Arhiva

Archive for the ‘Despre UBB’ Category

Măsuri academice pentru UBB ca universitate world-class

Conform Planului Strategic al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) pentru perioada 2016-2020, elaborat în baza programului managerial al Rectorului UBB, UBB ţinteşte să devină o universitate de anvergură internaţională (world-class). În acest sens a fost necesar să elaborăm Pachetul pentru cercetare-competitivitate-excelenţă, în scopul echipării UBB cu mecanisme instituţionale moderne, care să o facă eligibilă (1) pentru a intra în competiţie în liga universităţilor world- class şi (2) odată intrată în această ligă, să performeze cât mai bine. Fără astfel de mecanisme nu are sens să ne punem problema unei poziţii cât mai bune în liga universităţilor world-class, deoarece, în primul rând, nu suntem eligibili să intrăm în ligă şi, în consecinţă, nici în competiţia din ligă.

Ca Prorector UBB pentru cercetare, competitivitate-excelenţă şi publicaţii ştiinţifice am avut sarcina să iniţiez acest Pachet pentru cercetare-competitivitate-excelenţă. În elaborarea Pachetului de măsuri s-a ţinut cont (1) de bunele practici internaţionale şi (2) de faptul că competitivitatea-excelenţă reprezintă o componentă a UBB, altă componentă fiind una socială, de asigurare a unei pregătiri profesionale de calitate pentru un număr cât mai mare de studenţi. Aşadar, măsurile propuse au fost graduale, unele ţintind creşterea calităţii şi competitivităţii generale, altele vizând zona de competitivitate-excelenţă. Aceste măsuri au valorizat şi au inclus realizările anterioare ale proiectului mai vechi UBB-500, comunitatea UBB având astfel o dezvoltare cumulativă.

Pornind de la Carta UBB, printr-o colaborare exemplară în cadrul Rectoratului UBB, între Consiliul de Administraţie al UBB şi Senatul UBB şi cu suportul consiliilor (ex. Consiliul Ştiinţific al UBB) şi unităţilor administrative (ex. Centrul pentru Managementul Cercetării Ştiinţifice, Centrul de Dezvoltarea Universitară şi Management al Calităţii, etc.) din UBB, s-a adoptat Pachetul pentru cercetare-competitivitate-excelenţă prezentat mai jos. Deoarece unele măsuri au fost adoptate ca hotărâri ale Consiliului de Administraţie al UBB (HCA), iar altele ca hotărâri ale Senatului UBB (HS-UBB), le prezint pe toate mai jos, într-un cadru comun, astfel încât acestea să fie coroborate unele cu altele, ducând astfel la efecte sinergice, şi să fie mai uşor de accesat de către comunitatea academică a UBB.

I. Hotărâri ale Consiliului de Administrație al UBB/HCA (în baza legislaţiei naţionale şi a Hotărârilor Senatului UBB)

  1. HCA – cu privire la Constituirea Consiliului Ştiinţific al UBB
  2. HCA – cu privire la Completarea Comisiei de Etică a UBB (în vederea creşterii componentei CDI)
  3. HCA – cu privire la Traiectoriile flexibile de carieră în UBB (pilotat în premieră în ţară)
  4. HCA – cu privire la Susţinerea excelenţei la UBB – Reviste, granturi, premii (vezi în completare şi AICI; de asemenea, vezi şi Interviurile UBB-Excelenţă)
  5. HCA – cu privire la Statutul cercetătorului ştiinţific colaborator al UBB (implementat în premieră în ţară)
  6. HCA – cu privire la Reatestarea unitatilor CDI din UBB
  7. HCA – cu privire la Infrastructura strategică de cercetare a UBB
  8. HCA – cu privire la Înregistrarea proiectelor CDI la UBB
  9. HCA – cu privire la procedura de acordare a UBB Advanced Fellowship prin Institutul STAR-UBB

II. Hotărâri ale Senatului UBB/HS-UBB

  1. HS-UBB – cu privire la Strategia de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) la UBB (în baza HCA)
  2. HS-UBB – cu privire la Institutul de Studii Avansate în Ştiinţă şi Tehnologie al UBB (Institutul STAR-UBB) (în baza HCA)
  3. HS-UBB – cu privire la Oficiul de Management şi Transfer Tehnologic şi Cognitiv (în baza HCA)

Odată echipată cu aceste mecanisme academice absolut necesare, urmează ca în anul universitar 2016-2017, prin acţiuni academice şi manageriale înţelepte, să facem ca UBB nu doar să intre, ci să înceapă să conteze în liga universităţilor de tip world-class, efectele asupra poziţionării în clasamentele universitare urmând însă să apară mai marcant în anii care vin. De asemenea, pentru anul universitar 2016-2017, pornind de la Planul Strategic al UBB (2016-2017), în vederea creşterii competitivităţii UBB, trebuie elaborate o serie de alte documente strategice asociate cercetării-competitivităţii-excelenţei:

  • Politica de resurse umane (cu componenta de cercetare-competitivitate-excelenţă)
    • Incluzând Profesura la UBB şi Statutul cercetătorilor la UBB, cu politici explicite privind cercetătorii angajaţi pe perioadă nedeterminată
  • Politica publicaţiilor ştiinţifice ale UBB
  • UBB în contextul politicilor internaţionale de sustenabilitate şi ecologie (Proiectul UBB goes Green! – vezi spre exemplu clasamentele universitare de tip Green).
Anunțuri

Prorectoratul UBB de „Cercetare, Competitivitate şi Excelenţă”

19 Martie 2016 3 comentarii

La invitaţia rectorului Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), Acad. Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, am acceptat să intru ca prorector în noua echipa a rectoratului, având ca misiune prorectoratul cu „Cercetarea, Competitivitatea şi Excelenţa” (incluzând „ranking-urile” universitare şi publicaţiile ştiinţifice) (vezi AICI).

Cei din grupurile cu care lucrez şi colaborez ştiu că am fost iniţial indecis, din cauza multor angajamente internaţionale pe care le am. Rectorul UBB mi-a făcut însă o provocare greu de refuzat: a propus un program complex de modernizare a UBB, în care a inclus explicit – chiar în programul de candidatură – şi patru proiecte/teme majore legate exact de preocupările mele în managementul şi politica ştiinţei (care se regăseau ca idei şi în programul meu de candidatură la rectoratul UBB din 2012). Aceste patru proiecte/teme au fost subsumate ca initiativă prorectoratului de „Cercetare, Competitivitate şi Excelenţă”; spun iniţiativă, deoarece toate sunt proiecte structurale fundamentale, care se pot realiza doar în echipă (Rectorat-Senat-Comunitatea UBB). Fiind clar definite, mă ajută şi ca organizare a timpului, neobligându-mă să renunţ la angajamentele internaţionale majore pe care le am. Aşadar, pe lângă activităţile standard, curente şi/sau neprevăzute, care sunt cele patru mari proiecte de viziune în care mă voi implica major, ca initiativă, prin prorectoratul UBB de „Cercetare, Competitivitate şi Excelenţă”?

(1) Organizarea unui institut de studii avansate/excelenţă (vom vedea exact cum se va numi), care să funcţioneze ca un atractor şi un model de bune practici academice; acesta este prins nu doar în programul rectoratului, ci şi în Carta UBB (acesta se înscrie în partea de Excelenţă din mandatul de prorector);

(2) Organizarea unor traiectorii diferite şi flexibile de carieră universitară, cu indicatori academici specifici, după modelul universităţilor de tip „world-class”: „graduate profile” vs. „undergraduate profile,” cu impact asupra dezvoltării în viitor a unor structuri academice de tip „graduate schools/programs” vs. „undergraduate schools/programs”; în acest fel, fiecare coleg poate opta pentru profilul de carieră în care se simte cel mai bine şi mai competent. Definirea profesurii universitare trebuie să fie reconceptualizată în acest context (aceasta se înscrie în partea de Competitivitate din mandatul de prorector, care fundamentează apoi partea de excelenţă academică);

(3) Stabilirea unui set de criterii academice relativ stabile şi predictibile [acum există criterii diferite şi chiar contradictorii pentru acelaşi domeniu, în funcţie de moment şi obiectiv (ex. angajare, promovare, premiere, acreditare, etc.), inducând confuzie] – specifice însă fiecărui domeniu -, care să corespundă mai ales „ranking-urilor” în care dorim să ocupăm poziţii cât mai bune; în acest fel fiecare coleg îşi poate face un plan de carieră coerent (aceasta se înscrie în partea de Competitivitate din mandatul de prorector, care fundamentează apoi partea de excelenţă academică);

(4) Reorganizarea cercetării-dezvoltării-inovării din UBB (ex. norme de cercetare, postdoc, statutul de „research professor”, finanţare competitivă, laboratoare-centre-institute, publicaţii ştiinţifice, servicii inovative către comunitate, transfer cognitiv şi tehnologic, etc.)  (aceasta se înscrie în partea de Cercetare din mandatul de prorector, care fundamentează apoi partea de competitivitate şi excelenţă academică).

Eu cred sincer că, alături de celelalte proiecte majore ale colegilor mei din rectorat, realizarea acestor patru proiecte de esenţă poate contribui la angajamentul rectorului de modernizare a UBB, aceasta intrând astfel în liga universităţilor de tip „world-class”, urmând ca apoi, în anii care vin, să ne putem preocupa, ca prin politici specifice, să devenim din ce în ce mai buni în această ligă. Fără astfel de modificări structurale fundamentale, intrarea în topurile şi mediile academice internaţionale de prestigiu rămâne pentru universităţile româneşti o poveste…!

 

UBB (şi alte universităţi româneşti) în rankingurile internaţionale – 2009-2015

În anul 2004/2005 am publicat primul ranking al universităţilor româneşti, împreună cu Asociaţia Ad-Astra. De atunci am urmărit mereu şi am scris constant despre rankingurile universitare, ca cercetător interesat de politica ştiinţei/scientometrie şi ca expert membru într-o serie de organisme naţionale (ex. CNCSIS/CNCS/CCANCS) şi internaţionale (ex. European Science Foundation) care au ca obiect şi acest aspect al ştiinţei. De asemenea, am fost consultat ca expert într-o serie de rankinguri naţionale şi internaţionale. Evident, dincolo de obiectivul general, obiectivul meu specific ajunge inevitabil la UBB şi la alte universităţi româneşti tradiţionale.

Interesul meu în acest domeniu derivă din credinţa că astfel de rankinguri pot servi atât unui scop diagnostic, cu impact asupra politicilor academice în domeniu (ex. de la „unde suntem”, la „unde vrem să ajungem”, prin „cum putem ajunge acolo”), cât, prin prestigiul academic al unei bune poziţionări în rankinguri de referinţă, şi ca element de promovare academică într-o lume globalizată şi competitivă. Într-adevăr, prestigiul academic al unei bune poziţionări în rankinguri de referinţă poate atrage studenţi şi resurse financiare, intrându-se astfel într-o evoluţie în care cauza (prestigiul academic) şi efectul (studenţi şi resurse) îşi schimbă locul şi se potenţează reciproc, într-un mod sustenabil. Aşadar, poziţionarea bună în rankingurile reprezentative nu este un scop în sine!

Acestea fiind spuse, găsiţi AICI cea mai recentă analiză a poziţionării UBB în rankingurile internaţionale, cu informaţii care privesc şi alte universităţi tradiţionale ale ţării.

Notă: Orice semnalare a unor potenţiale erori sau completări importante (care mi-au scăpat) la rankingurile analizate o primesc cu mulţumire (la danieldavid@psychology.ro), urmând să le includ în text.

Comunicat de Presa – Proiectul de ROBOterapie DREAM

1 Aprilie 2015 5 comentarii

 

Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (http://www.ubbcluj.ro)

International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health (Institutul Internaţional de Psihoterapie: http://www.psychotherapy.ro)

Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (http://www.clinicalpsychology.ro)

 

COMUNICAT DE PRESĂ

Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie/Institutul Internaţional de Psihoterapie au doi noi ROBOmembri: rbNAO şi rrNAO (rb-rational blue; rr-rational red).

Aceştia au intrat în echipa Departamentului/Institutului pentru a contribui la implementarea proiectului DREAM [Development of Robot-Enhanced therapy for children with AutisM spectrum disorders]. Proiectul DREAM este un proiect al Comisiei Europene, finanţat prin mecanismul Integrated Projects din programul FP7, cu un buget total al consorţiului de aproape 9 milioane de Euro (2014-2018).

Proiectul DREAM urmăreşte dezvoltarea inovativă a unor roboţi inteligenţi şi autonomi, utilizabili în psihoterapie. Consorţiul ştiinţific al DREAM este format din echipe de cercetători din Belgia, Franţa, Marea Britanie, România şi Suedia, fiind coordonat de profesorul Tom Ziemke (Universitatea Skövde, Suedia). Din România participă o echipă de cercetători de la Universitatea Babeş-Bolyai, coordonată de profesorul Daniel David.

Rolul Departamentului/Institutului în proiectul DREAM, prin Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală (Platforma Matrix), este de conduce partea clinică de psihoterapie. De asemenea, inputul psihologic este fundamental pentru construirea noii generaţii de roboţi inteligenţi autonomi şi de a-i testa apoi pentru diverse condiţii clinice (cu accent pe tulburări de spectru autist, vizând abilități precum imitația, atenția împărtășită și comunicarea socială), în protocoale clinice validate ştiinţific (ex. de tip cognitiv-comportamental).

Starea actuală a roboterapiei – utilizarea roboţilor în psihoterapie – la nivel internaţional, domeniu în care echipa românească este un actor internaţional important, arată că utilizarea roboţilor în procesul de psihoterapie poate eficientiza acest proces. În prezent roboţii sunt însă controlaţi de un operator şi/sau psihoterapeut. Miza proiectului DREAM este de a construi o nouă generaţie de roboţi care să aibă un grad de inteligenţă şi autonomie mai mare, astfel încât, pentru anumite sarcini bine definite, să poată fi utilizaţi independent de psihoterapeut (ex. în şcoală, acasă la pacient, etc.), doar cu monitorizarea efectuată de psihoterapeut.

Institutul Internaţional de Psihoterapie este o platformă de cercetare de interes european – inclus în reţeaua MERIL a European Science Foundation, iar Departamentul este unul din cele mai reprezentative şi performante din ţară în domeniul psihologiei.

Va prezentăm AICI poze şi secvenţe filmate din activităţile cu rbNAO şi rrNAO şi din Laboratorul DATA al Platformei Matrix.

 

Contact:

Profesor Daniel David, email: daniel.david@ubbcluj.ro

 

Pentru informaţii suplimentare vezi:

DREAM: http://www.dream2020.eu

Institutul: http://www.psychotherapy.ro

Departamentul: http://www.clinicalpsychology.ro

Şi în anul 2014 Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al UBB rămâne primul în domeniul psihologiei la nivel national prin prisma performanţei ştiinţifice/academice

7 Decembrie 2014 2 comentarii

De la fondarea sa, în anul 2007, Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a fost gândit ca o platformă care (1) să implementeze/transfere în Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) mecanismele moderne de funcţionare şi performanţă academică ale universităţilor de tip world-class; (2) să reducă brain drain-ul în domeniu (plecarea românilor talentaţi în străinătate, prin oferirea de posibilităţi de angajare şi/sau de colaborare cu diaspora ştiinţifică românească); şi (3) să ducă chiar la brain gain (atragerea în ţară a unor cercetători străini de marcă).

Departamentul, împreună cu (1) Institutul de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată (cu Şcoala Doctorală asociată), fondat în anul 2004, singura platformă universitară de specialitate din universităţile româneşti de interes european – Reţeaua MERIL, focalizat pe CERCETARE; (2) Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech„, prima unitate de acest profil din ţară, fondată în 2007, focalizată pe SERVICII INOVATIVE CĂTRE COMUNITATE; şi (3) Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (fondată în anul 2000), focalizată pe TRAINING PROFESIONAL, formează o Şcoală clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie, complexă, de anvergură internaţională.

Imediat după fondarea sa şi implementarea mecanismelor moderne ale departamentelor similare din universităţi de tip world-class, Departamentul a devenit an de an (începând din 2009) primul între departamentele de psihologie din România, prin prisma publicaţiilor internaţionale şi a granturilor obţinute, raportate la numărul de personal disponibil (ca fapt interesant, deşi nu este un criteriu de comparaţie, adesea a fost primul şi ca număr brut de publicaţii Web of Science – fără raportare la personal -, deşi este un department mai mic ca număr de personal faţă de următoarele departamente de pe podium). Departamentul a fost remarcat ca (1) „un exemplu de bune practici academice şi/sau inovaţii academice de top” (ex. Grupul UBB Excelenţă; Raportul TT-G3A; Gala Premiilor în Educaţie; Gala Foreign Policy România etc.) şi ca „poveste de succes” în mediul academic românesc (ex. UEFISCDI).

Şi în anul 2014 (analiza Web of Science valabilă la data de 7.12.2014) Departamentul  şi-a menţinut prima poziţie în ţară între departamentele de psihologie, prin prisma publicaţiilor internaţionale (ex. articole în reviste din străinătate indexate Web of Science) şi a granturilor obţinute, raportate la numărul de personal disponibil. Aşa că, în prag de sărbători şi la final de an, doresc să mulţumesc tuturor membrilor Departamentului/Şcolii pentru această performanţă academică excepţională, încurajându-i cu formula pe care noi o ştim bine: Per Aspera Ad Astra!

Pentru alte informaţii vezi:

Comentarii la cald asupra rezultatelor competiţiei Proiectelor Colaborative de Cercetare Aplicativă 2013

S-au publicat rezultatele Competitiei Proiectelor Colaborative de Cercetare Aplicativă/PCCA 2013 (vezi AICI)

Evident, aşa cum îi spune şi numele, a fost o competiţie focalizată pe cercetare aplicativă, mai ales de tipul dezvoltare-inovare.

Fac câteva comentarii generale, la cald, urmând ca analizele mai detaliate să apară mai încolo. Aşadar, comparând rezultatele obţinute prin prisma instituţiei coordonatoare, în general se poate observa că:

  • Universităţile au câştigat aproximativ 47% dintre proiecte. Restul proiectelor a fost câştigat de institute şi/sau centre de cercetare (din Academia Română, INCD etc.). Va fi interesant de analizat acest procent global luând în calcul şi statutul de instituţie partener.
  • Universitatea Politehnica din Bucureşti/UPB este marea câştigătoare dintre universităţi, cu un număr de granturi câştigate (+30) cel puţin dublu faţă de universitatea clasată pe poziţia a doua.
  • Dintre universităţile comprehensive/complexe, pe primele trei poziţii s-au impus cele din centrele tradiţionale (Universitatea din Bucureşti/UB, Universitatea Babeş-Bolyai/UBB şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza/UAIC, cu diferenţe minime între primele două, ambele având un scor aproape dublu faţă de UAIC).
    • În raport cu performanţa bună a UBB, pentru mine este un plus important că în acestă competiţie Departamentul de Psihologie Clinica şi Psihoterapie din UBB are 3 proiecte (fără a le include pe cele din calitatea de partener) din cele 14 câştigate de UBB. Practic, în prezent, la 16 membri ai departamentului există aproximativ 13 granturi de cercetare câştigate/în derulare (din surse internaţionale, naţionale, interne/UBB), fară a le mai socoti pe cele educaţionale (ex. Grundtvig) şi/sau de servicii (ex. POSDRU)! Pentru mine acesta este un exemplu de cum, dacă se conduce/porneşte o unitate academică cu o mentalitate modernă, e drept, mai dificilă şi uneori nemulţumitoare pentru mulţi care se simt intruzaţi când le ceri performanţă pentru banul public pe care îl consumă, dar normală pentru o universitate de tip world-class, se pot face lucruri competitive şi în ţară. Sigur, este mai dificil de schimbat mentalitatea în unităţile deja împietrite în practici vechi, dar cumva, academic şi colegial, prin modelare, suportiv, dar ferm, trebuie făcut şi asta.  De asemenea, este un departament care corespunde unui profil de tip graduate – profil de care avem stringentă nevoie în universităţile româneşti de cercetare avansată dacă vrem să le scoatem în competiţia internaţională -, cu cursuri focalizate pe master/doctorat (predate în regim de scientist-practitioner – învăţare prin cercetare/cercetare mentorată) şi cu membri performanţi în cercetare (cu granturi şi publicaţii internaţionale de top).
  • Dintre universităţile cu profil mai omogen, s-au impus, în general, UMF-urile, USAMV-urile, universităţile tehnice etc. din centrele universitare tradiţionale (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi), urmate din instituţii din Timişoara, Braşov, Craiova, Oradea, Galaţi etc.
    • Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti este, în rezultatul global, a doua universitate după UPB (cu puţin peste UB şi UBB), cu majoritatea granturilor câştigate pe domeniile sănătate şi tehnologie/biotehnologie.

Sigur, pentru o înţelegere a analizei de faţă care să aibă impact asupra unor politici instituţionale, rezultatele comparative prezentate aici succint trebuie detaliate şi raportate la numărul total de aplicaţii din fiecare universitate şi la mărimea instituţiei. Oricum, şi acestă analiză preliminară reconfirmă statutul universităţilor tradiţionale din România ca universităţi de cercetare avansată, cercetare focalizată aici pe cercetare aplicativă.

În sfârşit avem ranking-ul european al universităţilor! Cum stăm în ţară şi la UBB?

Textul acesta poate fi citit şi pe portalul Alianţei pentru o Românie Curată (Un Portal Anticorupţie) şi a fost acceptat pentru publicare în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie.

Interesul meu pentru ranking-urile (clasamentele) universitare datează din 2004 când, împreună cu Asociaţia Ad-Astra a Cercetătorilor din România, am făcut şi publicat primul ranking al universităţilor din ţară, pe baza publicaţiilor Web of Science (vezi AICI). Interesul a fost unul intrinsec, epistemic, care a fost util şi necesar apoi şi pentru poziţiile pe care le-am deţinut/le deţin în managementul cercetării la nivel naţional şi/sau internaţional (ex. consilierul pentru cercetare al ministrului educaţiei şi cercetării/2005, vicepreşedintele Consiliului Naţional al Cercetări Ştiinţifice/2008-2012, membru în Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare la ANCS/2011-2012, membru în Scientific Review Group in Social Sciences la European Science Foundation/2009-prezent etc.). Apoi, anual am urmărit şi comentat ranking-urile internaţionale, cu implicaţii pentru UBB şi universităţile româneşti (vezi AICI pentru ultima analiză).

Uniunea Europeană (UE) a fost mereu sceptică faţă de ranking-urile (clasamentele) clasice ale universităţilor (ARWU, QS, TIMES, URAP etc.), afirmând că sunt prea orientate pe „modelul american” de universitate. Aşadar, cu mulţi ani în urmă, a demerat un proiect propriu de ranking al universităţilor şi anume U-MULTIRANK. Timpul ne va spune dacă acest nou ranking este mai valoros sau nu decât cele existente şi/sau dacă aduce ceva în plus faţă de ceea ce ştiam din ranking-urile anterioare. Adevărul este că am sperat cu toţii că vom avea mai multe universităţi româneşti poziţionate mai bine în acest nou ranking care are mult mai multe criterii şi deci ar putea, în principiu, surprinde elemente de prestigiu pe care le avem, dar care nu sunt reliefate în ranking-urile anterioare. Este oare aşa?

Ei bine, cu referire la România, rezultatele sunt prezentate sintetic AICI. Pentru rezultatele generale vezi AICI.

Ce învăţăminte putem trage pentru universităţile din ţară?

  • Cele zece universităţi româneşti nu reuşesc să se diferenţieze decisiv prin prisma indicatorului legat de cercetare (citation rate şi research publications-size normalised). Chiar dacă scorurile obţinute sunt diferite, ele fac parte cam din aceeaşi clasă şi/sau din clase foarte apropiate.
  • Este cazul să ne privim în faţă şi să recunoaştem nivelul la care suntem. Ca să ieşim bine nu are sens să tot inventăm ranking-uri, tot mai „prietenoase” prin indicatorii utilizaţi, ci trebuie să ne îmbunătăţim funcţionarea după criteriile ranking-urilor serioase care deja există. Spre exemplu, degeaba cerem în universităţi publicaţii – ca să pară că ne preocupă serios performanţa -, dacă nu cerem publicaţii care contează în ranking-urile internaţionale!
  • Atenţie, universităţile mari din ţară pot avea producţie mare (ex. număr de publicaţii), dar când contează productivitatea (ex. numărul de publicaţii raportat la numărul cadrelor didactice/de cercetare) – cea care exprimă calitatea mediului intern -, pot avea probleme. Aşadar, în politicile academice trebuie să ne focalizăm pe ambele componente!
  • Probabil că unind vreo trei universităţi din ţară am putea ocupa un loc mai onorabil, mai ales în ranking-urile care favorizează producţia, în faţa productivităţii. Dar este aceasta calea inteligentă? Eu cred că nu! Dimpotrivă! Adica dacă vrem să intrăm în competiţie cu un computer performant/nou punem la bătaie outputul combinat al trei computere vechi ca să-i facem faţă? Eu cred ca raţional ar trebui să încercăm să avem computere de valoarea celui cu care dorim să ne comparăm (ex. prin modificare/up-grade pentru cel vechi), nu să mobilizăm trei vechituri care în scurt timp nu vor mai da randament deloc (nici singure nici în combinaţie).
  • Problema nu este că nu intrăm pe locuri onorabile în clasament. Problema este că nefiind acolo atragem mai puţini studenţi şi mai puţine resurse, astfel că pe termen mediu şi lung o problemă iniţial de imagine se transformă într-o problemă reală de funcţionare a unei universităţi.

Ce învăţăminte putem trage pentru UBB?

  • În clasamentul similar celui Olimpic  – sumă de medalii (aici a se citi de evaluări de la A la D) -, în ţară nu suntem poziţionaţi foarte bine (vezi AICI). Stăm însă mai bine, uneori suntem chiar primii din ţară, la indicatori luaţi separat (mai ales la cei care depind de cercetare şi de mărimea instituţiei).
  • Partea de predare (teaching/learning) trebuie îmbunătăţită.
  • Partea de cercetare (research) trebuie serios regândită.
  • Partea de transfer de cunoştinţe/servicii în mediul socio-economic (knowledge transfer) trebuie practic construită.
  • Partea de deschidere internaţională (international orientation) trebuie intensificată şi diversificată (mai ales pe componenta de mobilitate studenţească).
  • Partea de implicare regională (regional engagement) trebuie, pe alocuri (income from regional sources), chiar inventată.

Cum putem implementa aceste învăţăminte la UBB (şi în alte universităţi româneşti)?

Eu,  sincer vorbind, cred că este simplu! În acest context reiau ideea că fără o modernizare structurală, profundă, a universităţilor româneşti nu avem nicio şansă să avem universităţi cu adevărat competitive internaţional, oricâte ranking-uri am inventa. Este trist însă că atunci când vorbim de modernizare şi/sau când ne confruntăm în ţară cu probleme noi (ex. număr mare de studenţi la nivel de licenţă, calitate mai scăzută, în medie, a studenţilor la nivel licenţă faţă de perioada pre-Bologna etc.), în loc să ne uităm cum au rezolvat alţii aceste probleme şi/sau să căutăm soluţii moderne, reflexul inevitabil este să apelăm la ce ştim din practicile vechi (ex. examen de admitere din materii de specialitate), cu toate riscurile aduse de acestea (ex. industria meditaţiilor). Nu este calea bună! Este nevoie de o altă gândire, mai modernă, nemarcată de reflexele trecutului. Eu, ştiind bine ce se întâmplă în SUA (dar şi la universităţile mari din Europa), am un disconfort foarte mare când văd soluţii prezentate ca moderne în universităţile româneşti care sunt fie soluţii vechi reambalate, care au dat greş în trecut, fie soluţii atât de noi şi riscante încât nu le găseşti în universităţile la nivelul cărora dorim să ajungem. Nu este ciudat? Spre exemplu, nu este ciudat că noi considerăm că examenul de admitere din materii de specialitate la nivel de licenţă este o practică la care trebuie să ne întoarcem? Admitere trebuie făcută, dar din materii de specialitate? Încurajăm iar industria meditaţiilor de care am scăpat cu greu? La ce universitate de top se mai utilizează această metodă învechită? De ce nu utilizăm o modalitate de admitere similară celei de la universităţile pe care le luăm ca model (ex. examen de cunoştinţe şi competenţe generale de tip GRE)? Apoi, ba vrem să separăm specializări, cu scop de dezvoltare şi evoluţie, ba vrem să le grupăm în devălmăşie, în structuri academice mamut, pentru a salva bani, fără să ne întrebăm cam cum stau lucrurile cu aceste specializări la universităţile de top, astfel încât să separăm când separarea aduce dezvoltare şi avantaj competitiv, în condiţii de sustenabilitate financiară, şi să unim când unirea ne ajută. Acestă opţiune pentru extreme – separare/dezvoltare versus unire – se face adesea după intuiţie şi/sau interese particulare, nu după analize şi practici academice serioase şi interese academice raţionale. Nu avem o problemă cu disonanţa că vrem să fim ca alţii, dar facem ca noi?

Eu nu susţin un fundamentalism internaţional: tot ceea ce este internaţional este bun şi trebuie preluat exact aşa, iar ceea ce este creat aici este prost! Nu spun că trebuie să copiem automat modele internaţionale, fără o adaptare înţeleaptă la situaţia din ţară. Spun însă că trebuie să implementăm acele modele care ne permit să ne integrăm internaţional şi nu ne rup de bunele practici internaţionale! Din păcate aceste probleme şi acest stil învechi şi autosuficient, adesea rupt de practicile internaţionale, reprezintă adesea reflexul unei generaţii care nu înţelege prezentul şi viitorul şi/sau căreia nu-i pasă de viitorul altora, ci doar de prezentul său…

După mine, elementele principale de modernizare sunt cele pe care le-am exprimat în programul de candidatură la rectoratul UBB în 2012 – sub deviza Tradiţia, Excelenţă Onoare – (partea de Tradiţie şi Excelenţă fiind preluată şi propusă de conducerea actuală a UBB ca motto actual al universităţii) şi pe care le-am exprimat/reluat mai ales în articole din Revista de Politica Ştiinţei şi ScientometrieAcademica (revista Academiei Române: vezi AICI, AICI şi AICI), Observatorul Cultural, Revista 22 etc. Unele din aceste principii de modernizare propuse de mine au fost (a) asimilate în mod colegial, înţelept şi transparent şi/sau (b) gândite complet independent şi de colegii din conducerea actuală a UBB (vezi mai jos punctele 4 şi 5). Le prezint în continuare doar succint, în legătură cu învăţămintele pe care le-am formulat mai sus, deoarece ele pot fi găsite detaliat AICI, AICI, şi AICI. Aceste principii pot servi, dacă se doreşte, ca input nu doar pentru UBB, ci pentru orice universitate românească interesată serios de modernizare.

(1)   Partea de predare (teaching/learning) trebuie îmbunătăţită. Universitatea trebuie reorganizată după modelul undergraduate (licenţă/master profesional) versus graduate schools (master/doctorat), astfel încât fiecare să-şi poată găsi locul în care poate performa şi tuturor celor interesaţi să fie serioşi să li se aplice principiul No One Left Behind! Asta va duce la specializarea cadrelor didactice şi la creşterea utilităţii şi satisfacţiei profesionale, precum şi la o satisfacere mai bună a nevoilor studenţilor. Cei care pot performa în predare, fără a ignora un nivel standard in cercetare, mai ales în cercetarea asociată predării, pot să fie orientaţi dominat spre programele de tip undergraduate. Evoluţia în carieră trebuie marcată aici de indicatori asociaţi predării, complementaţi de indicatori de cercetare/servicii inovative şi administraţie. Cei care pot performa în cercetare, fără a ignora predarea, pot să fie orientaţi mai ales spre programele de tip graduate. Evoluţia în carieră trebuie marcată aici de indicatori internaţionali asociaţi cercetării, complementaţi de indicatori de predare şi administraţie. În funcţie de opţiunea angajatului se pot face în timpul carierei mişcări între aceste două traiectorii şi/sau interacţiuni (spre exemplu, un profesor la nivel de graduate poate să susţină semestrial un curs inspiraţional la licenţă, dar nu trebuie să fie copleşit de cursuri şi ore la nivel de licenţă, deoarece asta îi reduce timpul dedicat cercetării). Este însă nerealist să ceri, ca acum, aceleaşi standarde academice şi celor care predau cursuri multe la 300 de studenţi la nivel de licenţă (şi deci au de corectat 300 de lucrări, au de condus un număr mare de lucrări de licenţă, au de consiliat zeci de studenţi, organizează cercuri ştiinţifice etc.) şi celor care predau la master sau doctorat, unde au 20-30 de studenţi. Sigur, pentru a îmbunătăţii activitatea de predare, mai ales la nivel de undergraduate, este nevoie de o reformă înţeleaptă a curriculumului, în consultare cu colegii din UBB din fiecare domeniu şi cu colegii din acelaşi domeniu din universităţile internaţionale cu care dorim să semănăm în acel domeniu. Apoi, trebuie făcută o evaluare a specializărilor din universitate, urmată de o decizie,  împreună cu colegii care reprezintă fiecare specializare, dacă este mai bine ca specializarea să fie integrată în structuri mai generale (ex. departamente/facultăţi mai generale) sau trebuie promovată de sine stătător (ex. în departamente/facultăţi de specialitate).

(2)   Partea de cercetare (research) trebuie serios regândită. Cercetarea ştiinţifică asociată actului predării – care are practici şi standarde proprii – trebuie separată conceptual şi financiar de cercetare ştiinţifică tradiţională. Acesta din urmă trebuie să fie una care să funcţioneze după regulile cercetării ştiinţifice din unităţile de cercetare (ex. institute), cu standarde de evaluare internaţionale. În acest context, trebuie să avem un corp de cercetători angajaţi pe perioadă nedeterminată, evaluat periodic, nu foarte numeros, dar stabil şi cu salariul minimal asigurat, care să atragă granturi care să completeze salariul şi în care apoi se aduc cercetători pe perioadă determinată. Aşadar, am avea: (1) cadre didactice care fac cercetare, asociată sau nu predării; (2) cercetători angajaţi pe perioadă nedeterminată (evaluaţi periodic); (3) cercetători angajaţi pe perioadă determinată pe granturile proprii sau ale celor din categorille 1 şi 2. Acest lucru poate duce apoi, în cascadă, la o creştere a outputului ştiinţific; aşadar, cu o investiţie iniţială mică, bine gândită, putem avea beneficii academice şi chiar financiare (ex. regia din granturi) mari.

(3)   Partea de transfer de cunoştinţe/servicii în mediul socio-economic (knowledge transfer) trebuie construită. Avem nevoie de un corp de experţi care să transfere cunoştinţe/servicii inovative către comunitate (inclusiv formare continuă) şi care să genereze/stimuleze colaborări cu mediul socio-economic. În acest context ne trebuie un corp de experţi angajaţi pe perioadă nedeterminată (ex. fizicieni, chimişti, geologi, psihologi, economişti,  etc.) , nu foarte numeros, dar stabil şi cu salariul minimal asigurat, evaluat periodic, care să atragă resurse prin serviciile oferite (resurse pentru UBB şi pentru a-şi completa salariul), cu  competenţe şi în procesul de patentare. Aşadar, am avea: (1) cadre didactice care oferă şi servicii inovative şi (2) experţi angajaţi pe perioadă nedeterminată care oferă aceste servicii. Acest lucru poate duce, în cascadă, la o creştere a serviciilor către comunitate, care se exprimă apoi în obţinerea de resurse suplimentare; aşadar, cu o investiţie iniţială mică, bine gândită, putem avea beneficii academice şi financiare mari.

(4)   Partea de deschidere internaţională (international orientation) trebuie intensificată şi diversificată (mai ales pe componenta de mobilitate studenţească). Spre exemplu, UBB, ca universitate multiculturală, trebuie să intensifice colaborările cu universităţi din Ungaria şi Germania şi să diversifice, ca toate universităţile româneşti, colaborările internaţionale nu doar în UE şi SUA, ci dincolo de spaţiul UE şi SUA. Spre exemplu, conducerea actuală (ex. reprezentanţii liniilor maghiare şi germane) a UBB a continuat şi a intensificat această componentă în partea multiculturală, ceea ce este un lucru foarte bun. Toate deschiderea internaţională nu trebuie însă să rămână doar pe hârtie, ci să se traducă în studenţi şi cadre didactice din UBB care merg în aceste universităţi şi în studenţi şi cadre didactice din aceste universităţi care vin la UBB. În fine, a ţinti populaţia care are nevoie de educaţie din ţări emergente şi/sau asiatice (ex. China, Iran, India), în domenii în care UBB are un avantaj competitiv faţă de ele, este un lucru obligatoriu (mai ales prin programe la distanţă şi formare continuă), dar cam ignorat.

(5)   Partea de implicare regională (regional engagement) trebuie, pe alocuri (income from regional sources), chiar inventată. Spre exemplu, ştiu că actuala conducere a UBB, prin prorectoratul de specialitate, a început să „inventeze” acestă componentă, ceea ce este un lucru foarte bun. Trebuie însă aici să înţelegem că regiunea/ţara fiind săracă, nici veniturile la UBB nu pot să fie foarte mari. Trebuie însă diversificate sursele de venit şi lărgit conceptul de regiune (înţelegând că nu mai suntem doar români, ci suntem români şi europeni).