Arhiva

Posts Tagged ‘Candidatura Rectorat UBB 2012’

Candidatura Rectorat UBB 2012

Categorii:Fără categorie Etichete:

Acum că „armele au vorbit”, să intrăm în „pax romana”! Scurte consideraţii despre alegerile din UBB

Ieri seară s-a decis: noul rector al UBB este profesorul Ioan Aurel Pop. Acesta a obţinut 659 de voturi, cu 64 de voturi mai mult decât contracandidata Cristina Ciumaş; 20 de voturi au fost anulate. Îl felicit şi îi urez succes, ştiind că va avea o misiune complicată şi grea, UBB fiind o instituţie complexă şi foarte pretenţioasă.

Nu voi face acum analize detaliate ale acestor rezultate. Ele merită însă făcute, şi le voi face, după ce se mai stabilizează lucrurile. Acum spun doar că, aşa cum bănuiam (vezi AICI şi AICI), votanţii mei din primul tur s-au distribuit relativ egal în cazul celor două candidaturi din turul doi – profesorii Ciumaş şi Pop -, numărul celor care nu au participat la vot în turul doi fiind totuşi mai mic decât cel estimat imediat după comunicarea rezultatelor turului unu (estimare probabil influenţată atunci de dezamăgirea votanţilor mei faţă de rezultatul din turul unu).

Aşadar, şi pentru mine, unul dintre candidaţii la poziţia de rector al UBB, această „călătorie” s-a încheiat, urmând să-mi dedic timpul profesurii şi activităţilor asociate acesteia, alături de colegii mei, membri ai Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie. Asta nu înseamnă că nu mă voi implica, mai mult sau mai puţin formal, şi în bunul mers al UBB.

În concluzie, „armele au vorbit”, iar acum este cazul să intrăm în perioada „pax romana”, de consolidare a UBB. Avem un rector ales de comunitatea UBB, rector care trebuie acum susţinut de toţi membrii comunităţii noastre în competiţia acerbă pe care UBB o are la nivel naţional şi internaţional.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Cei 218! – Precizare privind poziţia mea faţă de turul doi al alegerii rectorului UBB

Imediat după rezultatele alegerilor pentru poziţia de rector al UBB (turul unu), am spus că voi avea o poziţie faţă de turul doi, după consultarea colegilor mei (vezi AICI).

Aşa cum am promis, m-am consultat cu colegii şi alegătorii mei. După cum bănuiam, ei s-au angajat în turul unu în susţinerea mea la poziţia de rector al UBB în numele unor valori şi pentru un program în care am crezut împreună, având în general un profil aparte, caracterizat de autonomie în decizie şi gândire critică. Practic aceste lucruri ne-au unit în cei 218! Odată epuizat scopul turului unu, s-a încheiat şi „frăţia” şi fiecare a pornit pe drumul său, chiar dacă amintirea frăţiei poate va dăinui şi ne va mai lega cândva din nou, în alte proiecte care contează. Oricum, cu siguranţă, spiritul acestei frăţii există şi este bine distribuit în UBB, – chiar dacă de acum trăieşte tacit şi în unele cazuri chiar anonim, – şi cred eu că el constituie unul din pilonii principali de sănătate şi performanţă academică din UBB; acest spirit poate fi trezit şi poate emerge explicit oricând, dacă se vor ivi „condiţii de nevoie”. Acum, unii dintre colegii de echipă şi dintre votanţi mi-au spus că în turul doi vor vota cu doamna Cristina Ciumaş, alţii cu domnul Ioan Aurel Pop, iar unii, nu puţini la număr, că nu se vor prezenta la vot. Este opţiunea lor şi trebuie să o respect!

După cum se vede, lumea trebuie să înţeleagă că nici eu, nici colegii mei şi, îndrăznesc să spun, nici marea masă a votanţilor mei, nu putem gândi în logica electorală obişnuită:

…David are 218 voturi, deci el poate face în turul doi diferenţa dintre Ciumaş şi Pop…Alţii formulează lucrurile chiar mai abrupt: „Candidatul în mâna căruia stă noua şefie a UBB…” (vezi AICI). Unii mai adaugă şi faptul că îmi voi negocia voturile pentru poziţia de prorector şi, ca totul să fie complet, negociez voturile cu ambele părţi (sic!).

Oricât de greu le-ar veni unoră să creadă, noi nu gândim astfel, ba chiar refuzăm acest stil de gândire!

Aşadar, după discuţiile cu colegii mei, spun cât pot de direct: în turul doi nu mă declar de partea niciunui candidat. Ei trebuie să convingă comunitatea UBB prin ceea ce sunt şi prin programul pe care îl au! Asta este foarte important. De aici sper să rezulte clar şi faptul că nu îmi negociez nicio poziţie în noua echipă, în baza unui potenţial sprijin anunţat în turul doi. Dacă câştigătorul din turul doi va dori să colaboreze cu mine pe probleme de cercetare, asta este o discuţie pe care o putem avea după turul doi; pentru mine acesta ar fi un semn că se doreşte colaborarea cu mine pentru expertiza mea şi poate pentru încrederea arătată de comunitate prin voturile celor 218, nu ca agent electoral în turul doi. Dacă nu se va dori această colaborare, este în regulă şi aşa, eu văzându-mi astfel doar de îndatoririle universitare asociate profesurii pe care o am, fără angajament în politicile academice ale UBB, cu respectul cuvenit arătat rectorului ales de comunitatea căreia îi aparţin.

ÎN COMPLETAREA POZIŢIEI MELE, REDAU MAI JOS ŞI RĂSPUNSURILE TRANSMISE LA ÎNTREBĂRILE/INVITAŢIA PRESEI (vezi pentru detalii şi AICI)

Daniel David: „Nu am promis funcţii nimănui şi, astfel, am pierdut unii vectori de vot din facultăţi.”

Candidatul care s-a clasat pe locul trei la alegerile din Universitatea Babeş-Bolyai, Daniel David, urmează să decidă dacă va sprijini vreunul dintre candidaţii din turul doi la funcţia de rector.

Având în vedere rezultatul alegerilor care au avut loc ieri, pe care dintre cei doi candidaţi l-aţi recomanda pentru a fi votat de alegătorii dumneavoastră?
Alegătorii mei au un alt profil. Ei nu votează la comandă, cu cel pe care îl indic eu. Acum mă consult cu ei, mai ales cu cei cu care am lucrat la program, pentru a vedea ce atitudine să am/să avem: neimplicare sau implicare în turul doi.

Aţi fost contactat de cei doi candidaţi care vor merge în cel de-al doilea tur de scrutin?
Da, dar fără discuţii detaliate; le-am spus că discutăm concret după ce mă consult cu colegii mei.

Vi s-a propus ocuparea unui post de prorector? Care au fost propunerile venite din partea candidaţilor?
Aşa cum am spus, astfel de discuţii poate vor avea loc după ce mă consult cu colegii mei. Duminică seara am să fac o declaraţie în legătură cu rezultatele acestor discuţii.

Cum comentaţi desfăşurarea alegerilor care au avut loc la UBB?
Sigur, mi-aş fi dorit să câştig eu, dar mă aşteptam să fie greu. Am făcut, împreună cu colegii mei, tot ceea ce se putea face, omeneşte posibil, în contextul dat, şi cu onoare. Atât s-a putut obţine acum. Nu am promis funcţii nimănui şi, astfel, am pierdut unii vectori de vot din facultăţi. Dar a fost o opţiune calculată şi asumată: nu am vrut să atrag voturi prin mijloace în care nu cred. Funcţiile urmau să fie ocupate după victorie de colegii care m-au susţinut şi/sau care ar fi dorit să se angajeze în schimbarea din UBB. Comunitatea mea a vrut altceva acum şi respect acest lucru.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Comentarii asupra rezultatelor alegerii rectorului la UBB – Turul 1

Rezultatele alegerilor pentru poziţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai arată aproximativ astfel (spun aproximativ, deoarece rezultatele finale, formale, vor fi făcute publice de către Comisia electorală):

  • Cristina Ciumaş – 475 voturi (39,1%)
  • Ion Aurel Pop – 439 voturi (36,1%)
  • Daniel David – 218 voturi (17,9%)
  • Eniko Vincze – 76 voturi (6,2%)
  • Decebal Ciurchea – 5 voturi (0,4%)

Pentru mine nu este un rezultat bun. Spuneam într-un prim interviu că fie voi câştiga clar, fie voi pierde lamentabil (lamentabil ar fi fost pentru mine nedepăşirea pragului electoral clasic de 5%). Prima variantă m-ar fi transformat într-un manager de cercetare, iar a doua mă lăsa liniştit să fiu cercetător (mai puţin interesat sau angajat în politicile academice ale UBB). Nu am intrat în turul doi, aşadar am pierdut; am pierdut însă cu un procent de 17,9%, ceea ce nu este lamentabil. Asta mă pune într-o poziţie extrem de dificilă! Am pierdut, dar este un grup destul de consistent, care nu este de ignorat, care a crezut în programul propus de mine.

