inca majoritatii…

      • 5 Aprilie 2015 la 7:22 pm

        99% dintre noi nu putem de 18 ani cel putin sa aratam ca ne pasa. 99%.
        Credeti-ma ca asta am incercat sa facem acasa. NU cu povesti, cu fapte.

        Asa cum am mai spus : 45 de ani de democratie socialista, 25 de democratie originala, inainte de comunisti alte dictaturi.
        Unde gasiti libertatea de a arata ca ne pasa?

  29. Cristiana Uzuna
    6 Aprilie 2015 la 1:36 pm

    Reblogged this on Cristiana Uzună.

  30. Alin Savu
    8 Aprilie 2015 la 1:40 am

    Domnule profesor,
    Nu sunt psiholog, am acumulat însă de-a lungul vieţii (inclusiv în timpul studiilor universitare) oarecari cunoştinţe în domeniu, în încercarea mea de a înţelege cauzele „încremenirii în proiect” a poporului căruia îi aparţin.
    Poate că studiul Dvs. ar fi trebuit să înceapă prin menţionarea (eventual chiar preluarea) unor idei aflate în lucrarea „Psihologia poporului român”, publicată în 1907, cred, de către Dumitru Drăghicescu. Nici „Laus Daedali”, lucrarea lui Vasile Pârvan nu era de neglijat, date fiind referirile la o psihologie „românească” modelată în sute, chiar mii de ani de istorie, zbuciumată rău, îndrăznesc să spun. Ar mai fi câteva nume, printre care şi cel al lui… Eminescu, de menţionat.

    Având studii în biologie îndrăznesc să afirm că moştenirea noastră genetică nu cred că se va putea modifica substanţial nici măcar în decursul câtorva zeci de generaţii, mai ales în condiţiile unui ultim sfert de secol care a dezvăluit cele mai urâte trăsături ale unui popor care nu a strălucit niciodată cu adevărat în materie de morală şi credinţă, generatoare în ultimă instanţă, alături de instruire şi educaţie civică, a unui psihic (eu îi spun spirit) sănătos.
    Fiind septuagenar, nu sper să fiu martor al schimbărilor pe care le preconizaţi în domeniul pe care îl studiaţi, deşi – vă mărturisesc cu sinceritate – mi-aş dori acest lucru mai mult ca orice, fiind părinte şi bunic!

    • 8 Aprilie 2015 la 6:14 am

      Lucrarile lui Dumitru Draghicescu sunt analizate in lucrare. Eu nu cred atat de mult in rolul substratului genetic (nici nu am gasit diferente majore de acest tip); cred ca forta institutiilor socio-culturale de a amorsa si forma trasaturi psihologice pozitive.

  31. 13 Aprilie 2015 la 11:58 pm

    Reblogged this on Your Xlife and commented:
    O radiografie a starii unde te afli si punct de plecare catre ce vrei sa devii ca natie…Noua stare.

  32. 15 Aprilie 2015 la 2:55 pm

    CINE TREZESTE CONSTIINTA NATIUNII ?
    ”Psihologia poporului roman ‘’ este o cercetare complexa , o lucrare de inalta tinuta stiintifica, mult asteptata si esentiala pentru cunoasterea sufletului romanesc, la care se vor face numeroase referiri in urmatoarea suta de ani. Sper din toata inima sa fie studiata de oricine este interesat de dezvoltarea personala proprie si a natiunii din care face parte.
    Institutiile statului pot intocmi planuri de dezvoltare si politici educationale, social-culturale, economice in concordanta cu nevoile reale, asteptarile si profilul psihologic al oamenilor. In perioada imediat urmatoare, dupa aparitia integrala a lucrarii, ar fi benefice si stringente dezbateri publice de larga audienta cu experti din domenii diferite, cu participarea societatii civile, a fiecarei persoane.
    Este un studiu de inalta competenta, cu instrumente psihologice moderne, adecvate si adaptate pentru populatia romaneasca, finalizat in cel mai prielnic moment al SCHIMBARII cerute de miracolul de la 16 noiembrie 2014.
    Majoritatea politicienilor sunt produsul unui sistem profund corupt al democratiei originale romanesti care a promovat coruptia, clientelismul, nonvalorile, mitocania, populismul si infractionalitatea politica organizata in locul meritocratiei, al respectarii institutiilor statului de drept si al respectarii legilor. Pentru a reforma clasa politica, NOI NE-AM SCHIMBAT ? NOI nu suntem ca EI ?
    Altruismul, cumpătarea, onestitatea, respectul, devotamentul, angajamentul și responsabilitatea le-am dobândit prin educație, prin cultură și prin interacțiunea cu semenii nostri ?
    Inteligenta cognitiva/emotionala, creativitatea, capacitatea de invatare trebuie valorificate prin crearea de locuri de munca. Romanii insisi vor crea locuri de munca.
    Acest studiu este O ADEVARATA PROVOCARE PENTRU NOI TOTI.
    Studiul ”Psihologia poporului roman” coordonat de dumneavoastra este un adevarat manifest pentru SCHIMBARE, pentru sanatatea sufleteasca a natiunii.
    Este OBLIGATORIU ca institutiile statului sa asigure conditii prielnice pentru un mediu economic onest, cu legi financiare simplificate, neimpovaratoare. Daca nu se realizeaza acest mediu social civilizat, cinstit si cu respect fata de om, este foarte probabil ca romanii sa-si paraseasca tara in proportie din ce in ce mai mare.
    Increderea in oameni, comportamentele prosociale : solidaritatea, autonomia, altruismul, empatia, optimismul trebuie promovate de institutiile mari ale statului Scoala, Sanatate, Justitie, Parlament, Administratie publica intr-o Romanie CURATA cu o clasa politica CURATA. Romanii din tara si cei 4 milioane de romani din diaspora au dovedit constiinciozitatea lucrului bine facut si au nevoie de o Romanie CURATA.
    Este clar ca lumina soarelui si limpede ca apa de izvor: valorile morale, virtutile omului se pot dezvolta numai intr-o societate asanata, curatita prin aplicarea legilor in mod egal pentru toti. Iar reforma clasei politice corupte se face in primul rand prin Justitie si apoi prin masuri constitutionale si politice. Multumiri din inima domnule profesor Daniel David si tuturor colaboratorilor pentru lupta cea buna ce ati luptat !

  33. ADRIAN RUSAN
    27 Aprilie 2015 la 10:26 pm

    Ceea ce nu îmi este mie foarte clar (e posibil să îmi fi scăpat la o lecturare destul de superficială) este conceptul de popor (român, maghiar, german etc.).

    Întrebarea mea este simplă: când eu spun despre mine că sunt român, oare utilizez aceleaşi criterii ca şi neamţul când se referă la el ca neamţ? Sau francezul…se vede pe sine ca francez, folosind aceleaşi criterii când spun eu depsre mine că sunt român?

    Cred că pentru a face comparaţii între „noi” (românii) şi „alţi noi” (francezii, americanii, englezii etc), având în vedere că vorbim despre percepţii (sociale?), ar trebui să ştim asta!

    • 27 Aprilie 2015 la 10:54 pm

      Termenul de popor are mai multe semnificatii. Aici se refera, in sensul psihologiei interculturale, la populatia unei tari/culturi. Oricum, termenul este utilizat doar in titul, pentru a arata conexiunea, ca preocupare, cu lucrarea lui Constantin Radulescu-Motru. In monografie/lucrare prefer termenul de „romani”, in sensul de cetateni romani.

  34. 9 Septembrie 2015 la 3:23 pm

    Reblogged this on lylyanadogarudal.

  35. Cristiana
    10 Noiembrie 2015 la 11:52 pm

    Felicitari! Ma bucur sa ajung, prin lucrarile sale, sa cunosc un roman atat de bine pregatit si pertinent.

  36. 18 Iunie 2016 la 11:14 pm

    Reblogged this on psihologgabrielaolteanudonose.

  1. 30 Martie 2015 la 11:22 pm
  2. 31 Martie 2015 la 4:39 pm
  3. 31 Martie 2015 la 7:20 pm
  4. 31 Martie 2015 la 8:12 pm
  5. 4 Aprilie 2015 la 9:37 am
  6. 6 Aprilie 2015 la 8:14 pm
  7. 7 Aprilie 2015 la 8:33 am
  8. 15 Aprilie 2015 la 10:27 pm
  9. 16 Aprilie 2015 la 12:32 pm
  10. 16 Aprilie 2015 la 12:37 pm
  11. 16 Aprilie 2015 la 12:40 pm
  12. 17 Aprilie 2015 la 9:54 pm
  13. 19 Aprilie 2015 la 12:32 am
  14. 21 Aprilie 2015 la 12:23 pm
  15. 21 Aprilie 2015 la 4:20 pm
  16. 24 Mai 2015 la 9:22 am
  17. 8 August 2015 la 9:38 pm
  18. 9 Ianuarie 2016 la 5:56 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: