Despre raționalitate și pandemie: începerea școlii între cum ar trebui și cum se poate!

Văd în aceste zile multe păreri și mulți experți în legătură cu începerea anului școlar în condițiile pandemiei. Unii întăresc ideea de reluarea a anului școlar în regim de normalitate (cerând statului să controleze riscurile), alții de rămânere în regim de pandemie (totul online), iar alții vin cu scenarii hibride, unele însă atât de complicate că nu se pot implementa. E bine că discutăm și propunem, dar să o facem rațional, fără a ne lăsa pradă tendințelor noastre psihoculturale de exagerare a pozitivului (până la un optimism iluzoriu) și negativului (în termeni catastrofali). Mai precis:

(1) Să ne amintim, totuși, în ce context suntem, și anume de “război” cu pandemia! Cine se așteaptă la soluții care să ducă la aceleași standarde educaționale ca înainte de pandemie, cred că nu înțelege noțiunile de “război” și de “pandemie”. Putem ținti însă acum la standarde de onorabilitate educațională și/sau să căutăm să inițiem unele schimbări paradigmatice în educație, care poate după pandemie vor funcționa în logica unei “dezvoltări post-traumatice” (o evoluție față de perioada pre-pandemie).

(2) Realist vorbind, evident că nu putem avea activitățile școlare obișnuite controlând acum toate riscurile pandemiei, din cauza unor limitări clare:

2a. Infrastructură educațională insuficientă și subdezvoltată, sigur cu eterogenitatea proprie, având puține zone foarte bine dezvoltate și multe zone subdezvoltate. Spre exemplu, nu știu care universitate/școală poate să spună ca are toate condițiile administrative (de cămin și de spațiu didactic) și financiare pentru începerea în completă siguranță a noului an academic pentru toți studenții/elevii (ex. implementând adecvat distanțarea fizică/făcând testări medicale periodice).

2b. Resurse financiare insuficiente pentru a extinde rapid infrastructura și/sau pentru a asigura toate condițiile de siguranță (ex. măști necesare pentru toată lumea; testare periodică pentru toți cei angajați în sistem).

(3) Nu putem însă nici ține închisă societatea pe termen lung, prin izolare fizică și comunicare doar online.

(4) Așadar, activitățile școlare trebuie gândite în condiții de “război/pandemie” și cu constrângerile reale pe care le avem, cu angajamentul că se va face tot posibilul pentru a se desfășura într-o formă sau alta, pentru a nu afecta parcursul de viață al elevilor/studenților. În aceste condiții, nu avem ce norme detaliate să cerem autorităților naționale, că nu se pot oferi. Făcând asta intrăm toți într-o zonă de ipocrizie, accentuată de contextul alegerilor. Autoritățile trebuie/pot doar:

4a. să întărească implementarea principiilor generale de control al pandemiei (ex. distanțare/igienă/control medical-testare/psihoeducație), atât în instituțiile educaționale, cât și la nivelul societății;

4b. să caute să asimileze rapid tratamentele/vaccinurile care vor apărea și să întărească sistemul medical pentru cazurile clinice când vor apărea;

4c. să întărească autonomia unităților educaționale, cu asumarea responsabilității, pentru a putea lua rapid decizii majore (ex. închiderea cursurilor/achiziția de noi materiale etc.);

4d. să mobilizeze maximum de resurse pe care le pot mobiliza acum și să creeze un instrument transparent prin care unitățile educaționale să știe că pot accesa unele din aceste resurse pentru nevoi imediate/neprevăzute, cu precădere în zonele defavorizate/pentru populațiile vulnerabile, pentru a nu se accentua decalajele deja existente în educație;

4e. să pună la dispoziție consultanță diversă unităților educaționale (la cerere/rapid/eficient), prin colaborare strânsă cu asociațiile profesionale/grupuri de experți.

Într-un astfel de scenariu general (condițiile de la punctul 4), scenariile specifice trebuie și vor fi diferite de la o unitate educațională la alta! Așadar, scenariul la nivel de țară este că nu trebuie să avem un scenariu comun la nivel de țară sau că scenariul comun la nivel de țară înseamnă de fapt scenarii specifice fiecărei unități educaționale, cu factorul comun al unui standard de onorabilitate educațională (poate definit minimal de minister, mai ales în zona preuniversitară, unde factor comun este mai important). Fiecare unitate educațională trebuie să-și personalizeze condițiile naționale generale descrise la punctul 4 în funcție de context, particularități și de resursele pe care le are/le poate accesa. Spre exemplu, este greu de crezut că o comunitatea academică de aproape 50 000 de oameni, cum este UBB, va implementa un scenariu similar cu o universitate care are o comunitate de 10 000 de oameni. Unele școli au spațiu pentru culoare cu sens unic și pentru distanțare fizică între bănci sau în pauze, altele nu au și astfel vor trebuie să apeleze la grupe mici, rotite între ele, și la mască. Eu cred că acum este momentul ca rectorii/directorii de unități educaționale să-și asume rolul de management/leadership – în consultare constantă cu comunitatea educațională, inclusiv părinții și specialiștii puși la dispoziție de autorități – și să-și folosească autonomia atât de mult clamată; nu poti să ceri mereu autonomie, dar când este să o folosești te întorci la stat să-ți aranjeze studenții/elevii în clasă.

Așadar, statul (1) să mobilizeze maximum de resurse pe care și le permite și să le distribuie transparent și programatic, (2) să-și facă datoria în a implementa social regulile generale de siguranță, (3) să pună la dispoziție expertiză și cele mai avansate tratamente și (4) să facă modificări legislative, astfel încât fiecare unitate educațională să-și poată apoi asuma responsabilitatea pentru un scenariul adecvat, în funcție de context, particularități și de resursele pe care le are, la un nivel al onorabilității educaționale.

Ratăm academic și noul exercițiu financiar?

Aflu din presă, periodic și tot mai zgomotos, despre cum milioane (care apoi se adună în miliarde) de Euro vor fi investite în unități academice, care de care mai ambițioase (e drept, unele frizează „science-fiction„, dacă nu în esență, cel puțin prin raportare la ce suntem și putem face cu adevărat). Dar că se bagă bani în cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) este foarte bine!

Astfel, vice-premierul a anunțat deja patru proiecte strategice de CDI din fondurile europene asociate noului exercițiu financiar (2021-2027):

• „…(1) Obținerea vaccinului tetravalent (cu patru tulpini) la Institutul Cantacuzino;
• (2) Înființarea unui institut de cercetare pe medicină genetică;
• (3) Înființarea unui institut de inteligență artificială pentru zona de robotică, automatizări industriale și IT;
• (4) Înființarea unui institut pentru tehnologiile viitorului (nanotehnologii, microelectronică, fotonică, material și tehnologii de fabricație avansate)…”.

În acest context aș dori însă să-l întreb pe ministrul cercetării (secretarul de stat) următoarele:

• Cu cine s-a consultat când a stabilit cele patru domenii/proiecte strategice și unde vor fi amplasate acele institute? Oare nu avem deja prea multe institute și prea puțini cercetători, și aceia prost plătiți?
• Are în vedere o distribuire regională a acestor institute pentru o dezvoltare echilibrată a țării? Manualul spune că o dezvoltare sustenabilă a țării are nevoie de “drivers” de dezvoltare distribuiți echilibrat, care să lucreze coordonat și complementar!

Sunt mulți actori academici valoroși în țară și probabil că ei au fost consultați. Cred însă că era bine să fie consultată și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) – l-am întrebat și pe fostul rector al UBB care a confirmat că nu am fost consultați -, nu de alta, dar, uitându-mă la domeniile strategice anunțate de vice-premier și la expertiza din țară, văd că am avea ceva de spus (iar cei din afara țării tot asta văd!). Într-adevăr, iată relația dintre domeniile angajate de guvern și expertiza din țară (am selectat un singur ranking – rankingul THE, de referință internațională -, dar, cu mici excepții, UBB este prima sau se află mereu pe podium în toate rankingurile internaționale unde are domenii relevante):

• Din 2016 (2016/2017/2018/2019), UBB se situează pe prima poziție în țară în Metarankingul Universitar care combină toare rankingurile internaționale majore ale universităților (https://ad-astra.ro/wp-content/uploads/2019/11/Metarankingul_Universitar_2019.pdf).

 

• În Nature Index – strâns legat de domeniile menționate în angajamentul strategic -, UBB se află în prezent pe prima poziție în țară:
• În domeniul informaticii („computer science„), UBB este pe primele locuri în țară (sper măcar că au fost consultați colegii de la celelalte universități din top sau universitățile relevante în alte topuri):

 

• În domeniul ingineriei/tehnologie, UBB este pe primele poziții în țară (sper că au fost consulați colegii de la celelalte universități din top sau universitățile relevante în alte topuri):

 

• În domeniul științele vieții, UBB este pe primele poziții în țară (sper că au fost consultați colegii de la celelalte universități din top sau universitățile relevante în alte topuri):

 

• În domeniul științelor naturii/fizice, UBB este pe primele poziții în țară (sper că au fost consultați colegii de la celelalte universități din top sau universitățile relevante în alte topuri):

Așadar, deși era normal să fim consultați – cu atât mai mult cu cât UBB a inițiat deja în Cluj-Napoca un program strategic pe InfoBioNano4Health -, nu-i o problemă: ne-am obișnuit! Suntem mai mult consultați de alte țări și de forurile europene și internaționale decât de guvernanții noștri. Deși suntem de ani de zile un „driver” de imagine și competitivitate pentru țară în aria europeană/internațională, nu am beneficiat de susținere guvernamentală majoră de niciun fel – ba aș îndrăzni să spun că, adesea, dimpotrivă! -, făcând totul cu motivație intrinsecă și prin forțele proprii. În ultimul ranking global de referință, QS (2021), am mai rămas din țară două universități (UBB și UB); însă noroc cu tradiția care ne ambiționează, dar nu știu cât mai poate ambiția să învingă lipsa susținerii valorilor în țară și programele de excelență din celelalte țări.

Dar dacă putem accepta că nu-i o mare problemă că UBB nu a fost consultată – cu speranța însă că au fost consultate alte instituții similare nouă -, cu siguranță va fi o problemă mare de tot dacă aceste proiecte strategice nu vor fi distribuite echilibrat în țară, cu sens, deoarece banii sunt ai tuturor și pentru dezvoltarea țării/bunăstării populației, nu ai unui guvern sau ministru. De aceea nu trebuie risipiți, ci investiți pornind de la prerechizitele de competitivitate existente regional (în unități de tip „drivers”), nu în „găuri negre” sau în „science-fiction„. Și avem de gând să apărăm public asta! Deocamdată așteptăm să vedem mai clar operaționalizarea acestor angajamente.

UPDATE: Candidatura la Rectoratul UBB 2020-2024 – Programul ProUBB+

UPDATE II:

Așa cum speram, Senatul UBB are de astăzi o conducere prezidențială „world-class”, noul președinte, ales cu o majoritate largă, devenind profesorul Florin Streteanu, decanul Facultății de Drept din UBB. Liniile și-au ales apoi vicepreședinții astfel: Conf. univ. dr. Simona Motogna (linia română, la propunerea președintelui); Conf. univ. dr. Kadar Magor (linia maghiară, la propunerea liniei); Lector. univ. dr. Christian Schuster (linia germană, la propunerea liniei). La rândul lor, senatorii sunt colegi/studenți responsabili, cu care UBB este deja pe drumul cel bun (indiferent de ce se va întâmpla la competiția pentru rector)! Felicitări tuturor! Chiar mă bucur mult…

…

UPDATE I:

Dragi colegi:

Înscrierile candidaturilor pentru rectoratul UBB s-au încheiat. Suntem doi candidați, alături de mine înscriindu-se și colegul prof. univ. dr. Ioan Chirilă, un distins teolog din Facultatea de Teologie Ortodoxă a UBB.

Dosarul meu de candidatură, cu programul detaliat, poate să fie găsit la noul site: http://www.danieldavid.ro/

Deși am un Blog, am făcut acest site nou în contextul candidaturii, pentru a nu interfera, mai mult decât este cazul, aspectele mai personale (Blog), cu cele legat de candidatură (noul site). Pe site (http://www.danieldavid.ro/), dacă aveți întrebări/comentarii legate de candidatură, vă voi răspunde cu plăcere. De săptămâna viitoare voi începe prezentarea publică a candidaturii „Programul ProUBB+: UBB – Universitate de clasă mondială (world-class) prin încredere și deschidere”.

M-aș bucura să ne întâlnim într-un număr cât mai mare la prezentări/dezbateri/evenimente și să urmăriți pentru noutăți siteul http://www.danieldavid.ro!

…

Dragi colegi/prieteni:

Așa cum am anunțat, odată încheiată campania de alegeri academice la UBB pentru departament/consilii/senat, mi-am depus astăzi, 28.01.2020, candidatura pentru poziția de rector al UBB.

Programul de candidatură va fi făcut public în data de 1 februarie 2020, atunci când începe în mod formal campania pentru rectoratul UBB. Până atunci, vă prezint mai jos, în sinteză, viziunea care fundamentează programul, în limbile română, maghiară și germană. Programul propus derivă dintr-o platformă participativă largă, astfel că vă mulțumesc tuturor celor implicați! Platforma nu țintește doar rectoratul UBB, ci servirea comunității noastre, prin propunerea/susținerea în diverse poziții de conducere/reprezentare a colegilor cărora le pasă de viitorul universității noastre, îl văd în context modern, european și doresc să se implice în această direcție. În acest sens, rezultatele inițiale ale alegerilor de la nivelul departamentelor/consiliilor/senatului sunt foarte bune, urmând acum, înainte de alegerea rectorului, să alegem un președinte de senat în același spirit (iar aici nu este un secret colaborarea strânsă pe care o avem în acest demers cu profesorul Florin Streteanu).

Atitudinea mea în timpul campaniei va fi că ceilalți candidați nu sunt contracandidații mei, ci colegii mei. Vom propune fiecare programe pentru comunitatea noastră, mai mult sau mai puțin similare, le vom dezbate între noi, iar programul ales de comunitate va da rectorul UBB. Sunt convins că știm să alegem ce este bine pentru comunitatea noastră, și anume viitorul și modernitatea UBB!

VIZIUNEA PROGRAMULUI ProUBB+

UBB – Universitate de clasă mondială (world-class) prin încredere și deschidere

Motto: Neminem Resideo (Fiecare are un rol important)

Dragi colegi,

Plasez candidatura mea la funcția de rector al Universității noastre în paradigma unei universități de clasă mondială (world-class), care să exprime, totodată, valorile noastre fondatoare și virtuțile care consider că trebuie să le fie asociate – Tradiție (prin Bun-simț) și Excelență (prin Raționalitate/Înțelepciune) -, în spiritul umanist modern al încrederii și deschiderii, pentru a genera o cultură organizațională a solidarității și cooperării, într-un cadru instituțional dominat de etică, un cadru menit să susțină apoi cu onoare și curaj misiunea noastră universitară. Conform acestui program, excelența nu este un aranjament exclusivist, ci, într-o înțelegere umanistă, o formă incluzivă de a susține și stimula valoarea fiecărui membru activ al comunității academice. Mai precis spus, excelență înseamnă instituționalizarea unui standard înalt de calitate academică, pe care îl putem implementa în UBB, cu responsabilitate instituțională, rigoare administrativă și empatie colegială. Urmând programul propus, UBB devine prima universitate a țării – generatoare de caractere și competențe, de buni cetățeni, fiind o sursă de bunăstare bazată pe cunoaștere pentru Cluj, pentru Transilvania și pentru întreaga țară, un reper fundamental în știința și cultura națională – și, totodată, o universitate de referință la nivel internațional, promovând cultura română și contribuind la dezvoltarea unei civilizații umane bazate pe cunoaștere.

Misiunea principală a UBB este aceea de a asigura un învățământ modern, centrat pe student prin excelența cunoașterii și formarea caracterelor, în care activitățile științifice, cultural-artistice și sportive se combină armonios în modelul academic al unei universități world-class, pentru a oferi oportunități de dezvoltare profesională și personală adaptate atât nevoilor/intereselor studenților, cât și nevoilor/vocației cadrelor didactice și cercetătorilor. În acest proces, studentul nu este obiect sau beneficiar al unor servicii educaționale, ci partener activ al cadrelor didactice și cercetătorilor, membru cu drepturi depline al comunității academice a UBB. Unicitatea UBB în peisajul academic internațional este, în primul rând, o consecință a multiculturalității, atât în ceea ce privește organizarea academică, cât și în ceea ce privește trecutul asumat. Această caracteristică fundamentală a Universității noastre trebuie în continuare dezvoltată și valorizată, pentru a crește avantajele competitive ale UBB.

În cadrul acestei misiuni, voi fi garantul autonomiei și democrației universitare. Într-o universitate modernă, libertatea de gândire și libera căutare a adevărului nu pot fi îngrădite. Nu pot fi impuse linii de gândire și acțiune prin autoritarism. Universitatea noastră va rămâne un spațiu al libertății, al științei, al frumosului și al binelui, un spațiu al selecției/formării caracterelor și creativității/inteligențelor, pentru binele națiunii și, în general, al cunoașterii umane. Îmi doresc să generăm mecanisme instituționale prin care să valorificăm interesele/calitățile membrilor comunității noastre, astfel încât cooperarea și solidaritatea să derive din angajamentul liber al indivizilor autonomi, nu prin constrângeri rezultate din concentrarea puterii instituționale. Respectul și cordialitatea între slujitori/căutători ai adevărului se vor impune astfel, excluzând feudalismul universitar, spiritul de gașcă și interesele de grup. Îmi doresc să fiu un rector care creează și conservă contextul normalității, în care colegii se pot exprima academic, fără să trebuiască mereu să fie evaluați și ghidați, și în care aleșii înțeleg că sunt reprezentanții, nu „șefii” noștri. Cred, așadar, în descentralizarea și distribuirea puterii instituționale, cu asumarea firească a responsabilităților asociate. Îmi doresc, pentru noi toți, un climat academic în care caracterul greu predictibil al lumii complexe de astăzi să fie văzut ca oportunitate de dezvoltare, nu ca pericol, iar recompensele și încrederea în oameni să înlocuiască vânarea greșelilor și acțiunile punitive ca prim reflex instituțional.

România se schimbă odată cu lumea și cu succesiunea firească a generațiilor. Fac parte dintr-o generație necontaminată de ideologia comunist-totalitară (eram licean la Revoluția din 1989), dar suficient de matură ca să o înțeleagă. Această dublă filiație – dată de memoria intelectuală a trecutului și de provocările uriașe ale prezentului – ne permite o conectare rapidă la evoluția lumii actuale, putând astfel juca un rol pozitiv, de liant între generații. UBB se află astăzi într-o situație complexă, în care evoluția câștigată după 1989 poate produce un salt calitativ, care să ne reintegreze definitiv în ariile academice europene, sau putem asista la un regres, pe linia practicilor instituționale moștenite din perioada totalitară și accentuate de anumite politici publice falimentare ale tranziției. Așadar, viziunea instituțională la care ader și pe care o vom implementa împreună va fi definitorie pentru direcția universității noastre. Nu cred că pot face așa ceva singur, ci numai în echipă cu viitoarea conducere aleasă de UBB la toate nivelurile și cu fiecare dintre dvs., colegii mei din corpul academic al Universității. Parafrazând o formulă celebră, de comportamentul fiecăruia dintre noi depinde astăzi soarta academică a tuturor, a comunității UBB!

În respectul total al Cartei și al devizei UBB, Programul ProUBB+ își propune ancorarea definitivă a UBB în aria academică europeană/internațională, ca universitate world-class, continuând angajamentul pentru tradiție și excelență al fondatorilor universității. Programul ProUBB+ este realist și echilibrat. El nu urmărește o dezvoltare forțată sau nerealistă a UBB, dar nici nu susține un status quo, generator de inerție și cu mare potențial de risc în lumea contemporană aflată într-o dinamică alertă, sau o dezvoltare „organicistă”, imprevizibilă și nepredictibilă (care poate se întâmplă, poate nu). Programul ProUBB+ susține o dezvoltare proactivă a UBB, pentru oameni și prin oameni, cu politici instituționale de susținere, sub angajamentul Neminem Resideo (fiecare membru de bună-credință al comunității are rolul său important și nimeni nu este lăsat în urmă), într-o paradigmă academică a încrederii și deschiderii.

Din respect pentru noi toți, am propus un program care nu evită problemele concrete cu care ne confruntăm. Nu promit populist sau naiv, prin formulări generale, atrăgătoare, greu de refuzat, dar și greu de testat, soluții sau dezvoltări fantasmagorice. Sigur că mereu există loc pentru mai multe detalii și teme relevante, dar voi fi bucuros să le discutăm în cadrul întâlnirilor care vor avea loc pe marginea acestui program, pentru a nu-l transforma într-un plan operațional sau într-un demers prea stufos. Așa cum am menționat la momentul anunțării interesului pentru candidatură, pentru mine, a fi rectorul UBB nu este o miză de carieră, ci prilejul înalt de a servi o universitate/comunitate cu un trecut excepțional, cu un prezent dinamic și cu un potențial imens. Programul ProUBB+ este elaborat pornind de la următorul cadru conceptual mai general:

• UBB are un profil academic complex, multicultural, cu trei linii de studiu, de la arte și teologie la științe umaniste, sociale și ale naturii/vieții, matematică/informatică, inginerie/tehnologie și sport, integrând așadar aspecte culturale, științifice, tehnologice și vocaționale. Pentru mine este important să am încrederea și susținerea colegilor din toate domeniile și din toate liniile de studiu. Toți rectorii UBB de după 1989 au avut un profil academic care a combinat fericit componenta științifică cu cea cultural-umanistă, sigur, la unii dominând componenta științifică, iar la alții componenta cultural-umanistă, fără însă ca una dintre ele să lipsească. Profilul meu academic, deși are o componentă puternică cultural-umanistă/socială prin formarea de bază (venind dinspre psihologie), înclină totuși spre profilul științific, bazat pe o specializare în psihologie clinică/experimentală, rămânând însă, în final, o persoană cu un profil deschis spre mediere și înțelegerea umanistă a situațiilor. De aceea, este important pentru mine să transmit colegilor că înțeleg, respect și susțin specificul tuturor domeniilor academice din UBB și că multiculturalitatea UBB nu este negociabilă.
• UBB asumă, deja, toate cele trei misiuni academice specifice unei universități world-class: (1) didactică, (2) cercetare-dezvoltare-inovare și (3) relația cu societatea. Prin realizările științifice, dintre care unele cu ecou internațional, profilul meu academic este mai mult legat de latura științifică. Acest lucru mă bucură, dar uneori mi se pare că, în percepția generală, el umbrește importanța celorlalte componente ale carierei mele academice, pe care le-am valorizat și le valorizez mereu, în egală măsură. Am avut norocul de a face parte din prima generație a profesorilor-Bologna din țară, predarea fiind o componentă esențială care mă definește ca profesor la UBB. De asemenea, am creat prima clinică academică de psihologie care oferă servicii de specialitate în comunitate (atât inovativ/competitiv, cât și pentru categorii defavorizate). Cred că, dintre psihologii mai cunoscuți din UBB/Cluj-Napoca/țară, sunt singurul care, deși am avut oportunitatea, nu am dezvoltat o practică privată proprie (chiar dacă îi apreciez pe cei care au făcut-o!). Am optat să derulez aceste activități prin universitate, cu scopul de a întări relația acesteia cu comunitatea. Îmi doresc, așadar, ca profilul meu academic și profesional să fie perceput în mod adecvat și corect de către comunitatea UBB. Vreau să transmit cu fermitate ideea că înțeleg, respect și susțin, inclusiv prin exemplul personal, toate cele trei misiuni ale unei universități moderne.
• Consider că universitatea este, în primul rând, pentru studenți și apoi pentru funcția didactică, de cercetare și administrativă; fără ei, universitatea nu există! Am propus un program care vine în întâmpinarea valorilor și dorințelor studenților, cel puțin la nivel de strategie și viziune, dincolo de faptul că fiecare putem învăța de la ceilalți noi valori și aspirații.
• UBB este un actor fundamental pentru Cluj, Transilvania și România. Pentru mine, este important astfel să pot avea o comunicare bună cu mediul socio-economic, cu zonele de activism social modern și cu societatea în general.

În Programul ProUBB+, cele trei misiuni principale ale unei universități world-class se îmbină echilibrat, asigurând atât valorificarea potențialului fiecărui angajat al UBB, cât și satisfacerea diverselor interese ale studenților. Desigur că fiecare dintre cele trei misiuni trebuie realizată cel puțin la nivelul unor standarde de calitate/performanță, așa cum sunt ele cerute de reglementări interne/naționale și definite, acolo unde este posibil, de comunitatea UBB. Dincolo de aceste standarde minimale, fiecare membru al comunității UBB se poate proiecta în funcție de valorile/interesele sale, în a performa într-una sau alta (sau, poate, într-o variantă mixtă, în toate cele trei) dintre misiunile UBB. Diversitatea opțiunilor, respectul pentru acestea și încurajarea rutelor mobile de evoluție în cariera academică constituie o componentă fundamentală a acestui program. În plus, o universitate world-class de astăzi își realizează cele trei misiuni apelând la o nouă paradigmă academică, pe care Programul ProUBB+ o definește prin încredere și deschidere.

Încrederea înseamnă că programele academice și corpul didactic/de cercetători își stabilesc singuri țintele de dezvoltare, respectiv traiectoriile și indicatorii de carieră (bottom-up), inserându-se într-un cadru general, definit minimal (top-down), managementul academic având mai ales rolul de a verifica îndeplinirea acestora și de a aloca resurse și sarcini în funcție de aceste planuri de dezvoltare. Ideea că managementul este singura structură care stabilește direcții de acțiune și indicatori de performanță și de evaluare este complet depășită în universitatea actuală, logica fiind cea a co-participării/cooperării, pe fondul încrederii. În acest demers, accentul pe calitate trebuie treptat să devină complementar focalizării asupra cantității, iar în anumite segmente chiar să înlocuiască accentul pe cantitate.

Deschiderea are în vedere două aspecte esențiale. Primul aspect se referă la faptul că universitatea are și rolul de a cataliza procesele de cunoaștere din afara universității, fiind un participant activ în lumea sa, lucru absolut necesar azi, când oamenii au un nivel avansat de educație, iar accesul la cunoaștere este democratizat substanțial față de epocile anterioare. Al doilea aspect se referă la faptul că universitatea trebuie să devină ea însăși un spațiu deschis pentru cei din afara comunității academice tradiționale (studenți/cadre didactice/cercetători/personal administrativ), care doresc să se implice, competent și creativ, în cunoaștere.

Așa cum am mai spus, Programul ProUBB+ nu urmărește o dezvoltare forțată sau nerealistă a UBB, dar nici nu susține un status quo inerțial sau o dezvoltare organicistă (care poate se întâmplă, poate nu). Miza este consolidarea unei instituții cu adevărat colegiale, astfel încât să oferim comunității academice și societății în ansamblul ei cea mai bună versiune a universității, realizabilă cu resursele actuale. Încrederea, deschiderea și diversitatea nu sunt doar valori abstracte, ci fundamentul unor practici instituționale cu adevărat orizontale. Fără false ierarhii, fără autoritarisme, fără gesturi instituționale retrograde, fără discriminare, dar cu un mare respect pentru excelența muncii de predare, de cercetare și a celei administrative. Programul ProUBB+ susține o dezvoltare a UBB pentru oameni și prin oameni, prin intermediul unor politici instituționale adecvate, pe principiul Neminem Resideo, în paradigma academică a încrederii și deschiderii. Spre exemplu, o poziționare mai bună în ranking-urile academice nu este un scop în sine, ci un mijloc de diagnostic instituțional, care ne spune ce trebuie făcut în mod rațional pentru a ameliora cultura organizațională a UBB și a ne ancora mai bine în aria academică internațională, în beneficiul angajaților și al studenților UBB. Într-adevăr, în ultimii ani UBB a deveni un atractor puternic de studenți din toate regiunile țării și din afara țării și ca urmare a acestor evoluții foarte bune în ranking-uri. În acest context, raportarea la cele mai avansate standarde internaționale nu trebuie înțeleasă ca o atitudine autocolonială, ci ca o modalitate de a implementa la UBB anumite reguli/forme/politici care duc la performanță și bunăstare, chiar dacă performanța efectivă va trebui adecvată, mereu, resurselor disponibile.

Există două căi majore pentru a obține statutul de universitate world-class, cel mai adesea angajate cumulativ în universitățile de succes. Prima cale se bazează pe competitivitatea academică, susținută financiar și legislativ. A doua vizează sporirea capitalului uman și social al universității, pe baza unor mecanisme de incluziune. Programul ProUBB+ își propune să valorifice maximal ambele căi, considerând că o universitate precum UBB nu poate adopta un proiect exclusivist, dar nici nu poate rămâne într-un stadiu de așteptare perpetuă: inerția nu produce transformări decât în mod accidental.

Această viziune – implementată deja, parțial, prin Institutul STAR-UBB – a adus UBB pe primul loc în țară în clasamentele internaționale ale universităților (vezi Metarankingul Universitar-2019), precum și la obținerea statutului de universitate internațională de excelență în predare/cercetare, în urma unui audit academic internațional (QS****). Așadar, asumarea unei ameliorări a poziționării în ranking-uri și un statut world-class (QS*****) sunt (1) realiste (pilotarea a fost deja făcută prin Institutul STAR-UBB), (2) în beneficiul comunității UBB (creșterea bunăstării/satisfacției profesionale și angajabilității pentru studenți) și (3) în beneficiul regiunii (Clujul și Transilvania au nevoie de un pol academic de referință în țară, care să le susțină dezvoltarea) și al țării (România are nevoie de universități world-class, care să-i asigure un avantaj competitiv la nivel internațional).

În concluzie, cred că programul pe care îl propun este realizabil, dacă va fi asumat de întreaga comunitate a UBB, angajată în colaborare și solidaritate pentru a onora și implementa cu bun-simț, înțelepciune și curaj, viziunea părinților fondatori ai Universității, care o doreau, ei înșiși, deja, ancorată în cele mai avansate modele academice internaționale. Institutul STAR-UBB poate fi văzut ca o unitate care a pilotat deja un astfel de program, cu rezultate importante, într-un timp relativ scurt. Programul ProUBB+ își propune să generalizeze mecanismele principale și experiențele testate în cadrul Institutului STAR-UBB la nivelul universității, alături de altele noi (1) printr-un demers strategic, dar non-directiv, (2) centrat pe performanță academică (didactică și științifică), dar în zona proximei dezvoltări și a satisfacției profesionale/calității vieții la locul de muncă/studiu, (3) cu aprecierea multiculturalității și recunoașterea diversității culturilor organizaționale din UBB, dar ancorate în modele internaționale specifice domeniului, (4) cu încurajarea diversității opțiunilor academice ale cadrelor didactice/cercetare, dar definite clar și (5) cu angajamentul ca demersurile administrative să servească dezvoltarea, nu să o condiționeze.

• HU – Varianta în limba maghiară – A ProBBTE+ Program
• DE – Varianta în limba germană – Programm ProUBB+

UPDATE: Despre candidatura la rectoratul UBB în februarie 2020

UPDATE

Dragi colegi:

Au început depunerile de candidaturi pentru diverse poziții de conducere/reprezentare în UBB (ex. directori de departamente, membri în consilii și în senat, etc.).

Am primit în ultimele zile zeci de mesaje din comunitatea UBB și din massmedia, întrebându-mă când/dacă îmi depun candidatura pentru Rectoratul UBB, în condițiile în care am înțeles că s-au făcut deja unele înscrieri pentru acest nivel (perioada de înscriere este toată luna ianuarie 2020).

Vă mulțumesc tuturor pentru interes. Tot ceea ce am spus în comunicatul de mai jos (din luna octombrie 2019) rămâne valabil. Așadar, da, așa cum am spus atunci, mă voi înscrie și sunt încrezător că platforma participativă pe care o voi reprezenta va atinge/exprima mintea și inima comunității noastre și va fi una câștigătoare! Dar termenul limită de depunere a candidaturii este 31 ianuarie 2020 și am vrut ca înainte de a mă ocupa formal de aspecte electorale (1) să-mi închei activitățile didactice/științifice din primul semestru și (b) să rămână spațiul necesar dezbaterii candidaturilor și pentru celelalte poziții din UBB (orice poziție este importantă!).

Cu privire la candidatura pentru Rectoratul UBB, avem suficient timp de dezbateri în luna februarie. Așadar, intenționez ca după 31 ianuarie 2020, după ce îmi depun candidatura, să particip la dezbateri colegiale și publice cu privire la programul de candidatură pentru Rectoratul UBB (mai multe minți pot duce la soluții mai bune!). Până atunci să alegem înțelept la toate nivelurile, deoarece, așa cum am mai parafrazat o formulă celebră, de comportamentul fiecăruia depinde viitorul tuturor, al comunității UBB!

Multumesc.

…

Dragi colegi:

Încă din vară, colegi/studenți din UBB, dar și cunoscuți din societate și din massmedia, mi-au cerut un răspuns legat de o eventuală candidatură la rectoratul UBB (din februarie 2020). Am încercat să amân cât mai mult astfel de discuții, pentru a ne concentra pe activitățile curente din UBB. Pe de altă parte, faptul că în majoritatea universităților alegerile au demarat deja, iar la noi bat la ușă, mă face să înțeleg și să accept acest interes, deocamdată incomod.

În vară am dat acest răspuns, spunând că este posibil să candidez (https://www.edupedu.ro/alegeri-in-universitati-daniel-david-da-e-posibil-sa-candidez-la-pozitia-de-rector-al-universitatii-babes-bolyai/). De ce am spus atunci doar “posibil“, nu mai mult?

1. Pentru mine a fi rectorul UBB nu este o miză de carieră, ci o oportunitate de a servi o universitate/comunitate cu un trecut fabulos, cu un prezent dinamic și cu un potențial mare de exprimat în viitor. De aceea nu vreau să duc lupte și campanii la limită, ci, dacă este să candidez, sper la o susținere și o acceptare largă din partea comunității UBB (colegi și studenți). Simt că UBB are un potențial extraordinar care așteaptă să se exprime, dar că numai cu o astfel de susținere largă putem face acest lucru; altfel, poziția de rector devine mai mult o galonare personală, iar eu am fost mereu alergic la concentrarea puterii și la “măriri” instituționale.
2. UBB are un profil academic complex, multicultural cu trei linii de studiu, de la arte și teologie la științe umaniste, sociale și ale naturii/vieții, până la matematică/informatică, inginerie și tehnologie, așadar integrând aspecte științifice, culturale, tehnologice și vocaționale. Pentru mine este important să am încrederea și susținerea colegilor din toate domeniile și din toate liniile de studiu. Toți rectorii UBB de după 1989 au avut un profil academic care a combinat obligatoriu componenta științifică cu cea cultural-umanistă, sigur, la unii dominând componenta științifică (Ionel Haiduc), iar la ceilalți componenta cultural-umanistă, fără însă ca una să lipsească. Profilul meu academic, deși are o componentă puternică cultural-umanistă/socială prin formarea de bază (venind dinspre psihologie), înclină totuși spre profilul științific, bazat pe o specializare în psihologie clinică/experimentală. De aceea este important pentru mine să pot transmite colegilor că înțeleg, respect și susțin specificul tuturor domeniilor academice din UBB și că multiculturalitatea UBB nu este de negociat.
3. UBB asumă toate cele trei misiuni academice specifice unei universități de clasă mondială (world-class): (a) didactică, (b) cercetare-dezvoltare-inovare și (c) relația cu societatea. Prin realizările științifice, dintre care unele cu ecou internațional, profilul meu academic este mai mult legat de partea științifică. Asta mă bucură, dar uneori nu îmi place că acoperă celelalte componente, pe care le-am valorizat și le valorizez mereu, cel puțin la fel de mult. Astfel, grație studenților am făcut parte din prima generație a profesorilor Bologna din țară, predarea fiind o componentă esențială care mă definește ca profesor la UBB. De asemenea, am creat prima clinică academică de psihologie care oferă servicii de specialitate în comunitate (atât inovativ/competitiv, cât și pentru categorii defavorizate); cred că dintre psihologii mai cunoscuți din UBB/Cluj-Napoca/țară sunt singurul care nu am dezvoltat o practică privată proprie (deși îi apreciez pe cei care au făcut-o!), ci am derulat aceste activități prin universitate, pentru a întări relația acesteia cu comunitatea. Așadar, este important ca profilul meu academic și profesional să fie perceput adecvat și corect de către comunitatea UBB, și anume că înțeleg, respect și susțin toate cele trei misiuni ale unei universități moderne.
4. Am înțeles mereu că universitatea este în primul rând pentru studenți și apoi pentru partea didactică/de cercetare/administrativă; dacă ei nu sunt, universitatea nu există! De aceea este important să înțeleg acum dacă valorile/dorințele lor sunt congruente cu valorile/dorințele mele instituționale, cel puțin la nivel de strategie/viziune, dincolo de faptul că fiecare putea învăța de la ceilalți noi valori/dorințe.
5. UBB este un actor fundamental pentru Cluj-Napoca, Transilvania și România. Pentru mine este important astfel să pot avea o comunicare bună cu mediul socio-economic, cu zonele de activism social modern și cu societatea în general.

Pornind de la necesitatea de a clarifica aceste lucruri, în ultimele luni am discutat informal cu colegi/studenți din UBB și astfel pot spune că posibilitatea din vară s-a transformat acum într-o foarte mare probabilitate, chiar certitudine când la timpul cuvenit îmi voi depune candidatura. Într-adevăr, am avut șansa ca prorector UBB să cunosc mai bine comunitatea noastră și nu doar să spun ci inclusiv să exprim prin acțiuni instituționale ceea ce sunt, astfel încât colegii și studenții au perceput pozitiv realitatea, nici mai mult, nici mai puțin, dincolo de miturile, zvonurile sau distorsiunile inerente unui asemenea moment. România se schimbă odată cu lumea și cu schimbările generaționale. Fac parte dintr-o generație care nu a putut să fie contaminată de ideologia comunist-totalitară (eram încă la liceu la Revoluția din 1989), dar care a fost suficient de matură ca să o înțeleagă. Asta ne face să ne putem conecta rapid cu evoluția lumii moderne, dar reflexiv, prin experiența trecutului, putând astfel juca un rol pozitiv de liant între generații. Așa cum am văzut în ultimii ani, din cauza politicilor naționale, UBB (și celelalte universități de tradiție ale țării) se află astăzi într-o situație complexă, în care evoluția câștigată după Revoluția din 1989 poate face un salt calitativ, care să ne reconecteze ireversibil cu aria academică europeană, sau putem asista la o stagnare, poate chiar regres, pe linia mentalităților care au grevat universitatea în perioada comunistă. Așadar, parafrazând o formulă celebră, de comportamentul fiecăruia dintre noi depinde astăzi soarta academică a tuturor, a comunității UBB! Considerând serios și cu respect Carta și Sigla UBB, cred în ancorarea UBB în aria academică europeană/internațională, ca o universitate de clasă mondială (world-class), continuând peste timp angajamentul pentru Tradiție și Excelență al fondatorilor universității, circumscris de virtuțile europene fondatoare legate de Înțelepciune/Raționalitate, Echilibru/Bun-simț și Curaj. Eu nu cred în dezvoltări forțate/rapide, dar nici nu susțin un status quo sau o dezvoltare organicistă (care poate se întâmplă, poate nu). Cred în dezvoltare pentru oameni și prin oameni, vizând mereu stimularea atingerii zonei proximei dezvoltări, cu politici instituționale de susținere, sub angajamentul Nemo Residet (nimeni nu este lăsat în urmă sau abandonat – fiecare de bună credință își are locul și rolul său important). Așadar, sunt ce sunt și nu voi pretinde altceva, adică sunt un membru loial al comunității UBB, pe care am servit-o în calitate de cadru didactic și am reprezentat-o de fiecare când am avut ocazia cu bucurie și onoare, care cred sincer (1) într-o dezvoltare strategică, dar non-directivă a UBB, pe baza unei consultări și susțineri largi (cadre academice, studenți, personal administrativ), considerând înțelept condițiile existente, (2) în performanță academică (definită larg, prin cele trei misiuni), realizată în zona proximei dezvoltări și corelată cu satisfacția profesională/calitatea vieții la locul de muncă-studiu, (3) în multiculturalitate și diversitatea culturilor organizaționale din UBB, dar în logica unor practici ancorate în modele internaționale specifice domeniului și universităților de clasă mondială, (4) în încurajarea diversității opțiunilor academice ale cadrelor didactice/de cercetare, definite clar și coerent și (5) în angajamentul că demersurile administrative trebuie să servească/susțină dezvoltarea academică, nu să o condiționeze.

Sumarizând, da, cu emoție spun acum că la momentul potrivit am să-mi depun candidatura pentru rectoratul UBB! Acestea fiind spuse, cred am dat un răspuns clar, fără ipocrizie, la curiozitățile justificate ale celor interesați, dar până la timpul cuvenit nu voi intra în logica de alegeri, ci voi încerca să-mi fac cât mai bine în UBB activitățile academice (didactice/de cercetare/de relație cu societatea) și administrative (ca prorector UBB). Știu că mereu cultura UBB creează contextul adecvat pentru a avea la toate nivelurile alegeri și dezbateri academice elegante între candidați (care adesea sunt nu doar colegi, ci și prieteni între ei), pentru a alege dintre noi pe aceia care dorim și doresc să ne reprezinte în următorii ani.

Florian Ștefănescu-Goangă – Volum aniversar pentru un model actual

Recent a apărut volumul Florian Ștefănescu-Goangă, în seria Personalități ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB). Vom anunța în curând mai multe lansări și dezbateri în jurul volumului.

În rezumat, prezint câteva idei principale din volum (cuprinsul și coperta pot să fie găsite mai jos în text).

Noi, prin Școala clujeană de psihologie, am păstrat și dezvoltat paradigma propusă de Florian Ștefănescu-Goangă, studentul fondatorului psihologiei exprimentale, Wilhelm Wundt, cu care și-a obținut și doctoratul la Leipzig în 1911. În consecință, în ciuda faptului că regimul comunist ne-a desființat (din 1977 până în 1989), astăzi Școala clujeană de psihologie este una dintre cele mai reprezentative din țară, ajungând singura din România în Top-500 în clasamentele internaționale de referință ale universităților (pentru psihologie).

Eu cred sincer că dacă viziunea lui Florian Ștefănescu-Goangă putea fi păstrată și la nivel de universitate – a fost rectorul universității între 1932-1940 -, astăzi UBB era o universitate world-class consolidată. Din păcate, regimul comunist a oprit această viziune, UBB reușind după Revoluția din 1989 să recupereze până la nivelul de universitate internațională de excelență (**** în sistemul QS STAR), în evoluție spre statutul world-class (***** QS STAR). Iată în acest sens ce spunea Florian Ștefănescu-Goangă, în 1932, cu ocazia discursului inaugural ca rector al universității (vezi pentru detalii volumul analizat aici și Popa și Sâncrăian, 2002):

• “…Misiunea principala a universitatii este sa faca stiinta. In sarcina ei cade dezvoltarea si progresul stiintei, de aceea ea trebuie in asa fel indrumata incat sa devina din ce in ce mai mult centrul cercetarilor stiintifice…Universitatea e ceva mai mult decat o scoala superioara, chemata sa pregateasca profesionisti destoinici. Ea este o institutie de inalta cultura, care are nobila misiune de a limpezi, printr-o elaborare proprie, curentele de gandire şi numeroasele probleme pe care viata sociala si culturala a poporului, in dezvoltarea lui fireasca, le pune pentru a fi rezolvate. Ea are inalta datorie de a provoca curente de idei si lupta de idei, de a lua atitudine critica fata de problemele stiintifice, sociale si culturale aruncate in circulatie, de a pune ea insasi probleme referitoare la stiinta in general si la viata nationala in special, sub toate aspectele ei, de a le cerceta si discuta; iar lumina elaborată intre zidurile ei nu trebuie sa ramana ascunsa marelui public, ci, dimpotriva, trebuie purtata pana in cele mai indepartate colturi ale tarii, pentru a lumina drumurile greu de patruns ale progresului national. Aceasta opera de extensiune universitara pe care Universitatea noastra se mandreste ca a initiat-o in tara noastra, va trebui intarita si dezvoltata…”

În același discurs se accentuează rolul cercetării în actul didactic – universitatea având rolul de a transmite cunoștințe împreună cu metoda de generare a lor – și rolul cadrelor didactice/cercetătorilor de a genera în universitate, prin prezența lor, medii de cercetare:

• “…Metoda de seminar si laborator, care initiaza si invata pe studenti cum trebuie sa lucreze singuri, trebuie extinsa la toate disciplinele. Trebuie să dezvoltam in ei deprinderea de a cauta ei insisi adevarul, de a cerceta singuri izvoarele si a face investigatiile necesare pentru lamurirea unei probleme. Metoda aceasta, care se practica intr-o bună parte din universitatea noastra, trebuie intensificata, fiindcă va deprinde studentul sa verifice adevarul prin propria lui judecata. Iata al doilea motiv pentru care universitatea noastra trebuie sa-si indrepte sfortarile in directia dezvoltarii, pe cat mai mult posibil, a seminariilor, laboratoarelor, institutelor, statiilor de cercetari si a oricărui fel de institutie in care studentul invata si practica zilnic metoda de a studia prin sine insusi…. Pentru a putea indeplini aceasta grea si nobila misiune, universitatea noastra va trebui inzestrata cu laboratoarele de cercetari de care are nevoie, iar acestea trebuie organizate si inzestrate cu utilajul tehnic impus de cerintele actuale ale stiintei.  Toate sfortarile mele si ale senatului universitar se vor indrepta deci in directia satisfacerii acestei superioare cerinte…. Indatoririle legale ale unui profesor universitar nu se reduc numai la pregatirea si tinerea in mod regulat si constiincios a cursurilor. Toate aceste lucrari reclama prezenta sa continua in localitatea unde isi are catedra. Ele nu se pot indeplini in nici un caz in cateva ore gramadite in aceeasi zi…“

În fine, în lucrare arătăm că „…o deviză definitorie a rectorului Florian Ștefănescu-Goangă a fost că “…Politica se face până la poarta universității”. A încurajat implicarea comunității academice în spațiul social și chiar politic, dar ca mijloc de exprimare a propriei expertize academice, nu ca mijloc de a obține beneficii academice fără acoperire în expertiză. Maxima sa era “…Întâi valoarea academic/profesională și apoi implicarea civică/politică“…Închei, lăsând cititorul să tragă concluziile și să mediteze/comenteze asupra celor prezentate aici. Eu, în sinteză, spun simplu doar că: (1) ca om de știință, Florian Ștefănescu-Goangă a jucat în liga mare a ariei academice internaționale a psihologiei, iar (2) ca rector, a fost probabil rectorul care a marcat cel mai mult și în bine Universitatea din Cluj! (cel puțin în perioada interbelică a acesteia).”

Din Cuprins:

Prefață – Anca Lemair (nepoata lui Florian Ștefănescu-Goangă)

Introducere – Daniel David

Florian Ștefănescu-Goangă – Om de știință și Rector – Daniel David

Florian Ștefănescu Goangă – Mentor – Adrian Opre

Florian Ștefănescu-Goangă – Model al Școlii clujene de psihologie clinică și psihoterapie – Anca Dobrean, Aurora Szentagotai, Szamoskozi Ștefan și Daniel David

Florian Ștefănescu-Goangă – Despre imortalitate simbolică și organizarea modernă a Departamentului de Psihologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – Petre Curșeu, Adrian Opre și Oana Benga

Florian Ștefănescu-Goangă – Cinci exerciții de admirație – Mircea Miclea

 

Anexă

Pentru a înțelege mai bine contribuția decisivă a lui Florian Ștefănescu-Goangă la dezvoltarea psihologie și universității clujene putem analiza scrisoarea adresată de acesta ministrului învățământului în anul 1948 (preluată din Popa și Sâncrăian, 2002, pg. 51-56) (am selectat aici din scrisoare doar părțile legate de activitățile ca psiholog/om de știință și rector):

• „…Ca profesor de Psihologie am introdus, primul în țara noastră, studiul experimental al proceselor şi activităţilor psihologice. În acest scop am înfiinţat în 1921 primul laborator de Psihologie experimentală în țara noastră. După ce am pregătit personalul ştiinţific şi am dat o dezvoltare mai mare cercetărilor experimentale, am înfiinţat în anul 1924 Institutul de Psihologie experimentală, teoretică si aplicată, singurul în ţara noastră. Am pregătit şi format un mare număr de cercetători ştiinţifici în toate ramurile psihologiei. Am elaborat o serie întreagă de metode de cercetare ştiinţifică, aplicată pe materialul uman din țara noastră. Cînd numărul lucrărilor a sporit, am înfiinţat Editura Institutului de Psihologie, unde am publicat, în colecția „Studii si cercetări psihologice” ale Institutului de Psihologie din Cluj – 32 de volume -, studii şi cercetări, elaborate de mine şi de elevii mei.
  • Pentru a dezvolta interesul pentru studiile psihologice şi pentru a face cunoscute rezultatele cercetărilor psihologice din ţară şi străinătate, am înfiinţat Revista de Psihologie – care a apărut regulat timp de 12 ani, în patru caiete trimestriale, fiecare caiet de 150 pagini, formând deci 12 volume de peste 500 pagini fiecare. Întreaga revistă a fost scrisă numai de mine şi de elevii mei. Ea mi-a fost primită la schimb, cu revistele de psihologie din străinătate.
  • Am reuşit dar să creez la Universitatea din Cluj o şcoală psihologică, un centru de cercetări ştiinţifice, cu renume european.
  • Am creat, organizat şi condus, în cadrul Ministerului Muncii Institutul Psihologic din Cluj, care a dezvoltat o largă activitate cu privire la problemele de psihologie aplicată, la problemele de organizare ştiinţifică a muncii precum şi cele cu privire la îndrumarea şi pregătirea rațională a ucenicilor, la orientarea şi selecțiunea profesională.

În functia de rector, pe care am ocupat-o timp de opt ani am desfăşurat o activitate multilaterală.

• I. O activitate de organizare interioară a Secretariatului universității, a serviciului administrativ, a casieriei şi contabilității fondurilor, al controlului permanent al veniturilor şi cheltuielilor – nu numai ale rectoratului, ci şi ale facultăților, institutelor, bibliotecii universității, oficiilor universitare, căminelor, cantinelor, etc. Această organizare a dat bune rezultate. Ea a fost unanim apreciată de toți care au cunoscut-o.

Am înfințat serviciul tehnic al universităţii, însărcinat cu reparaţia şi întreținerea în bună stare a clădirilor universității – un atelier central mecanic, de constructii si reparatii de instrumente şi aparaté, utilizate în toate instituţiile universității, un atelier de fotografie, de filmare şi facerea diapozitivelor necesare laboratoarelor şi institutelor universității.

Am organizat căminele studenţeşti în aşa fel încât ele au devenit un titlu de mândrie al universității. Eu însumi, înainte de a fi rector, am organizat şi condus timp de zece ani căminul „Avram Iancu”.

Am înfiinţat Oficiul universitar, pus în serviciul studenţilor. El avea 6 secţiuni.

1. 1. Oficiul de informatie şi îndrumare a studentilor în tot ce priveşte…. în legătură cu universitatea şi instituţiile sale, cu condițiile de trai, etc.
   2. Asistenta medicală a studenților – Examinarea medicală preventivă a studenţilor. Îngrijirea medicală gratuită în clinicile universității, internarea lor în caz de boală sau de intervenţii chirurgicale – gratuită.
   3. Asistenta socială. Distribuirea burselor, ajutoarelor băneşti, pentru nevoile studenţilor lipsiti de mijloace materiale.
   4. Educatia fizică si sportul. Universitatea din Cluj a dat o atentie deosebită sportului. În acest scop s-a organizat parcul sportiv al universităţii, bine cunoscut in toată țara – de prof. Iuliu Hațeganu. Ca rector am cumpărat o bună parte din terenul pe care s-a făcut acest parc şi am dat peste cinci milioane lei pentru amenajarea lui, a constructiei bazinului de inot.
   5. Turismul. Organizarea de excursii în tot cuprinsul ţării, pentru ca studentii să-şi poată cunoaşte cît mai bine și direct neamul şi pamintul strămoşesc.
   6. Orientarea psihologică universitară a studentilor spre disciplinele potrivite cu aptitudinile lor psiho-fiziologice.

• II. O grijă deosebită am avut ca universitatea să fie înzestrată cu clădirile necesare pregătirii ştiinţifice a studenţilor și a lucrărilor ştiinţifice ale personalului ştiinţific al universităţii.

Am desfăşurat deci o activitate constructivă de clădiri noi şi de completări şi reparaţii ale clădirilor existente. Clujul se mîndreşte, ca şi țara intreagă, cu clădirea impozantă a clinicilor noi – construită sub rectoratul meu, cu fonduri pe care le-am obţinut personal, prin stăruinte neîncetate – într-o vreme cînd ţara se găsea într-o criză financiară. Cine a vizitat aceste clinici, atunci cînd ele au fost puse în funcţiune în anul 1937, ştie că nu exista atunci nimic similar în ţară, din punct de vedere al înzestrării medicale şi al cerintelor medicale.

Între anii 1934-1937 am pus să se construiască Colegiul Academic – astăzi Casa Universităţii – pe care am inaugurat-o în 1937. Această construcţie, care constituie o mândrie a Clujului şi a universităţii clujene, s-a făcut după indicaţiile mele şi sub supravegherea mea zilnică, până în cele mai mici amănunte.

Dar, afară de aceste două mari constructii, care sunt arătate tuturor vizitatorilor străini, care vin să ne cunoască ţara şi capacitatea noastră constructivă şi organizatorică, în calitate de rector am ştiut să obţin fondurile necesare şi pentru alte construcții mai puțin impozante ca cele arătate mai sus, dar tot atât de utile bunului mers al universității. Enumăr aici cîteva din ele:

1. 1. O clădire pentru institutul de bacteriologie, cu toată înzestrarea lui interioară şi aparatura necesară.
   2. O reparație radicală a clădirii institutului de studii clasice – construcția unui etaj nou pentru pinacoteca universității, organizarea şi amenajarea subsolului pentru instalația lapidarului şi a ceramicii, provenită din săpăturile arheologice, făcute de profesorii de arheologie.
   3. Ridicarea a două etaje peste parterul clădirii institutului de botanică – începută de prof. Borza. Terminarea completă a acestei clădiri şi amenajarea grădinii botanice – din faţa şi jurul acestei clădiri.
   4. Construirea unui etaj la căminul “Avram lancu” şi înzestrarea căminului cu o sală de baie pentru studenţi.
   5. Construirea unui etaj la clădirea bibliotecii universităţii şi amenajarea a noi săli de lectură.

• III. Activitatea extrauniversitară. În scopul de a răspândi cunoştinţele ştiinţifice în masele largi ale populaţiei din Ardeal şi pentru a face cunoscute problemele culturale şi ştiinţifice de interes general, am înființat împreună cu profesorii Virgil Bărbat şi Vasile Bogrea Extensiunea universitară. Am activat în această instituție peste 50 de profesori ai Universității din Cluj. Nu a rămas nici un oraş din Transilvania şi Banat, în care să nu se organizeze în fiecare an o serie întreagă de conferințe, ținute de profesorii universității. Am fost secretar general şi în urmă preşedintele acestei instituții, care a marcat o notă nouă, specifică a activităţii universității din Cluj – elogiată nu numai de cercurile competente din ţară, dar şi din străinătate…”

Vezi și referințele selective de mai jos:

• David, D. (2013). Şcoala Clujeană de Psihologie Clinică şi Psihoterapie la Universitatea Babeş-Bolyai: Tradiţie-Excelenţă-Onoare 2013 – Moment Aniversar. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Popa, M. și Sâncrăian, V. (2002). Florian Ștefănescu-Goangă. Cetatea Universitară – Texte și evocări/Teza de doctorat. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Popa, M. și Sâncrăian, V. (2002a). Florian Ștefănescu-Goangă. Cetatea Universitară – Corespondență. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Evidence-based psychotherapy – Un ghid clinic nou la Wiley-Blackwell

Mă bucur să vă anunţ apariţia unei lucrări la Wiley-Blackwell, la care am contribuit şi eu ca editor şi co-autor, denumită Evidence-Based Psychotherapy: The State of Science and Practice. Lucrarea va apărea la începutul anului 2018, dar aceasta poate  să fie deja examinată/comandată.

Ca şi în medicină, în psihologie există un amestec de tratamente ştiinţifice, pseudoştiinţifice şi nonştiinţifice. Tratamentele ştiinţifice sunt apanajul specialiştilor, iar celelalte ale paraprofesioniştilor. Uneori însă cei din urmă mimează specialistul, cu consecinţe grave asupra pacienţilor, sistemului de sănătate şi profesiei. Lucrarea este un ghid prin care identificăm abordările ştiinţifice, iar între acestea pe cele mai eficiente (evidence-based/research-supported/empirically validated), în beneficiul (şi pentru protecţia) profesioniştilor, al studenţilor şi al societăţii/pacienţilor.

Istoria acestui volum este următoarea:

(1) În anul 2011, am publicat împreună cu profesorul american Guy Montgomery, în revista Clinical Psychology: Science and Practice, un nou sistem internaţional de clasificare a psihoterapiilor (sistem care se poate aplica intervenţiilor psihologice în orice domeniu şi chiar oricăror intervenţii): The Scientific Status of Psychotherapies: A New Evaluative Framework for Evidence-Based Psychosocial Interventions.

(2) De la publicare, articolul a atras multă atenţie din partea comunităţii internaţionale, fiind acompaniat la data publicării de două articole-comentarii/editoriale:

• profesorul american Scott Lilienfeld, una din autorităţile mondiale în domeniu – Distinguishing Scientific From Pseudoscientific Psychotherapies: Evaluating the Role of Theoretical Plausibility, With a Little Help From Reverend Bayes;
• profesorul american Jeffrey Lohr, coautor (alături de profesorul Lilienfeld) al lucrării de referinţă Science and pseudoscience în clinical psychology – What Is (and What Is Not) the Meaning of Evidence-Based Psychosocial Intervention?

(3) La scurt timp după publicare, am primit mai multe oferte de la edituri de prestigiu din SUA şi Europa, pentru a publica un volum în care să abordăm intervenţiile psihologice/psihoterapia pentru principalele tulburări psihice prin prisma noului sistem de clasificare propus de noi.

(4) În final, am ales oferta editurii Wiley-Blackwell, o editură de referinţă/prestigiu la nivel internaţional, prin oferta mai convenabilă sub aspectul facilităţilor oferite (ex. rata royalties/plata autorilor/formatul lucrării şi mai ales – chiar determinant – libertatea de a face un website dedicat psihoterapiilor validate ştiinţific, iniţial pe baza datelor din volum, dar apoi actualizat în mod constant pentru a deveni un ghid clinic de referinţa la nivel internaţional).

(5) În acest demers l-am inclus ca editor, alături de noi, autorii sistemului de clasificare, şi pe profesorul american Steven Lynn, un expert de referinţa în domeniu la nivel internaţional, coautor (alături de profesorii Lilienfeld şi Lohr) al lucrării Science and pseudoscience în clinical psychology.

(6) Noi, cei trei editori (şi coautori ai unor capitole din volum), am invitat  apoi să ni se alăture lideri în tratamentele psihologice pentru condiţiile clinice incluse în volum, dispuşi să utilizeze în analiza tratamentelor validate ştiinţific sistemul propus de David şi Montgomery (2011). Am mobilizat în acest fel o echipa de peste 50 de profesionişti, de la universităţi de top din străinătate (ex. din SUA – Boston University, Pennsylvania University, Stanford University, etc.; din Europa: University of Cologne, University of Freiburg, King’s College London, etc.) şi unii colegi din ţară, abordând tratamentele psihologice validate ştiinţific pentru cele mai relevante condiţii clinice [ex. tulburări de tip depresiv, tulburări de anxietate, tulburări obsesiv-compulsive, tulburări de stres postraumatic, tulburări sexuale, tulburări legate de somn, tulburări psihotice, tulburări de dezvoltare (ADHD, ASD), tulburări de comportament alimentar, tulburări de personalitate, consumul de alcol, tulburări disociative, etc.].

(7) Anul viitor planificăm lansarea website-ului dedicat ghidurilor clinice pentru tratamentele psihologice validate ştiinţific (care va apărea sub dubla autoritate a Icahn School of Medicine at Mount Sinai şi Babeş-Bolyai University/International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied mental Health)

Sper să găsiţi lucrarea interesantă! Pentru alte lucrări din domeniu la care am contribui vezi aici.

 

Aaron T. Beck – declarat unul dintre cei mai influenţi medici ai secolului XX. Şi summitul excelenţei în CBT la Beck Institute, SUA

UPDATE:

Summitul excelenţei în CBT, organizat de Beck Institute for CBT, în Pennsylvania, SUA, a fost extrem de interesant. Vă prezint mai jos câteva imagini de la eveniment.

……..

Medscape a dat recent publicităţii rezultatele analizei privind pe cei mai influenţi medici din secolul trecut (XX), prezentând primele 25 de pozitii:
Locul 1. – Crick/Watson/Wilkins/Franklin – pentru Structura ADN
Locul 2. – Salk – pentru Vaccinul împotriva poliomelitei
Locul 3. – Spock – pentru Schimbarea paradigmei în pediatrie (manualele sale sunt
clasice/de referinţă în creşterea copiilor)
Locul 4. – Aaron T. Beck – pentru Psihoterapia cognitivă
etc.

Noi la psihologie UBB şi la UBB în general avem legături importante cu premianţii. Astfel, medicul şi profesorul/cercetătorul de pe pozitia 1 – James Watson – ne-a vizitat chiar anul trecut, având o conferinţă în Aula Magna a UBB. Medicul şi profesorul/cercetătorul de pe poziţia 4 – Aaron T. Beck – este Doctor Honoris Causa al UBB, iar profesura mea la UBB îi poarta numele (Aaron T. Beck Professorhip). Cu profesorul Aaron T. Beck – fondatorul psihoterapiei cognitv-comportamentale (CBT) – mă voi întâlni în curând în SUA, deoarece m-a invitat să participăm împreună într-un panel – Thought Leader Panel (Aaron T. Beck, Judith Beck, Daniel David, Christine Padesky) – legat de analiza viitorului psihoterapiilor cognitive şi comportamentale.

Profesorul Aaron T. Beck a fost mereu considerat, în diverse analize de specialitate, unul dintre cei mai importanţi psihiatri şi/sau psihoterapeuţi ai tuturor timpurilor. Dar această analiză, incluzând toate specialităţile medicale, arată anvergura majoră a profesorului Aaron T. Beck şi impactul psihoterapiei (prin CBT) în domeniul mai larg al sănătăţii (dincolo de psihiatrie sau psihoterapie). Felicitări!

Măsuri academice pentru UBB ca universitate world-class

Conform Planului Strategic al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) pentru perioada 2016-2020, elaborat în baza programului managerial al Rectorului UBB, UBB ţinteşte să devină o universitate de anvergură internaţională (world-class). În acest sens a fost necesar să elaborăm Pachetul pentru cercetare-competitivitate-excelenţă, în scopul echipării UBB cu mecanisme instituţionale moderne, care să o facă eligibilă (1) pentru a intra în competiţie în liga universităţilor world- class şi (2) odată intrată în această ligă, să performeze cât mai bine. Fără astfel de mecanisme nu are sens să ne punem problema unei poziţii cât mai bune în liga universităţilor world-class, deoarece, în primul rând, nu suntem eligibili să intrăm în ligă şi, în consecinţă, nici în competiţia din ligă.

Ca Prorector UBB pentru cercetare, competitivitate-excelenţă şi publicaţii ştiinţifice am avut sarcina să iniţiez acest Pachet pentru cercetare-competitivitate-excelenţă. În elaborarea Pachetului de măsuri s-a ţinut cont (1) de bunele practici internaţionale şi (2) de faptul că competitivitatea-excelenţă reprezintă o componentă a UBB, altă componentă fiind una socială, de asigurare a unei pregătiri profesionale de calitate pentru un număr cât mai mare de studenţi. Aşadar, măsurile propuse au fost graduale, unele ţintind creşterea calităţii şi competitivităţii generale, altele vizând zona de competitivitate-excelenţă. Aceste măsuri au valorizat şi au inclus realizările anterioare ale proiectului mai vechi UBB-500, comunitatea UBB având astfel o dezvoltare cumulativă.

Pornind de la Carta UBB, printr-o colaborare exemplară în cadrul Rectoratului UBB, între Consiliul de Administraţie al UBB şi Senatul UBB şi cu suportul consiliilor (ex. Consiliul Ştiinţific al UBB) şi unităţilor administrative (ex. Centrul pentru Managementul Cercetării Ştiinţifice, Centrul de Dezvoltarea Universitară şi Management al Calităţii, etc.) din UBB, s-a adoptat Pachetul pentru cercetare-competitivitate-excelenţă prezentat mai jos. Deoarece unele măsuri au fost adoptate ca hotărâri ale Consiliului de Administraţie al UBB (HCA), iar altele ca hotărâri ale Senatului UBB (HS-UBB), le prezint mai jos pe cele structurale, într-un cadru comun, astfel încât acestea să fie coroborate unele cu altele, ducând astfel la efecte sinergice, şi să fie mai uşor de accesat de către comunitatea academică a UBB. Pentru detalii privind operaționalizarea Pachetului vezi hotărârile CA și ale Senatului UBB (la http://www.ubbcluj.ro) și siteul Institutului STAR-UBB.

I. Hotărâri ale Consiliului de Administrație al UBB/HCA (în baza legislaţiei naţionale şi a Hotărârilor Senatului UBB)

1. HCA – cu privire la Traiectoriile flexibile de carieră în UBB (pilotat în premieră în ţară)
2. HCA – cu privire la Susţinerea excelenţei la UBB – Reviste, granturi, premii (vezi în completare şi AICI; de asemenea, vezi şi Interviurile UBB-Excelenţă)
3. HCA – cu privire la Statutul cercetătorului ştiinţific colaborator al UBB (implementat în premieră în ţară)
4. HCA – cu privire la Reatestarea unitatilor CDI din UBB
5. HCA – cu privire la Infrastructura strategică de cercetare a UBB
6. HCA – cu privire la procedura de acordare a UBB Advanced Fellowship prin Institutul STAR-UBB

II. Hotărâri ale Senatului UBB/HS-UBB

1. HS-UBB – cu privire la Strategia de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) la UBB (în baza HCA)
2. HS-UBB – cu privire la Institutul de Studii Avansate în Ştiinţă şi Tehnologie al UBB (Institutul STAR-UBB) (în baza HCA)
3. HS-UBB – cu privire la Oficiul de Management şi Transfer Tehnologic şi Cognitiv (în baza HCA)
4. HS-UBB – UBB Goes Green (în baza HCA)

III. Vezi și Human Resources Strategy – Action Plan și websiteul Institutului STAR-UBB

Prorectoratul UBB de „Cercetare, Competitivitate şi Excelenţă”

La invitaţia rectorului Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), Acad. Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, am acceptat să intru ca prorector în noua echipa a rectoratului, având ca misiune prorectoratul cu „Cercetarea, Competitivitatea şi Excelenţa” (incluzând „ranking-urile” universitare şi publicaţiile ştiinţifice) (vezi AICI).

Cei din grupurile cu care lucrez şi colaborez ştiu că am fost iniţial indecis, din cauza multor angajamente internaţionale pe care le am. Rectorul UBB mi-a făcut însă o provocare greu de refuzat: a propus un program complex de modernizare a UBB, în care a inclus explicit – chiar în programul de candidatură – şi patru proiecte/teme majore legate exact de preocupările mele în managementul şi politica ştiinţei (care se regăseau ca idei şi în programul meu de candidatură la rectoratul UBB din 2012). Aceste patru proiecte/teme au fost subsumate ca initiativă prorectoratului de „Cercetare, Competitivitate şi Excelenţă”; spun iniţiativă, deoarece toate sunt proiecte structurale fundamentale, care se pot realiza doar în echipă (Rectorat-Senat-Comunitatea UBB). Fiind clar definite, mă ajută şi ca organizare a timpului, neobligându-mă să renunţ la angajamentele internaţionale majore pe care le am. Aşadar, pe lângă activităţile standard, curente şi/sau neprevăzute, care sunt cele patru mari proiecte de viziune în care mă voi implica major, ca initiativă, prin prorectoratul UBB de „Cercetare, Competitivitate şi Excelenţă”?

(1) Organizarea unui institut de studii avansate/excelenţă (vom vedea exact cum se va numi), care să funcţioneze ca un atractor şi un model de bune practici academice; acesta este prins nu doar în programul rectoratului, ci şi în Carta UBB (acesta se înscrie în partea de Excelenţă din mandatul de prorector);

(2) Organizarea unor traiectorii diferite şi flexibile de carieră universitară, cu indicatori academici specifici, după modelul universităţilor de tip „world-class”: „graduate profile” vs. „undergraduate profile,” cu impact asupra dezvoltării în viitor a unor structuri academice de tip „graduate schools/programs” vs. „undergraduate schools/programs”; în acest fel, fiecare coleg poate opta pentru profilul de carieră în care se simte cel mai bine şi mai competent. Definirea profesurii universitare trebuie să fie reconceptualizată în acest context (aceasta se înscrie în partea de Competitivitate din mandatul de prorector, care fundamentează apoi partea de excelenţă academică);

(3) Stabilirea unui set de criterii academice relativ stabile şi predictibile [acum există criterii diferite şi chiar contradictorii pentru acelaşi domeniu, în funcţie de moment şi obiectiv (ex. angajare, promovare, premiere, acreditare, etc.), inducând confuzie] – specifice însă fiecărui domeniu -, care să corespundă mai ales „ranking-urilor” în care dorim să ocupăm poziţii cât mai bune; în acest fel fiecare coleg îşi poate face un plan de carieră coerent (aceasta se înscrie în partea de Competitivitate din mandatul de prorector, care fundamentează apoi partea de excelenţă academică);

(4) Reorganizarea cercetării-dezvoltării-inovării din UBB (ex. norme de cercetare, postdoc, statutul de „research professor”, finanţare competitivă, laboratoare-centre-institute, publicaţii ştiinţifice, servicii inovative către comunitate, transfer cognitiv şi tehnologic, etc.)  (aceasta se înscrie în partea de Cercetare din mandatul de prorector, care fundamentează apoi partea de competitivitate şi excelenţă academică).

Eu cred sincer că, alături de celelalte proiecte majore ale colegilor mei din rectorat, realizarea acestor patru proiecte de esenţă poate contribui la angajamentul rectorului de modernizare a UBB, aceasta intrând astfel în liga universităţilor de tip „world-class”, urmând ca apoi, în anii care vin, să ne putem preocupa, ca prin politici specifice, să devenim din ce în ce mai buni în această ligă. Fără astfel de modificări structurale fundamentale, intrarea în topurile şi mediile academice internaţionale de prestigiu rămâne pentru universităţile româneşti o poveste…!

 

UBB (şi alte universităţi româneşti) în rankingurile internaţionale – 2009-2015

În anul 2004/2005 am publicat primul ranking al universităţilor româneşti, împreună cu Asociaţia Ad-Astra. De atunci am urmărit mereu şi am scris constant despre rankingurile universitare, ca cercetător interesat de politica ştiinţei/scientometrie şi ca expert membru într-o serie de organisme naţionale (ex. CNCSIS/CNCS/CCANCS) şi internaţionale (ex. European Science Foundation) care au ca obiect şi acest aspect al ştiinţei. De asemenea, am fost consultat ca expert într-o serie de rankinguri naţionale şi internaţionale. Evident, dincolo de obiectivul general, obiectivul meu specific ajunge inevitabil la UBB şi la alte universităţi româneşti tradiţionale.

Interesul meu în acest domeniu derivă din credinţa că astfel de rankinguri pot servi atât unui scop diagnostic, cu impact asupra politicilor academice în domeniu (ex. de la „unde suntem”, la „unde vrem să ajungem”, prin „cum putem ajunge acolo”), cât, prin prestigiul academic al unei bune poziţionări în rankinguri de referinţă, şi ca element de promovare academică într-o lume globalizată şi competitivă. Într-adevăr, prestigiul academic al unei bune poziţionări în rankinguri de referinţă poate atrage studenţi şi resurse financiare, intrându-se astfel într-o evoluţie în care cauza (prestigiul academic) şi efectul (studenţi şi resurse) îşi schimbă locul şi se potenţează reciproc, într-un mod sustenabil. Aşadar, poziţionarea bună în rankingurile reprezentative nu este un scop în sine!

Acestea fiind spuse, găsiţi AICI cea mai recentă analiză a poziţionării UBB în rankingurile internaţionale, cu informaţii care privesc şi alte universităţi tradiţionale ale ţării.

Notă: Orice semnalare a unor potenţiale erori sau completări importante (care mi-au scăpat) la rankingurile analizate o primesc cu mulţumire (la danieldavid@psychology.ro), urmând să le includ în text.

Comunicat de Presa – Proiectul de ROBOterapie DREAM

 

Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (http://www.ubbcluj.ro)

International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health (Institutul Internaţional de Psihoterapie: http://www.psychotherapy.ro)

Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (http://www.clinicalpsychology.ro)

 

COMUNICAT DE PRESĂ

Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie/Institutul Internaţional de Psihoterapie au doi noi ROBOmembri: rbNAO şi rrNAO (rb-rational blue; rr-rational red).

Aceştia au intrat în echipa Departamentului/Institutului pentru a contribui la implementarea proiectului DREAM [Development of Robot-Enhanced therapy for children with AutisM spectrum disorders]. Proiectul DREAM este un proiect al Comisiei Europene, finanţat prin mecanismul Integrated Projects din programul FP7, cu un buget total al consorţiului de aproape 9 milioane de Euro (2014-2018).

Proiectul DREAM urmăreşte dezvoltarea inovativă a unor roboţi inteligenţi şi autonomi, utilizabili în psihoterapie. Consorţiul ştiinţific al DREAM este format din echipe de cercetători din Belgia, Franţa, Marea Britanie, România şi Suedia, fiind coordonat de profesorul Tom Ziemke (Universitatea Skövde, Suedia). Din România participă o echipă de cercetători de la Universitatea Babeş-Bolyai, coordonată de profesorul Daniel David.

Rolul Departamentului/Institutului în proiectul DREAM, prin Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală (Platforma Matrix), este de conduce partea clinică de psihoterapie. De asemenea, inputul psihologic este fundamental pentru construirea noii generaţii de roboţi inteligenţi autonomi şi de a-i testa apoi pentru diverse condiţii clinice (cu accent pe tulburări de spectru autist, vizând abilități precum imitația, atenția împărtășită și comunicarea socială), în protocoale clinice validate ştiinţific (ex. de tip cognitiv-comportamental).

Starea actuală a roboterapiei – utilizarea roboţilor în psihoterapie – la nivel internaţional, domeniu în care echipa românească este un actor internaţional important, arată că utilizarea roboţilor în procesul de psihoterapie poate eficientiza acest proces. În prezent roboţii sunt însă controlaţi de un operator şi/sau psihoterapeut. Miza proiectului DREAM este de a construi o nouă generaţie de roboţi care să aibă un grad de inteligenţă şi autonomie mai mare, astfel încât, pentru anumite sarcini bine definite, să poată fi utilizaţi independent de psihoterapeut (ex. în şcoală, acasă la pacient, etc.), doar cu monitorizarea efectuată de psihoterapeut.

Institutul Internaţional de Psihoterapie este o platformă de cercetare de interes european – inclus în reţeaua MERIL a European Science Foundation, iar Departamentul este unul din cele mai reprezentative şi performante din ţară în domeniul psihologiei.

Va prezentăm AICI poze şi secvenţe filmate din activităţile cu rbNAO şi rrNAO şi din Laboratorul DATA al Platformei Matrix.

 

Contact:

Profesor Daniel David, email: daniel.david@ubbcluj.ro

 

Pentru informaţii suplimentare vezi:

DREAM: http://www.dream2020.eu

Institutul: http://www.psychotherapy.ro

Departamentul: http://www.clinicalpsychology.ro

Şi în anul 2014 Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al UBB rămâne primul în domeniul psihologiei la nivel national prin prisma performanţei ştiinţifice/academice

De la fondarea sa, în anul 2007, Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a fost gândit ca o platformă care (1) să implementeze/transfere în Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) mecanismele moderne de funcţionare şi performanţă academică ale universităţilor de tip world-class; (2) să reducă brain drain-ul în domeniu (plecarea românilor talentaţi în străinătate, prin oferirea de posibilităţi de angajare şi/sau de colaborare cu diaspora ştiinţifică românească); şi (3) să ducă chiar la brain gain (atragerea în ţară a unor cercetători străini de marcă).

Departamentul, împreună cu (1) Institutul de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată (cu Şcoala Doctorală asociată), fondat în anul 2004, singura platformă universitară de specialitate din universităţile româneşti de interes european – Reţeaua MERIL, focalizat pe CERCETARE; (2) Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech„, prima unitate de acest profil din ţară, fondată în 2007, focalizată pe SERVICII INOVATIVE CĂTRE COMUNITATE; şi (3) Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (fondată în anul 2000), focalizată pe TRAINING PROFESIONAL, formează o Şcoală clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie, complexă, de anvergură internaţională.

Imediat după fondarea sa şi implementarea mecanismelor moderne ale departamentelor similare din universităţi de tip world-class, Departamentul a devenit an de an (începând din 2009) primul între departamentele de psihologie din România, prin prisma publicaţiilor internaţionale şi a granturilor obţinute, raportate la numărul de personal disponibil (ca fapt interesant, deşi nu este un criteriu de comparaţie, adesea a fost primul şi ca număr brut de publicaţii Web of Science – fără raportare la personal -, deşi este un department mai mic ca număr de personal faţă de următoarele departamente de pe podium). Departamentul a fost remarcat ca (1) „un exemplu de bune practici academice şi/sau inovaţii academice de top” (ex. Grupul UBB Excelenţă; Raportul TT-G3A; Gala Premiilor în Educaţie; Gala Foreign Policy România etc.) şi ca „poveste de succes” în mediul academic românesc (ex. UEFISCDI).

Şi în anul 2014 (analiza Web of Science valabilă la data de 7.12.2014) Departamentul  şi-a menţinut prima poziţie în ţară între departamentele de psihologie, prin prisma publicaţiilor internaţionale (ex. articole în reviste din străinătate indexate Web of Science) şi a granturilor obţinute, raportate la numărul de personal disponibil. Aşa că, în prag de sărbători şi la final de an, doresc să mulţumesc tuturor membrilor Departamentului/Şcolii pentru această performanţă academică excepţională, încurajându-i cu formula pe care noi o ştim bine: Per Aspera Ad Astra!

Pentru alte informaţii vezi:

• Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie
• Camelotul Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie

Comentarii la cald asupra rezultatelor competiţiei Proiectelor Colaborative de Cercetare Aplicativă 2013

S-au publicat rezultatele Competitiei Proiectelor Colaborative de Cercetare Aplicativă/PCCA 2013 (vezi AICI)

Evident, aşa cum îi spune şi numele, a fost o competiţie focalizată pe cercetare aplicativă, mai ales de tipul dezvoltare-inovare.

Fac câteva comentarii generale, la cald, urmând ca analizele mai detaliate să apară mai încolo. Aşadar, comparând rezultatele obţinute prin prisma instituţiei coordonatoare, în general se poate observa că:

• Universităţile au câştigat aproximativ 47% dintre proiecte. Restul proiectelor a fost câştigat de institute şi/sau centre de cercetare (din Academia Română, INCD etc.). Va fi interesant de analizat acest procent global luând în calcul şi statutul de instituţie partener.
• Universitatea Politehnica din Bucureşti/UPB este marea câştigătoare dintre universităţi, cu un număr de granturi câştigate (+30) cel puţin dublu faţă de universitatea clasată pe poziţia a doua.
• Dintre universităţile comprehensive/complexe, pe primele trei poziţii s-au impus cele din centrele tradiţionale (Universitatea din Bucureşti/UB, Universitatea Babeş-Bolyai/UBB şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza/UAIC, cu diferenţe minime între primele două, ambele având un scor aproape dublu faţă de UAIC).
  • În raport cu performanţa bună a UBB, pentru mine este un plus important că în acestă competiţie Departamentul de Psihologie Clinica şi Psihoterapie din UBB are 3 proiecte (fără a le include pe cele din calitatea de partener) din cele 14 câştigate de UBB. Practic, în prezent, la 16 membri ai departamentului există aproximativ 13 granturi de cercetare câştigate/în derulare (din surse internaţionale, naţionale, interne/UBB), fară a le mai socoti pe cele educaţionale (ex. Grundtvig) şi/sau de servicii (ex. POSDRU)! Pentru mine acesta este un exemplu de cum, dacă se conduce/porneşte o unitate academică cu o mentalitate modernă, e drept, mai dificilă şi uneori nemulţumitoare pentru mulţi care se simt intruzaţi când le ceri performanţă pentru banul public pe care îl consumă, dar normală pentru o universitate de tip world-class, se pot face lucruri competitive şi în ţară. Sigur, este mai dificil de schimbat mentalitatea în unităţile deja împietrite în practici vechi, dar cumva, academic şi colegial, prin modelare, suportiv, dar ferm, trebuie făcut şi asta.  De asemenea, este un departament care corespunde unui profil de tip graduate – profil de care avem stringentă nevoie în universităţile româneşti de cercetare avansată dacă vrem să le scoatem în competiţia internaţională -, cu cursuri focalizate pe master/doctorat (predate în regim de scientist-practitioner – învăţare prin cercetare/cercetare mentorată) şi cu membri performanţi în cercetare (cu granturi şi publicaţii internaţionale de top).
• Dintre universităţile cu profil mai omogen, s-au impus, în general, UMF-urile, USAMV-urile, universităţile tehnice etc. din centrele universitare tradiţionale (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi), urmate din instituţii din Timişoara, Braşov, Craiova, Oradea, Galaţi etc.
  • Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti este, în rezultatul global, a doua universitate după UPB (cu puţin peste UB şi UBB), cu majoritatea granturilor câştigate pe domeniile sănătate şi tehnologie/biotehnologie.

Sigur, pentru o înţelegere a analizei de faţă care să aibă impact asupra unor politici instituţionale, rezultatele comparative prezentate aici succint trebuie detaliate şi raportate la numărul total de aplicaţii din fiecare universitate şi la mărimea instituţiei. Oricum, şi acestă analiză preliminară reconfirmă statutul universităţilor tradiţionale din România ca universităţi de cercetare avansată, cercetare focalizată aici pe cercetare aplicativă.

În sfârşit avem ranking-ul european al universităţilor! Cum stăm în ţară şi la UBB?

Textul acesta poate fi citit şi pe portalul Alianţei pentru o Românie Curată (Un Portal Anticorupţie) şi a fost acceptat pentru publicare în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie.

Interesul meu pentru ranking-urile (clasamentele) universitare datează din 2004 când, împreună cu Asociaţia Ad-Astra a Cercetătorilor din România, am făcut şi publicat primul ranking al universităţilor din ţară, pe baza publicaţiilor Web of Science (vezi AICI). Interesul a fost unul intrinsec, epistemic, care a fost util şi necesar apoi şi pentru poziţiile pe care le-am deţinut/le deţin în managementul cercetării la nivel naţional şi/sau internaţional (ex. consilierul pentru cercetare al ministrului educaţiei şi cercetării/2005, vicepreşedintele Consiliului Naţional al Cercetări Ştiinţifice/2008-2012, membru în Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare la ANCS/2011-2012, membru în Scientific Review Group in Social Sciences la European Science Foundation/2009-prezent etc.). Apoi, anual am urmărit şi comentat ranking-urile internaţionale, cu implicaţii pentru UBB şi universităţile româneşti (vezi AICI pentru ultima analiză).

Uniunea Europeană (UE) a fost mereu sceptică faţă de ranking-urile (clasamentele) clasice ale universităţilor (ARWU, QS, TIMES, URAP etc.), afirmând că sunt prea orientate pe „modelul american” de universitate. Aşadar, cu mulţi ani în urmă, a demerat un proiect propriu de ranking al universităţilor şi anume U-MULTIRANK. Timpul ne va spune dacă acest nou ranking este mai valoros sau nu decât cele existente şi/sau dacă aduce ceva în plus faţă de ceea ce ştiam din ranking-urile anterioare. Adevărul este că am sperat cu toţii că vom avea mai multe universităţi româneşti poziţionate mai bine în acest nou ranking care are mult mai multe criterii şi deci ar putea, în principiu, surprinde elemente de prestigiu pe care le avem, dar care nu sunt reliefate în ranking-urile anterioare. Este oare aşa?

Ei bine, cu referire la România, rezultatele sunt prezentate sintetic AICI. Pentru rezultatele generale vezi AICI.

Ce învăţăminte putem trage pentru universităţile din ţară?

• Cele zece universităţi româneşti nu reuşesc să se diferenţieze decisiv prin prisma indicatorului legat de cercetare (citation rate şi research publications-size normalised). Chiar dacă scorurile obţinute sunt diferite, ele fac parte cam din aceeaşi clasă şi/sau din clase foarte apropiate.
• Este cazul să ne privim în faţă şi să recunoaştem nivelul la care suntem. Ca să ieşim bine nu are sens să tot inventăm ranking-uri, tot mai „prietenoase” prin indicatorii utilizaţi, ci trebuie să ne îmbunătăţim funcţionarea după criteriile ranking-urilor serioase care deja există. Spre exemplu, degeaba cerem în universităţi publicaţii – ca să pară că ne preocupă serios performanţa -, dacă nu cerem publicaţii care contează în ranking-urile internaţionale!
• Atenţie, universităţile mari din ţară pot avea producţie mare (ex. număr de publicaţii), dar când contează productivitatea (ex. numărul de publicaţii raportat la numărul cadrelor didactice/de cercetare) – cea care exprimă calitatea mediului intern -, pot avea probleme. Aşadar, în politicile academice trebuie să ne focalizăm pe ambele componente!
• Probabil că unind vreo trei universităţi din ţară am putea ocupa un loc mai onorabil, mai ales în ranking-urile care favorizează producţia, în faţa productivităţii. Dar este aceasta calea inteligentă? Eu cred că nu! Dimpotrivă! Adica dacă vrem să intrăm în competiţie cu un computer performant/nou punem la bătaie outputul combinat al trei computere vechi ca să-i facem faţă? Eu cred ca raţional ar trebui să încercăm să avem computere de valoarea celui cu care dorim să ne comparăm (ex. prin modificare/up-grade pentru cel vechi), nu să mobilizăm trei vechituri care în scurt timp nu vor mai da randament deloc (nici singure nici în combinaţie).
• Problema nu este că nu intrăm pe locuri onorabile în clasament. Problema este că nefiind acolo atragem mai puţini studenţi şi mai puţine resurse, astfel că pe termen mediu şi lung o problemă iniţial de imagine se transformă într-o problemă reală de funcţionare a unei universităţi.

Ce învăţăminte putem trage pentru UBB?

• În clasamentul similar celui Olimpic  – sumă de medalii (aici a se citi de evaluări de la A la D) -, în ţară nu suntem poziţionaţi foarte bine (vezi AICI). Stăm însă mai bine, uneori suntem chiar primii din ţară, la indicatori luaţi separat (mai ales la cei care depind de cercetare şi de mărimea instituţiei).
• Partea de predare (teaching/learning) trebuie îmbunătăţită.
• Partea de cercetare (research) trebuie serios regândită.
• Partea de transfer de cunoştinţe/servicii în mediul socio-economic (knowledge transfer) trebuie practic construită.
• Partea de deschidere internaţională (international orientation) trebuie intensificată şi diversificată (mai ales pe componenta de mobilitate studenţească).
• Partea de implicare regională (regional engagement) trebuie, pe alocuri (income from regional sources), chiar inventată.

Cum putem implementa aceste învăţăminte la UBB (şi în alte universităţi româneşti)?

Eu,  sincer vorbind, cred că este simplu! În acest context reiau ideea că fără o modernizare structurală, profundă, a universităţilor româneşti nu avem nicio şansă să avem universităţi cu adevărat competitive internaţional, oricâte ranking-uri am inventa. Este trist însă că atunci când vorbim de modernizare şi/sau când ne confruntăm în ţară cu probleme noi (ex. număr mare de studenţi la nivel de licenţă, calitate mai scăzută, în medie, a studenţilor la nivel licenţă faţă de perioada pre-Bologna etc.), în loc să ne uităm cum au rezolvat alţii aceste probleme şi/sau să căutăm soluţii moderne, reflexul inevitabil este să apelăm la ce ştim din practicile vechi (ex. examen de admitere din materii de specialitate), cu toate riscurile aduse de acestea (ex. industria meditaţiilor). Nu este calea bună! Este nevoie de o altă gândire, mai modernă, nemarcată de reflexele trecutului. Eu, ştiind bine ce se întâmplă în SUA (dar şi la universităţile mari din Europa), am un disconfort foarte mare când văd soluţii prezentate ca moderne în universităţile româneşti care sunt fie soluţii vechi reambalate, care au dat greş în trecut, fie soluţii atât de noi şi riscante încât nu le găseşti în universităţile la nivelul cărora dorim să ajungem. Nu este ciudat? Spre exemplu, nu este ciudat că noi considerăm că examenul de admitere din materii de specialitate la nivel de licenţă este o practică la care trebuie să ne întoarcem? Admitere trebuie făcută, dar din materii de specialitate? Încurajăm iar industria meditaţiilor de care am scăpat cu greu? La ce universitate de top se mai utilizează această metodă învechită? De ce nu utilizăm o modalitate de admitere similară celei de la universităţile pe care le luăm ca model (ex. examen de cunoştinţe şi competenţe generale de tip GRE)? Apoi, ba vrem să separăm specializări, cu scop de dezvoltare şi evoluţie, ba vrem să le grupăm în devălmăşie, în structuri academice mamut, pentru a salva bani, fără să ne întrebăm cam cum stau lucrurile cu aceste specializări la universităţile de top, astfel încât să separăm când separarea aduce dezvoltare şi avantaj competitiv, în condiţii de sustenabilitate financiară, şi să unim când unirea ne ajută. Acestă opţiune pentru extreme – separare/dezvoltare versus unire – se face adesea după intuiţie şi/sau interese particulare, nu după analize şi practici academice serioase şi interese academice raţionale. Nu avem o problemă cu disonanţa că vrem să fim ca alţii, dar facem ca noi?

Eu nu susţin un fundamentalism internaţional: tot ceea ce este internaţional este bun şi trebuie preluat exact aşa, iar ceea ce este creat aici este prost! Nu spun că trebuie să copiem automat modele internaţionale, fără o adaptare înţeleaptă la situaţia din ţară. Spun însă că trebuie să implementăm acele modele care ne permit să ne integrăm internaţional şi nu ne rup de bunele practici internaţionale! Din păcate aceste probleme şi acest stil învechi şi autosuficient, adesea rupt de practicile internaţionale, reprezintă adesea reflexul unei generaţii care nu înţelege prezentul şi viitorul şi/sau căreia nu-i pasă de viitorul altora, ci doar de prezentul său…

După mine, elementele principale de modernizare sunt cele pe care le-am exprimat în programul de candidatură la rectoratul UBB în 2012 – sub deviza Tradiţia, Excelenţă Onoare – (partea de Tradiţie şi Excelenţă fiind preluată şi propusă de conducerea actuală a UBB ca motto actual al universităţii) şi pe care le-am exprimat/reluat mai ales în articole din Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie, Academica (revista Academiei Române: vezi AICI, AICI şi AICI), Observatorul Cultural, Revista 22 etc. Unele din aceste principii de modernizare propuse de mine au fost (a) asimilate în mod colegial, înţelept şi transparent şi/sau (b) gândite complet independent şi de colegii din conducerea actuală a UBB (vezi mai jos punctele 4 şi 5). Le prezint în continuare doar succint, în legătură cu învăţămintele pe care le-am formulat mai sus, deoarece ele pot fi găsite detaliat AICI, AICI, şi AICI. Aceste principii pot servi, dacă se doreşte, ca input nu doar pentru UBB, ci pentru orice universitate românească interesată serios de modernizare.

(1)   Partea de predare (teaching/learning) trebuie îmbunătăţită. Universitatea trebuie reorganizată după modelul undergraduate (licenţă/master profesional) versus graduate schools (master/doctorat), astfel încât fiecare să-şi poată găsi locul în care poate performa şi tuturor celor interesaţi să fie serioşi să li se aplice principiul No One Left Behind! Asta va duce la specializarea cadrelor didactice şi la creşterea utilităţii şi satisfacţiei profesionale, precum şi la o satisfacere mai bună a nevoilor studenţilor. Cei care pot performa în predare, fără a ignora un nivel standard in cercetare, mai ales în cercetarea asociată predării, pot să fie orientaţi dominat spre programele de tip undergraduate. Evoluţia în carieră trebuie marcată aici de indicatori asociaţi predării, complementaţi de indicatori de cercetare/servicii inovative şi administraţie. Cei care pot performa în cercetare, fără a ignora predarea, pot să fie orientaţi mai ales spre programele de tip graduate. Evoluţia în carieră trebuie marcată aici de indicatori internaţionali asociaţi cercetării, complementaţi de indicatori de predare şi administraţie. În funcţie de opţiunea angajatului se pot face în timpul carierei mişcări între aceste două traiectorii şi/sau interacţiuni (spre exemplu, un profesor la nivel de graduate poate să susţină semestrial un curs inspiraţional la licenţă, dar nu trebuie să fie copleşit de cursuri şi ore la nivel de licenţă, deoarece asta îi reduce timpul dedicat cercetării). Este însă nerealist să ceri, ca acum, aceleaşi standarde academice şi celor care predau cursuri multe la 300 de studenţi la nivel de licenţă (şi deci au de corectat 300 de lucrări, au de condus un număr mare de lucrări de licenţă, au de consiliat zeci de studenţi, organizează cercuri ştiinţifice etc.) şi celor care predau la master sau doctorat, unde au 20-30 de studenţi. Sigur, pentru a îmbunătăţii activitatea de predare, mai ales la nivel de undergraduate, este nevoie de o reformă înţeleaptă a curriculumului, în consultare cu colegii din UBB din fiecare domeniu şi cu colegii din acelaşi domeniu din universităţile internaţionale cu care dorim să semănăm în acel domeniu. Apoi, trebuie făcută o evaluare a specializărilor din universitate, urmată de o decizie,  împreună cu colegii care reprezintă fiecare specializare, dacă este mai bine ca specializarea să fie integrată în structuri mai generale (ex. departamente/facultăţi mai generale) sau trebuie promovată de sine stătător (ex. în departamente/facultăţi de specialitate).

(2)   Partea de cercetare (research) trebuie serios regândită. Cercetarea ştiinţifică asociată actului predării – care are practici şi standarde proprii – trebuie separată conceptual şi financiar de cercetare ştiinţifică tradiţională. Acesta din urmă trebuie să fie una care să funcţioneze după regulile cercetării ştiinţifice din unităţile de cercetare (ex. institute), cu standarde de evaluare internaţionale. În acest context, trebuie să avem un corp de cercetători angajaţi pe perioadă nedeterminată, evaluat periodic, nu foarte numeros, dar stabil şi cu salariul minimal asigurat, care să atragă granturi care să completeze salariul şi în care apoi se aduc cercetători pe perioadă determinată. Aşadar, am avea: (1) cadre didactice care fac cercetare, asociată sau nu predării; (2) cercetători angajaţi pe perioadă nedeterminată (evaluaţi periodic); (3) cercetători angajaţi pe perioadă determinată pe granturile proprii sau ale celor din categorille 1 şi 2. Acest lucru poate duce apoi, în cascadă, la o creştere a outputului ştiinţific; aşadar, cu o investiţie iniţială mică, bine gândită, putem avea beneficii academice şi chiar financiare (ex. regia din granturi) mari.

(3)   Partea de transfer de cunoştinţe/servicii în mediul socio-economic (knowledge transfer) trebuie construită. Avem nevoie de un corp de experţi care să transfere cunoştinţe/servicii inovative către comunitate (inclusiv formare continuă) şi care să genereze/stimuleze colaborări cu mediul socio-economic. În acest context ne trebuie un corp de experţi angajaţi pe perioadă nedeterminată (ex. fizicieni, chimişti, geologi, psihologi, economişti,  etc.) , nu foarte numeros, dar stabil şi cu salariul minimal asigurat, evaluat periodic, care să atragă resurse prin serviciile oferite (resurse pentru UBB şi pentru a-şi completa salariul), cu  competenţe şi în procesul de patentare. Aşadar, am avea: (1) cadre didactice care oferă şi servicii inovative şi (2) experţi angajaţi pe perioadă nedeterminată care oferă aceste servicii. Acest lucru poate duce, în cascadă, la o creştere a serviciilor către comunitate, care se exprimă apoi în obţinerea de resurse suplimentare; aşadar, cu o investiţie iniţială mică, bine gândită, putem avea beneficii academice şi financiare mari.

(4)   Partea de deschidere internaţională (international orientation) trebuie intensificată şi diversificată (mai ales pe componenta de mobilitate studenţească). Spre exemplu, UBB, ca universitate multiculturală, trebuie să intensifice colaborările cu universităţi din Ungaria şi Germania şi să diversifice, ca toate universităţile româneşti, colaborările internaţionale nu doar în UE şi SUA, ci dincolo de spaţiul UE şi SUA. Spre exemplu, conducerea actuală (ex. reprezentanţii liniilor maghiare şi germane) a UBB a continuat şi a intensificat această componentă în partea multiculturală, ceea ce este un lucru foarte bun. Toate deschiderea internaţională nu trebuie însă să rămână doar pe hârtie, ci să se traducă în studenţi şi cadre didactice din UBB care merg în aceste universităţi şi în studenţi şi cadre didactice din aceste universităţi care vin la UBB. În fine, a ţinti populaţia care are nevoie de educaţie din ţări emergente şi/sau asiatice (ex. China, Iran, India), în domenii în care UBB are un avantaj competitiv faţă de ele, este un lucru obligatoriu (mai ales prin programe la distanţă şi formare continuă), dar cam ignorat.

(5)   Partea de implicare regională (regional engagement) trebuie, pe alocuri (income from regional sources), chiar inventată. Spre exemplu, ştiu că actuala conducere a UBB, prin prorectoratul de specialitate, a început să „inventeze” acestă componentă, ceea ce este un lucru foarte bun. Trebuie însă aici să înţelegem că regiunea/ţara fiind săracă, nici veniturile la UBB nu pot să fie foarte mari. Trebuie însă diversificate sursele de venit şi lărgit conceptul de regiune (înţelegând că nu mai suntem doar români, ci suntem români şi europeni).

 

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie din UBB premiată la PRO INVENT 2014

NEWS: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health – Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai a participat la a XIl-a ediţie a Salonului Internaţional al Cercetãrii, Inovãrii şi Inventicii PRO INVENT, Cluj-Napoca, România, 19-21 martie 2014.

 Juriul de specialitate a acordat Institutului/Departamentului următoarele premii:

• 4 Diplome de Excelenţă (pentru 4 dintre produse);
• 1 Diplomă şi Premiul Special pentru Promovarea Creativităţii acordate de Forumul Inventatorilor Români/European Exhibition of Creativity and Innovation.

Felicitări tuturor, mai ales tinerilor cercetători, doctoranzilor şi masteranzilor care s-au implicat direct în prezentarea produselor!

Institutul/Departamentul a participat la ProInvent 2014 cu produsele si serviciile psihologice inovative descrise în continuare (pentru publicaţiile ştiinţifice care le fundamentează, vezi CV-urile autorilor/co-autorilor):

1. Produs: „PsyPills”

• Produs de tip aplicaţie pe telefonul mobil – „App” -, pentru managementul stresului
  • Coordonator/autor: Oana David
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori: Daniel David
  • Doctoranzi/masteranzi: Silviu Matu
• Magazinul App: aici
• Conceptul de „Pastilă Psihologică” este protejat ORDA
• Selecţii media şi online: aici, aici şi aici

2. Produs: „Pastilele Psihologice Raţionale”

• Produs în formă de “coping card”, utilizat pentru managementul stresului
  • Coordonator/autor: Daniel David
  • Doctoranzi/masteranzi: Ioana Cristea
• Conceptul de „Pastilă Psihologică” este protejat ORDA
• Selecţii media şi online: aici 

3. Produs: „Sistem/Protocol de Restructurare Cognitivă în Realitate Virtuală”

• Produsul apare in forma unui „serviciu inovativ” de intervenţie terapeutică în cadrul psihoterapiilor cognitiv-comportamentale

• Coordonator/autor: Daniel David
• Doctoranzi/masteranzi: Silviu Matu, Radu Şoflău, Alexandra Stan, Carmina Stejar, Sergiu Sava, Andrada Jucan, Ion Danuţi, Iulia Pop, Junia Răcila, David Capriş, Thais Sajin
• Selecţii media şi online: aici

4. Produs: „Sistem/Protocol de Psihoterapie Bazată pe Roboţi”

• Produsul apare in forma unui „serviciu inovativ” de interventie terapeutică în cadrul psihoterapiilor cognitiv-comportamentale
  • Coordonator/autor: Daniel David
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori: Bram Vanderborght
  • Doctoranzi/masteranzi: Cristina Pop, Mihaela Vornicu, Magda Dana, Iulia Butean, Anda Soroiu
• Selecţii media şi online: aici

5. Produs: „Help4Mood – Avatar”

• Produsul apare în forma aplicaţiei pe computer – de tip ”Avatar” -, pentru tratamentul tulburărilor depresive
  • Coordonator (România)/co-autor: Aurora Szentagotai
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori (din România): Daniel David (managerul clinic al consorţiului internaţional), Ramona Moldovan
  • Doctoranzi/masteranzi (din România): Silviu Matu, Diana Cândea, Sergiu Vălenaş
• Parteneri: Produsul a fost dezvoltat în cadrul unui consorţiu internaţional (cooordonat de University of Edinburgh), din care au făcut parte echipe din: University of Edinburgh, UK, I2Cat, Spania, FVA New Media Design, Italia, Universidad Politécnica de Valencia, Spania, Universitat Politècnica de Catalunya, Spania, OBS Medical, UK, Heriot Watt University, UK
• Selecţii media şi online: aici

6. Produs: „Retman”

• Un sistem (1) robotic, (2) de desene animate, (3) de poveşti raţionale şi (4) de benzi desenate, pentru managementul stresului la copii şi adolescenţi
  • Coordonator/autor: Daniel David
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori: Anca Dobrean, Oana David
  • Doctoranzi/masteranzi: Ioana Cristea, Cristina Pop
• Numele „Retman” este utilizat cu acordul Albert Ellis Institute din New York
• Selecţii media şi online: aici

UPDATE – UBB şi universităţile româneşti tradiţionale în rankingurile universitare: O analiză succintă, cu implicaţii academice

UPDATE (12 martie 2014)

Recent mi-a fost adus în atenţie un material important pe care l-am scăpat (sic!) în analiza anterioară (din 1 martie 2014 – vezi mai jos). Este vorba despre analiza Scientific output and collaboration of European universities (European Commission/Directorate-General for Research and Innovation) (Labrosse et al., 2013 – © European Union, 2013). Analiza se bazează pe publicaţiile SCOPUS (2007-2011), care acoperă un volum mai mare de output academic, în comparaţie cu Web of Science (nu neapărat însă şi mai reprezentativ!).

Cum stau universităţile tradiţionale din ţară (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitate Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitate Politehnica din Bucureşti) în urma acestei analize?

În primul rând, analiza European Commission/Directorate-General for Research and Innovation a luat în calcul, pornind de la publicaţiile SCOPUS (2007-2011), următorii indicatori (pentru a înţelege operaţionalizarea lor exactă vezi analiza detaliată, accesibilă în link):

• Numărul de publicaţii (complet şi fracţionat în funcţie de numărul de autori dintr-o instituţie raportat la numărul total de autori ai articolului; arată vizibilitatea în domeniu);
• Indexul de specializare (arată intensitatea cercetării dintr-o instituţie într-un anumit domeniu);

• “…The specialisation index (SI) is an indicator of the relative intensity of an entity’s activity in a given research area relative to a reference entity (i.e., the world) in the same area. It is equal to the ratio of the concentration of a university’s output in a given area to the same ratio for the world. If the university’s concentration in a given area is higher than that of the world in the same area, the SI is above 1 and the university is said to be specialised in this area. If the opposite is true, the SI is below 1 and the university is not specialised in this area…” (Labrosse et al., 2013 – © European Union, 2013)

• Citările obţinute (normalizate la domeniile de analiză; arată impactul în domeniu);
• Factorul de impact (normalizat la domeniile de analiză; arată calitatea publicaţiilor şi impactul în domeniu);
• Publicaţiile citate (procentul din publicaţiile proprii care face parte din 10% cele mai citate lucrări din domeniu; arată impactul în domeniu);
• Numărul de publicaţii în colaborare (între instituţii/ţări) (arată colaborarea academică).

Universităţile europene (aproximativ 303) au fost clasificate în funcţie de (1) domeniile academice specifice şi (2) domeniile de finanţare din programele FP7. Clasificarea s-a făcut, în principal, după criteriul numărului de publicaţii, fiind astfel explicit menţionate, de obicei, primele 25 de universităţi europene.

Între primele 25 de universităţi europene, din ţară, după criteriul principal al numărului de publicaţii, apar doar:

• Universitatea Politehnica din Bucureşti
  • Energie – locul 10
  • Tehnologii de transport (other transport technologies) – locul 17
  • Tehnologii strategice (enabling and strategic technologies) – locul 24
  • Inginerie – locul 21
• Academia de Studii Economice din Bucureşti
  • Economie/bussiness – locul 17

Dintre universităţile tradiţionale apar, totuşi, menţionate în relaţia cu anumiţi indicatori:

• Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
  • Comunicare şi studii de text (comunication and textual studies) (7.4) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
  • Filosofie/teologie (10.59) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
• Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
  • Filosofie/teologie (7.27) – (probabil) locul 5, după indexul de specializare
  • Matematică şi statistică (6.03) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
• Interesant, Academia de Studii Economice din Bucureşti, ocupă probabil locul 5 în domeniul inginerie, după indexul de specializare

Notă: Am pus „probabil”, deoarece analiza prezentată în documentul publicat nu este explicită şi verificabilă, astfel că aceste locuri au fost inferate prin analiză logică de subsemnatul (pentru acurateţe trebuie citit documentul indicat în link). Oricum, să observăm că acest indicator – indexul de specializare – nu arată performanţa academică, ci nivelul de specializare al unităţii academice în acel domeniu.

În analiză mai apar menţionate şi alte universităţi din ţară, în relaţie cu diverşi indicatori (mai ales indexul de specializare) şi domenii, fără însă a intra în top 25 prin prima indicatorului numărului de publicaţii. Le menţionez doar schematic, deoarece analiza mea a vizat mai ales universităţile tradiţionale din ţară:

• Universitatea din Craiova (matematică/statistică); are indicatori foarte buni la citări (probabil locul 2) şi la publicaţii citate (probabil locul 2) în domeniul matematică/statistică;
• Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi (inginerie, ştiinţele mediului); în inginerie are indicatori buni (peste medie) la publicaţii citate şi citări şi ocupă probabil locul 2 după indexul de specializare; de asemenea, probabil ocupă locul 2 în ştiinţele mediului, după indexul de specializare;
• Universitatea Transilvania din Braşov  (inginerie); probabil locul 1, după indexul de specializare.

În concluzie, dintre universităţile tradiţionale, singura universitate din ţară care apare în clasamentul de 25 de universităţi europene analizat aici este Universitatea Politehnica din Bucureşti (în 4 domenii, prin prisma numărului de publicaţii). În clasament (între primele 25 de universităţi europene), prin prisma numărului de publicaţii, mai apare şi Academia de Studii Economice din Bucureşti (într-un domeniu). Alte universităţi româneşti (inclusiv tradiţionale) apar menţionate în clasament (probabil între primele 25 de universităţi europene), în diferite domenii, mai ales prin indicatorul de specializare; acesta nu exprimă însă excelenţa, ci gradul în care o specializare anume este reprezentativă într-o universitate. Merită observat şi notat că Universitatea din Craiova şi Universitatea Gheorghe Asachi din Iaşi ocupă, în anumite domenii, poziţii importante între primele 25 de universităţi europene, prin prisma unor criterii relevante academic (ex. citări, publicaţii citate).

UPDATE (1 martie 2014): În urma articolului de mai jos, unii colegi mi-au scris spunându-mi că dacă s-ar uni UBB cu UB am fi în Top-500 imediat. Aşa este! Dar scopul nu este să fim în top, obţinând scorul/poziţia prin cantitate. Scopul este să fim acolo meritând prin calitate şi cantitate. Hai să unim toate universităţile de stat şi să facem doar o universitate naţională, rezolvând astfel problema (sic!)…Este ca şi cum ai pune împreună 10 computere slabe pentru a face faţă unui computer modern. Nu asta este strategia…Strategia este să-ţi modernizezi computerele! Dar suntem foarte inventivi când avem de trecut nişte hopuri, păcat că inovaţiile nu sunt unele serioase, cu viziune, ci ad hoc (reparaţii de tipul: …”merge şi aşa…”).

ARTICOL (1 martie 2014)

Rankingurile universitare au rolul de a oferi (1) prestigiu academic – prin care atragem studenţi, cadre didactice/cercetători şi resurse financiare – şi (2) un ghid  de diagnostic instituţional/organizaţional – care să orienteze politicile de dezvoltare universitară.

În cele ce urmează voi face o scurtă analiză a poziţiei Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) în cele mai importante rankinguri universitare (fără a le epuiza pe toate) şi voi formula o serie de concluzii şi implicaţii; nu am inclus în analiză topurile bazate pe vizibilitatea/impactul/popularitatea online, deoarece doresc să focalizez analiza mai ales pe indicatorii tradiţionali majori, de cercetare şi educaţionali (inclusiv de prestigiu academic). Evident, această analiză, pentru a fi validă, trebuie făcută luând în comparaţie cele mai importante universităţi din ţară. Această analiză poate fi coroborată cu alte analize similare pe care le-am făcut în trecut (vezi aici, aici, aici, aici, aici şi aici); specific pentru psihologie vezi aici.

I. RANKINGURI GLOBALE

Evaluările globale ale unei instituţii de învăţământ superior sunt fundamentale, deoarece ele reflectă calitatea generală a unei universităţi. Am analizat (vezi Tabelul 1) poziţiile (Top-3) principalelor universităţi româneşti în clasamentele internaţionale care evaluează global (ca întreg) o universitate.

Tabel 1. Rankinguri internaţionale globale privind marile universităţi româneşti.

Ranking   Anul	URAP	QS	SCImago
2009	–	UB-501+; UBB-601+; PR: ultimii 5 ani	UPB-874; UB-1175; UBB-1215; PR: 2003-2007
2010	UB-727 (B++); UBB-941 (B+); UAIC-1261 (B+); PR: 2005-2009; 2009	–	UPB-777; UBB-1132; UB-1191; PR: 2004-2008
2011	UBB-732 (B++); UB-774 (B++); UAIC-1324 (B+); Pr: 2006-2010; 2010	UAIC-601+; UVT-601+; PR: ultimii 5 ani	UPB-698; UBB-1044; UB-1140; PR: 2005-2009
2012	UB-740 (B++); UBB-909 (B+); UPB-1091 (B+); PR: 2007-2011; 2011	UAIC-601+; UB-601+; UBB-601+; UVT-601+; PR: ultimii 5 ani	UPB-613; UBB-939; UB-1099: PR: 2006-2010
2013	UB-733 (B++); UPB-751 (B++); UBB-869 (B++); PR: 2008-2012; 2012	UAIC-701+ (348-international faculty); UB-701+ (308-employer reputation); UBB-701+; UVT-701+; PR: ultimii 5 ani	UPB-546; UBB-880; UB-1050; PR: 2007-2011

Notă: Universităţile româneşti nu apar în rankinguri internaţionale majore precum: Academic Ranking of World Universities (ARWU-Shanghai Ranking); The World University Ranking (Times Ranking); Performance Ranking of Scientific Papers for World Universities (NTU-Taiwan Ranking).

Legendă: UAIC-Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi; UB-Universitatea din Bucureşti; UBB-Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; UPB-Universitatea Politehnica din Bucureşti; UVT-Universitatea de Vest din Timişoara.

URAP: University Ranking by Academic Performance; QS: TopUniversities (QS-Ranking); SCImago: SCImago Institutions Rankings.

PR: perioada de raportare (aceasta variază în funcţie de indicator, dar am prezentat-o cu valorea cea mai importantă).

Concluzii:

• UBB nu a pătruns în Top-500 de universităţi ale lumii, ca structură academică evaluată global.
• Nici alte universităţi româneşti nu au pătruns ca structuri academice globale în Top-500.
• Trebuie însă menţionat că, în 2013, UAIC şi UB au pătruns în Top-500 (QS-Ranking) ca structuri academice evaluate global, prin prisma unor indicatori ţintă: employer reputation pentru UB şi international faculty pentru UAIC. Aceasta arată un dinamism al UB şi UAIC, cel puţin pentru aceşti indicatori, mai mare ca al UBB.
• UPB are o evoluţie foarte bună în rankingul URAP (mai ales din 2012 în 2013) şi se menţine constant în ţară pe locul I în rankingul SCImago.

II. RANKINGURI PE DOMENII UNIVERSITARE

• ARWU-Shanghai Ranking (Top-500)
  • UBB este singura universitate din România care a pătruns în anul 2013 în ARWU-Shanghai Ranking, prin domeniul matematică (101-150). Perioada de raportare (PR) a lucrărilor este 2011-2012.
• QS-Ranking (Top-200) (PR: ultimii 5 ani)
  • UVT:
    • 2014: limbi moderne (151-200)
• QS-Ranking (Top-200+) (PR: ultimii 5 ani). Notă: datele pentru Top-200+ nu sunt publice pe siteul QS, ci sunt preluate din analiza ziarului Gândul, care nu precizează exact sursa – vezi aici)

• UAIC
  • 2014: limbi moderne (251-300)
• UB
  • 2014: limbi moderne (251-300); matematică (301-400); fizică şi astronomie (301-400)
  • 2013: media şi comunicare (151-200); limbi moderne (151-200)
  • 2012: media şi comunicare (151-200); literatura şi limba engleză (151-200)
• UBB
  • 2014: limbi moderne (301-400); matematică (251-300)

Concluzii:

• UB, în comparaţie cu celelalte universităţi româneşti, are cele mai multe poziţionări în topurile internaţionale, prin domeniile matematică, limbi moderne şi fizică/astronomie.
• UBB are poziţionări în topuri prin domeniile matematică şi limbi moderne. UBB este singura universitate din ţară prezentă în ARWU-Shanghai Ranking din 2013 (prin domeniul matematică).
• UVT se poziţionează în topuri prin domeniul limbi moderne (UVT are cea mai bună poziţie în acest domeniu, dintre universităţile româneşti, în 2014).

III. CONCLUZII ŞI IMPLICAŢII GENERALE

Pentru universităţile româneşti:       

Universităţile româneşti performează nu atât ca structuri globale, ci mai ales prin specializările competitive pe care le au. Aşadar, reforma universităţilor româneşti trebuie să înceapă de jos în sus: întărirea şi dezvoltarea specializărilor competitive unde acestea – sau potenţialul pentru ele – există, prin organizarea lor la nivel de departament şi/sau facultate, organizare corespunzătoare unor modele internaţionale. Întărirea şi dezvoltarea a cât mai multor specializări competitive vor ameliora apoi şi universitatea ca întreg/ca structură globlă.

Politica de globalizare – de sus în jos -, de reunire nediscriminativă a unităţilor academice care denotă specializări (ex. asistenţă socială, sociologie, ştiinţe politice etc.) în structuri globale (ex. ştiinţe sociale), practică tipică, şi poate necesară, universităţilor particulare din România în faza lor de formare, este incapacitantă, retrogradă şi vetustă academic pentru o universitate cu tradiţie, care doreşte să exceleze academic în lumea modernă. Din păcate, unele universităţi tradiţionale, presate financiar, au preluat acest model al universităţilor particulare din ţară, într-un segment anume al organizării lor, cu consecinţe negative asupra poziţiilor lor în topurile internaţionale. Prin această politică globalizantă, specializările performante sunt blocate în dezvoltare prin votul majorităţii (adesea neperformante şi/sau cu alte interese de dezvoltare). Sigur, unirea globalizantă trebuie făcută acolo unde nu există specializări peformante, ci doar specializări consumatoare de resurse. Unirea în aceste cazuri, în structuri mai generale, trebuie să salveze resurse financiare şi să ofere timpul necesar pentru maturizarea specializărilor care se vor dezvolta apoi independent. Să ne amintim că şi marile universităţi ale ţării au pornit cu structuri globale, dezvoltându-şi apoi natural, în evoluţia lor istorică, specializări performante, cu care au reuşit să pătrundă în topurile internaţionale şi să polarizez expertiza în ţară. O universitate modernă se defineşte prin specializări competitive organizate academic, nu prin structuri globale, definite administrativ, care blochează specializările competitive. Spre exemplu, biologia la Universitatea Harvard este organizată în mai multe departamente, corespunzând domeniilor de frontieră la nivel internaţional; de aceea Universitatea Harvard este una din universităţile creatoare de paradigme în domeniu, în care apoi alţii lucrează. Psihologia în universităţile europene (ex. Tilburg) este de asemenea, de obicei, organizată în mai multe departamente, corespunzând profesiilor pe piaţa muncii şi domeniilor competitive internaţional; în ţară, în domeniul psihologie, doar UBB a urmat acest model, ceea ce s-a reflectat direct în ranking: psihologia clujeană a ocupat prima poziţie în ţară, la diferenţă foarte mare de a doua clasată. Universităţile de tip world-class, chiar atunci când există departamente/facultăţi organizate mai global, autonomia financiară şi academică ţine de programul de specialitate, nu de departament/facultate (în ţară însă unitatea academică nu este programul, ci departamentul/facultatea). Aşadar, universităţile româneşti trebuie să parieze pe specializările competitive, organizate după modele internaţionale, nu pe structuri mamut, definite administrativ, care blochează dinamica specializărilor; structurile globale pot funcţiona doar temporar, în segmente mai puţin performante ale universităţii, în numele unei eficienţe financiare, până la maturizarea competitivă a specializărilor academice. Vârful de lance al unei universităţi moderne sunt specializările competitive organizate inteligent (ex. cât mai autonom), nu structurile globale definite administrativ!

Pentru UBB:

UBB, la nivel global, se află pe o pantă uşor descrescătoare în clasamentul QS (de la 601+ la 701+), ca celelalte universităţi româneşti. În clasamentul URAP, – unde în anul 2011 a fost pe poziţia întâi (732) -, deşi a câştigat câteva locuri în rankingul din 2013 (869) vs. rankingul din 2012 (909), a pierdut poziţia a doua în favoarea UPB, ajungând în rankingul din 2013 pe poziţia a treia (păstrându-şi însă statutul de B++); aceasta arată că primele două universităţi – UB şi UPB – au fost mai dinamice în dezvoltare între rankingul URAP din 2012 şi cel din 2013, în comparaţie cu UBB. În clasamentul SCImago UBB a evoluat uşor în rankingul din 2012 vs. rankingul din 2013, dar într-o măsură mai slabă ca UPB; practic cele două universităţi se află pe primele două locuri între universităţile ţării (cu UPB pe poziţia 1) din 2010. Doar UB şi UAIC intră, în 2013, ca structuri globale în Top-500, prin indicatori specifici: employer reputation pentru UB şi international faculty pentru UAIC.

UB are cele mai multe specializări în topuri internaţionale (QS). În 2014, UVT are specializarea (limbi moderne) cea mai bine plasată în topul QS (151-200), urmată de UAIC şi UB (251-300) şi apoi de UBB (301-400). În topul ARWU din 2013, UBB este singura universitate din ţară reprezentată prin domeniul matematică (şi în QS, UBB devansează UB în domeniul matematică, în 2014).

Implicaţii specifice pentru UBB: UBB, ca o universitate cu tradiţie, aspirând spre excelenţă, trebuie să încurajeze menţinerea şi dezvoltarea specializărilor performante – care îi pot oferi un avantaj competitiv – la nivel de departamente şi facultăţi, după modele internaţionale. Acolo unde specializările existente nu sunt performante şi, în plus, sunt şi consumatoare de resurse, cu acordul comunităţii academice respective, trebuie încurajată unirea în structuri academice mai largi. În acest fel se pot salva resurse financiare (ex. administrative), iar specializările se pot maturiza pâna la momentul când îşi vor asuma independenţa academică la nivel de departament/facultate, după modelul practicilor internaţionale specifice specializărilor respective. Aşadar, trebuie unite structuri academice, acolo unde unirea aduce avantaje competitive şi/sau salvează resurse financiare, şi trebuie încurajată menţinerea şi/sau chiar dezvoltarea unor structuri academice de specialitate, corespunzătoare însă unor modele internaţionale, acolo unde acest lucru aduce avantaj competitiv!

Brain Awareness Week – Minte şi Creier: Impactul şi Substratul Neurobiologic al Raţionalităţii şi Iraţionalităţii – UPDATE

UPDATE: Programul Brain Awareness Day la Cluj-Napoca poate fi  găsit în link: Brain Awareness Day

AVANPREMIERĂ – Brain Awareness Week, 10-16 martie 2014

În perioada 10-16 martie 2014 vom organiza Brain Awarenes Week/BAW, un eveniment internaţional major, care are rolul de a promova şi susţine cercetările asupra creierului uman. În ţară, evenimentul va fi organizat la Cluj-Napoca de către International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health/Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai, cu suportul Federation of European Neuroscience Societies (prin Dana Foundation). În curând vom prezenta programul detaliat al evenimentului (alte evenimente similare vor fi organizate în ţară şi străinătate). Până atunci, în avanpremieră, prezentăm sintetic câteva rezultate inovative – cu impact potenţial, teoretic şi practic, major – obţinute de Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie în domeniu (în cadrul evenimentului BAW voi susţine o conferinţă care se va baza şi pe aceste rezultate).

I. News: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health – Platforma SkyRa

• Minte şi Creier: Impactul şi Substratul Neurobiologic al Raţionalităţii şi Iraţionalităţii

Studiile anterioare la nivel internaţional au arătat că psihoterapia (mai ales de tip cognitiv-comportamental) are, pe lângă efecte psihologice, efecte neurobiologice distincte. Aceste efecte neurobiologice nu au fost puse însă în legătură cu mecanisme psihologice mai specifice, precum cogniţiile raţionale şi iraţionale. Într-adevăr, cogniţiile raţionale şi iraţionale sunt considerate mecanisme psihologice fundamentale, implicate în sănătatea mintală şi în tulburările psihice, fiind unii dintre mediatorii efectelor psihoterapiei.

Pentru a clarifica aceste relaţii – cu implicaţii teoretice şi practice majore – am demarat în 2010 (planificat din 2007) un program de cercetare privind impactul şi substratul neurobiologic al psihoterapiei. În cadrul acestui program, într-un proiect/studiu derulat împreună cu colegii de la Universitatea din Pisa, am descoperit în premieră internaţională că:

• Cogniţiile noastre iraţionale, pentru care avem o predispoziţie genetică şi care susţin distresul emoţional şi comportamentele problematice, reduc activitatea OFC (orbitofrontal cortex – cortexul orbitofrontal), parte a cortexului prefrontal, implicată în procesele de decizie şi autoreglare emoţională şi comportamentală.
• Cogniţiile raţionale, care sunt asimilate în procesul psihoterapeutic, au efect asupra reţelei DLPFC-amigdală, reducând activitatea amigdalei (a cărei activare este asociată distresului emoţional).
• Efectele cogniţiilor raţionale şi iraţionale sunt diferite, în funcţie de evenimentul stresant cu care ne confruntăm (ex. ambiguu negativ vs. clar negativ).
• Implicaţiile clinico-terapeutice ale acestor rezultate sunt foarte importante:
  • Repetarea/activarea în minte a cogniţiilor raţionale duce la o activare a lobului prefrontal (ex. DLPFC) care modulează astfel activarea amigdalei, structură subcorticală implicată în apariţia tulburărilor emoţionale (ex. stări de anxietate).
  • Activarea (ex. prin repetarea în minte) cogniţiilor iraţionale duce la blocarea activităţii zonei orbitofrontale (OFC) care răspunde de controlul emoţiilor negative (ex. furie).
  • Strategiile psihoterapeutice (ex. de activare a cogniţiilor raţionale şi/sau iraţionale) trebuie adaptate tipului de eveniment stresant.
  • Aşadar, orice intervenţie psihoterapeutică de tip cognitiv-comportamental, focalizată pe cogniţii raţionale şi iraţionale, poate duce nu doar la modificări psihologice specifice (ex. creştere raţionalităţii, reducerea suferinţei emoţionale, îmbunătăţirea comportamentelor), ci şi la modificări specifice în creier care susţin apoi modificările psihologice induse.

Exemple de cogniţii raţionale în situaţii negative de viaţă care susţin reacţii emoţionale şi comportamentale funcţionale („Pastile Psihologice”)

• Mi-as dori ca lucrurile să fie altfel, dar accept faptul că uneori lucrurile nu stau cum doresc eu. (Gândire preferenţială)
• Pot tolera când lucrurile nu stau cum doresc eu, desi este greu si nu îmi face plăcere. (Toleranţă la frustrare)
• Este foarte rău când lucrurile nu stau cum doresc eu, dar nu este o catastrofă de netolerat. (Gândire non-catastrofică)
• Chiar dacă lucrurile nu stau asa cum doresc eu, mă pot accepta necondiţionat ca persoană (sau pe alţi oameni sau viaţa), fără a mă judeca, evaluându-mi doar comportamentele care au dus la această situaţie si pe care probabil le voi corecta în viitor. (Acceptare necondiţionată şi Evaluare nuanţată)

Exemple de cogniţii iraţionale în situaţii negative de viaţă care susţin reacţii emoţionale şi comportamentale disfuncţionale („Contaminare Psihologică/Mintală”)

• Lucrurile trebuie să se întâmple cum vreau eu si nu pot concepe altfel. (Gândire rigidă/absolutistă)
• Nu pot tolera când lucrurile nu stau cum vreau. (Toleranţă scăzută la frustrare)
• Când lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu este groaznic si catastrofal. (Gândire catastrofică)
• Dacă lucrurile nu stau asa cum trebuie, asta arată că eu sunt incapabil (sau ceilalţi sau viaţa sunt nerecunoscători). (Evaluare globală)

Acesta este primul proiect/studiu care investighează impactul cogniţiilor iraţionale şi raţionale în creier. Rezultatele sunt inovative, cu impact potenţial asupra îmbunătăţirii intervenţiilor psihoterapeutice. Rezultatele preliminare au fost obţinute în 2011, iar ulterior ele au fost completate (ex. eşantion mai mare) şi analizate mai complex (2012), fiind în prezent comunicate/prezentate la conferinţe internaţionale de specialitate şi în pregătire pentru publicare.

• Cristea, I., Gentili, C., Ricciardi, E., Rota, G., Bonino, D., David, D., Pietrini, P., & Guazzelli, M. (2011). Brain correlates of rational and irrational beliefs: An fMRI study of cognitive reappraisal. Presented at the 17th Annual Meeting of the Organization of Human Brain Mapping, Quebec/Canada.
• Cristea, I., Gentili, C., Ricciardi, E., David, D., Pietrini, P., & Guazzelli, M. (2012). As bad as it looks?  Modulating effects of situation type on brain responses to cognitive reappraisal. Presented at the 18th Annual Meeting of the Organization of Human Brain Mapping, Beijing/China.

Programul de cercetare continuă cu alte proiecte/studii aflate în derulate. Alte rezultate recente din cadrul programului sunt comunicate la conferinţele internaţionale de profil şi/sau pregătite pentru publicare.

–

II. Contextul Ştiinţific al Brain Awareness Week la Universitatea Babeş-Bolyai

• Primele Cercetări Româneşti de Neuroştiinţe Cognitive Clinice derulate la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca

Neuroştiinţele cognitive clinice urmăresc clarificarea mecanismelor neurobiologice ale minţii umane, implicate în sănătate şi boală. Domeniul este unul de frontieră la nivel internaţional, datorită potenţialului său impact asupra clarificării funcţionării minţii umane, fiind, aşadar, susţinut ca o temă prioritară de marile agenţii de finanţare internaţionale (ex. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă din SUA). Analiza interfeţei dintre minte şi creier presupune însă investigaţii complexe, cu expertiză şi infrastructură de cercetare specifică şi greu accesibilă. Acesta este motivul pentru care grupurile româneşti de cercetare nu se puteau angaja cu şanse mari în acest demers cheie la nivel internaţional. Cercetările româneşti anterioare în domeniu se bazau pe analize neurobiologice periferice, cele centrale fiind abordate mai ales prin analize EEG. Cercetările bazate pe rezonanţă magnetică (RMN) – care permit accesarea profundă şi dinamică a interfeţei dintre minte şi creier – nu s-au putut realiza programatic în ţară deoarece nu exista aparatura specifică. Cele care au fost realizate s-au făcut pe aparate de generaţie mai veche (care nu sunt foarte competitive în demersurile actuale) şi/sau erau doar de interes medical (neuroştiinţe), nu psihologic (neuroştiinţe cognitive) şi/sau psihoterapeutic (neuroştiinţe cognitive clinice). Practic cercetarea românească era slab reprezentată în acest demers internaţional fundamental al neuroştiinţelor cognitive clinice (psihologie clinică/psihoterapie). Aici merită însă menţionate eforturile şi realizările importante ale Societăţii Române de Neuroştiinţe (şi/sau ale membrilor şi colaboratorilor săi) şi/sau ale altor specialişti de top din ţară în domeniul mai general al neuroştiinţelor.

Pornind de la expertiza noastră recunoscută internaţional în ştiinţele cognitive clinice, prin granturi şi colaborări naţionale şi internaţionale, International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health din Universitatea Babeş-Bolyai şi-a propus să facă prezenţa românească mai activă în acest domeniu de vârf la nivel mondial: neuroştiinţele cognitive clinice. În acest sens a creat o unitate de cercetare în domeniu, competitivă internaţional – Platforma SkyRa. Platforma SkyRa este complet dotată şi funcţională din 2012, are o dotare de tip world-class (ex. RMN 3 Tesla) şi o echipă de profesionişti pregătiţi în şi la standarde din străinătate (ex. prin colaborare cu Harvad University, Oxford University, Pisa University etc.). Consultanţii Platformei sunt de asemenea cercetători de top de la universităţi de prestigiu (ex. Harvard University), cu publicaţii în reviste majore (ex. Nature).

În acest context, am demarat primele cercetări româneşti în domeniul neuroştiinţelor cognitive clinice din ţară, integrând astfel două linii de cercetare distincte, ambele hot topics la nivel internaţional: (1) psihoterapia cognitiv-comportamentală şi (2) neuroştiinţele cognitive. Practic, am extins cercetările noastre anterioare în ştiinţele cognitive clinice de la nivel computaţional şi algoritmic-reprezentaţional la nivel implementaţional (neurobiologic). Rezultatele obţinute, bazate pe inovaţiile Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie, au fost deja prezentate la conferinţele majore în domeniu şi/sau sunt în pregătire pentru publicare.

Recunoaşterea importanţei acestor contribuţii – nu multe, demersul fiind recent, dar relevante – este reflectată de o serie de evenimente internaţionale, dintre care menţionăm:

• Directorul Institutului, prof. univ. dr. Daniel David, a fost invitat ca expert în demersuri internaţionale recente ale European Science Foundation, European Brain Council şi Federation of European Neuroscience Societies.
  • The Human Brain: from Cells to Society (European Science Foundation);
  • Conferinţa – The Prospects of Brain Research within Horizon 2020: responding efficiently to Europe’s societal needs – organizată de (1) Federation of European Neuroscience Societies, (2) European Brain Council şi (3) European Science Foundation.
• Institutul a primit suportul financiar al Federation of European Neuroscience Societies (în colaborare cu Dana Foundation), pentru a organiza în ţară evenimentul Brain Awareness Week, în perioada 10-16 martie 2016.
  • International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health/Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai – prin platformele Matrix şi SkyRa – este o platformă de cercetare de interes european, fiind inclusă în reţeau MERIL (demers al European Science Foundation susţinut de European Commission). Numeroase grupuri de cercetători români şi din străinătate desfăşoară proiecte specifice de cercetare în cadrul Institutului, în domeniul roboterapiei şi/sau psihoterapiei prin realitate virtuală, combinând psihologia şi tehnologia (Platforma Matrix) şi/sau în domeniul neuroştiinţelor cognitive clinice, cu accent pe impactul şi substratul neurobiologic al psihoterapiei (Platforma SkyRa). De asemenea, există în derulare demersuri de frontieră, combinând inovativ cele două domenii. 

 

Realizările Institutului de Psihoterapie din UBB reflectate în media

Realizările ştiinţifice ale Institutului de Psihoterapie din UBB au fost reflectate recent în media naţională. Vă semnalez câteva astfel de evenimente din perioada noiembrie-decembrie 2013:

• Antena 1
• Adevărul
• DiGi24 (vezi aici, aici, aici şi aici)
• TVR
• Realitatea TV

În domeniul nostru, prezenţa serioasă şi responsabilă în media trebuie să fie complementară prezenţei în comunitatea academică (ex. prin publicaţii, produse, servicii, granturi etc.). Numai astfel putem promova în mentalul colectiv proceduri psihologice validate ştiinţific care să protejeze populaţia (mai ales pe pacienţii în nevoie) de proceduri nonştiinţifice şi pseudoştiinţifice, promovate prin proceduri agresive de marketing care adesea bat ştiinţa, care fac extrem de mult rău celor aflaţi în nevoie.

La sfârşit de an mulţumim mediei clujene, naţionale şi internaţionale pentru parteneriatul constant cu noi, făcut împotriva imposturii din domeniu exprimate de nonştiinţă şi pseudoştiinţă, cu scopul final de a educa şi proteja populaţia de practici clinice revolute şi periculoase.

International Association of Cognitive Psychotherapy a decis ca the 9th International Congress of Cognitive Psychotherapy să fie organizat în 2017 la Cluj-Napoca!

NEWS-EVENIMENT: International Association of Cognitive Psychotherapy a decis ca the 9th International Congress of Cognitive Psychotherapy să fie organizat în 2017 la Cluj-Napoca!

Ca recunoaştere a maturităţii şi impactului internaţional al Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai, boardul International Association of Cognitive Psychotherapy (IACP) a decis în decembrie 2013 ca the 9th International Congress of Cognitive Psychotherapy să fie organizat în 2017, la Cluj-Napoca, în România. Acest eveniment va contribui (1) la includerea oraşului Cluj-Napoca, a Universităţii Babeş-Bolyai şi a Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România în rândul centrelor internaţionale de referinţă în domeniu şi (2) la stabilizarea şi dezvoltarea psihoterapiilor cognitiv-comportamentale în centrul şi estul Europei, zonă care poate servi apoi ca un pod pentru diseminarea acestora dinspre ţările vestice spre cele estice (unde psihoterapia este încă mai puţin dezvoltată/accesibilă).

Psihologia românească a mai găzduit evenimente internaţionale majore – adesea în forma conferinţelor şi/sau simpozioanelor internaţionale, europene, regionale -, dar acesta este primul congres internaţional de anvergură, cu tradiţie internaţională, dintr-un domeniu de vârf al psihologiei moderne, găzduit în România. În acest sens, ţinând cont de anvergura evenimentului, organizaţiile majore din ţară din domeniul sănătăţii mintale (ex. de psihologie, de medicină/psihiatrie) vor fi invitate să se implice în organizare, în calitate de parteneri ai congresului.

Site-ul Congresului este operaţional AICI.

UBB în elita cercetărilor internaţionale de roboterapie

Nu am reuşit până acum să pun şi pe Blog un anunţ legat de noul proiect major în domeniul roboterapiei în care suntem implicaţi, deşi informaţia a apărut deja în presă (vezi spre exemplu aici şi aici). Adevărul este că am aşteptat încheierea procedurilor formale (ex. semnarea tuturor hârtiilor etc.). Oricum, procedurile formale fiind în fază finală şi informaţia ajungând deja la public prin mass-media, mă simt acum obligat să o prezint şi aici. Aşadar, în ceea ce urmează, vă prezint succint ideea proiectului, istoria sa şi planurile de viitor, aşa cum au fost ele prezentate deja publicului. O lansare formală, cu mai multe detalii, realizată simultan în toate ţările implicate în proiect, va avea loc în curând.

DREAM – Un Nou Proiect Major de Roboterapie în România 

International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health (Institutul Internaţional de Psihoterapie) din cadrul Universitatii Babes-Bolyai (UBB) – Institut recent (2013) recunoscut ca Infrastructura de Cercetare de Interes European –, este parte a proiectul DREAM, finanţat de Comisia Europeană prin instrumentul Integrated Projects.

• Pentru mai multe informaţii legate de statul Institutul Internaţional de Psihoterapie ca Infrastructură de Cercetare de Interes European vezi aici: http://www.clinicalpsychology.ro/category/anunturi/

Roboterapia (robotherapy) înseamnă utilizarea roboţilor în terapie (terapia se referă aici la psihoterapie). Conceptul a emers explicit la nivel internaţional în anul 2003 (Libin & Libin, 2003), ca un nou domeniu interdisciplinar între psihologia clinică/psihoterapie pe de o parte şi ştiinţele inginereşti/informatică, pe de altă parte. Aşadar ideea principală este utilizarea roboţilor pentru promovarea sănătăţii şi tratamentelor diverselor tulburări psihologice.

Proiectul DREAM este un grant cu un buget total cuprins între 9-10 milioane de Euro, finanţat prin instrumentul Integrated Projects din programul FP7 al Comisie Europene (CE). DREAM urmăreşte dezvoltarea inovativă a unor roboţi inteligenţi autonomi utilizabili în psihologia clinică/psihoterapie, stabilind în următorii patru ani direcţiile europene în domeniu. Aşadar, elementul inovativ nu mai este reprezentat doar de modul de utilizare a roboţilor existenţi în psihoterapie – care a constituit demersul cheie, iniţial, al Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie -, ci este reprezentat mai ales de dezvoltarea unei noi generaţii de roboţi inteligenţi autonomi implicaţi/testaţi apoi psihoterapie, avansând astfel o mutare conceptuală de la robot-assisted therapy (RAT; psihoterapia asistată de roboţi) la robot-enhanced psychotherapy (RET; psihoterapia bazată pe roboţi). Dacă în paradigma veche (RAT) roboţii erau manipulaţi de psihoterapeuţi şi/sau programarea lor era puţin flexibilă şi/sau sensibilă la feedback-ul pacienţilor, în noua paradigmă aceştia au un nivel de autonomie şi inteligenţă mult mai ridicate; acest lucru permite psihoterapeutului să se focalizeze mai mult pe actul psihoterapeutic (decât pe controlul robotului) şi, de asemenea, permite utilizarea roboţilor şi de către paraprofesionişti, în mediul natural al copiilor (ex. părinţii copiilor cu probleme, acasă, sau educatorii, în şcoală), în baza unui program psihoeducaţional prescris de psihoterapeut. Nu în ultimul rând, în această nouă paradigmă, căutăm construirea unor roboţi mai accesibili financiar părinţilor şi/sau şcolilor.

Ţinând cont de accentul pus pe construirea unei noi generaţii de roboţi, consorţiul ştiinţific este condus de o echipă de specialişti în cognitive science and cognitive robotics a Universităţii Skövde, din Suedia, coordonată de profesorul Tom Ziemke. Consorţiul ştiinţific este alcătuit din următorii parteneri:

• University of Skövde, Suedia (Prof. Tom Ziemke)
• Vrije Universiteit Brussel, Belgia (Prof. Bram Vanderborgth)
• Universitatea Babes Bolyai, România (Prof. Daniel David)
• Plymouth University, Marea Britanie (Prof. Tony Belpaeme)
• University of Portsmouth, Marea Britanie (Prof. Prof. Honghai Liu)
• Universiteit Twente, Olanda (Dr. Mark Coeckelbergh)
• Aldebaran Robotics S.A.S. (Dr. Olivier JOUBERT)

Rolul Institutului Internaţional de Psihoterapie/Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB în proiectul DREAM, prin Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală (Platforma Matrix), este de a oferi input clinic pentru construirea noii generaţii de roboţi inteligenţi autonomi şi de a-i testa apoi, pentru diverse condiţii clinice (cu accent pe tulburări de spectru autist), în protocoale clinice validate ştiinţific (ex. de tip cognitiv-comportamental).

SCURT ISTORIC ASUPRA DEZVOLTĂRII ROBOTERAPIEI ÎN ROMÂNIA

În România dezvoltarea roboterapiei s-a produs în mai multe etape.

ETAPA I – Fundamente şi Construcţia Platformei Matrix

În etapa I, din 2007/2008, am introdus (prof. univ. dr. Daniel David) pe scară largă conceptele şi domeniul în ţară. Nu a fost doar o simplă preluare a conceptelor internaţionale, ci, pornind de la publicaţii (Libin & Libin, 2004) şi proiecte (AuRoRa) anterioare în domeniu, au avut loc modificări inovative prin asimilarea roboticii în psihoterapia validată ştiinţific de tip cognitiv-comportamental, care constituie expertiza noastră competitivă la nivel internaţional. În acest fel s-a iniţiat o nouă direcţie în cadrul roboterapiei şi anume robot-based (psycho)therapy/robot-enhanced (psycho)therapy, caracterizată prin faptul că utilizarea robotului în psihoterapie nu se face exploratoriu, ca în paradigmele iniţiale, ci se face în protocoale psihoterapeutice validate ştiinţific, de tip cognitiv-comportamental, robotul servind funcţii clare şi distincte (David şi colab., in press): (1) psihoterapeut (Robo-Therapist), (2) mediator între psihoterapeut şi pacient (Robo-Mediator) şi/sau (3) facilitator al intervenţiei psihoterapeutului  (Robo-Assistant). În această fază, am construit o echipă de cercetare (formată din actuali şi/sau foşti doctoranzi şi postdoctoranzi ai mei, dar şi din studenţi la master) în cadrul Laboratorului DATA – Online/Computer-based therapy and Robotherapy de pe Platforma Matrix din cadrul International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health/Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai. Din 2007/2008 până în 2011/2012 s-a lucrat la clarificarea conceptelor şi s-au realizat studii preliminare şi studii pilot (inclusiv lucrări de master şi doctorat, cooordonate de membrii echipei). Practic s-a elaborat o nouă paradigmă teoretico-metodologică şi experimentală care ghidează cercetările noastre în domeniu (rafinarea acesteia se face în mod continuu), paradigmă care se bazează pe terapiile cognitiv-comportamentale aplicate iniţial mai ales subiecţilor cu tulburări de spectru autist (dar şi pentru alte condiţii: stări de anxietate, vârsta a treia, tulburări de deficit atenţional şi hiperactivitate/ADHD). Rezultatele acestei etape au fost prezentate la conferinţe naţionale şi internaţionale şi în diverse publicaţii.

SELECŢIE:

• David, D. (2008). Ştiinţele cognitive clinice în România şi la nivel internaţional; Aplicaţii ale roboticii şi realităţii virtuale în psihologia clinică, consiliere şi psihoterapie. Workshop-ul „Ştiinţe Cognitive Clinice; Cercetări de Frontieră”, din cadrul Conferinţei „Diapora în Cercetare Ştiinţifică Românească”, Bucureşti.
• David, D. (2010). Interfaţa între psihologie şi tehnologie: Tehnologii virtuale, robotice şi informatice în ştiinţele cognitive clinice. Fundamente. Workshop-ul „Psihologie şi Tehnologie: Roboterapie, Tehnologii Virtuale şi Informatice: Implicaţii şi Aplicaţii în Ştiinţele Cognitive Clinice”, din cadrul Conferinţei „Diaspora în Cercetarea Ştiinţifică şi Învăţământul Superior din România”, Bucureşti.
• David, D. (2012). Robotherapy and Virtual Reality Psychotherapy. Workshop-ul „De la ADN la Interventii Psiho-Sociale în Sănătatea şi Boala Psihică: Modele Interdisciplinare Integrative”, din cadrul Conferinţei „Diaspora în Cercetarea Ştiinţifică şi Învăţământul Superior din România”, Bucureşti.
• David, D. (2010). Robotherapy: the use of robotics in psychology. Fundamentals and clinical applications. Social and Cognitive Robotics – SOCORO, Iaşi.
• David, D. (2010). Virtual Reality and Robotics in Psychology. Advanced Technologies for Enhanced Quality of Life (AT-EQUAL), Iaşi.
• David, D. (2012). Robotherapy in psychology. Summer School on Human-Machine Systems, Cyborgs, and Enhancing Devices – HUMASCEND, Iaşi.
• Szentagotai, A., & David, D. (2010). Psihoterapie prin realitate virtuală şi roboterapie. Rolul tehnologiei în servicile clinice de psihologie, consiliere psihologică şi psihoterapie. Conferinţa Naţională de Psihologie, Iaşi.
• Rusu, A.S., Pintea S., &. David, D. (2011). Can the toy robot Pleo decrease our emotional distress? – An investigation of the emotional effects of human interactions with Pleo raised in different controlled conditions. The 7th International Congress of Cognitive Psychotherapy. Istanbul, Turkey.  (poster).

ETAPA II – Cercetări Experimentale Naţionale şi Internaţionale pe Platforma Matrix în Roboterapie

În etapa II, din 2011/2012, ca urmare a clarificărilor teoretico-metodologice şi experimentale inovative şi a rezultatelor deja existente şi vizibile, grupul clujean s-a conectat cu echipe din Belgia şi Franţa care au venit pentru a lucra pe Platforma Matrix în paradigma creată aici. Au rezultat astfel o serie de granturi şi de publicaţii internaţionale în domeniu.

SELECŢIE:

• Cristea, I., Sucala, M., & David, D. (2013). Can you tell the difference? Comparing face-to-face versus computer-based interventions. The „Eliza” effect in psychotherapy. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 13 (2), 291-298.
• David, O.A., David, D., & Vanderborght, B. (2013, September). The efficacy of the RETMAN robot versus cartoons in helping children manage exam anxiety. Poster presented at the 43rd Annual Congress of the European Association for Behavioral and Cognitive Therapies , Marrakech, Maroc.
• Ţăpus, A., Aly, A., Peca, A. Pop, C., Jisa, L., Pintea, S., Rusu, A., & David, D. (2012). Exploratory study: children’s with autism awareness of being imitated by Nao robot. Interaction Studies. 13, 315-348.
• Vanderborght, B., Simut, R., Saldien, J., Pop, C., Rusu, A., Pintea, S., Lefeber, D., & David, D. (2012). Using the social robot Probo as social story telling agent for children with ASD. Interaction Studies, 13, 348-373.

ETAPA III – Internaţionalizarea Competitivă a Platformei Matrix în Roboterapie

În etapa a III, din 2013, paradigma teoretico-metodologică şi experimentală a Platformei Matrix în roboterapie a fost asimilată şi dezvoltată de un consorţiu internaţional care a câştigat un grant european major – DREAM -, de tip Integrated Projects, unul din cele mai complexe instrumente de finanţare a cercetării la nivelul Comisiei Europene. Grantul se va derula în următorii 4 ani, marcând direcţiile de dezvoltare a domeniului la nivel european şi internaţional. Pentru descrierea proiectului DREAM vezi partea de introducere a acestui text.

În toate aceste etape am colaborat excelent cu Asociaţa Autism Transilvania, dar şi cu alte centre psihologice şi practicieni din ţară (ex. Bucureşti, Baia Mare, Bistriţa-Năsăud, Cluj-Napoca etc.).

Referinţe selective

• Libin, E., & Libin, A. (2003). New diagnostic tool for robotic psychology and robotherapy studies. Cyber Psychol. Behav., 6, 369-374.
• Libin, A., & Libin, E. (2004). Person-robot interactions from the robopsychologists’ point of view: The robotic psychology and robotherapy approach. Proceedings of the IEEE, 92, 1789-1803.

Alte proiecte relevante în domeniu

• Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală (Platforma Matrix) din cadrul International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health – http://www.psytech.ro
• AuRoRA Project: http://www.aurora-project.com/

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie: contribuţii psihologice internaţionale de top în tratamentul multidisciplinar al cancerului

Un studiu clinic controlat demarat la Mount Sinai School of Medicine (MSSM), în 2006, de către profesorul american Guy Montgomery (şi echipa dânsului de la MSSM), a investigat efectul psihoterapiei raţional-emotive şi comportamentale (REBT) asupra efectelor secundare principale asociate radioterapiei [ex. oboseală (fatigue)], în cazul pacientelor cu cancer la sân. REBT a avut funcţia de a modifica cogniţiile iraţionale care amplificau efectele psihosomatice negative secundare radioterapiei. Hipnoza psihologică (HP) a fost de asemenea inclusă în pachetul multimodal de REBT, având rolul de a restructura cognitiv expectanţele negative ale pacientelor faţă de efectele secundare radioterapiei. Din partea echipei Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) – Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – au fost implicaţi în cercetare subsemnatul (prof. univ. dr. Daniel David, adjunct professor şi la MSSM) şi lector univ. dr. Mădălina Sucală (fost postdoctorand la MSSM). Proiectul (PI: Dr. Montgomery) a fost susţinut financiar de următoarele instituţii americane: National Cancer Institute şi American Cancer Society.

Rezultatele studiului clinic controlat, arătând efectul pozitiv al REBT/HP, au fost recent acceptate spre publicare în Journal of Clinical Oncology, o revista de top în ştiinţă, cu un factor de impact foarte ridicat (FI=18.34!), urmând să fie publicate în curând:

• Montgomery , G.H., David, D., Kangas, M., Green, S., Sucala, M., Bovbjerg, D.H., Hallquist, M.N., & Schnur, J.B. (in press). A Randomized Clinical Trial of a Cognitive-Behavioral Therapy plus Hypnosis Intervention to Control Fatigue in Breast Cancer Radiotherapy Patients. Journal of Clinical Oncology.

Confom criteriilor utilizate în diverse ranking-uri universitare, de obicei, ca punctaj, primul autor primeşte o valoare X ponderata cu 100%, al doilea cu 50%, al treilea cu 25%, iar ceilalti co-autori fiecare cu câte 10%. Aşadar, UBB este destul de bine reprezentată în scorul scientometric al acestei contribuţii internaţionale importante a grupului de cercetare de la MSSM. Alte studii vor fi publicate în continuare, pe baza datelor culese în acest proiect de cercetare.

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie la „the 7th World Congress of Behavioral and Cognitive Therapies”

Mă bucur să anunţ că Simpozionul propus de Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) a fost acceptat la „the 7th World Congress of Behavioral and Cognitive Therapies„, din 22 – 25 iulie, 2013, in Lima, Peru.

De obicei, acceptarea unui simpozion la un mare congres internaţional este un lucru foarte important, adesea prestigios, dar nu neapărat unul extraordinar/excepţional. Aşadar, de ce cred şi spun că acceptarea acestui Simpozion este un lucru extraordinar?

În primul rând, Simpozionul propus nu este unul standard, paradigmatic şi cuminte, care se poate accepta uşor. Dimpotrivă, este unul îndrăzneţ şi provocator faţă de starea actuală şi mainstream-ul domeniului, care practic propune o nouă paradigmă – o nouă etapă inovativă – în dezvoltarea psihoterapiilor cognitive şi comportamentale (vezi mai jos Overview). În al doilea rând, Simpozionul nu este unul colaborativ (ex. cu invitaţi din alte ţări – lucru care i-ar fi crescut şansele de acceptare), ci reflectă doar realizările şi viziunea Şcolii noastre în domeniu. În consecinţă, acceptarea lui este un lucru extraordinar/excepţional, care mă bucură realmente, exprimând recunoaşterea şi impactul Şcoli clujene de psihologie clinică şi psihoterapie din UBB la nivel internaţional! Să vedem dacă vom putea iniţia un al patrulea val în domeniu…(sic!).

Găsiţi mai jos detaliile:

Title of symposium: Developments in Technology and Clinical Cognitive Science: The “4th wave” in CBT?

Chair: Daniel David, Ph.D.; Professor, Babes-Bolyai University; Adjunct Professor, Mount Sinai School of Medicine

Overview:

Cognitive-behavioral therapy (CBT) has evolved through so-called three waves: (1) first wave (behavioral), second wave (cognitive-behavioral), and third wave (mindfulness/acceptance-enhanced cognitive-behavioral). Based on the integration of new advances in (1) clinical cognitive sciences (e.g. implicit processes, embodied cognitions) and (2) technological developments (e.g., virtual realities, online and computer-based interventions), we think that a new “(r)evolution” in CBT is prefigured in the form of a “4^th wave” CBT.

In this symposium, integrations and implications of these discoveries and evolutions in clinical cognitive sciences and technology in CBT theory and practice are discussed. The first presentation (Dr. David) will offer a comprehensive perspective on the integration of technology and discoveries in fundamental cognitive sciences research into the CBT framework. The second presentation (Dr. Opriş and Matu) will be focused on the use of virtual reality technology in CBT for various mental conditions. The third presentation (Dr. Sucală and Dr. Dobrean) will describe the state of the art in internet delivered CBT (iCBT) and mobile delivered CBT. The forth paper (Dr. Ştefan) will present results from a controlled trial on the efficacy of a one-session CBT intervention delivered face-to-face versus videoconference systems (classic and EON Holopodium). The following presentations (Dr. Oana David) will refer to a new CBT app developed based on the emotion-regulation paradigm, and will present pilot data on the efficacy of CBT delivered by a new robot (RETMAN) promoting emotional resilience in children. The final paper of the symposium (Dr. Mogoaşe) is concerned with CBT interventions based on the cognitive bias modification paradigm (i.e., attention and memory biases modifications). The symposium concludes (Dr. David et al.) with a general discussion of future research directions in what we have called the “4^th wave” in CBT.

Speakers:

Daniel David, Ph.D.

David Opriş, Ph.D. and Silviu Matu, MA.

Mădălina Sucală, Ph.D. and Anca Dobrean, Ph.D.

Simona Ştefan, Ph.D.

Oana David, Ph.D.

Cristina Mogoaşe, M.A.

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie la moment de sărbătoare. Despre Catedre/Departamente versus Şcoli în psihologia de la Universitatea Babeş-Bolyai

Am fost tot mai des întrebat în ultima vreme de ce folosesc sintagma de „Şcoală” în loc de „Departament”, atunci când vorbesc de psihologia de la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB), în general, şi de psihologia clinică şi psihoterapia din UBB, în particular.

Am răspuns la această întrebare indirect, prin scrierile mele şi prin conferinţele invitate (vezi unele dintre ele menţionate la referinţe; vezi şi aici). Astăzi am hotărât să prezint acest text (care nuanţează şi detaliază publicaţii şi conferinţe proprii prezentate anterior) şi cu ocazia faptului că recent am ţinut o conferinţă invitată despre „Istoria Psihologiei în România”, în cadrul Zilelor Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din UBB (anii trecuţi, în cadru aceluiaşi eveniment, am discutat despre „Istoria Psihologiei Internaţionale” şi „Istoria Psihologiei Clujene”). Aşadar, am aceste informaţii proaspete în minte, inclusiv interviurile şi discuţiile realizate în acest scop cu foştii şi actualii mari profesori ai psihologiei clujene. Nu în ultimul rând, anul acesta, în toamnă, sărbătorim 10 ani de Şcoală clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie! Bazele ei au fost puse în 2000/2001, odată cu înfiinţarea Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România şi a „Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies„, dar cristalizarea formală a acesteia a avut loc în 2003/2004, odată cu planificarea şi înfiinţarea Institutului Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată, un Institut de referinţă la nivel internaţional, fondat, în cadrul UBB, de UBB şi „Albert Ellis Institute„, din SUA; aşadar, acest articol este unul introductiv, dintr-o serie care va fi dedicată acestui eveniment!

Ei bine, răspunsul iniţial, scurt, este că psihologia clujeană a fost mereu organizată ca o Şcoală care fundamenta academic şi valoric Catedra/Departamentul ca structura administrativă. Să analizăm această teză în cele ce urmează.

Despre Şcoli academice de ştiinţă

Simplu spus, o Şcoală se referă la un grup de profesionişti (între care, de obicei, există şi/sau au existat  relaţii de mentorare de durată) care lucrează împreună de mult timp, cu metode înţelese şi agreate în comun, asupra unor teme comune şi/sau interrelaţionate; aşadar, un grup de cercetare, o echipă de lucru, un colectiv de specialişti etc. nu reprezintă în sine o Şcoală, chiar dacă sunt organizaţi într-o structură academică.

Faptul că profesioniştii dintr-o Şcoală lucrează împreună duce la constituirea unui mediu academic şi de cercetare care poate susţine cercetarea programatică. Altfel, putem vorbi de o sumă de colegi, fiecare cu interesele lui, fără însă a marca academic domeniul de referinţă prin rezultatele comprehensive ale unei cercetări de tip programatic. Este foarte important ca grupul care formează o Şcoală să fie deschis spre oameni noi, de valoare, care pot contribui la prestigiul şi performanţa Şcolii, dar şi să fie capabil în momente cheie să nu accepte în grup specialişti care au interese (poate unele valoroase în sine) opuse Şcolii. Faptul că metodele de cercetare sunt comune susţine cercetarea riguroasă şi controlul reciproc; într-un astfel de grup este mai puţin probabil să apară eşecuri sau distorsiuni etice în cercetare. Sigur, pentru a evita fundamentalismul şi dogmatismul trebuie să ne asigurăm că metodele sunt constant reevaluate critic, astfel încât să fie utilizată mereu cea mai avansată metodologie ştiinţifică. Faptul că se abordează doar anumite teme (explicit şi conştient refuzându-se altele) permite o cercetare cumulativă, cu impact şi vizibilitate în domeniu. Sigur, trebuie să fim atenţi astfel încât Şcoala să abordeze teme de tip „mainstream” sau progresive, fără a se cantona în programe academice regresive. Aşadar, o Şcoală permite o cercetare programatică riguroasă, cu efecte cumulative, asigurând astfel calitate academică (didactică, în cercetare, în servicii inovative şi chiar în administraţia universitară), impact şi vizibilitate! Pentru a se menţine progresivă, o Şcoală trebuie să fie autoreflexivă astfel încât (1) să includă mereu oameni de calitate care, cu excepţiile de rigoare, pot lucra bine şi în echipă (inclusiv să fie orientată spre aducerea de oameni noi, foarte buni, prin „head-hunting„), (2) să excludă, în mod academic, dar ferm, membrii care deviază de la programul, standardele şi valorile Şcolii (aici aş menţiona că americani ştiu bine de ce oferă „tenure” doar mai târziu, după ce ai confirmat atât profesional cât şi caracterial!), (3) să utilizeze cea mai avansată şi mai inovativă metodologie ştiinţifică şi (4) să abordeze teme care definesc probleme relevante şi cu impact teoretic (ex. prin cercetare fundamentală/exploratorie/de bază), metodologic şi/sau practic (ex. prin cercetare translaţională, de tip aplicativ şi de tip dezvoltare-inovare).

Departamentele de profil din universităţile de top au adesea o structură de tip Şcoală! Spre exemplu, la Universitatea Harvard nu vei vedea preocupări asupra unor teme revolute sau foarte diverse sub aspect de conţinut şi metodă, ci abordări de tip Şcoală. La Universitatea Harvard nu se va angaja sau promova un specialist care are realizări sau interese care nu corespund valorilor, standardelor şi/sau programului progresiv al Şcolii (acesta, dacă este bun, îşi poate găsi locul altundeva, unde există poate alte programe progresive direct legate de interesele sale). De aceea universităţile de top dau direcţia în domeniu! Departamentele fără Şcoală sunt ca nişte unităţi administrative, în care fiecare vine cu interese şi valori proprii, îşi face treaba mai bine sau mai prost, fără însă a avea un rol major în domeniu; într-un astfel de mediu eşti un salariat, poate uneori chiar performant ca cercetător sau cadru didactic individual, dar care, totuşi, rezolvi doar probleme de tip „puzzle”, într-un „puzzle” creat însă de oamenii de ştiinţă care contează. Iar oamenii de ştiinţă care contează, de regulă, se nasc şi lucrează în Şcoli academice şi/sau creeză Şcoli academice ei înşişi!

Despre Şcoala clujeană de psihologie

Şcoala clujeană de psihologie a fost înfiinţată de Florian Ştefănescu-Goangă. Aşa cum spuneam în textele mele anterioare şi în prezentările/conferinţele invitate despre istoria psihologiei la nivel internaţional, în ţară şi la Cluj, ca om de ştiinţă, Florian Ştefănescu-Goangă a creat un cadru paradigmatic care marchează psihologia clujeană până astăzi (vezi aici). Astfel, pentru a avea o Şcoală, noi credem, urmând modelul profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, că este nevoie să dezvolţi patru componente cheie ale cunoaşterii, toate ancorate internaţional:

(1) Generarea de cunoaştere – prin cercetare avansată; a înfiinţat în anul 1922 Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată, primul institut de psihologie experimentală din România, formând astfel o echipă valoroasă de psihologi experimentalişti. Psihologia clujeană a rămas astfel, până astăzi, pe un fundament experimental riguros.

(2) Transmiterea de cunoaştere – prin activităţi didactice performante care generează absolvenţi care sunt buni profesionişti şi buni cetăţeni; a dezvoltat catedra şi disciplinele academice de specialitate.

(3) Utilizarea cunoaşterii – prin servicii inovative către comunitate; prin funcţiile publice pe care le-a avut, Florian Ştefănescu-Goangă a introdus fişa de observaţie psihologică în toate şcolile din România şi a înfiinţat institute psihotehnice la Bucureşti şi Cluj.

(4) Diseminarea cunoaşterii prin publicaţii, inclusiv reviste şi edituri proprii; a fondat şi a condus Revista de Psihologie, apărută la Cluj între 1938-1949.

Cei mai mulţi membri de start ai Şcolii au fost studenţii profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, dar unii dintre ei au fost atraşi şi din alte domenii, datorită calităţilor şi meritelor ştiinţifice personale care puteau ajuta şi dezvolta Şcoala clujeană de psihologie; sigur, şi aceştia au fost iniţial mentoraţi de profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, fie ca tineri cercetători la doctorat sau în echipe de cercetare, fie ca noi colegi care se integrau în Şcoala/echipa deja constituită. Acest mod de gândire şi de lucru a fost continuat şi implementat sistematic de toţi marii profesori ai Şcolii clujene de psihologie.

Pentru a înţelege fundamentele Şcolii clujene de psihologie, care ne marchează şi astăzi, vezi AICI un „articol istoric” al profesorului Mariana Roşca!

Despre Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie

Faptul că acest „părinte fondator” ne-a marcat serios pe cei care reprezentăm astăzi psihologia clujeană nu este doar o vorbă frumoasă, spusă din respect pentru memoria unui mare înaintaş. Spre exemplu, ca şef (2007-2012) al celei mai noi catedre de specialitate din psihologia clujeană – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – am fost mereu preocupat – dacă am reuşit sau nu trebuie să judece alţii – să dau viaţă acestei viziuni, lucru care ne-a menţinut în top la nivel naţional (ex. Catedra este în topul catedrelor de specialitate din ţară în ceea ce priveşte activitate de cercetare-dezvoltare-inovare) şi ancoraţi în reţele internaţionale de prestigiu. Astfel:

(1) Pentru a stimula generarea de cunoaştere am înfiinţat „International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health” (Institutul Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată), co-fondat de UBB împreună cu Albert Ellis Institute, SUA, un reper în domeniu la nivel internaţional; Institutul este astăzi vârful de lance al Departamentului în competiţia internaţională.

(2) Pentru a stimula transferul cunoaşterii prin educaţie am înfiinţat o catedră universitară – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – (astăzi Departament) şi am introdus în premieră în ţară o serie de discipline noi care existau la nivel internaţional: (1) psihologia evoluţionistă; (2) consilierea genetică; (3) psihoterapiile validate ştiinţific (incluzând psihoterapia prin realitate virtuală şi roboterapia); şi (4) psihologia pozitivă. De asemenea, prin Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România, pe care am fondat-o în 2000 şi al cărei preşedinte am fost până în anul 2011, am introdus şi structurat, după modele internaţionale, predarea şi practica psihoterapiei cognitiv-comportamentale, oferind formare profesională iniţială şi/sau continuă absolvenţilor/specialiştilor în domeniu (de ordinul a câteva mii), la standarde şi recunoaştere internaţionale. Scopul nostru final aici este să transferăm cunoaşterea pentru a produce absolvenţi/specialişti care sunt excelenţi profesionişti (ajutând la rândul lor zeci de mii de oameni care au diverse probleme psihologice şi/sau suferă de o serie de tulburări psihice) şi buni cetăţeni (ex. cu gândire critică şi valori personale şi pro-sociale clarificate).

(3) Pentru a stimula utilizarea cunoaşterii în viaţa cotidiană am înfiinţat Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech” şi „International Coaching Institute”, primele de acest tip din ţară, prin care oferim servicii inovative către comunitate, la preţuri accesibile (servicii avansate/de ultimă generaţie la care altfel, un om obişnuit, fără resurse financiare serioase, nu ar avea acces).

(4) Pentru a stimula diseminarea cunoaşterii am fondat „Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies”, cea mai vizibilă şi influentă revistă de psihologie din ţară şi singura indexată Web of Science din domeniu din Centrul şi Estul Europei.

             Toate aceste realizări au fost posibile, având în minte modelul şi viziunea date de acest „părinte fondator” al psihologiei clujene (şi de profesorii fondatori care au continuat şi dezvoltat Şcoala clujeană de psihologie până la noi: Roşca/Mărgineanu-Radu). Cu timpul s-a creat un grup unit de profesionişti (foşti studenţi, foşti doctoranzi, foşti postdoctoranzi ai mei, dar şi colegi şi cercetători membrii în granturile/proiectele mele iniţiale) care funcţionează ca o Şcoală reflexivă de psihologie clinică şi psihoterapie, în componentele administrative descrise mai sus. Suntem o Şcoală deoarece în toate aceste contexte noi lucrăm ca un grup unit de profesionişti (un grup în care există relaţii colegiale de mentorare în evoluţia academică), cu metode comune (un substrat experimental de tip „personalized evidence-based clinical science”), asupra unor teme majore (sănătate mintală abordată din perspectiva multinivelară a ştiinţelor cognitive), după modele şi standarde internaţionale. Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie s-a putut constitui destul de rapid deoarece am depus efort continuu în această direcţie, conştientizând „anatomia” unei Şcoli academice, prescrisă de fondatori, şi beneficiind de fundamentul experimental al vechii Şcolii clujene de psihologie. Bazele Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie au fost puse în anii 2000-2001, odată cu constituirea Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (atunci Asociaţia de Hipnoză şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală din România) şi a „Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies” (atunci „Romanian Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies„), aceasta s-a cristalizat formal în 2003-2004, odată cu crearea Institutului Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată, iar apoi s-a stabilizat în forma actuală în anul 2007, odată cu constituirea Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (atunci Catedră) şi a Clinicii Universitare de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech”.

            Pentru a înţelege componentele Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie şi rezultatele ştiinţifice majore ale acesteia vezi aici: Departamentul, Institutul, Clinica şi Revista. Menţionez în acest text doar că psihologia clujeană din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) s-a situat pe locul întâi în ţară în ierarhizarea programelor universitare efectuată de Ministerul Educaţiei şi Cercetarii (2006-2010). Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a avut o contribuţie importantă în această poziţionare, alături de celelalte două departamente de psihologie din cadrul UBB. De asemenea, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din UBB, prin Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, a obţinut Premiul I în Gala Premiilor în Educaţie -2011 (pe locul II s-a situat Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, iar pe locul III s-a situat Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Universitatea de Vest din Timişoara).

          În încheiere, aş spune că la 10 ani de existenţă noi credem că suntem o Şcoală şi, în consecinţă, ne comportăm ca atare, nu ca un simplu grup de specialişti reuniţi într-un Departament şi/sau Institut. Aşa cum observa profesorul Roşca în articol indicat mai sus, noi trebuie, în sens kantian, să ne facem datoria academică şi să lăsăm apoi oamenii şi timpul să judece! Rămâne aşadar să arătăm constant şi să confirmăm prin rezultate de nivel naţional şi internaţional că suntem o Şcoală de Elită în UBB, care continuă, prin Excelenţă şi Onoare, Tradiţia fondatorilor!

Referinţe selective

• David, D. (2001). Cognitive-behavior therapy in Romania. Letter to the International Association of Cognitive Psychotherapy.
• David, D. (2001). The history of hypnosis and hypnotherapy in Romania. Psychological Hypnosis, American Psychological Association.
• David, D., & Miclea, M. (2002). Behavior therapy in Romania. A brief history of theory, reseach, and practice. The Behavior Therapist, 25(10), 181-185.
• David, D., Moore, M., & Domuta, A. (2002). Romanian psychology on the international psychological scene: A preliminary critical and empirical approach. European Psychologist, 7, 153-160.

UBB pe locul 1 în ţară în clasamentul URAP-2011

Recent s-a publicat singurul clasament internaţional al universităţilor, clasament care utilizează criterii academice performante (ex. publicaţii Web of Science/ISI, citări ISI, facor de impact al revistelor etc.) , în care sunt precizate detaliat poziţiile universităţilor din România. Alte clasamente internaţionale (ex. ARWU, QS) (1) precizează, de obicei, doar clasa (ex. +600), fără a menţiona clar şi poziţia în clasă sau (2) nu precizează nimic despre universităţile aflate după poziţia 500 (cum sunt cele din România). Excepţie face clasamentul SCImago care însă nu se bazează pe date Web of Science, ci SCOPUS.

În acest clasament UBB este situată în 2011 pe locul 1 în România (vezi aici). Acest rezultat este congruent cu cel rezultat din analiza Ad-Astra (vezi aici).

Felicitări întregii comunităţii UBB pentru această realizare!

 

Ierarhia programelor universitare de studii – 2011; Update

Am adaugat un „up-date” deoarece am mai inclus nişte analize comparative (vezi în text).

S-a afişat ierarhia programelor de studii din universităţile româneşti:

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-10-2-10299026-0-programe-studii.pdf

Am mai multe satisfacţii.

(1) Psihologia clujeană ocupă poziţia 1 în domeniul psihologie. Aceasta este consecinţa unei tradiţii de excepţie, începută de profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, care a pus în centrul psihologiei clujene internaţionalizarea şi excelenţa, continuată şi stimulată apoi, după revoluţia din 1989, de profesorul Ioan Radu, care, prin selecţia cadrelor didactice şi de cercetare, a implementat performant aceste valori. Sigur, rezultatul acesta se datorează direct colegilor mei de acum, mai ales celor care publică internaţional (articole ISI/Web of Science şi cărţi/capitole; vezi o analiză a lor aici).

(2) Psihologia din Timişoara ocupă locul 2. Mă bucură această poziţie deoarece colegii de aici au fost mereu cei mai buni colaboratori ai noştri, împărtăşind cu noi, mai ales prin noile generaţii de psihologi de acolo (unii alumni UBB), valori comune în ceea ce priveşte performanţa. Noul management de acolo a generat o schimbare de mentalitate care iată, acum, după 4 ani, îşi arată pe deplin roadele.

(3) Ierarhia domeniilor universitare din România este, în general, congruentă cu clasamentul universităţilor, publicat anterior de minister. La o analiza preliminară se observă că din totalul domeniilor, cele trei universităţi complexe din România au următoarea performanţă:

• Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) – 12 poziţii de locul 1;  aprox. 78% dintre programe sunt de categoria A;

• Universitatea din Bucureşti (UB) – 11 poziţii de locul 1; aprox. 85% dintre programe sunt de categoria A;

• Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (UAIC) – 1 poziţie de locul 1; aprox. 39% dintre programe sunt de categoria A.

Cele mai multe poziţii de locul 1 ale UBB sunt în ştiinţele socio-umane, iar ale UB în ştiinţele naturii/exacte. În domeniile în care UBB sau UB se află pe locul 1 sunt luate în analiză ambele universităţi, cu excepţiile Biochimie (unde nu apare UBB sau altă universitate) şi Biotehnologii (unde nu apare UB). După această formulare, trebuie însă  observat şi spus imediat că UBB şi UB se dublează adesea (dacă una ocupă poziţia 1 cealaltă ocupă poziţia 2 sau din aceeaşi clasă), ceea ce nu ne permite să vorbim despre profilul dominant al ştiinţelor socio-umane versus dominant al ştiinţelor naturii/exacte în cele două mari universităţi ale ţării.

P.S. În ceea ce priveşte ierarhia domeniilor universitare din România, există o oarecare diferenţă între ierarhia ministerului de specialitate, discutată de mine aici, şi ierarhia Asociaţiei Ad-Astra a Oamenilor de Ştiinţă din România, discutată şi prezentată de mine anterior (vezi link); mai precis spus, în ierarhia ministerului accentul se pune şi pe predare-învăţare, în timp ce rankingul Ad-Astra este strict focalizat pe activitatea de cercetare ştiinţifică.

UBB în Rankingul Shanghai 2011; singura universitate românească vizibilă în Ranking, deşi nu intră încă în Top-500

Academic Ranking of World Universities (ARWU), cunoscut şi sub numele de „Clasamentul/Ranking-ul Shanghai„, este printre primele ranking-uri în domeniu şi probabil cel mai influent şi reprezentativ la nivel internaţional. Criteriile sale de clasificare sunt extrem de riguroase şi pretenţioase, incluzând indicatori precum publicaţii ISI/Web of Science, publicaţii în revistele NATURE şi SCIENCE, premii Nobel, citări (Highly Cited Researchers), etc. Aşadar, nu este de mirare că niciodată o universitate românească nu a reuşit să pătrundă în Top-500 sau să fie menţionată în acest clasament exclusivist, deşi unele au fost vizibile în alte clasamente internaţionale. Astfel, Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) şi Universitatea din Bucureşti au păstruns în „Clasamentul QS„, dar în QS publicaţiile nu sunt cele indexate ISI/Web of Science (mai selective şi riguroase), ci cele indexate SCOPUS (situaţia este similară cu alte clasamente internaţionale în care apar universităţi româneşti; vezi  şi „Clasamentul SCImago” care utilizează tot SCOPUS).

În acest an, pentru prima dată în istoria acestui clasament mai exclusivist, o universitate românească apare vizibilă în analiza ARWU, deşi nu intră încă în Top-500. Această universitate este Universitatea Babeş-Bolyai (vezi la http://www.shanghairanking.com/Search.jsp, căutând la ţări „România„). Rezultatul este congruent cu Analiza Ad-Astra din 2011, ceea ce arată robusteţea sa în ceea ce priveşte performanţa UBB în cercetarea din ţară.

Vizibilitatea în acestă analiză exclusivistă este o veste bună atât pentru UBB (unde am implementat din 2008 proiectul UBB-500, focalizat pe „Clasamentul Shanghai„) cât şi pentru învăţământul superior din România, deşi, aşa cum am spus mereu, mai avem mult de lucru pentru a conta serios în competiţia internaţională de vârf (a transforma vizibilitatea în impact). Să nu uităm însă că această transformare depinde nu doar de schimbarea mentalităţilor şi practicilor instituţionale de cercetare/educaţie/administraţie (foarte importantă!), ci şi de finanţare (bugetul mai modest al unei universităţi de Top-500, fiind aproximativ de câteva ori – uneori de zeci de ori – mai mare ca cel al UBB!).

Aşadar, vizibilitatea UBB-ului în acest ranking ne permite să afirmăm, într-o evaluare extrem de conservativă [considerând că (1) există aproximativ 20000 de instituţii de învăţământ superior în lume, deşi unele date arată cifra de 30000+ şi (2) prin prezenţa în analiza ARWU, UBB face parte din cele 1200 de universităţi analizate], că UBB se află în acest moment, aproximativ, între primele 5%-6% universităţii ale lumii prin prisma unor indicatori de performanţă foarte serioşi. Asta nu ne scuteşte, ci ne obligă, să tindem la mai mult, spre Top-500, pentru a deveni „world-class university”!

Complementar acestui text vezi şi articolul: http://www.napocanews.ro/2011/07/exclusiv-ubb-pe-locul-723-in-clasamentul-shanghai-academic-ranking.html

Clasamentul Ad Astra-2011 al domeniilor de cercetare din universităţile româneşti. O analiză suplimentară şi implicaţii pentru UBB

I. INTRODUCERE

            Recent a fost publicat clasamentul „Asociaţiei Ad Astra a Oamenilor de Ştiinţă„, cu referire la domeniile de cercetare/academice din universităţile româneşti (poate fi găsit aici). Clasamentul Ad Astra publicat în 2011 reflectă activităţile ştiinţifice din anul 2010. Acest clasament mă interesează în mod deosebit din trei motive, de aceea îl analizez aici detaliat: (1) am fost un coautor al primului clasament Ad Astra (2005) şi, în consecinţă, în mod natural mă interesează evoluţia acestui clasament; (2) ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice din Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) mă interesează poziţionarea UBB în acest clasament (cu implicaţii pentru politicile interne ale UBB) şi (3) ca vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) mă interesează rigoarea demersului actual de clasificare a universităţilor din România, demarat de ministerul de specialitate (http://www.edu.ro), rigoare care poate fi verificată independent de datele oferite de universităţi, prin informaţiile culese obiectiv, după modul în care se face acest lucru în clasamentele internaţionale, de către Ad Astra (în cazul publicaţiilor Web of Science/ISI).

            Primul clasament Ad Astra a fost publicat în anul 2005 (împreună cu subsemnatul), după o metodologie acceptabilă la acea vreme. Mai precis spus, outputul ştiinţific – numărul articolelor Web of Science/ISI – era împărţit la numărul angajaţilor dintr-o universitate, rezultând un indice de productivitate (criteriu intensiv). Sigur că acestă metodologie este considerată astăzi limitată, deoarece clasamentele internaţionale majore curente utilizează o combinaţie între criteriul intensiv (productivitate) şi cel extensiv (producţie), sau, adesea, doar criteriul extensiv. Într-adevăr, criteriul extensiv este cel care arată forţa unei instituţii de învăţământ superior (sau ţări) în competiţia internaţională. Astfel, „Performance Ranking of Scientific Papers for World Universities” („Rankingul Taiwan”) şi „SCImago Journal & Country Rank” („Rankingul SCImago”)  utilizează doar criteriul extensiv, în timp ce alte clasamente internaţionale majore utilizează o combinaţie între criteriul extensiv şi cel intensiv, cu ponderi favorizând criteriul extensiv; spre exemplu, „Academic Ranking of World Universities/ARWU” („Rankingul Shanghai”) utilizează o pondere de doar 10% pentru criteriul intensiv. În această formă/cu această metodologie din 2005, clasamentul Ad Astra a mai fost publicat în 2006 şi 2007.

Clasamentul Ad Astra din 2011 a inclus modificări substanţiale care (1) scot în evidenţă calitatea, nu doar cantitatea producţiei ştiinţifice, (2) pun accent pe criteriul extensiv (după standardele internaţionale menţionate mai sus) şi (3) sunt focalizate pe domenii de cercetare, nu doar pe evaluarea globală a universităţilor (ex. model după care a evoluat şi „Clasamentul Shanghai”). Mai precis spus, clasamentul Ad Astra din 2011 aduce câteva modificări moderne cheie, după cum urmează:

• se ia în calcul scorul relativ de influenţă a revistei Web of Science/ISI (SRI) – o variantă de factor de impact (FI) al revistei Web of Science/ISI – care (a) este însă mai comprehensiv şi stabil ca FI, fiind calculat pe 5, nu pe 2 ani şi (b) reflectă mai bine ca FI citările în reviste cu influenţă mare; pentru a afla mai multe despre SIR vezi aici (Anexa 5) şi aici.
• pentru a reliefa mai precis contribuţia universităţilor româneşti, SIR a fost analizat astfel încât să reflecte contribuţia specifică a unei universităţi. Altfel spus, dacă un articol are cinci autori, din care doar unul este de la UBB, scorul pe care îl primeşte UBB este de 20% din SRI; acesta este SRII (adică un SIR individualizat).
• se pune accent pe criteriul extensiv, după modele internaţionale, aşa cum au fost ele descrise mai sus.

            Apariţia acestei analize Ad Astra este fundamentală, acum când suntem în cursul procesului de analiză a universităţilor româneşti, derulat de ministerul de specialitate. Aceste date prezentate de Ad Astra au fost extrase şi analizate obiectiv, independent de raportările universităţilor, care adesea s-au dovedit eronate (fie în sensul subevaluării, fie în sensul supraevaluării producţiei ştiinţifice proprii), aşa cum se procedează în toate clasamentele internaţionale ale universităţilor. Aşadar, această analiză trebuie să constituie etalonul pentru analiza ministerului de specialitate, în ceea ce priveşte indicatorul publicaţiilor Web of Science/ISI şi a indicatorilor de calitate (SRII şi SRI).

II. CLASAMENTUL AD ASTRA-2011; O ANALIZĂ SUPLIMENTARĂ         

            Vom arăta în continuare cum se prezintă UBB în clasamentul Ad Astra al universităţilor şi al domeniilor de cercetare din universităţile româneşti, după criteriul principal utilizat de Ad Astra (SRII, utilizat extensiv). Suplimentar, în clasamentul general al universităţilor, prezentăm şi poziţia UBB după (1) criteriile secundare (SIR şi Nr. ISI-numărul de articole Web of Science/ISI), (2) combinaţiile dintre criteriile principale şi cele secundare (SRIIxNr. ISI şi SRIxNr. ISI) şi (3) productivitate (criteriul intensiv). Pentru a ne raporta la standarde internaţionale, în clasamentul general al universităţilor, prezentăm şi o combinaţie între criteriului intensiv şi cel extensiv. Menţionăm că clasamentul Ad Astra nu face analiza globală pe universităţi, ci doar pe domenii de cercetare. Pentru a ne face însă o idee de ansamblu despre o universitate ţintă, scorurile obţinute de aceasta în diverse domenii de cercetare pot fi însumate pentru a obţine un scor general al universităţii analizate (este posibil ca o revistă să fie indexată în mai multe domenii). Noi am făcut acest lucru şi prezentăm rezultatele pentru primele patru universităţi de top din România (rezultatul poate fi coroborat cu Cartea Albă a Cercetării Ştiinţifice din România elaborată de Asociaţia Ad Astra).

CLASAMENTUL UNIVERSITĂŢILOR DIN ROMÂNIA-2011*

       *Notă: Am prezentat în analiză doar primele patru universităţi din România, aşa cum rezultă scorul lor din analiza secundară a datelor Ad Astra; clasamentul s-a făcut pe indicatorul principal Ad-Astra (SRII; vezi scorul scris în roşu, exprimat extensiv).

	SRII Scor relativ de influenţă individualizat	SRI Scor relativ de influenţă	Nr. ISI Numărul articolelor indexate Web of Science/ISI	SRIIxNr. ISI	SRIxNr. ISI
1. Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB)	335, 31(0,190)[63,70]	791,55(0,450)	755    (0,429)	253159,05(144,085)	597620,25(340,136)
2. Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)	260,08(0,142)[36,93]	590,06(0,324)	875    (0,480)	227570(125,038)	516302,5(283,682)
3. Universitatea din Bucureşti (UB)	248,47(0,126)[31,30]	704,66(0,357)	725    (0,368)	180140,75(91,442)	510878,5(259,329)
4. Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (UAIC)	208,1(0,204)[42,45]	452,69(0,444)	436    (0,428)	90731,6(89,127)	197372,84(193,882)

Legendă:

(1) N-numărul de personal relevant pentru activitatea de cercetare:

N-UBB (Ntitulari + Npersonal asociat de cercetare)=1757

N-UPB (Ntitulari + Npersonal asociat de cercetare)=1820

N-UB (Ntitulari + Npersonal asociat de cercetare)=1970

N-UAIC (Ntitulari + Npersonal asociat de cercetare)=1018

Notă: Raportările privind numărul personalului academic (N) aparţin universităţilor şi nu au fost verificate independent de acestea. Personalului asociat din universităţi, în afara celui specific de cercetare, este implicat, pe bază de contract anual, doar în activităţi de predare.

(2) În afara parantezei, în roşu, se află scorurile obţinute prin criteriul extensiv (criteriul principal). În paranteza rotundă se află scorul obţinut prin criteriul intensiv (raportând scorul extensiv la N). Scorul din paranteza dreaptă reprezintă combinaţia dintre criteriul extensiv şi cel intensiv după formula: SRII x (SRII/N); cu alte cuvinte, la productivitate (criteriu intensiv) egală punctajul este proporţional cu cantitatea (producţia; criteriu extensiv), iar la cantitate egală punctajul este proporţional cu productivitatea; în viitor, o astfel de combinaţie între criteriul extensiv şi cel intensiv ar merita gândită după un model internaţional (ex. “Clasamentul Shanghai”: 10% ponderea criteriului intensiv).

CLASAMENTUL AD ASTRA PE DOMENII UNIVERSITARE-2011*

                         *Notă: Am prezentat clasamentul focalizat pe performanţa UBB, prin prisma criteriului principal (SRII, extensiv), aşa cum apare el în analiza Ad Astra. Suplimentar, pentru nuanţe, sunt analizate şi alte criterii secundare (SRI şi Nr. ISI).

I. Matematică

• UBB – locul 1
• UBB îşi păstrează poziţia şi dacă se raportează SRI sau Nr. ISI

II. Fizică

• UBB – locul 2 (locul 1 este ocupat de Universitatea Politehnica din Bucureşti/UPB)
• UBB urcă pe poziţia 1 în funcţie de SRI şi coboară pe poziţia 3 în funcţie de Nr. ISI

III. Chimie

• UBB – locul 1
• UBB rămâne pe poziţia 1 în funcţie de Nr. ISI şi coboară pe poziţia 2 în funcţie de SRI

IV. Informatică

• UBB – locul 1
• UBB îşi păstrează poziţia în funcţie de SRI şi coboară pe poziţia 5 în funcţie de Nr. ISI

V. Biologie

• UBB – locul 1
• UBB îşi păstrează poziţia în funcţie de SRI şi coboară pe poziţia 2 în funcţie de Nr. ISI

VI. Geografie

• UBB – locul 2 (locul 1 este ocupat de Universitatea din Bucureşti/UB)
• UBB îşi păstrează poziţia şi în funcţie de SRI şi de Nr. ISI

VII. Geologie

• UBB – locul 2 (locul 1 este ocupat de Universitatea din Bucureşti)
• UBB îşi păstrează poziţia şi în funcţie de SRI şi de Nr. ISI

VIII. Ştiinţa mediului

• UBB – locul 2 (locul 1 este ocupat de Universitatea din Bucureşti)
• UBB coboară pe poziţia 3 în funcţie de SRI şi pe poziţia 4 în funcţie de Nr. ISI

IX. Economie şi afaceri

• UBB – locul 2 (locul 1 este ocupat de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi/UAIC)
• UBB îşi păstrează poziţia în funcţie de SRI şi coboară pe poziţia 3 în funcţie de Nr. ISI

X. Psihologie, ştiinţe ale educaţiei

• UBB – locul 1
• UBB îşi păstrează poziţia şi în funcţie de SRI şi de nr. ISI

XI. Sociologie, ştiinţe politice, jurnalism

• UBB – locul 3 (locul 1 este ocupat de Universitate din Bucureşti, iar locul 2 de Academia de Ştiinţe Economice/ASE)
• UBB îşi păstrează poziţia în funcţie de SRI şi de Nr. ISI

XII. Inginerie chimică

• UBB se află pe locul 3 (după Universitatea Politehnica din Bucureşti şi Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi/UTGA)
• UBB coboară pe poziţia 4 în funcţie de SRI şi pe poziţia 5 în funcţie de Nr. ISI

Notă. În domeniul Filozofie, UBB ocupă poziţia 9 (alături de alte universităţi din ţară). Toate universităţile care apar în acest top au toate articolele publicate în „Revista Română de Bioetică”, ceea ce face clasamentul în acest domeniu mai puţin relevant.

ANALIZE ADIŢIONALE

UBB are contribuţii şi în domenii de cercetare care nu sunt organizate în structura sa academică, dar care pot reprezenta interese suplimentare ale UBB în activitatea de cercetare. Prin prisma criteriului principal (SRII), UBB se prezintă astfel în aceste domenii:

I.                   Ştiinţe agricole şi silvice

• UBB se află pe poziţia 1

II.                Medicină veterinară

• UBB se află pe poziţia 2 (după USAMV Cluj-Napoca)

III.             Medicină şi Farmacie

• UBB se află pe poziţia 6 (după UMF-urile din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi UB)

IV.              Instrumente, imagistică, inginerie multidisciplinară

• UBB se află pe poziţia 3 (după UPB şi UTGA)

V.                 Inginerie Biomedicală

• UBB se află pe poziţia 3 (după UTGA şi UMF-Iaşi)

VI.              Mine, petrol, gaze

• UBB se află pe poziţia 5 (după UB, UAIC, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Universitatea din Craiova)

VII.           Automatizări, robotică

• UBB se află pe poziţia 9

VIII.        Inginerie mecanică

• UBB se află pe poziţia 2 (după UPB)

IX.              Inginerie energetică

• UBB se află pe poziţia 2 (după UPB)

X.                 Tehnologie nucleară

• UBB se află pe poziţia 3 (după UB şi UPB)

XI.              Ingineria materialelor

• UBB se află pe poziţia 3 (după UPB şi UAIC)

XII.           Inginerie electrică şi electronică; Telecomunicaţii

• UBB se află în top pe poziţia 5 (după UPB, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Politehnica din Timişoara, Universitatea Transilvania din Braşov)

XIII.        Inginerie civilă şi construcţii

• UBB se află pe poziţia 13

VARIA

      Domeniile Istorie (1), Studii culturale/folclor (4), Drept (1) şi Ştiinţele sportului (1) au sub 5 articole per domeniu (după cum arată paranteza care le însoţeşte), ceea ce face analiza irelevantă. În această categorie, UBB apare doar în domeniul Ştiinţelor Sportului, pe poziţia 1, care este însă singura poziţie din domeniu.

III. CONCLUZII

      În clasamentul global al universităţilor din România, UBB ocupă poziţia 1, prin prisma indicatorului principal (SRII). De asemenea, în toate cele 12 domenii de cercetare analizate de Ad Astra şi organizate academic şi în cadrul UBB, aceasta se află pe podium:

• pe locul 1 în 5 domenii (Matematică, Chimie, Informatică, Biologie, Psihologie/ştiinţele educaţiei);
• pe locul 2 în 5 domenii (Fizică, Geografie, Geologie, Ştiinţa Mediului, Economie/afaceri);
• pe locul 3 în 2 domenii (Sociologie/ştiinţe politice/jurnalism şi Inginerie chimică).

În aceste 12 domenii, UBB ocupă, prin comparaţie cu celelalte universităţi româneşti, cele mai multe poziţii 1.

            Este un lucru remarcabil că UBB, alături de alte universităţi complexe (UB, UAIC), se regăseşte în poziţiile de top în clasamente care iau în calcul doar producţia ISI. Aceste universităţi complexe includ un număr mare de domenii de cercetare/academice (mai ales ştiinţele socio-umane), în care outputul ştiinţific principal nu este exprimat doar în articole ISI, ci şi în cărţi şi capitole de carte. Aşadar, deşi în multe clasamente focalizate doar pe publicaţii ISI aceste universităţi intră doar cu o parte a outputului lor ştiinţific, ele se află totuşi în poziţiile de top. Aceasta arată că (1) poziţiile lor de top ar fi consolidate şi/sau (2) decalajul faţă de alte universităţi specializate, focalizate mai ales pe publicaţii ISI (ex. din domeniile ştiinţelor inginereşti, ştiinţelor vieţii/medicină/farmacie), s-ar accentua daca s-ar lua în calcul, aşa cum este normal, şi contribuţiile ştiinţifice ale acestor universităţi complexe, exprimate în cărţi/capitole publicate la edituri internaţionale de top.

Cum am devenit un Highlander! Despre Clanuri universitare

Am deschis cu interes un articol al unor ziarişti clujeni despre „clanurile” universitare din universităţile clujene (vezi aici). Mă interesa tema deoarece de-a lungul timpului am fost unul care a militat pentru universităţi moderne, printre altele, fără „clanuri” înţelese aşa cum sunt ele definite în universităţile serioase (pentru reglementări privind nepotismul vezi la http://www.forumul-academic-roman.org/, capitolul special, intitulat ”Dosarele nepotismului”). Cu surprindere mi-am văzut numele acolo! Am crezut la început că nu este vorba despre mine, deoarece nu ştiam că fac parte sau că reprezint un clan. Spre final am văzut că, totuşi, articolul chiar se referă şi la mine! Am realizat în acel moment că am devenit astfel un Highlander! M-a pufnit răsul, dar m-am şi întristat în acelaşi timp, gândindu-mă în ce hal putem ajunge cu comunicarea în această ţară (amintindu-mi o serie de articole din mass-media), atunci când interesele bat totul, inclusiv raţionalitatea şi morala (deşi eu continuu să cred că aici a fost vorba despre o eroare în informare, nu despre rea-credinţă, mai ales că analiza era destul de complexă). Apoi, văzând şi comentariile la articol, m-am îngrijorat gândindu-mă că noua lege a educaţiei va fi asumată de „extremişti”, pentru a-şi rezolva frustrări vechi; acest lucru m-a făcut să reacţionez cu acest punct de vedere mai general asupra „clanurilor” universitare, nu neapărat dorinţa de a avea un drept la replică.

Da, clanurile universitare fac rău sistemului de educaţie şi cercetare. De aceea, eu nu aş face la UBB ceea ce am fost învăţat că nu se face la universităţile din străinătate la care am studiat şi/sau la care sunt încă asociat. Prin „clan universitar” înţeleg un grup de oameni între care există relaţii de rudenie, asociaţi în vederea unor scopuri reprobabile şi/sau aflaţi în conflict de interese. „Gaşca universitară” este similară ca semnificaţie, dar relaţia de rudenie nu mai este o condiţie necesară apartenenţei la gaşcă (sic!). Atât clanurile cât şi găştile universitare trebuie interzise şi controlate într-o universitate modernă. Interesant este că dacă citeşti articole diferite despre clanurile/găştile academice clujene, găseşti liste diferite în funcţie de cine şi unde scrie. Acesta nu este un mesaj pentru reformă în sistem! Mesajul corect trebuie să fie interzicerea clanurilor/găştilor universitare, definite legal şi moral în mod clar, pe oricine or fi reprezentând ele. Scopul nu trebuie să fie eliminarea sau denigrarea unor oameni incluşi obligatoriu în „clanuri/găşti rele”, indiferent că obiectiv fac sau nu parte din clanuri, lăsând „clanurile/găştile bune” neatinse, scop meschin ascuns sub lupta admirabilă împotriva clanurilor/găştilor universitare. Dacă nu se înţelege asta, iar noii „arivişti universitari” (cum i-am numit într-un articol mai vechi din presă) luptă împotriva aşa numiţilor „baroni universitari” (cum sunt numiţi de presă cei din clanuri) cu aceleaşi arme, doar de dragul de a le lua privilegiile, păstrând însă metehne vechi, mediul academic va rămâne în aceeaşi mocirlă, iar noua lege a educaţiei va purta frustrările acestora, nereuşind sa facă ceea ce trebuie să facă. În acestă fază noua lege a educaţiei este încă pentru mulţi o planşă Rorschach. Ea va avea efecte benefice sau catastrofice, a treia cale nu există! Forma pe care o va lua depinde de inteligenţa, morala şi curajul celor chemaţi să o implementeze. Sper ca mediul academic sănătos care mai există să nu alunece în luptele de putere extreme duse de clanuri şi găşti (mai vechi sau mai noi) şi să refuze mesajele acestora în numele libertăţii, raţionalităţii, moralei şi eleganţei mediului academic. Nu putem talibaniza mediul academic, astfel încât cei ”normali” (neimplicaţi politic sau în găşti/clanuri) să se simtă ameninţaţi dacă nu intră în luptele dintre găştile extremiste sau grupurile politice. O universitate nu este un teatru de război sau de competiţie politică; dimpotrivă, politicul trebuie să asigure condiţiile ca o universitate să nu devină teatru de război, iar cei normali să fie lăsaţi în pace să facă educaţie şi ştiinţă, asta pentru a ajuta ţara (fără a fi o vorbă mare). Eu voi face asta şi voi refuza mereu să fac parte din găşti şi clanuri universitare, chiar dacă unii (adesea din presă) ţin cu tot dinadinsul să mă bage şi pe mine în ele. În ciuda mentalităţii româneşti care nu poate accepta că cineva în mediul academic nu face parte dintr-o gaşcă, eu nu sunt cu (sau nu sunt omul lui) X sau cu Y, ci X sau Y a respectat/respectă sau nu setul de valori academice în care eu cred, şi pe care l-am învăţat şi îl trăiesc când merg în SUA; dacă respectă setul de valori putem fi apropiaţi pentru promovarea unor interese legitime, dacă nu, ne separăm!

În încheiere, vă reamintesc aici un articol mai vechi pe care l-am scris şi care este al naibii de valabil astăzi, în contextul a ceea ce se întâmplă în mediul academic, cu mesaj mai ales pentru cei tineri şi pentru diasporişti (vezi aici). Îmi pare rău, mai ales pentru cei tineri, că lucrurile stau încă aşa!

P.S. Fără să mă scuz, ci pentru a informa corect: „ Clanul ” condus de mine, adică eu şi fratele meu – după cum a fost numit în articol,- este unul virtual, care practic nu există. Eu nu sunt şeful fratelui meu în Departamentului de cercetare în cadrul căruia este angajat acesta, aşa cum se spune în articol; un alt coleg geolog are aceste funcţii. A fost o eroare în articol şi am cerut celor de la Citynews să corecteze informaţia, prin publicare unei precizări pe care am trimis-o (au facut-o aici, ceea ce arată buna-credinţă a autorilor articolului). Eu sunt preşedintele unui consiliu al Senatului UBB – Consiliul Cercetării – funcţie care nu este de conducere, ci de reprezentare (ex. nu am îndemnizaţie de conducere, nu sunt în Consiliul de Adminstraţie al UBB, nu fac angajări, nu stabilesc şi nu am bugete etc.); aşadar, rolul nostru este acela de experţi care propun politicile de cercetare în UBB, nu de a implementa şi administra cercetarea din UBB, implementare/administrare care se face prin pro-rectoratul de specialitate şi şeful/directorul departamentului de cercetare. Asta pentru cine mai are o „minima rationalia şi moralia” să înţeleagă.

UBB si universităţile româneşti în clasamente internaţionale – SCImago Institutions Ranking

            Foarte recent a fost publicat un clasament internaţional important al universităţilor şi instituţiilor de cercetare, atât global cât şi pe domenii – SCImago Institutions Ranking (http://www.scimagoir.com).   

            Clasamentul ia în calcul publicaţiile internaţionale indexate în baza de date internaţională SCOPUS şi are mai mulţi indicatori:

• (1) numărul de publicaţii;
• (2) colaborările internaţionale (ex. calculate în funcţie de numărul de lucrări în colaborare cu autori din străinătate);
• (3) impactul în domeniu/literatura internaţională;
• (4) publicaţii în reviste de top/calitate (top 25% reviste).

Indicatorul de referinţă este primul indicator, dar clasamentul poate fi analizat nuanţat, prin prisma tuturor indicatorilor sau a combinaţiei lor pe baza unor ponderi stabilite de actorii interesaţi. Aşa cum spuneam, clasamentul include, pe lângă universităţi, şi organizaţii guvernamentale şi academii naţionale. Din ţară apar în clasament două astfel de instituţii: Academia Română (AR; cu toate institutele din structura sa) şi Institutul de Fizică Atomică (IFA; cu toate institutele din structura sa).

În ceea ce priveşte universităţile româneşti, clasamentul reflectă ceea ce spuneam şi în celelalte analize prezentate pe acest blog, şi anume că pe primele locuri se situează aceleaşi universităţi, care îşi schimbă locul între ele în funcţie de nuanţele introduse în criteriile şi indicatorii utilizaţi în clasament.

I. EVALUAREA GLOBALĂ A UNIVERSITĂŢILOR ROMÂNEŞTI – SCImago RANKING

            În evaluarea globală apar 16 universităţi din România vizibile la nivel internaţional (din peste 100 de stat şi private câte există acum!). Ordinea universităţilor româneşti – aflate în primele 2000 de universităţi ale lumii – în ţară este următoarea (în paranteză este trecută poziţia la nivel internaţional):

(1)   Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB; 762)

(2)   Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj (UBB; 1121)

(3)   Universitatea din Bucureşti (UB; 1218)

(4)   Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (UAIC; 1502)

(5)   Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi (UTGA; 1646)

(6)   Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN; 1760)

(7)   Universitatea Politehnica din Timişoara (UPT; 1813)

Note:

• Celelalte universităţi româneşti vizibile în acest ranking internaţional (în număr de 9) apar după poziţia 2000. Acestea sunt cele din clusterul medical tradiţional (Bucureşti-2504, Cluj-2579, Timişoara-2775), din Braşov (Universitatea Transilvania din Braşov-2753), Bucureşti (Academia de Studii Economice-2827), Constanţa (Universitatea Ovidius din Constanţa-2716), Craiova (Universitate din Craiova-2293), Galaţi (Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi-2797) şi Timişoara (Universitatea de Vest din Timişoara-2455).
• Institutul de Fizică Atomică (reunind mai multe institute de fizică) şi Academia Română (cu institutele subiacente) ocupă poziţiile 916, respectiv 1115 la nivel internaţional.
• Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj depăşeşte Universitatea Politehnica din Bucureşti la toţi indicatorii de calitate (colaborările internaţionale; impactul în literatura internaţională; publicaţii în reviste de calitate), dar este depăşită la numărul de publicaţii (acest indicator poate depinde de numărul de angajaţi).

II. EVALUAREA UNIVERSITĂŢILOR ROMÂNEŞTI PE DOMENII SPECIFICE  – SCImago RANKING

1. Ştiinţele Socio-Umane – „Social sciences and humanities” – (Arts and Humanities, Decision Sciences, Social Sciences, Psychology, Economics, Econometrics and Finance Business, Management and Accounting)

• Universitatea Babeş-Bolyai este pe primul loc în ţară (761 la nivel internaţional), singura universitate din România inclusă şi vizibilă în clasament.

2. Ştiinţele Vieţii – „Life sciences” – (Agricultural and Biological Sciences, Neuroscience, Biochemistry, Genetics and Molecular Biology, Pharmacology, Toxicology and Pharmaceutics, Immunology and Microbiology)

• Universitatea Babeş-Bolyai este pe primul loc în ţară (1802 la nivel internaţional). Ea este urmată de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1872 la nivel internaţional) şi de Universitatea din Bucureşti (2016 la nivel internaţional). Academia Română (cu institutele din structura sa) ocupă locul 4 în ţară (2068 la nivel internaţional).

3. „Ştiinţele Fizice” – „Physical sciences” – (Chemistry, Environmental Science, Chemical Engineering, Materials Science, Physics and Astronomym, Energy, Earth and Planetary Sciences, Mathematics, Computer Science, Engineering)

• Universitatea Babeş-Bolyai se află pe locul trei în ţară (725 la nivel internaţional), după Universitatea Politehnica din Bucureşti (472 la nivel internaţional) şi Universitatea din Bucureşti (705 la nivel internaţional). UBB are însă indicatorul de colaborări internaţionale şi pe cel de impact în domeniu mai ridicat ca UPB şi UB. În clasament mai apar Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, pe locul 4 în ţară (945 la nivel internaţional), şi încă 10 universităţi situate peste poziţia 1000 la nivel internaţional. IFA (cu institutele componente) se află pe poziţia 491 la nivel internaţional, iar Academia Română (cu institutele din structura sa) pe poziţia 636.

4. Ştiinţele Sănătăţii – “Health sciences” – (Health Sciences, Medicine Dentistry, Nursing, Health Professions, Veterinary)

• În clasament apar trei universităţi din ţară, în această ordine: (1) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj (1458 la nivel internaţional); (2) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti (1466 la nivel internaţional) şi (3) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” din Timişoara (1594 la nivel internaţional).

III. IMPLICAŢII ALE CLASAMENTULUI UNIVERSITĂŢILOR – SCImago RANKING

Implicaţii pentru Universitatea Babeş-Bolyai:

• UBB ocupă poziţii de frunte între universităţile din ţară. Totuşi, ea trebuie să-şi amelioreze poziţia la nivel internaţional. Această ameliorare se poate face prin:
  • Creşterea numărului de publicaţii ştiinţifice indexate SCOPUS (aici ne aflăm pe locul 2 în ţară, după UPB, deşi depăşim UPB la toţi indicatorii de calitate din clasament).
  • Creşterea numărului publicaţiilor cu colaborări internaţionale; deşi ne aflăm pe primul loc în ţară la acest indicator, trebuie stimulat numărul de publicaţii cu colaborări internaţionale pentru a ne îmbunătăţii poziţia internaţională.
  • Creşterea numărului de publicaţii în reviste de top; deşi acest indicator este, aşa cum spuneam mai sus, mai bun ca al universităţii aflate acum pe primul loc în ţară, el trebuie îmbunătăţit pentru a ne ameliora poziţia la nivel naţional şi internaţional.
  • Creşterea numărului de publicaţii innovative pentru a atrage un număr mai mare de citări şi a avea un impact mai mare în domeniu; deşi acest indicator este mai bun ca al universităţii aflate acum pe primul loc în ţară, el trebuie îmbunătăţit pentru a ne ameliora poziţia la nivel naţional şi internaţional (mai ales pentru a ieşi din „zona roşie”).
  • UBB ocupă locul 1 în ţară în ştiinţele socio-umane (761 la nivel internaţional) şi ale vieţii (1802 la nivel internaţional), dar cea mai bună poziţie internaţională o are în „ştiinţele fizice” (725). Acest lucru arată că dacă la nivel internaţional poziţiile ştiinţelor socio-umane şi ale „ştiinţelor fizice” de la UBB sunt relative apropiate (761 versus 721), în ţară ştiinţele socio-umane nu sunt acum la nivelul celor de la UBB, fapt exprimat în prima poziţie a UBB în acest domeniu în ţară (şi unica din ţară în clasamentul acestui domeniu). Aşadar, în ştiinţele socio-umane, UBB trebuie să se raporteze direct la standarde (benchmarks) internaţionale.
  • În „ştiinţele fizice” UBB trebuie să-şi amelioreze poziţia atât internaţional cât şi naţional. La nivel naţional, trebuie crescută productivitatea (numărul de publicaţii), UBB fiind depăşită de UPB doar la acest indicator, în timp ce la ceilalţi indicatori de calitate UBB se află în faţa UPB. În comparaţie cu UB, UBB are un număr de publicaţii mai mic şi un scor uşor mai scăzut în ceea ce priveşte publicaţiile în reviste de top (31 versus 28.29), dar depăşeşte UB la indicatorii privind colaborările internaţionale (53.40 versus 46,62) şi impactul în domeniu (0.85 versus 0.73).

      Programul de Excelenţă demarat în acest an (2010) la UBB urmăreşte tocmai îmbunătăţirea indicatorilor la care UBB nu stă încă foarte bine la nivel internaţional, deşi în ţară este una din universităţile de top.

 Implicaţii pentru mediul academic românesc:

            Coroborând acest clasament cu alte clasamentele naţionale (CNCSIS) şi internaţionale (ex. ARWU/Shanghai, HEEACT/Taiwan, QS-WUR, THE-WUR) este evident că Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Politehnica din Bucureşti (în ordine alfabetică) ocupă primele poziţii ale podiumului (locul ocupat depinde de nuanţele introduse în criteriile şi indicatorii de clasificare). La acestea se mai adaugă Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi care, atunci când se ia în calcul cu pondere mai mare productivitatea în comparaţie cu producţia ştiinţifică, poate intra pe podium. Următoarele “clustere” sunt reprezentate de universităţile tehnice (Cluj, Iaşi, Timişoara) şi de cele medicale (Bucureşti, Cluj, Timişoara), la care se adaugă, pe poziţii variate, unele din universităţile descrise în clasamentul global prezentat mai sus. Trebuie menţionat că nicio universitate privată din România nu este vizibilă la nivel internaţional prin prisma acestui ranking (fapt consistent şi cu celelalte ranking-uri internaţionale majore).

          Pentru ameliorarea poziţiei României în clasamentele internaţionale ale educaţiei şi cercetării, toate universităţile româneşti care se consideră de top şi de cercetare trebuie să aibă ca misiune nu doar creştere outputului ştiinţific – misiune obligatorie -, ci, mai ales, creşterea calităţii outputului ştiinţific. Spre exemplu, în prezent, rankingul SCImago arată că prea multe universităţi româneşti se află în” zona roşie” a indicatorului privind impactul şi citările internaţionale ale outputului ştiinţific românesc. În acest sens vezi politica nouă de la CNCSIS de a nu premia la fel orice publicaţie internaţională (ISI) – cum a fost în prima etapă când am dorit să creştem vizibilitatea cercetării româneşti; acum premierea se face în funcţie de factorul de impact al revistei în care se publică – pentru a creşte indicatorii de calitate ai publicaţiei legaţi de impact/citări şi valoarea revistei. În plus, trebuie spus răspicat: nu se poate face performanţă sau excelenţă în universităţile româneşti fără o reformă de fond a mediul socio-cultural românesc. Mă refer aici la normalizarea grilei de valori a acestei ţări şi la implementarea meritocraţie democratice. Sigur că universităţile au ele însele un rol în acest proces, dar ele la rândul lor pot benefia de proces, fiind astfel o situaţie în care cauza şi efectul îşi schimbă locul, potenţându-se reciptoc.

            Probabil că, şi aşa ar trebui să fie, aceste clasamente vor ghida tipul de universitate pe care îl vom avea în ţară (ex. de cercetare versus de educaţie şi cercetare versus de educaţie) şi finanţarea lor diferenţiată şi adecvată (absolut obligatorie pentru atât pentru atingerea standardelor minimale cât şi pentru performanţă şi excelenţă).

Notă finală:

Analizând performanţa actorilor non-universitari din cercetare, care apar în acest clasament, (Academia Română şi IFA),  cred ca performanţa lor, ca în cazul primelor universităţi, este foarte bună pentru ceea ce le oferă România acum, dar, ca universităţile, “more have to be done…” ca sa ajungem la excelenţă internaţională (“trend setters in research” pentru institutele de cercetare, respectiv “world-class universities”, pentru universităţi). Comparaţia lor cu universităţile nu se poate face direct. Activitatea de cercetare este “full time” (sau aproape 100%) în aceste unităţi de cercetare (institute), în timp ce în universităţi activitatea de cercetare acoperă, în cele mai multe universităţi, 25% din norma profesorilor, restul fiind focalizat pe educaţie/didactic, servicii inovative etc. Sigur, cineva ar spune că atunci outputul universităţilor ar trebui înmulţit cu 4 atunci cand se compară cu instituţii care sunt doar de cercetare (fără componentă didactică); aceasta este o abordare simplistă, dar care conţine un dram de adevar. El trebuie însa distilat într-o abordare mai avansată şi integrativă, şi nu este cazul aici.

Florian Ştefănescu-Goangă – Omagiu

În data de 27 octombrie 2010, la ora 10, pe str. Republicii nr. 37, în faţa bustului profesorului clujean de psihologie Florian Stefănescu-Goangă, va avea loc evenimentul amplasării tăbliţei cu noul nume oficial al “clădirii galbene” (clădire care i-a aparţinut, în care a locuit, şi pe care profesorul a donat-o “psihologiei”), aprobat de Consiliul de Administraţie al UBB, şi anume: “Clădirea Florian Stefănescu-Goangă”.

I. Despre Florian Ştefănescu-Goangă (text completat, preluat şi adaptat de la http://enciclopediaromaniei.ro/)

Florian Ştefănescu-Goangă (n. 5 aprilie 1881, Curtea de Argeş – d. 26 martie 1958) a studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908-1911, pentru obţinerea titlului de doctor. În teza sa de doctorat, cu titlul “Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben”, a cercetat tonalitatea afectivă a culorilor (clasificate de el în „excitatoare” şi „calmante”). Întors în ţară a fost numit profesor la Universitatea din Cluj şi a devenit membru corespondent al Academiei Române (1937). Preocupările sale au fost diverse, abordând atât teme din discipline mai aplicate ca psihologia muncii, psihologia şcolară (ex. psihologia copilului; psihodiagnostic) şi psihologia clinică (ex. deficienţa mintală; psihodiagnostic), cât şi teme legate de discipline fundamentale (ex. psihologie socială).

Ca om de ştiinţă, Florian Ştefănescu-Goangă a creat un cadru paradigmatic care marchează psihologia clujeană până astăzi. Astfel, pentru a avea o şcoală noi credem, urmând modelul profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, că este nevoie să dezvolţi patru componente cheie ale cunoaşterii, toate ancorate internaţional:

(1) Generarea de cunoaştere – prin cercetare avansată; a înfiinţat în anul 1922 “Institutul De Psihologie Experimentală, Comparată Şi Aplicată“, primul institut de psihologie experimentală din România, formând astfel o echipă valoroasă de psihologi experimentalişti, psihologia clujeană rămânând până astăzi pe un fundament riguros experimental.

(2) Transmiterea de cunoaştere – prin activităţi didactice performante; a dezvoltat catedra şi disciplinele academice de specialitate.

(3) Utilizarea cunoaşterii – prin servicii inovative către comunitate; prin funcţiile publice pe care le-a avut a depus un efort serios pentru introducerea psihologiei aplicate în instituţiile statului. Astfel, a fost introdusă fişa de observaţie psihologică în toate şcolile din România şi au fost înfiinţate institute psihotehnice la Bucureşti şi Cluj.

(4) Diseminarea cunoaşterii prin publicaţii, inclusiv reviste şi edituri proprii; a fondat şi a condus „Revista de Psihologie”, apărută la Cluj între 1938-1949.

II. Faptul că acest părinte fondator ne-a marcat serios pe cei care reprezentăm azi psihologia clujeană nu este doar o vorbă frumoasă, spusă din respect pentru memoria unui mare înaintaş. Spre exemplu, ca şef al celei mai noi catedre de specialitate din psihologia clujeană – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – am fost mereu preocupat să dau viaţă acestei viziuni, lucru care ne-a menţinut în top la nivel naţional (ex. catedra este în topul catedrelor de specialitate din ţară în ceea ce priveşte activitate de cercetare-dezvoltare-inovare) şi ancoraţi în reţele internaţionale de prestigiu (vezi la http://www.clinicalpsychologoy.ro). Astfel:

(1) Pentru a stimula generarea de cunoaştere am înfiinţat „International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health”, co-fondat de UBB împreună cu Albert Ellis Institute, SUA, un reper în domeniu la nivel internaţional, recunoscut în ţară de CNCSIS şi singur din această specialitate recunoscut ca un centru de excelenţă al UBB; Institutul este vârful de lance al catedrei în competiţia internaţională.

(2) Pentru a stimula transferul cunoaşterii prin educaţie am înfiinţat o catedră universitară – Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie – şi am introdus în premieră în ţară o serie de discipline noi care existau la nivel internaţional: (1) psihologia evoluţionistă, (2) consilierea genetică; şi (3) psihoterapiile validate ştiinţific (incluzând psihoterapia prin realitate virtuală şi roboterapia); De asemenea, prin Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România, pe care am fondat-o şi al cărei preşedinte sunt, am introdus şi structurat, după modele internaţionale, predarea şi practica psihoterapiei cognitiv-comportamentale, oferind formare profesională iniţială şi/sau continuă specialiştilor în domeniu, la standarde şi recunoaştere internaţionale.

(3) Pentru a stimula utilizarea cunoaşterii în viaţa cotidiană am înfiinţat Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech” şi „International Coaching Institute”, primele de acest tip din ţară, prin care oferim servicii inovative către comunitate.

(4) Pentru a stimula diseminarea cunoaşterii am fondat „Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies”, cea mai vizibilă şi influentă revistă de psihologie din ţară şi singura indexată Web of Science din domeniu din Centrul şi Estul Europei.

Toate aceste realizări au fost posibile, având în minte modelul şi viziunea dată de acest părinte fondator al psihologiei clujene.

II. Schiţă a programului evenimentului:

1. Vor vorbi:

• Prof. univ. dr. Daniel David – Scurtă introducere a evenimentului
• Prof. univ. dr. Andrei Marga şi/sau Prof. univ. dr. Szamoskozi Ştefan – Cuvânt din partea Rectoratului UBB
• Prof. univ. dr. Călin Felezeu – Cuvânt din partea Decanatului Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei 
• Şefii catedrelor de specialitate (în ordinea apariţiei catedrelor): Prof. univ. dr. Adriana Băban – Şeful Catedrei de Psihologie; Lector univ. Janos Reka – Şeful Catedrei de Psihologie Aplicată (incluzând linia maghiară de studii); Prof. univ. dr. Daniel David – Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie

2. Dezvelirea tăbliţei

3. Discuţiile vor continua în IP1 (de acum încolo G1; sic!) la un pahar de şampanie

UBB in ranking-urile universitare din 2010

La sfârşitul acestei săptămâni putem spune că s-au publicat toate clasamentele (ranking-urile) internaţionale importante ale universităţilor. Nici în acest an UBB nu a intrat în Top-500 “World-Class Universities”; reamintesc însă că planul nostru prin Strategia UBB-500 este să ajungem acolo în 2012. Am fost aproape!; acum suntem undeva pe poziţiile 600-700. În ultimii ani ne-am mişcat şi am crescut foarte bine, conform Strategiei UBB-500. Astfel, prin politicile implementate la UBB (ex. Strategia UBB-500; Strategia de Cercetare) am reuşit ca în ultimi doi ani (2009 şi 2010) să devenim vizibili în ranking-urile internaţionale, pe poziţiile 600-700, lucru care nu exista înainte de 2009. Şi în acest an (2010) am crescut faţă de anul trecut (2009) ca producţie ştiinţifică, dar alţii au crescut mai mult ca noi, aşa că am rămas tot pe poziţia 600-700. În consecinţă, că să putem ajunge în 2012 în Top-500, trebuie să ajustăm planul şi prognoza de creştere stabilite în 2008.

Practic, privind din afară, prin ranking-urile internaţionale, în sistemul universitar românesc se văd acum doar două universităţi (1) UBB şi (2) Universitatea din Bucureşti (UB).

Părerea mea este că un număr de patru universităţi din ţară (UBB, UB, UAIC şi UPB) sunt apropiate ca valoare, poziţia pe podium fiind determinată de nuanţele introduse în criteriile de clasificare. Spre exemplu, UB stă un pic mai bine decât UBB în Clasamentul QS (poziţiile 500-600), dar UBB a fost pe primul loc, în faţa UB, în clasamentul Capital & Kienbaum Management Consultants şi în clasamentele CNCSIS (articole ISI). Aceste patru universităţi fac parte dintr-un „cluster” unde nu are sens să cauţi acum diferenţe, deoarece ele sunt încă nesemnificative. Aceste universităţi au potenţialul de a deveni “world-class universities”, cu o strategie adecvată şi dacă se investeşte în ele financiar. Trebuie înţeles că dacă o universitate românească are un sfert din bugetul celor din Top-500, ea nu are cum să ajungă la performanţa acestora!

Notă: UAIC – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; UPB – Universitatea Politehnica din Bucureşti

 P.S. O infuzie de normalitate am primit-o văzând că a doua „Alma Mater” universitară pentru mine, Mount Sinai School of Medicine din New York (unde sunt profesor), este tot între primele 200 de universităţi ale lumii, iar în ceea ce priveste domeniul „ştiinţele vieţii”, între primele 100.