Nu ştiu acum ce este de făcut sau dacă mai merită făcut ceva. Am făcut în acest tur, împreună cu colegii mei, tot ceea ce s-a putut face, omeneşte posibil şi într-un mod onorabil. Atât a ieşit şi atât s-a putut face acum. Aşa cum spuneam în mesajele mele, eu am fost susţinut de o comunitate a unor tineri valoroşi şi seniori luminaţi, cărora le pasă de UBB. Nu am avut „staff” electoral sau o acţiune/politică electorală. Am fost doar noi cu noi pentru UBB! Le mulţumesc acestora pentru suport. De asemenea, le mulţumesc celor care s-au alăturat viziunii noastre şi au stat cu noi până la sfârşit şi îmi pare rău de cei care s-au separat de această viziune pe ultima sută de metri, adică tocmai la sprintul final (din diverse motive, pe care nu le discut acum aici). Am să mă consult cu tinerii şi seniorii din echipă, iar apoi, luni dimineaţă, voi veni cu o poziţie (de neimplicare sau de implicare) faţă de turul doi al alegerilor.

Îi felicit pe toţi colegii pentru participare şi pe cei doi, Cristina Ciumaş şi Ion Aurel Pop, pentru intrarea în turul doi.

O seară bună tuturor!

Categorii:Fără categorie Etichete:

Mesaj către studenţi, în prag de alegere a rectorului la UBB

29 februarie 2012 7 comentarii

Mi s-a spus că în mesajul meu final către comunitatea UBB (vezi AICI), cu referire la alegerile privind poziţia de rector al UBB, nu m-am adresat explicit şi studenţilor, care ar fi aşteptat un mesaj. Ba m-am adresat! Pentru mine studenţii sunt parte a comunităţii UBB, iar când am vorbit de tinerii din comunitate cu care mă consult, m-am referit şi la ei. Sigur, pentru cei care văd universitatea doar a „profesorilor” acest lucru nu este transparent. Pentru mine însă studenţii nu sunt altceva decât comunitatea UBB; ei sunt partea constitutivă absolut necesară a comunităţii UBB şi tot ceea ce am spus în mesajul meu final către comunitate li se adresează şi lor!

Pornind însă de la această remarcă voi face un scurt comentariu. Se spune că studenţilor din UBB li s-a indus deja setul mintal pentru vot. Poate s-a încercat asta, dar indiferent de ceea ce s-a încercat (sau dacă s-a încercat), eu nu cred că s-a şi reuşit. Cine sa fie mai rebel şi mai neîngrădit decât un tânăr student (mai ales UBBist!)? De-a lungul istoriei studenţii au început revoluţii şi au schimbat regimuri. Prin tinereţea lor, au un orgoliu şi o aroganţă pozitivă, care, e drept,  îi pot face adesea de nestrunit sau mai enervanţi (sic!), dar care le asigură autonomia în decizie, autonomie care susţine uneori chiar demnitatea unei comunităţi (chiar societăţi), atunci când unii dintre noi „dormim”, avem mereu îndoieli care fac ca decizia să o ia alţii, sau ne pierdem elanul şi energia luptei pentru păstrarea unor valori.

Acum, alături de toată comunitatea UBB, şi studenţii UBBişti se află în faţa a cinci modele de universitate. Sunt convins că vor alege liber, cu mintea şi cu inima, gândindu-se nu doar la ei, ci şi la studenţii care vin şi, de ce nu, şi la copiii lor, copii care vor urma cândva studiile poate tot la UBB, universitate care va arăta atunci aşa cum îi pun astăzi temelia şi cum îi dau direcţia.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Scurt mesaj către comunitatea mea, în prag de alegere a rectorului la UBB

29 februarie 2012 4 comentarii

Dragi colegi,

Mai avem o zi până la alegerea rectorului Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Aşa cum am mai spus şi în alte contexte, eu am intrat în această competiţie din trei motive principale:

  • Ataşamentul (dragostea) faţă de UBB, simţind că această mare instituţie de ştiinţă şi cultură a ţării are nevoie doar de o mică infuzie hotărâtă de modernitate, pentru un salt mare în internaţionalizare;
  • Din frustrarea raţională că, având doar poziţii de reprezentare, nu de conducere, la nivelul universităţii, nu am reuşit să implementez practic politicile propuse de grupul în care am lucrat (ex. Consiliul Cercetării);
  • Din teama că vom pierde o mare oportunitate de a moderniza la momentul potrivit această universitate.

Am pornit în această călătorie susţinut de un grup de tineri valoroşi şi de seniori luminaţi, cărora le pasă de această universitate. Oricare dintre ei putea merge cu onoare pe această cale. Soarta m-a ales, ca dintre toţi, să îmi asum acest rol. Probabil că am fost împins în faţă de aceşti colegi din cauza notorietăţii mai mari şi a experienţelor pe care le am în politica ştiinţei (ex. la Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă, CNCS, Ministerul Educaţiei şi Cercetării etc.).

Când porneşti pe un astfel de drum complex, apar multe „ocazii” de a renunţa. Unele ocazii sunt create intenţionat de alţii, altele apar întâmplător (sic!). Nu am renunţat însă la drum deoarece (vezi pentru detalii programul de candidatură AICI):

  • Cred într-o universitate de respiraţie internaţională, care poate scrie zestrea transilvană şi cultura naţională pentru lumea întreagă;
  • Cred într-o universitate humboldtiană cu elemente antreprenoriale, în care „economicul” este necesar, dar serveşte şi este subordonat „academicului”;
  • Cred într-o universitate a universitarilor, fără imixtiuni politice, în care politicul intră în universitate doar pe bază de invitaţie;
  • Cred într-o universitate multiculturală, în care cultura, excelenţa şi libertatea academică ne fac pe toţi să ne simţim acasă şi în siguranţă la UBB;
  • Cred într-o universitate care îşi foloseşte reflexiv tradiţia, tinde spre excelenţă şi are onoare;
  • Cred într-o universitate în care un rector este magnific dacă ştie să-i facă magnifici pe cei din comunitatea sa, se poate bucura şi mândri cu succesul acestora, cerând altora doar lucruri pe care le-ar face şi el dacă ar fi în locul lor;
  • Cred într-o universitate care îşi alege un rector cu (1) inteligenţă creativă, (2) viziune şi leadership, (3) bună comunicare, (4) onoare, un rector înţelept, democrat şi ponderat, capabil să-şi formeze o echipă căreia să-i placă ceea ce face şi să iubească oamenii, oferind astfel comunităţii UBB un mediu stimulativ şi securizant;
  • Cred într-o universitate pregătită să se modernizeze, implementând o schimbare înţeleaptă, graduală, cumulativă, vizând mereu zona proximei dezvoltări, fără forţări care să altereze sentimentul de stabilitate academică a comunităţii UBB;
  • Cred într-o universitate cu o guvernanţă fundamentată ştiinţific, dincolo de intuiţiile şi emoţiile fluctuante ale decidenţilor;
  • Cred într-o universitate în care accentul se pune pe om, prin concentrarea talentului şi a minţilor, cu o resursă umană (profesori/cercetători/studenţi) de calitate şi cu absolvenţi nu doar buni profesionişti, ci şi cetăţeni activi, cu gândire critică; într-o astfel de universitate, fiecare coleg îşi găseşte locul (ex. pe partea didactică, pe cercetare, într-o combinaţie ponderată între ele), creându-i-se astfel şansa să-şi realizeze potenţialul uman şi profesional.

Aceste crezuri m-au menţinut pe drumul pe care am pornit, chiar atunci când mi-a fost foarte greu. Nu m-am abătut de la el şi nu am mers pe două sau mai multe drumuri (ex. consiliu sau senat sau rectorat), cu speranţa că poate „prind” unul din ele. Eu am mizat totul pe un drum în care cred!

Am convingerea că, pentru condiţiile din ţară şi din UBB, un rector din generaţia de mijloc, susţinut de tineri şi generaţia sa, dar obligatoriu şi de seniorii luminaţi cărora le pasă de această universitate, este opţiunea cea mai bună pentru modernizarea UBB (vezi şi analiza de AICI). Un astfel de rector este mai puţin ancorat în modele vetuste şi în relaţii vechi şi complicate. Cineva îmi spunea că poate sunt prea tânăr pentru această poziţie şi că, dacă era în locul meu, poate mai aştepta. Am spus că aş fi făcut şi eu la fel dacă eram el. Dar nu sunt! Aşa cum am spus, mă tem să nu ratăm o oportunitate. Rectorul este astăzi definit (prin legislaţie) ca manager (CEO). Nu ştiu dacă asta este bine sau nu – înclin chiar să cred că nu -, dar asta este. Dacă te uiţi la marile companii multinaţionale de succes, în poziţia de CEO vei găsi adesea şi oameni tineri. Cineva îmi poate replica: universitatea nu este companie. Aşa este, dar atunci hai să facem puţină istorie a universităţii noastre. Rectorul Sextil Puşcariu, care avea misiunea de a fonda o universitate, avea 42 de ani. Marele rector Iuliu Haţieganu avea la primul mandat 44 de ani. Aşadar, dacă ştii istoria acestei universităţi, înţelegi că în mediul academic performanţa academică şi administrativă nu depind de vârstă! Acum este rândul comunităţii UBB să aleagă ceea ce doreşte.

Avem acum în faţă mai multe modele de universitate. Atenţie însă: modelul pe care îl vom alege ne va marca nu doar 4 ani, ci în următorii 20 de ani. O universitate nu îşi schimbă uşor modelul de organizare, odată angajat. De aceea, acum, mai mult ca oricând, să ne amintim de îndemnul celebru al lui Alexandru cel Mare, şi anume că „…de comportamentul fiecăruia depinde soarta tuturor…”!

În final, îmi salut cu respect şi drag colegii de competiţie. A fost interesant să interacţionez cu ei  şi le urez tuturor succes!

P.S. Nu ştiu ce se va întâmpla joi, 1 martie 2012, la alegeri. Acum, din estimări, orice este posibil. Dacă voi intra în turul doi, vom continua drumul şi atunci este foarte probabil să câştig. Problema mea este însă să intru în turul doi. Dacă nu voi intra în turul doi, atunci pentru mine drumul s-a terminat, mă voi întoarce la activitatea academică, dar vom avea măcar un element de diagnostic pentru UBB; spre exemplu, în funcţie de numărul de voturi, vom şti cum stăm (ce model de universitate se doreşte) şi ce este de făcut de acum încolo (ce viziune există pentru UBB). Vă mulţumesc tuturor pentru susţinerea şi/sau sugestiile de până acum şi vă rog să-i motivaţi pe oamenii din jurul vostru să vină la vot în număr cât mai mare.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Despre antreprenoriat în modelul de universitate al UBB. Un articol de Mihai Goţiu

Mihai Goţiu a scris un articol interesant despre modelul de universitate pe care îl propun candidaţii la poziţia de rector al UBB. Vezi AICI

l

Categorii:Fără categorie Etichete:

Despre tineri, seniori şi „calea regală” spre internaţionalizarea UBB

26 februarie 2012 3 comentarii

Scriu acest text pornind de la unele comentarii referitoare la tinereţea unor candidaţi la poziţia de rector al UBB, tinereţe care poate că nu ar fi compatibilă cu această poziţie.

Ştiu, din analizele făcute şi din experienţa trăită, că UBB are nevoie doar de o mică infuzie hotărâtă de modernitate, pentru un salt mare şi decisiv în internaţionalizare. Într-adevăr, UBB se află într-un moment crucial. În funcţie de rezultatul la alegerile de anul acesta, UBB poate rămâne la nivelul actual, poate să se întoarcă în trecut, poate evolua lent şi inconsistent, sau poate face un salt mare şi decisiv în viitor şi în modernitate. Cred sincer, aşa cum se vede şi în programul pe care l-am propus pentru candidatura la poziţia de rector al UBB, că, pentru saltul în modernitate, „calea regală” poate fi dată doar de comunitatea tinerilor valoroşi şi a seniorii luminaţi. Această comunitate este însă definită prin altfel de relaţii academice decât cele tradiţionale.

Tinerii şi generaţia de mijloc simt tensiunile dintre modelul actual al UBB, cu rămăşiţele – în unele segmente ale sale – unei universităţi trecute (ba chiar medievale pe alocuri), şi modelele pe care le văd în străinătate. Ei refuză o relaţie cu „iz tradiţional”, în care relaţia lor cu seniorii este una de la magistru/maestru la ucenic; ei doresc o relaţie modernă, de la profesor/mentor la coleg mai tânăr. Tinerii sunt astăzi legaţi de seniori prin valori şi interese academice comune, cu respectul cuvenit pentru diferenţa de vârstă. Când nu mai există valori comune şi interese academice similare, din diverse motive, se despart, fiecare mergând pe calea sa, fără a uita însă trecutul comun care îi leagă academic şi uman. Acesta este modelul oricărei universităţi de prestigiu din această lume, în care tinerii se simt mentoraţi, dar liberi, iar seniorii se simt valorizaţi şi indispensabili. Cei care gândesc într-un model tradiţional văd adesea separarea (care apare inevitabil într-o viaţa academică) ca o „trădare” sau „ruptură”, cu consecinţe apoi pe ani de zile de lupte şi reproşuri care afectează negativ relaţiile interumane şi mediul academic. Vezi astăzi în universităţile româneşti oameni de 60 de ani, respectiv de 50/40/30 de ani, care nu se suportă, acuzându-se reciproc de lipsă de caracter, din cauza unor astfel de istorii în tinereţea şi/sau începuturile relaţiei lor. Tinerii de astăzi refuză astfel de modele de gândire şi de practici academice; mai mult, adesea nu le înţeleg, nefâcând parte din setul lor mintal.

Seniorii luminaţi din UBB ştiu bine aceste lucruri şi ei sunt mereu cei care au susţinut şi susţin tinerii valoroşi, deoarece simt că aceasta este singura cale pentru modernizarea cât mai rapidă şi definitivă a UBB. Iar lor le pasă de UBB şi de ceea ce lasă în urma lor în această universitate, universitate căreia i-au închinat viaţa profesională. Tinerii sunt mai puţin legaţi de tarele trecutului, sunt mai ancoraţi în modernitate şi le pasă în ce mediu vor lucra în următorul sfert de secol.  Seniorii asigură astfel contextul modern de exprimare academică a tinerilor, iar tinerii asigură astfel contextul în care seniorii luminaţi îşi continuă activităţile şi îşi realizează obiectivele academice.

Cred sincer că parteneriatul dintre tinerii din UBB, care, aşa cum spuneam, au încă cel puţin un sfert de secol în această universitate, şi seniorii luminaţi, cărora le pasă de ce lasă în urmă, este calea spre modernizarea definitivă a UBB. De asemenea cred,  ţinând cont de condiţiile ţării şi ale UBB, din trecut (inclusiv lunga perioadă comunistă) şi prezent, că şansa cea mai mare pentru a crea rapid şi decisiv o universitate modernă o are un rector din generaţia mai tânără, susţinut de colegii săi de generaţie şi de seniorii luminaţi, care priveşte spre viitor, fără a fi tributar unor modele şi relaţii vechi şi complicate.

Eu sunt un candidat la poziţia de rector aflat în generaţia de mijloc. Nu aş fi scris acest text dacă unii magiştri, în loc să aprecieze candidatura unui coleg mai tânăr, o critică, întrebându-se: unde s-a mai văzut un rector atât de tânăr? Seniorii luminaţi m-au susţinut constant, ei ştiind lucrurile…Unde? La multe universităţi şi, dacă ştii istoria UBB, atunci chiar nu te mai întrebi. Câţi ştiu că primul rector, Sextil Puşcariu, care avea misiunea de a construi o universitate, avea 42 de ani? Marele Iuliu Haţieganu avea 44/45 de ani la primul mandat. Şi sunt şi alte cazuri (vezi profesorul Spacu care a ajuns rectorul universităţii la 42 de ani). În mediul academic, performanţa universitară şi administrativă nu depind de vârstă. Eu am fost împins în faţă de o astfel de comunitate – tineri şi seniori luminaţi -, deşi oricare din ei putea urma acest drum (pentru a evita neinţelegerile, nu spun că toţi tinerii şi seniorii luminaţi din UBB mă susţin; spun doar că sunt susţinut de tineri şi seniori luminaţi). Dar nu mai contează motivele pentru care, dintre ei, am pornit eu pe acest drum şi nu un alt tânăr sau senior luminat; am discutat despre asta în alte contexte, inclusiv mai sus (ex. avantajul, în condiţiile din ţară şi din UBB, adus de un rector dintr-o nouă generaţie). Spun însă că, odată pornit pe acest drum, sintagma pe care am folosit-o în programul de candidatură, şi anume că – de comportamentul fiecăruia depinde soarta tuturor – (citat din Alexandru cel Mare),  nu este un slogan, ci o realitate care ne poate duce în modernitate, ne poate cantona în prezent sau ne poate întoarce în trecut.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Precizare cu referire la poziţia senatorului Simion Simon

Am luat notă de poziţia colegului Simion Simon, profesor al UBB şi senator în Senatul UBB, poziţie făcută publică prin emailul trimis tuturor membrilor Senatului UBB.

Colegul Simon critică (1) reacţia „rectorului interimar” faţă de solicitarea dânsului în timpul şedinţei de Senat de a publica Carta UBB pe siteul UBB (rectorul interimar a declarat că este deja publicată, în condiţiile în care aceasta nu era publicată în varianta finală) şi (2) ideea de a organiza o şedinţă a Senatului UBB, pentru a confirma noii membri ai consiliilor facultăţilor şi ai Senatului UBB, exact în ziua primului tur de scrutin cu privire la alegerea rectorului UBB.

Am două comentarii cu referire la această poziţie.

