Prima pagină > Educaţie şi Cercetare > Emisiunea Arta Fericirii la TVR 2 – Despre cercetare, psihologia românilor şi proiecte de ţară

Emisiunea Arta Fericirii la TVR 2 – Despre cercetare, psihologia românilor şi proiecte de ţară

Astăzi (vineri 18 decembrie 2015), de la ora 13.30, voi discuta pe TVR 2, la emisunea”Arta Fericirii”, despre cercetare, psihologia românilor şi proiecte de ţară. Folosesc acest prilej pentru a detalia unele idei prezentate mai succint în emisiune.

Există multe proiecte de ţară aflate în derulare. Multe din acestea sunt deştepte şi în principiu pot face bine ţării. Dar nu ştiu câte vor fi în final de anvergura celor pe care „Şcoala Ardeleană”, „Junimiştii” sau „Paşoptiştii” le-au făcut pentru naţiune, pentru că multe nu-şi propun schimbarea paradigmei psihoculturale actuale, ci doar schimbări bune în paradigma psihoculturală existentă. Iar acest lucru generează adesea reforme nereuşite (vezi AICI).

România are nevoie de schimbare de paradigmă pentru a se putea ancora în modernitatea internaţională şi a nu rămâne mereu pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la indicatorii psihoculturali majori (ex. calitatea vieţii, funcţionarea socială, etc.). Ca să fie mai clar despre ce vorbesc, am să exemplific cu mediul academic, deşi acest lucru funcţionează în toată societatea românească. Spre exemplu, vorbim în mediul academic de ani de zile de necesitatea unor instituţii precum „meritocraţie”, „excelenţă”, „diferenţiere”, „evaluare”, etc. Trebuie însă să înţelegem că astfel de instituţii academice se bazează pe un profil psihocultural vestic, caracterizat prin valori precum individul autonom şi descentralizarea puterii. Temelia profilului nostru psihocultural este formată însă din valori nu diferite, ci opuse acestora: colectivism şi concentrarea puterii. Aşadar, astfel de instituţii academice, dacă nu sunt implementate foarte deştept, nu vor prinde în contextual psihocultural românesc şi/sau se vor perverti în procesul de adaptare/implementare. Asimilarea lor rapidă şi eficientă se poate face doar cu stimularea unui nou profil psihocultural în mediul academic românesc, profil congruent cu cel unde aceste instituţii au fost născute.

Eu cred că doar astfel de proiecte de ţară care vizează schimbarea de paradigmă sunt sortite succesului, celelalte vor rămâne pe hârtie şi/sau îşi vor avea unele efecte pozitive peste ani, fără însă să ne ancoreze cu adevărat în modernitatea internaţională, modernitate care, pe când noi vom ajunge unde este aceasta acum, ea va fi altundeva! Dar astfel de proiecte de ţară sunt greu de implementat, deoarece, inevitabil, într-o cultură mai sceptică şi cinică ca a noastră, ele vin cu critici/atacuri din partea reprezentanţilor vechii paradigme. Oricum schimbarea de paradigmă vine cu critici, deoarece nicio schimbarea de paradigmă nu poate mulţumi pe toată lumea, dar la noi, din cauza profilului psihocultural, criticile devin exagerate, iar puţini oameni sunt dispuşi să ducă critici pe care nu le merită, în numele unor valori. Spre exemplu, o astfel de schimbare de paradigmă ar putea fi etichetată de unii cu înţelegere mai redusă a contextului general, ca o „provocare” la tradiţionalismul românesc. Dar iubirea şi respectul pentru tradiţionalismul românesc nu se face patriodard şi îngust – să ne păstrăm profilul psihocultural aşa cum îl avem acum -, ci modern: să folosim profilul psihocultural tradiţional, pentru a ne moderniza ţara. Să nu uităm că ţăranul român muncea şi dorea să-şi vadă copiii „domni”, nu ţinea să-i menţină în starea în care s-au născut; era, în acest sens mult, mai progresist decât îl înţeleg unii din cei care îl comentează/analizează. Asta înseamnă astăzi un patriotism modern, perfect compatibil atât cu iubirea pentru tradiţionalismul românesc (ex. care poate fi mereu păstrat în obiceiurile de sărbătoare), cât şi cu modernizarea ţării (ex. prin instituţii moderne, într-un profil psihocultural ancorat în mediul european la care am aderat)!

 

Anunțuri
Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:
  1. ema ionescu
    26 Ianuarie 2016 la 9:53 am

    Buna ziua!
    Am urmarit in reluare aceasta emisiune. Am aflat un cuvant nou „paradigma”. In aceasta dimineata am citit mai mult si inteles cat de cat. Dar eu nu inteleg cum pot schimba modul in care predau la clasa astfel incat sa ma incadrez in alta paradigma educationala decat cea pe care o cunosc de la profesorii mei. Inteleg ca nu abordam potrivit actul predarii – invatarii dar chiar nu stiu cum sa fac altfel. Am inteles ca ar fi potrivit un model de succes din afara tarii dar noi, masa de profesori preuniversitari, nu avem acces.
    Ramane intrebarea: noi cum putem schimba ceva atat timp cat am fost instruiti clasic si alt model nu avem? Multumesc

    • 26 Ianuarie 2016 la 3:19 pm

      va inteleg perfect! Cred ca fiecare trebuie sa avem ambitia sa predam conform celor mai bune standarde internationale. Le putem accesa prin autopregatire, cursuri de formare continua si prin solicitare directa celor care raspund de formarea noastra continua. Chiar daca este paradigma veche, macar sa facem la nivelul standardelor de acolo; adesea ne afla sub standarde…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: