Arhiva

Posts Tagged ‘articole’

Noi dezvoltări în psihologia clinică la nivel european – Contribuția Școlii clujene de psihologie clinică și psihoterapie

Simplu spus, psihologia clinică se referă la factorii psihologici implicați în sănătate și boală. Psihologia clinică este cea mai veche specializare aplicativă a psihologiei, cu numărul cel mai mare de practicieni la nivel internațional. De asemenea, psihologia clinică este un domeniu de vârf în ceea ce privește partea academică și de cercetare în psihologie, care atrage cele mai multe resurse de cercetare din psihologie.

Datorită complexității și vechimii domeniului, asociațiile profesionale naționale și internaționale s-au organizat din start (1) în subdomenii ale domeniului clinic (psihoterapie/consiliere-sănătate/life coaching-psihologie pozitivă), (2) în forme ale psihopatologiei (ex. depresie/anxietate/psihoze/tulburări de personalitate, etc.), (3) în psihologia clinică dedicată grupelor de vârstă (copii/adulți/vârsta a treia) și/sau în alte subdomenii definite prin diverse criterii cu relevanță clinică (ex. sănătate mintală). În prezent, asociațiile de referință dedicate specific psihologiei clinice ca domeniu sunt mai mult naționale (ex. Society of Clinical Psychology-American Psychological Association/American Academy of Clinical Psychology/The Association of Clinical Psychologists-UK, etc.), decât internaționale.

Varietatea și specificitatea sunt bune, dar din nevoia de a tine unită paradigma clinică la nivel internațional, recent s-a înființat European Association of Clinical Psychology and Psychological Treatment (EACLIPT)  În curând va apărea și revista asociației, și anume Clinical Psychology in Europe (CPE). EACLIPT are ca fundament paradigmatic abordarea științifică în domeniul clinic, abordare fundamentală, acum când întregul domeniu clinic (inclusiv medicina) este sub asaltul pseudoștiinței.

Școala clujeană de psihologie clinică și psihoterapie are doi membri în boardul editorial al revistei (conf. univ. dr. Ioana Cristea și cu mine). Eu am fost numit și reprezentat național în EACLIPT, poziție din care vă încurajez să vă înscrieți în asociație și să submiteți articole de calitate către revistă.

 

 

 

Reclame
Categorii:Despre Psihologie Etichete:

Despre psihologia românilor și a europenilor la Parlamentul European

15 septembrie 2018 5 comentarii

Luni, 17 septembrie 2018, voi avea o prezentare despre psihologia românilor la Parlamentul European.

Conferința este în cadrul unei universități de vară, organizată de Unitatea Română de Interpretare a Parlamentului European, în vederea pregătirii preluării președinției rotative a Consiliului European de către România.

Pornind de la monografia dedicată psihologiei românilor (David, D., 2015 – Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, Editura Polirom) și de la lucrarea, aflată în pregătire, dedicată psihologiei europenilor (David, D, în pregătire – The psychology of European People, Oxford University Press), voi încerca, în logica științelor cognitive/psihologiei interculturale, să reliefez punctele tari și vulnerabilitățile (alături de modalitățile de corectare a acestora) României din punct de vedere psihocultural, într-o lume globalizată și în contextul multicultural complex în care România va avea președinția rotativă a Consiliului European.

Sper ca discuțiile și concluziile să fie interesante și utile!

Categorii:Despre Psihologie Etichete:

Despre psihologia românilor la TVR – România 9

27 august 2018 3 comentarii

Am acceptat cu plăcere invitația realizatorilor emisiunii România 9, de la TVR, de a discuta despre psihologia românilor și cum ne poate ajuta aceasta (1) să înțelegem prezentul complicat din aceste zile/săptămâni/luni și (2) să gândim un viitor de succes pentru țară (vezi AICI). Timpul a fost cam scurt pentru complexitatea temei, dar sper să o găsiți interesantă și, mai ales, utilă (cu acest scop am și acceptat invitația). A rămas să continuăm poate discuția în cadrul unor emisiuni/colaborări viitoare. Dacă emisiunea va fi accesibilă online, voi posta AICI linkul.

27 august, 2018, ora 21:00
România 9
*Talk-show Moderator Ionuţ Cristache * Psihologia poporului român – Invitat prof.univ.dr. Daniel David, preşedinte al Asociaţiei Psihologilor din România Jurnalişti: Anda Docea şi Oana Cucuruzeanu Producător Livia Şerban Iancu
Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:

Despre mediul academic românesc – În NATURE și Times Higher Education

15 august 2018 Un comentariu

Legat de clasificarea/ierahizarea universităților din România, recent a apărut textul nostru în revista NATURE (David & Marko: Don’t decouple Romanian universities from international excellence). Follow-up-ul acestuia este analiza mai detaliată din Times Higher Education (David Matthews: Romanian universities cry foul over ‘political’ new ranking). Ordinea apariției acestor texte nu reflectă ordinea elaborării lor.

Am țintit să ducem discuția despre clasificarea universităților din România în cele mai prestigioase publicații științifice (ex. NATURE) și de politică a științei (ex. Times Higher Education) la nivel internațional, nu pentru a convinge colegii noștri români implicați în elaborarea documentelor (cu ei discutăm în țară), ci pentru a avertiza “experții” străini, angajați (și adesea invocați ca paravan) de factorul politic pentru a-i justifica academic viziunea adesea vetustă, că nu pot face chiar orice în această țară. Totuși, România are și oameni și instituții academice de top la nivel internațional, așa că nu poți să te comporți ca într-un no man’s land, spunând solemn banalități și/sau uneori chiar aberații. Eu, personal, am fost iritat/dezamăgit mai ales de răspunsurile primite din partea „experților” străini în timpul dezbaterii de la Cluj-Napoca, când, la întrebările constructive/academice ale colegului conf. univ. dr. Marko Balint, ni s-a spus cam asa (chiar nu mă așteptam la așa ceva și am avut sentimentul că reluăm în mediul academic logica scandalului mâncării de calitate îndoielnică trimisă spre Europa Centrală/de Est!):

(1)    Clasificarea propusă României este un model de caz de succes în Bulgaria. Ei bine, oricâte relații bune am avea cu bulgarii, modelul nostru de proiecție academică este, totuși, reprezentat de universitățile de top din spatiul vestic, nu de universitățile din Bulgaria (iar colegii din Bulgaria gândesc în acest sens ca noi!).

(2)    Să nu ne propunem să punem accentul atât de mult pe performanță/competitivitate, ci pe heart (suflet), noi trebuind să scoatem în față universitățile cu suflet. Aș vrea să-i văd că spun asta universităților de top, precum Harvard/Yale/Oxford/Cambridge, etc. si că mai rămân cu vreun dram de respect. Da, universitățile trebuie să aibă suflet (și chiar mult, foarte mult!), pentru a nu deveni doar niște instituții cinice, fie acestea și performante, și pentru a nu-și pierde angajamentul umanist în care au fost create; dar acestea trebuie să aibă și performanță! Este simplu să spui că performanța se face altundeva, iar noi nici măcar să nu tindem spre ea, ci să căutam un alt model. Așa unii (unele țări) devin tot mai puternici, cu un nivel de trai tot mai ridicat, iar alții rămân doar…cu sufletul și în sărăcie și înapoiere. Eu cred ca trebuie să avem și suflet și performanță! Adica, mai precis spus, performanță făcută cu suflet!

Așadar, generalizând, mesajul unora dintre “experți” a fost să nu ne propunem să jucăm în liga mare, ci doar pe aici, mai est-european/balcanic, și să jucăm în logica sufletului, nu a performanței. Ce convenabil pentru unii și ce condamnare la înapoiere și sărăcie pentru cei care cad în capcana acestui discurs, potențial seducător pentru necunoscători! Nu sunt naiv să cred că suntem la UBB ca cei mai buni din această lume, dar vreau să am libertatea să vreau să fiu ca ei (să pot să-mi doresc ce este mai bun pentru UBB) și speranța că poate cândva vom fi si noi prin preajma lor/pe acolo. Succesul universităților românești înseamnă studenți bine educați (care devin apoi buni profesioniști)/cunoaștere/inovație și astfel, în final, bunăstare pentru români (knowledge-based society). Nu cred că alți („străinii”) au ceva cu noi, știu însă clar ca unii (nu mulți!) „străini” pot să fie utilizați de aceia dintre noi care, având temporar acces la pârghii de putere, se comportă naiv/prostește (nu înțeleg răul pe care îl fac) sau uneori chiar ticălos (asumă răul care vine pentru mulți, de dragul binelui personal/unui grup restrâns sau pentru a-și rezolva agresiv niște complexe de inferioritate).

P.S. În acest context vezi și Comunicatul UBB privind performanța universităților românești în Academic Ranking of World Universities (Clasamentul Shaghai).

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:

Despre Campionatul Mondial de Fotbal, Ministerul Adevărului și Clasificarea Universităților din România

Ministerul Educației Naționale se află în faza în care caută suport larg pentru metodologia greșită de clasificare a universităților/ierarhizare a domeniilor de studiu din România.  Am văzut că la nici două ore, Comunicatul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) față de aceste demers a devenit viral în mass-media. Comunicatul este explicit, dar tehnic și succint! De aceea, prin acest text, încerc să-l traduc într-un limbaj de interfață, pentru nespecialiști.

  • Însă înainte de a face acest lucru, precizez că mi-ar fi plăcut (și încă posibilitatea nu este pierdută!) ca ministerul să folosească demersurile de clasificare a universităților/școlilor doctorale pentru a pacifica mediul academic românesc, aducându-l prin raționalitate în normalitate. Spre exemplu, oricâte „vrăji” s-ar încerca, rațional vorbind, Universitatea din Suceava (sau alte universități similare din orașe mici/mijlocii) nu se poate compara ca tradiție academică, mărime (și potențial de creștere) și competitivitate-excelență la nivel internațional cu Universitatea din București (sau cu alte universități tradiționale din marile centre academice ale țării – nu am folosit UBB ca model, ca să nu fiu acuzat de subiectivism!). Și nici nu trebuie să se compare. Într-adevăr, asta nu înseamnă că unele universități sunt în esență superioare altora, decât dacă greșim cadrul de analiză, așa cum face prezenta metodologie (eu cunosc și colaborez cu mulți colegi de valoare din ambele universități menționate mai sus). Spre exemplu, dimpotrivă, prin prisma rolului local/regional, Universitatea din Suceava poate avea un rol fundamental, mult mai important în zonă/regiune decât Universitatea din București. În multe lucrări în domeniu, urmând practicile internaționale, am propus ca România să-și stabilească trei clase relevante de universități (naționale vs. regionale vs. locale), fiecare clasă fiind definită prin indicatori proprii și cu roluri academice/sociale respectabile și bine definite, în funcție de nevoile țării. Aceste clase nu sunt, așa cum am spus mai sus, clase definite în termeni de inferioritate/superioritate, ci în funcție de nevoile societății pe care le servesc. Într-un astfel de demers, valorizând principiul autonomiei univeresitare, fiecare universitate poate apoi să-și aleagă în mod rațional clasa în care dorește să fie inclusă și ierarhizată, în funcție de misiunea academică pe care și-o asumă în mod voluntar prin Carta Universitară. Spre exemplu, într-un astfel de demers, indicatori precum proporția de studenți din zona geografică  a universități – indicator inclus acum în mod absurd ca unul general în metodologia ministerului – rămâne nerelevant pentru universitățile care se definesc ca naționale și care trebuie să atragă studenți din toată țară (și din străinătate), nu doar din zonă/regiune, dar devine unul relevant pentru universitățile care se autodefinesc ca locale/regionale. Dacă ministerul educației are bună credință și chiar dorește să valorizeze universitățile românești, cu profilurile specifice pe care le au, în scopul unei dezvoltări echilibrate a țării, ar trebui să implementeze un astfel de demers, iar UBB îl va susține. Nu în ultimul rând, un astfel de demers ne-ar ajuta să clarificăm și problema finanțării, inclusiv pentru a satisface astfel mai bine atât standardele ARACIS (ex. raportul profesori/studenți), cât și solicitările administrative recente ale studenților de bună credință. Domnule ministru, încă avem șansa să facem ceea ce trebuia făcut de mult!

Revenind, pe lângă Comunicatul UBB, și Consorțiul Universitaria a încercat recent să explice ministerului greșelile pe care le face și implicațiile nefaste ale unui astfel de demers, prin Rezoluția Consorțiului Universitaria din iunie 2018, de la Cluj-Napoca. Poate și aici lucrurile au fost însă prea tehnice. Așadar, așa cum am spus mai sus, prin acest text, încerc să traduc aceste critici constructive într-un limbaj de interfață, pentru nespecialiști. Într-adevăr, pentru cei care nu sunt specialiști în scientometrie și politica științei este dificil să înțeleagă de ce această metodologie este fundamental greșită, astfel încât unii pot să devină vulnerabili la pseudoargumentul unora dintre cei care au propus metodologia, și anume că protestele marilor universități sunt atacuri motivate egoist (ex. ignorând nevoile universităților mici) și/sau politic (ex. ar fi anti-PSD). De aceea, mulți oameni fiind deja amorsați de Campionatul Mondial de Fotbal, am să folosesc fotbalul ca model accesibil, pentru a înțelege ce încearcă ministerul de specialitate să facă, adaugând contextul lucrării lui George Orwell, O mie nouă sute optezi și patru (roman publicat în 1949).

  • Așadar, dacă regimul totalitar din Oceania, condus de Fratele cel Mare, și-ar fi propus să arate că echipele sale de fotbal sunt la fel de bune, spre exemplu, ca Barcelona – argumentând astfel valoarea/justețea regimului -, probabil că Ministerul Adevărului (Minadev) ar fi implementat o metodologiei ca cea de mai jos, combinând regulile că (a) „cel/cea care controlează prezentul controlează trecutul” și (b) „cel/cea care controlează trecutul controlează viitorul”
    • Criteriul 1 – Competitivitate-Excelență
      • Numărul de victorii în ultimii 5 ani
      • Număr de cupe câștigate
      • Etc.
    • Criteriul 2 – Acreditare
      • Existența unui teren de fotbal
      • Jucătorii au ghete de fotbal în picioare, ghete care corespund mărimii piciorului
      • Etc. (cât mai mulți astfel de indicatori sub umbrela criteriului 2)

În timp ce Criteriul 1 mimează competitivitate-excelența, indicatorii sunt astfel gândiți încât echipele fanion ale Oceaniei să fie clasate mai bine ca Barcelona. Într-adevăr, în această logică, victoria este victorie, indiferent că s-a obtinut în Liga Campionilor sau în Campionatul Național al Oceaniei. Similară este situația cu numărul cupelor: nu contează care sunt și de unde sunt, o cupă este o cupă, ne va spune Minadev!

Criteriul 2 este unul care reduce diferențele dintre Barcelona și orice echipă acreditată din Oceania (sau din lume). Sigur că acest criteriu nu ar trebui să fie prins într-un demers de clasificare/ierarhizare, ci în unul de acreditare. Dar dacă Minadev îl dorește, atunci este acolo, deoarece servește scopului, și anume poate justifică un clasament deja stabilit (doar Minadev știe, nu mai trebuie să analizeze!). Și cu cât ponderea acestui criteriu este mai mare în scorul final, cu atât șansa echipelor din Oceania crește.

Fără glumă și exagerare, cam în această logică este gândită metodologia de clasificare/ierarhizare a universităților românești. Spre exemplu, la criteriul de competitivitate, publicațiile internaționale sunt amestecate cu cele locale, cele de top cu cele comerciale, iar în funcție de ponderea ce va fi dată de minister, cele irelevante putând compensa/bate publicațiile relevante. La asta se adaugă, în mod ciudat și fără un argument clar, indicatorul „academic” legat de contribuțiile/vizibilitatea universității în mass-media…! Apoi, (prea) mulți indicatori sunt de acreditare, nu de clasificare/ierahizare (ex. numărul de săli; tipurile sălilor), reducând astfel diferențele dintre universitățile competitive și cele mai puțin competitive, deoarece cam toate ating în mod similar aceste criterii.