(1) Faptul că s-a greşit în legatură cu publicarea Cartei UBB, intenţionat sau nu, trebuie asumat cu onoare. Eu am spus mereu că nimeni nu este infailibil. Dacă greşim, trebuie să recunoaştem şi să ne asumăm greşeala cu responsabilitate. Cred că în exemplul descris de profesorul Simon scuzele din partea „rectorului interimar” erau necesare, chiar fără a fi cerute. Asta cu atât mai mult cu cât ele au fost solicitate public de profesorul Simon. Acestea sunt exemple de gesturi mici şi simple (ex. scuze) care arată lucruri mari (ex. normalitatea academică)!

(2) Faptul că Senatul UBB se va reuni în data de 1 martie cred şi eu, ca unul dintre candidaţii la poziţia de rector al UBB, că nu este o soluţie oportună şi înţeleaptă. Noi trebuie să lăsăm ziua de alegeri, 1 martie, dedicată exclusiv acestei activităţi, fără alte interferenţe cu activităţi academice corelate cu alegerile din UBB. Eu cred că acesta ar fi un semn necesar şi foarte important de bună-credinţă!

Categorii:Fără categorie Etichete:

Universitatea Babeş-Bolyai trebuie să tindă spre excelenţă. Un interviu pentru www.ziare.com

21 februarie 2012 9 comentarii

Vă semnalez un interviu pe care l-am oferit colegului Raul Mureşan, cercetător la Departamentul de Neuroştiinţe Experimentale şi Teoretice, Centrul pentru Cercetări Cognitive şi Neuronale, Institutul Român de Ştiinţă şi Tehnologie, în legătură cu candidatura mea la poziţia de rector al UBB. Raul Mureşan scrie şi texte pentru massmedia, dedicate ştiinţei şi politicii ştiinţei. Interviul a fost publicat de www.ziare.com (vezi AICI)

Categorii:Fără categorie Etichete:

Precizare cu privire la Decizia Colegiului Senatului UBB

21 februarie 2012 Un comentariu

Am citit cu atenţie poziţia Colegiului Senatului UBB faţă de Ordinul ministrului privind luarea unor măsuri în derularea procedurii de alegere a rectorului în instituţiile de învăţământ superior (vezi AICI). Eu însumi am luat o poziţie critică faţă de articolul 6 din acest Ordin, articol care permite, în opinia mea, o ingerinţă externă nepermisă în autonomia UBB (vezi AICI). Nu pot însă să nu observ în poziţia Colegiului Senatului UBB o reticenţă de neînţeles faţă de unele aspecte, totuşi, corecte (aşa îmi par mie, într-o logică de bun-simţ) din Ordinul ministrului. Eu nu sunt jurist, dar cred că articolul 5 din Ordinul ministrului este unul pe care onoarea, indiferent de interpretările alternative posibile, ne obligă să-l implementăm. Din moment ce mandatul rectorului actual expiră, eu cred că este corect ca Senatul UBB să propună ministerului un rector interimar (fără alte „prorogări”). Aici nu este doar o chestiune de legalitate, ci din variantele legale permise trebuie să mergem pe cele circumscrise de onoare şi bună-credinţă. Sper ca Senatul UBB să înţeleagă acest lucru şi să propună un rector interimar, arătând că UBB îşi apără autonomia universitară, atunci când este cazul, dar cu onoare, asumându-şi corect şi responsabilităţile care îi revin.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Despre viitor. Un text de Alexander Baumgarten în legătură cu alegerile din UBB

Colegul Alexander Baumgarten a scris recent un text interesant în legătură cu alegerile din UBB . Practic a scris în ultimul timp mai multe texte de acest tip în reviste culturale sau siteuri dedicate acestei teme (vezi aici) – acesta fiind şi motivul pentru care îl postez pe acesta Blog -, ceea ce denotă o preocupare serioasă în această direcţie. Vă prezint textul în link, AICI, nu doar pentru că este atinsă şi candidatura mea la poziţia de rector al UBB (cu susţinere din partea lui Alex), ci mai ales pentru că descrie într-un mod inedit şi interesant atmosfera de alegeri din UBB şi ultimele discuţiile legate de Ordinul privind luarea unor măsuri în derularea procedurii de alegere a rectorului în instituţiile de învăţământ superior.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Poziţie asupra Ordinului privind luarea unor măsuri în derularea procedurii de alegere a rectorului în instituţiile de învăţământ superior – Update

18 februarie 2012 15 comentarii

Update: Tocmai am citit interviul domnului ministru Cătălin Baba, interviu realizat de doamna Ruxandra Hurezean (vezi AICI). În interviu, ca urmare a unor reacţii critice la Ordinul privind luarea unor măsuri în derularea procedurii de alegere a rectorului în instituţiile de învăţământ superior, inclusiv poziţia mea de mai jos, ministrul precizează că va numi rectorul interimar (ordonatorul de credite) în baza propunerilor primite din partea Senatului UBB. Dacă acest lucru era prezentat în Ordinul faţă de care am luat poziţie, lucrurile erau mai clare de la început. Ordinul, fără precizările din interviu, lăsa însă posibilitate ca rectorul interimar să fie numit direct de minister. Mă bucură foarte mult această precizare, deşi, totuşi, mai rămâne o ambiguitate. Ministrul spune în interviu că poate să fie sau să nu fie de acord cu propunerea Senatului, fără a continua explicarea procedurii. Dacă nu este de acord, sper să motiveze raţional acest lucru şi să ceară o altă propunere Senatului; altfel, dacă va numi prin dispoziţie individuală, fără a porni de la o nouă propunere a Senatului, ne reintoarcem la problema iniţială. M-am implicat mai direct în această problemă nu doar ca un candidat la poziţia de rector al UBB, ci ca un membru al comunităţii UBB, pentru mine autonomia universitară (care include libertatea academică), înţeleasă responsabil, nefiind doar o vorbă în vânt sau un text pe hârtie, ci o valoare cardinală care trebuie apărată.

ARTICOL INIŢIAL

Am aflat ieri despre Ordinul ministrului Cătălin Baba, Ordin privind luarea unor măsuri în derularea procedurii de alegere a rectorului în instituţiile de învăţământ superior.

L-am citit cu atenţie. Mi-am luat un timp să meditez la el. Nu am vrut să am o reacţie imediată, deoarece în contextul alegerilor de la UBB teoriile conspiraţiilor se clădesc pe orice formulare mai ambiguă, formulare care este posibil să apară în cazul unui răspuns pripit.

Iată, după un moment de analiză, cum văd eu lucrurile, sincer şi direct spus, nu doar ca unul dintre candidaţii la poziţia de rector al UBB, ci ca un membru al comunităţii UBB.

Pot înţelege (şi înţeleg) resorturile explicite şi implicite ale acestui Ordin. Dincolo de ele însă, impresia mea este că ministerul şi conducerea UBB s-au cam „jucat” împreună în ultimele luni cu Carta UBB, ca la un meci de ping-pong (ex. trimisă, retrimisă etc.), generând astfel o oarecare ambiguitate în procesul de alegeri, unii spunând că poate (eu sper însă să nu fie aşa!) cu speranţa pentru ambele părţi că fiecare o va putea apoi utiliza dacă nu câştigă candidatul/candidata preferat/preferată. Dar, aşa cum am spus şi în programul meu de candidatură, eu nu cred că un „rău” se corectează cu un alt „rău”. În acest fel intrăm într-un ciclu vicios în care „relele” se potenţează reciproc, ajungând apoi de nestrunit.

Practic, este clar pentru toţi (legea este lege şi trebuie respectată) că, dacă nu se anulează acest Ordin, din data de 1 martie, noi, comunitatea UBB, ne vom afla cu siguranţă în faţa uneia din următoarele situaţii, tocmai în perioada derulării alegerii rectorului UBB:

 (1)   se va numi de către minister un rector interimar (ordonator de credite), sigur, preferat de cel care îl numeşte;

(2)   se va numi o Comisie care să verifice modalitatea de funcţionare a UBB, tocmai în toiul procesului de candidatură la poziţia de rector;

(3)   vom fi sancţionaţi ca instituţie.

Fiind unul dintre candidaţii la poziţia de rector al UBB, acest lucru mă întristează şi mă îngrijorează. Nu doar pentru că este o ingerinţă, greu de înţeles, în autonomia universitară, dar poate deschide calea spre distorsionarea alegerilor în favoarea candidatului/candidatei preferat/preferate de ministru. Nu contest faptul că domnul ministru, un coleg şi membru al comunităţii noastre, poate, în mod onorabil şi explicit, să aibă propriile opţiuni privind candidaţii la poziţia de rector al UBB. Cred însă că (tocmai de aceea) ministerul trebuie să creeze condiţiile pentru a se evita orice suspiciune că poate favoriza vreun candidat. Acest Ordin nu este calea!

Dacă tot s-a acceptat de către minister data limită de 1 martie (aşa rezultă din Ordin), de ce ingerinţa sa nu mai poate suferi amânare până în 8 martie când se încheie în mod formal alegerea rectorului la UBB? Dacă nu se poate şi nu se poate depăşi termenul de 1 martie, de ce nu ar fi ales rectorul interimar (ordonatorul de credite) de către noul Senat al UBB (şi recunoscut/numit apoi de minister ca atare), ci trebuie numit direct de către minister? Sau de ce nu poate fi numit rectorul interimar prin dispoziţie a ministerului, dacă aşa spune Ordinul, dar după/cu consultarea Senatului UBB? Dacă sunt alte suspiciuni legate de alegerile din UBB, poate fi trimis un corp de control, care poate investiga punctual sesizările făcute, poate dispune şi/sau propune măsuri cu referire la cele descoperite etc., fără ca asta să blocheze întregul demersul normal de alegeri din UBB, care se pot încheia în mod formal în 8 martie.

Nu în ultimul rând, ca membru al comunităţii UBB, mă simt umilit de astfel de soluţii şi îmi pare rău că această universitate de prestigiu a ţării este mereu împinsă (din toate părţile!) în astfel de situaţii jenante, în condiţiile în care, dacă sunt probleme, există alte mijloace legale care se pot aplica (unele sugerate de mine mai sus), care să nu ştirbească prestigiul academic al UBB şi al întregii noastre comunităţi.

Atunci când am propus comunităţii UBB programul meu de candidatură la poziţia de rector, am spus explicit că aş dori „…să redăm universitatea universitarilor (cadre didactice/de cercetare şi studenţi), într-o perioadă când interese neacademice îşi dispută influenţa în UBB...”. Mulţi colegi nu au înţeles exact ce doream să spun, unii considerând că poate exagerez. Nu exageram, ştiind bine realitatea. Iată, acesta este un exemplu de astfel de situaţii! UBB nu are nevoie nici de favoruri, nici de poliţe plătite. UBB are nevoie să fie lăsată în pace, să se autoguverneze pe principii academice. Evident, dacă greşeste, trebuie corectată şi penalizată, dar penalizările nu trebuie să fie din aceeaşi „clasă” cu greşelile UBB. Penalizările trebuie să fie corective şi educative, să ne arate cum ar trebui făcut prin prisma unor seturi de bune practici internaţionale. Eu, ca un membru al comunităţii UBB, m-am săturat ca orice dispută politică să cutremure UBB, dându-ne bătăi de cap şi îndepărtându-ne de scopurile noastre academice. Trebuie să schimbăm acest practici pentru totdeauna şi să intrăm într-o normalitate academică, aşa cum sunt universităţile aşezate şi de prestigiu ale acestei lumi. Acum avem şansa să facem asta. Sper să înţelegem acest lucru măcar în ultimul ceas!

P.S. Ca o completare la textul iniţial, completare făcută la sugestia unor colegi, adaug că: în urmă cu câteva săptămâni am avut în control la UBB, în legatură cu alegerile, reprezentanţi ai ministerului. Nimeni nu a spus atunci nimic de data limită de 1 martie, toţi ştiind că noi avem planificat turul 2 al alegerii rectorului în data de 8 martie (fără să se spună atunci că asta ar fi o problemă). Dacă s-ar fi spus atunci, puteam regândi alegerile, astfel încât ca să avem turul 2 în 1 martie şi să nu fim puşi în această situaţie penibilă.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Precizare cu referire la utilizarea programului meu de candidatură de către alţi colegi din ţară

11 februarie 2012 5 comentarii

Stimaţi colegi,

Am scris acest text la solicitarea unor colegi din ţară. Am înţeles de la dânşii că programul meu de candidatură la poziţia de rector al UBB, sau elemente ale sale, a fost preluat de candidaţi la poziţia de rector (sau senat) în alte universităţi din România.  Uneori mi-au scris asta chiar candidaţii.

Trebuie înţeles clar că  programul de candidatură a fost elaborat de către mine, ca autor unic, prin consultare cu colegii mei din UBB şi din străinătate, în etape succesive (Schita/octombrie 2011; Programul/noiembrie 2011, Programul final/decembrie 2011-ianuarie 2012), publicate pe Blog. În principiu, aşa cum am spus şi în program, mă bucură că idei ale programului sunt preluate şi de alţi colegi, deoarece înseamnă că ideile acestuia sunt bune. Nefiind un text ştiinţific, ci un plan managerial, nu ţin la citări similare textelor ştiinţifice. În plus, unele idei fac parte din fondul general de cunoaştere, fiind deja implementate în multe universităţi de top din lume. De asemenea, nu ţin la rigoarea „copyright-ului”, pentru a putea fi diseminat pe scară cât mai largă, dacă unii colegi consideră că unele idei pe care le-am pus în program chiar sunt de apreciat. Dar cred ca este corect să se menţioneze (ca notă de informare), indiferent de tipul textului, sursa originală prin link spre Blog (unde programul apare în toate etapele sale: Schita/Program/Program final) sau spre site-ul Ad-Astra (unde a fost publicat în varianta preliminară din noiembrie), dacă se utilizează segmente mari de text, formulate şi lingvistic exact ca în programul propus de mine.

Mulţumesc.

Categorii:Fără categorie Etichete:

Informaţii în legătură cu „Candidatura la Rectoratul UBB – 2012”

1 februarie 2012 11 comentarii

Astăzi începe campania pentru alegerile privind poziţia de rector al UBB. Aşa cum am mai spus, eu nu ştiu să fac campanii şi nu cred că membrii comunităţii UBB ar reacţiona pozitiv la asta. Eu mizez pe alura academică a acestei comunităţi care cred că se va focaliza pe programe şi va refuza alt gen – neacademic, electoral şi nefocalizat pe programe – de influenţe şi modalităţi de convingere. Am înţeles că pe alocuri se discută deja, nu pe programe, ci pe convingere „om la om”. Eu nu vreau asta! Să nu uităm că suntem într-un mediu academic! Cred însă că este necesar să fiu în strânsă legătură – ca să nu spun în mijlocul – cu membrii comunităţii UBB şi să explic programul pe care l-am propus sau lucruri importante care nu apar în program. Aşadar, pentru a ţine legătura cu comunitatea UBB în timpul candidaturii mele la poziţia de rector al UBB, astfel încât colegii mei şi studenţii să înţeleagă programul propus (lucru important, deoarece de ceea ce alegem acum vom fi marcaţi în următorii 20 de ani!), m-am gândit să organizez această secţiune. Ea va avea trei subsecţiuni:

(1) Prezenţele mele în mass-media (sub forma televizată sau audio), asociate candidaturii

  • Ele vor fi a anunţate cu câteva zile înainte aici şi în secţiunea „Noutăţi – Candidatură Rectorat UBB – 2012”.

(2) Întâlnirile şi discuţiile mele, asociate candidaturii, programate cu membri ai comunităţii UBB

  • Ele vor fi a anuţate cu câteva zile înainte aici şi în secţiunea „Noutăţi – Candidatură Rectorat UBB – 2012”; sigur, aici voi aştepta invitaţia colegilor mei şi a studenţilor, fără a încerca să forţez, electoral, astfel de întâlniri.

(3) Articolele şi comentariile scrise în mass-media, asociate candidaturii

  • Aici le voi prezenta pe cele care au specific legătură cu candidatura mea.

În acest fel, comunitatea UBB se poate implica mai activ în înţelegerea şi, eventual, promovarea programului pe care l-am propus (ex. prin întrebări, comentarii etc.).

I. Prezenţelele mele în mass-media (sub forma televizată sau audio), asociate candidaturii

  • Interviu (scurt) Realitatea Cluj
    • http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/se-inteteste-concurenta-pentru-rectoratul-ubb-vezi-cine-s-a-inscris-azi–83097.html
    • Am vorbit despre universitate şi programul de candidatură la poziţia de rector al UBB la „Alpha TV”, vineri, 3 februarie 2012, de la ora 16. ÎNREGISTRAREA VIDEO A EMISIUNII POATE FI ACCESATĂ AICI. 
    • Am vorbit despre universitate şi programul de candidatură la poziţia de rector al UBB la „Tele Europa Nova”, vineri, 3 februarie 2012, de la ora 20. Emisiunea a putut fi urmărită şi online la www.tveuropanova.ro. INREGISTRAREA VIDEO A EMISIUNII POATE FI ACCESATĂ AICI.
    • Prima dezbatere a candidaţilor la poziţia de rector al UBB, organizată de DemocraţieUBB, poate fi accesată AICI.
    • A doua dezbatere a candidaţilor la poziţia de rector al UBB, organizată de DemocraţieUBB, poate fi accesată AICI
    • Am vorbit despre universitate şi programul de candidatură la poziţia de rector al UBB la „Transilvania Live”, vineri, 17 februarie 2012, de la ora 21. Emisiunea a putut fi urmărită şi online. INREGISTRAREA VIDEO A EMISIUNII POATE FI ACCESATĂ AICI.
    • Am vorbit despre universitate şi programul de candidatură la poziţia de rector al UBB la „TVR-Cluj”, marţi, 21 februarie 2012, de la ora 19. ÎNREGISTRAREA VIDEO A EMISIUNII POATE FI ACCESATĂ AICI.
    • Am participat la dezbaterea finală a programelor candidaţilor la poziţia de rector al UBB (au participat 3 din cei 5 candidaţi), luni, 27 februarie 2012, ora 17, la „TVR-Cluj” (vezi AICI).
    • Dezbaterea finală a programelor candidaţilor la poziţia de rector al UBB (au participat 4 din cei 5 candidaţi), organizată de Comisia de Alegeri a UBB în data de 28 februarie 2012, ora 17, poate fi vizionată AICI.

II. Întâlnirile şi discuţiile mele, asociate candidaturii, programate cu membri ai comunităţii UBB

  • http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=1852&lang=ro
  • Am avut (şi voi mai avea până la sfârşitul lunii februarie) întâlniri invitate cu colegi de la mai multe facultăţi ale UBB, la sediul acestora
  • Îi  informez pe colegii şi studenţii din UBB că voi organiza mai multe întâlniri, la care îi invit să participe în mod informal, colegial, fără a presupune că participarea implică deja un „angajament electoral”, pentru a dezbate programul de candidatură propus de mine, dupa cum urmeaza:

(1) Tema: Educaţie şi multiculturalitate într-un model humboldtian al UBB

  • Joi, 9 februarie 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (clădirea AVALON)

(2) Tema: Cercetare şi servicii inovative către comunitate

  • Joi, 16 februarie, 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (clădirea AVALON)

(3) Tema: Resursa umană din UBB: Cadre didactice/de cercetare, studenţi, personal non-didactic şi relaţia profesori-studenţi

  • Joi, 23 februarie 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (clădirea AVALON)

(4) Tema: Administraţie, management/guvernanţă şi relaţia cu societatea

  • Marti, 28 februarie 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (clădirea AVALON)

III. Articolele şi comentariile scrise în mass-media, asociate candidaturii

http://www.napocanews.ro/2011/10/pe-ulita-lupilor-a-iesit-la-lumina-primul-lup-daniel-david.html

http://www.napocanews.ro/2011/11/noutati-de-la-ubb-cum-ar-arata-punct-cu-punct-universitatea-condusa-de-daniel-david.html

http://www.napocanews.ro/2012/02/cinci-candidati-ravnesc-functia-de-rector-al-ubb-dupa-ce-marga-este-pensionabil-si-nu-mai-candideaza.html

http://oradecluj.oradestiri.ro/ubb-in-cautarea-lui-harry-potter/editorial/2012/01/10/

http://oradecluj.oradestiri.ro/cinci-candidati-oficiali-pentru-mostenirea-lui-andrei-marga-in-ultima-zi-au-aparut-doua-surprize/actualitate/2012/02/01/

http://oradecluj.oradestiri.ro/testul-filarmonicii-pentru-candidatii-la-rectoratul-ubb-cum-ar-rezolva-fiecare-rana-istorica-a-muzicienilor/cultural/2012/01/29/

http://oradecluj.oradestiri.ro/analiza-razboiul-pentru-ubb-a-trecut-amenintarea-fantomei-se-pregateste-atacul-clonelor/actualitate/2012/01/24/

http://oradecluj.oradestiri.ro/candidatura-cristinei-ciumas-la-functia-de-rector-ubb-il-face-pe-dumitru-matis-sa-ezite-daniel-david-e-dezamagit/actualitate/2011/11/15/

http://oradecluj.oradestiri.ro/profesorul-daniel-david-s-a-decis-candideaza-pentru-functia-de-rector-al-ubb/actualitate/2011/10/31/

http://oradecluj.oradestiri.ro/clubul-virtual-de-la-ubb-daniel-david-analizeaza-serios-posibilitatea-de-a-candida-la-functia-de-rector/actualitate/2011/10/17/

http://oradecluj.oradestiri.ro/document-marga-acuza-fara-sa-numeasca-unii-candidati-la-rectoratul-ubb-fac-parte-din-cercuri-oculte-sau-sunt-instrumentati-de-servicii-secrete/actualitate/2012/02/15/

http://oradecluj.oradestiri.ro/video-atacuri-retinute-la-adresa-lui-andrei-marga-in-prima-dezbatere-a-candidatilor-pentru-rectoratul-ubb/cultural/2012/02/09/

http://www.gazetadecluj.ro/citeste/6591-cei-trei-pentru-rectoratul-ubb

http://www.gazetadecluj.ro/citeste/6626-ubb-in-fata-schimbarii-rectorului

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/se-inteteste-concurenta-pentru-rectoratul-ubb-vezi-cine-s-a-inscris-azi–83097.html

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/alegeri-in-universitatile-clujene-cine-vrea-posturile-de-rectori–79329.html

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/anul-schimbarilor-in-universitatile-clujene–81440.html

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/doua-candidaturi-oficiale-la-sefia-ubb–83042.html

http://gazetino.wordpress.com/2012/01/30/regimul-dictatorial-din-ubb-pe-sfirsite-vezi-urmarile/

http://gazetino.wordpress.com/2011/10/27/exclusiv-daniel-david-primul-universitar-care-aspira-la-postul-lui-andrei-marga-vreau-sa-fac-din-ubb-un-harvard-al-romaniei/

http://gazetino.wordpress.com/2011/10/18/pe-ulita-lupilor-a-iesit-la-lumina-primul-lup-daniel-david/

http://revistapresei.businesslive.ro/interviu-cu-daniel-david-candidat-la-rectoratul-ubb/

http://www.ziare.com/cluj-napoca/stiri-actualitate/a-doua-candidatura-pentru-postul-de-rector-al-ubb-2601985

http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=1852&lang=ro

http://realitatea.mobi/article/883818

http://www.clon.ro/david-daniel-si-a-prezentat-pe-blog-programul-pentru-candidatura-la-functia-de-rector-al-ubb/1006218

http://www.clon.ro/academicianul-aurel-pop-ataca-varful-ubb-david-daniel-ramane-ferm-voi-candida/1046769

http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Candidatii_la_functia_de_rector_al_UBB-_Trebuie_sa_atragem_mai_multi_tineri_de_la_alte_universitati_din_Europa_0_647335508.html

http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Candidat_la_functia_de_rector_al_UBB-_Greseala_e_si_a_noastra_ca_stam_prea_mult_cu_capul_in_pamant_si_nu_luam_atitudine_0_643135774.html

http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Trei_candidati_au_participat_la_prima_dezbatere_pentru_functia_de_rector_al_UBB_0_642536309.html

http://www.stiridecluj.ro/politic/daniel-david-candidat-ubb-cluj-ma-simt-ca-pisica-lui-schrodinger-nu-stiu-daca-maine-voi-fi-manager-de-cercetare-sau-cercetator

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/candidatul-in-mana-caruia-sta-noua-sefie-a-ubb-ma-decid-duminica-depinde-ce-echipe-vor-avea–85448.html

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/batalia-pentru-ubb-cum-se-fac-jocurile–85510.html

IV. Alte informaţii

IV.A. Recent am trimis o scrisoare catre facultăţile din UBB. O prezint in continuare.

SCRISOARE CATRE FACULTATILE DIN UBB – INVITATIE LA DEZBATERE

Stimati colegi,

Va scriu in calitatea dvs. de decan si/sau reprezentanti ai facultaţii.

Dupa cum probabil ati aflat, sunt unul dintre candidatii la pozitia de rector al universitatii noastre. Conform Regulamentului de alegeri din Universitatea Babes-Bolyai (UBB), in această luna ne aflam in „campanie electorala”. Eu nu vreau (si adevarul este ca nici nu stiu) sa fac „campanii electorale” si, sincer spus, chiar nu cred ca ele isi au locul intr-o universitate, desi vad ca vremurile le incurajeaza. As dori insa sa initiez discutii academice, astfel incat colegii mei din UBB sa afle despre programul de candidatura pe care l-am propus si sa poată apoi alege in cunostinta de cauza. Cred sincer ca alegerea pe care o facem acum ne poate marca in urmatorii 20 de ani, prin modelul de universitate care va fi promovat de noul rector.

Asadar, as dori sa-i informez pe colegii si studentii din facultatea dvs. ca voi organiza mai multe intalniri, la care ii invit sa participe in mod informal, colegial, fara a presupune ca participarea implica deja un „angajament electoral”, pentru a dezbate programul de candidatura propus, dupa cum urmeaza:

Tema: Educatie si multiculturalitate intr-un model humboldtian al UBB

  • Joi, 9 februarie 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (cladirea AVALON)

Tema: Cercetare si servicii inovative catre comunitate

  • Joi, 16 februarie, 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (cladirea AVALON)

Tema: Resursa umana din UBB: Cadre didactice/de cercetare, studenti, personal non-didactic si relatia profesori-studenti

  • Joi, 23 februarie 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (cladirea AVALON)

Tema: Administratie, management/guvernanta si relatia cu societatea

  • Marti, 28 februarie 2011, de la ora 18, str. Republicii nr. 37 (cladirea AVALON)

Programul de candidatura detaliat poate fi gasit pe blogul personal (https://danieldavidubb.wordpress.com ), dar vi-l trimit si atasat in urmatorul email.

          De asemenea, in cazul in care considerati de cuviinta, doresc sa imi declar disponibilitatea pentru a prezenta si discuta programul sau anumite teme specifice domeniilor dvs. si in cadrul facultatii din care faceti parte, la o data pe care o convenim de comun acord.

          Pentru alte informatii legate de candidatura si program, colegii si studentii din facultatea dvs. pot vizita si blogul personal (( https://danieldavidubb.wordpress.com ) sau ma pot contacta direct la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei (danieldavid@psychology.ro).

          Am rugamintea ca în calitatea dvs. de decan si/sau reprezentanti ai facultatii sa diseminati aceast mesaj (si programul din urmatorul email) catre toti colegii (si studentii interesati) din facultatea dvs. As aprecia daca ati confirma primirea acestui email (si a urmatorului email, cu programul de candidatura). Va multumesc.

     Pentru intrebari sau clarificari, nu ezitati sa ma contactati.

Cu deosebită consideratie,                                                                    4.02.2012

Prof. univ. dr. Daniel David

Categorii:Fără categorie Etichete:

Program final pentru candidatura la poziţia de rector al UBB – ianuarie 2012

30 ianuarie 2012 28 comentarii

Dragi prieteni, stimaţi colegi,

Astăzi mi-am depus programul managerial pentru candidatura la poziţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Programul detaliat poate fi descărcat de AICI. Un rezumat al său poate fi descărcat de AICI (încurajez însă studiul programului complet, nu al rezumatului). Este un program complex, articulat, care adresează complexitatea UBB.

Mi-a făcut plăcere să lucrez la acest program, împreună cu colegi (din ţară şi străinătate) şi studenţi. Am avut astfel ocazia să spun cum ar trebui să arate o universitate românească, dacă doreşte să fie competitivă internaţional. Mă simt onorat că vremurile mi-au permis să fiu unul dintre candidaţii la poziţia de rector al acestei importante instituţii de cultură şi ştiinţă a ţării.

Eu sunt un candidat în jurul vârstei de 40 de ani. Sunt conştient că este o vârstă mai atipică pentru o astfel de candidatură. Dar conform lui Aristotel, la 40 de ani ai deja maturitatea necesară (şi, aş adăuga eu, ca avantaj ai în plus energia de lucru) pentru înţelegerea moralei care trebuie să ghideze viaţa comunităţii. În plus, pentru condiţiile speciale din România, poate că un rector mai tânăr poate conecta mai uşor universitatea cu lumea modernă, nefiind atât de legat de vechile sisteme şi structuri care sunt vetuste şi ne ţin în loc. Aşadar, dacă voi fi ales de colegii mei, sunt pregătit şi motivat să-mi asum cu onoare noua poziţie, fără însă a mi-o dori într-un mod iraţional, cu necesitate.

Titlul programului de candidatură este: „UBB – O universitate a universitarilor, un mediu al culturii, performanţei şi libertăţii academice, prin promovarea Tradiţiei, Excelenţei şi Onoarei„.

Contextul cadidaturii, aşa cum puteţi observa şi din prezentarea lui în program, este unul complicat. De aceea am fost nevoit să spun unor lucruri pe nume, uneori accentuat, pentru a nu lăsa loc de interpretări, delimitând astfel clar profilul meu de candidat. Nu am avut de ales decât să am această atitudine directă şi tranşantă în explicarea motivaţiei şi contextului candidaturii, pentru a ajuta comunitatea UBB să facă faţă „teoriilor conspiraţiei” şi unor manipulări cu care este (şi va fi probabil) bombardată în această perioadă de candidaturi, pentru a putea decide cât mai informat.

Nu voi face campanie similară campaniilor politice (nici nu ştiu cum se face!), gândindu-mă că altele sunt mecanismele de influenţă şi decizie într-o comunitate academică.  Cu membrii comunităţii academice din UBB se discută altfel decât cu alegătorii partidelor politice. Aşadar, voi fi deschis spre orice dezbatere şi întâlnire cu comunitatea UBB, organizate de colegi din UBB, de studenţi, de mass-media, de alte persoane sau instituţii onorabile. De asemenea, sunt deschis pentru a răspunde la întrebări pe blogul personal şi/sau prin întâlniri directe (str. Republicii nr. 37) care pot fi programate la telefon sau email (danieldavid@psychology.ro).

Practic, elementele cheie ale programului meu au urmat analizele de specialitate care definesc o universitate de top („world-class’„), focalizându-mi propunerea pe „redarea universităţii universitarilor” prin:

(1) dezvoltarea resursei umane de calitate prin concentrarea talentului/minţilor şi formare profesională continuă; aşadar, în acest program accentul se pune pe om;

(2) guvernanţă fundamentată ştiinţific (“evidence-based”), fără imixtiunea politicului şi a idiosincraziilor păguboase;

(3) asigurarea de resurse financiare.

Aceste elemente vor duce apoi la o universitate de top (“world-class”), de tip humboldtian cu elemente antreprenoriale şi umanist-sociale, care generează (1) resursă umană de calitate pentru societate (cetăţeni şi profesionişti) şi (2) cultură, cunoaştere şi tehnologii pentru a creşte nivelul de trai şi de civilizaţie al societăţii.

Mai precis spus, eu văd UBB ca:

(1) o universitate  de top („world-class„) de cercetare avansată şi educaţie, care ţinteşte să fie un reper de calitate şi performanţă la nivel naţional şi o universitate competitivă la nivel internaţional;

(2) o universitate humboldtiană, cu elemente antreprenoriale (dar în care „economicul” este subordonat „academicului”) şi umanist-sociale. Într-o universitate humboldtiană accentul cade pe generarea de cunoaştere prin cercetare ştiinţifică, în parteneriatul profesor/cercetător-student, care stă la baza predării şi inovării, respectându-se specificul domeniilor de specialitate;

(3) o universitate a universitarilor, fără imixtiuni politice, în care comunitatea academică se autoguvernează;

(4) o universitate în care Tradiţia, Excelenţa şi Onoarea sunt pilonii pe care se fundamentează actul academic;

(5) o universitate cu o guvernanţă fundamentată ştiinţific („evidence-based„);

(6) o universitate în care accentul se pune pe om, prin concentrarea talentului şi minţilor, cu o resursă umană (ex. cadre didactice/de cercetare, studenţi, personal non-didactic) de calitate şi satisfăcută profesional şi academic;

(7) o universitate cu resurse financiare adecvate, în care actul academic să nu sufere din cauza banilor;

(8) o universitate în care libertatea academică, cultura şi gândirea critică sunt mijloacele intelectuale care asigură igiena mediului academic;

(9) o universitate care gândeşte internaţional, în care cultura română se scrie pentru lumea întreagă, iar cercetarea vizează nu doar probleme locale şi regionale, ci şi probleme mondiale;

(10) o universitate care urmăreşte să producă absolvenţi de calitate  – buni cetăţeni şi profesionişti -, cultură şi cunoaştere avansată.

Sigur, într-un program de candidatură, pentru a obţine voturi, poţi să spui că vei face lucruri nemaivăzute, chiar dacă nu le-ai făcut până acum (deşi ai fi avut ocazia) şi/sau nu crezi în acele lucruri şi nu le vei face dacă câştigi. În cazul meu este altfel. Aproape toate punctele programului au fost deja implementate cu succes în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB pe care îl conduc (şi care este primul în specialitatea din ţară, prin prisma evaluării instituţionale din 2011, efectuată de ministerul educaţiei şi cercetării). Aşadar, acestă pilotare” a programului este una care trebuie să ne dea curaj şi încredere că se poate implementa şi la nivelul UBB. Pentru aducerea la viaţă a acestui program, pe lângă colegii mei, studenţii sunt partenerii pe care contez. Mereu am fost deschis spre studenţi, am mizat pe ei şi o fac şi acum. Practic, cred sincer că succesul meu depinde în mod serios şi de susţinerea şi implicarea studenţilor în această candidatură şi în acest program! Aşa cum spuneam într-un interviu, programul este astfel gândit încât fie voi câştiga decisiv şi detaşat (dacă reuşesc să mobilizez acea masă critică din UBB, interesată de universitate, nu de alte „jocuri electorale”), fie voi pierde fără drept de apel (dacă nu reuşesc să mobilizez, prin programul şi persoana mea, această masă critică, iar alegerile vor fi nişte „jocuri” făcute de aceleaşi vechi tabere mai active, mai mult sau mai puţin politice). Contează foarte mult ca membrii comunităţii UBB să vină în număr mare la vot pentru a reuşi şi sper să o facă!