Așadar, marile universități ale țării vor o metodologie care să fie congruentă cu metodologiile europene/internaționale, respectându-se rolurile și profilurile academice diferite ale universităților din România. Nici mai mult, nici mai puțin! Domnule ministru, este atât de simplu să normalizăm mediul academic românesc, în beneficiul studenților, cadrelor didactice/de cercetare, iar în final pentru competitivitatea țării, cu impact apoi asupra calității vieții tuturor oamenilor acesteia!

 

 

 

 

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:

Academia Europeană pentru Tinerii Lideri Politici – 2018

Am fost invitat și am participat astăzi, 24 iunie, 2018, la Academia Europeană pentru Tinerii Lideri Politici (în Poiana Brașov). Evenimentul este la ediția a XIX-a și este organizat de Centrul Român de Politici Europene.

Am acceptat cu plăcere invitația, deoarece eu cred că politicienii trebuie să înțeleagă întâi tensiunile psihoculturale pe care le experiențiază astăzi românii, iar apoi, imediat, nevoia de schimbare a paradigmei psihoculturale, de la o Românie veche la o Românie modernă! Schimbarea paradigmatică trebuie și poate să fie susținută de orice partid/orientare politică care își dorește o Românie modernă, partidele politice neavând apoi decât să coloreze noua paradigmă cu ideologia proprie, dacă câștigă democratic alegerile. Nefăcând politică, miza mea principală este schimbarea de paradigmă, o Românie modernă, nu atât ideologia ulterioară!

Așadar, prezentarea mea a fost: România Veche vs. România Modernă. Tinerii politicieni – din toate partidele reprezentative/parlamentare – au avut întrebări și comentarii foarte pertinente, ceea ce îmi arată că mai este speranță…! În Program au fost incluse și alte prezentări ale unor specialiști din domenii diferite și discuții cu ambasadorii Belgiei și Germaniei în România.

Image may contain: 9 people, people smiling, people standing

Festivalul Culturii Românilor de Pretutindeni – România de peste hotare și România modernă: un Dialog

Update: Am promis că revin cu un Update după eveniment. Prezentările celor doi colegi de dezbatere au fost foarte interesante! Dr. Ghițulescu a prezentat o „poveste” adevărată a unui personaj din istoria țării, care poate să fie și astăzi o bună matrice pentru cum putem contribui la o Românie modernă. Apoi, accentul pus de Dr. Vianu pe abilități (inteligență) și valorizarea acestora trebuie analizat cu atenție (pentru a ne utiliza cât mai bine potențialul). Românii din diasporă/de pretutindeni, participanți la eveniment, au avut intervenții care au arătat clar dorința de implicare în țară și în modernizarea acesteia, dar într-o manieră pragmatică, dincolo de vorbe (fie acestea și frumoase!). Organizatorii – doamna Pralog și echipa + moderatorul – au manageriat foarte bine evenimentul, atât ca organizare, cât și ca armonizare a oamenilor/punctelor de vedere (uneori destul de diferite, ceea ce a făcut însă întâlnirea autentică!).

Voi participa în 23 mai 2018 la dezbaterea de deschidere a Festivalului Culturii Românilor de Pretutindeni, intitulată «Românii de peste hotare și România modernă – un Dialog». Dezbaterea are loc de la ora 17, în Sala Tronului din fostul Palat Regal, acum Muzeul Naţional de Artă al României (Calea Victoriei 49-53). Tema este una extrem de relevantă, atât pentru noi, cei din țară, cât și pentru diaspora românească.

Dezbaterea va fi moderată de jurnalistul Dan Cărbunaru, fondatorul CaleaEuropeana.ro, și voi participa alături de Dr. Constanța Ghițulescu (Academia Română) și Dr. Ion Vianu (cunoscutul disident, filosof și scriitor din Elveția). Prezentarea mea este legată mai ales de cum diaspora românească poate contribui eficient la un proiect de țară pentru o Românie cu un profil psihocultural modern (o Românie modernă). Sper să rezulte concluzii interesante și utile în urma dezbaterii (le voi sumariza ca Update la acest anunț).