Aşadar, dacă dorim cultură, performanţă şi libertate academică, într-o „universitate a universitarilor” (cadre didactice/de cercetare şi studenţi), într-un context definit prin tradiţie, excelenţă şi onoare, fără ingerinţe politice, să ne amintim acum ce spunea Alexandru cel Mare, vorbe care cred că pot fi un îndemn şi pentru noi: „de comportamentul fiecăruia depinde soarta tuturor”!

Categorii:Fără categorie Etichete:

Oamenii doresc să redăm universitatea universitarilor; „Avanpremiera” programului managerial de candidatură la poziţia de rector al UBB

25 ianuarie 2012 4 comentarii

Colegul Alexander Baumgarten mi-a făcut invitaţia să particip la un interviu, din perspectiva mea de candidat la poziţia de rector al UBB. Alex este un om interesat serios de aceste alegeri şi de mecanismele universitare, lucru exprimat prin publicaţiile şi analizele sale anterioare în reviste culturale [ex. Revista 22 (vezi aici), Dilema Veche (vezi aici) etc.] şi/sau în siteuri dedicate alegerilor din UBB.

Trebuie să spun sincer că iniţial am fost mai sceptic în legătură cu această invitaţie. De câteva săptămâni lucrez intensiv la programul final de candidatură la poziţia de rector al UBB (prin consultare cu colegi şi studenţi); m-am gândit că este bine să fie întâi publicat acesta şi abia apoi să mă implic în dezbateri şi discuţii (de aceea am ignorat, într-o oarecare măsură, şi comunicarea cu dvs., cititorii Blogului; promit însă să recuperez după perioada de alegeri!).

Am văzut apoi că invitaţia colegului Alex Baumgarten este însă de alt tip (după cum veţi vedea în continuare), aşa că am acceptat interviul ca o „avanpremieră” a programului final de candidatură pe care îl voi publica pe Blog, în acest weekend, şi pe care îl voi depune luni la registratura UBB.

Am înţeles că interviul urmează să fie publicat (dacă nu a fost deja) şi în siteul dedicat alegerilor din UBB.

„Oamenii doresc să redăm universitatea universitarilor”

Daniel David, în dialog cu Alexander Baumgarten

  • Daniel David este profesor dr. la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, în specialitatea ştiinţe cognitive clinice (http://www.clinicalpsychology.ro) şi candidat la funcţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai pentru legislatura 2012-1016.
  • Alexander Baumgarten este conferenţiar la Facultatea de Istorie şi Filosofie, în specialitatea filosofie medievală: http://hiphi.ubbcluj.ro/dfpr

Dragă Daniel, îţi propun să facem un exerciţiu inedit. Colegii care ne vor citi se vor aştepta la expunerea unor intenţii din partea ta, care îţi configurează candidatura. Eu ţi-aş propune să le lăsăm pentru început deoparte şi să discutăm doar despre oamenii din universitatea în care lucrăm. Ce crezi despre ei? Ce aşteaptă ei de la o nouă echipă rectorală? Să procedăm metodic şi să împărţim lucrurile.

1. Aşadar, mai întâi, ai de gând să candidezi la poziţia de rector al UBB?

Spun ferm că da, voi candida şi îmi voi depune în zilele următoare candidatura. Aşadar, îţi mulţumesc pentru interviu pe care îl văd ca o „avanpremieră” a programului de candidatură. Răspunsurile la întrebările tale se află în programul pe care l-am gândit pentru poziţia de rector al UBB, care, deşi mai formal, este adresat direct omului şi comunităţii UBB. Este însă un program destul de lung, mulţi spunându-mi că nu va fi citit cu atenţie până la capăt. Eu însă mi-am luat în serios candidatura şi am gândit un program complex. În acest context, cred că acest gen de întrebări, aparent simple, dar cu substraturi diferite (în stilul tău caracteristic), mă poate ajuta să explic mai simplu unele idei din programul meu. Aşadar, să începem răspunzând la întrebări.

2. Ce crezi că aşteaptă colegii noştri, ca oameni pur şi simplu, în urma experienţei şi atmosferei ultimilor ani?

Practic m-aş aventura să spun că ştiu (sic!) de ce este nevoie în UBB, din multiplele discuţii pe care le-am avut şi le am cu mulţi colegii UBB-işti (cadre didactice şi de cercetare, studenţi, personal nedidactic). În plus, nu uita că eu am crescut în această universitate, de la student la profesor, acum candidat la rectorat, aşa că o cunosc bine.

Dacă mă uit dinspre instituţie spre omul din comunitatea UBB, cred sincer că oamenii aşteaptă să generăm condiţiile necesare şi suficiente ca ei să-şi poată exprima potenţialul lor profesional şi uman într-un mediu academic depolitizat. Vor ca universitatea să fie a universitarilor (a comunităţii UBB – profesori/cercetători şi studenţi)! Care sunt aceste condiţii? Iată, succint, cum le văd eu:

  • Oamenii aşteaptă predictibilitate, care că le dea sens şi semnificaţie ca membri ai comunităţii UBB. Altfel spus, ei trebuie să-şi găsească şi să-şi înţeleagă clar locul şi rolul lor în UBB, putându-şi planifica viaţa şi cariera profesională pe termen mediu şi lung, într-un mediu colegial şi stimulativ, nu doar pe termen scurt, în funcţie de diverse conjuncturi.
  • Oamenii doresc (1) să fie trataţi cu empatie şi înţelegere; (2) să fie acceptaţi necondiţionat ca membri onorabili ai comunităţii (colegial), chiar dacă au poziţii critice sau diferite faţă de cele ale conducerii, şi (3) să beneficieze de congruenţă din partea conducerii UBB (ex. transparenţă).
  • Oamenii vor deschiderea spre colaborare din partea conducerii UBB şi ca aceasta să înţeleagă că îi reprezintă şi/sau că trebuie să-i conducă democratic.

Dacă mă uit dinspre om spre instituţie, văd lucrurile prin modelul lui Abraham Maslow, un mare psiholog umanist. Astfel, oamenii au aşteptări importante de la UBB. UBB le poate oferi siguranţă (ex. printr-un loc de muncă sigur, bine plătit, pentru studenţi o pregătire profesională care să-i facă competitivi pe piaţa muncii), un context în care se nasc prietenii, mediul în care se dezvoltă stima de sine şi identitatea profesională şi, nu în ultimul rând, locul în care îţi poţi realiza potenţialul uman.  

3. Dar ca profesori? Merge o definiţie comună? Adică: sunt literaţii ca economiştii, sunt arheologii ca teologii?

Ei, vezi tu, într-o universitate serioasă economistul nu este doar economist, el este şi profesor de economie. Literaţii nu sunt doar oameni de cultură, ci sunt şi profesori de litere etc. Într-o universitate trebuie să căutăm oameni care excelează atât în profesie cât şi în profesură. Aşadar, atunci când eşti într-o universitate, peste profesia de bază se aşează nişte valori şi practici care te fac profesor, valori care, după părerea mea, sunt trans-profesii. Sigur că profesia colorează profesura, dar profesura ne uneşte într-o comunitate academică, ca iubitori de cunoaştere, cultură şi oameni, aşadar, cu valori şi aşteptări comune, aşteptarea-cheie fiind, cred eu, libertatea academică!  

4. Dar ca cercetători? Vezi o comunitate dispusă să fie „altceva decât este”, în numele unui progres al ştiinţei româneşti şi/sau în numele unor clasamente? Le-ai vorbi despre publicaţiile colegilor tăi în termenii bigger, better, faster, more? Sau cum?

Vezi Alex, din nou trebuie înţeles faptul că nu există profesia de cercetător. Să mă explic imediat, ca să nu fiu prost înţeles. Nu poţi să spui că „vreau să mă fac cercetător”. Automat vine întrebarea: în ce domeniu? Aşadar, cercetătorii sunt profesionişti care, după ce s-au format într-un domeniu şi/sau într-o profesie, împinşi de curiozitatea epistemică, aleg să contribuie mai mult la generarea cunoaşterii decât la utilizarea ei (ex. prin diverse profesii) sau poate chiar decât la diseminarea ei academică (ex. prin predare). Trebuie să înţelegem clar că atunci când vorbim de cunoaştere, putem fi (1) profesionişti (ex. fizicieni, psihologi etc.) care o utilizăm în activitatea proprie, (2) profesori universitari care o diseminăm (adesea prin predare) pentru a forma resursă umană de calitate şi/sau (3) cercetători care alegem să o îmbogăţim. Acum, idealul este situaţia în care ai într-o universitate oameni care pot face simultan toate cele trei lucruri foarte bine. Unii oameni pot însă excela doar într-o componentă. Universităţile moderne sunt astfel organizate încât să poată maximiza cele trei raportări la cunoaştere, şi aşa aş dori să fie şi UBB. Spre exemplu, la nivel de licenţă (undergraduate school) ai nevoi de profesori (cadre didactice) foarte buni. La nivel de master de cercetare şi doctorat (graduate school) ai nevoie de oameni care sunt simultan profesori şi cercetători foarte buni. La nivelul grupurilor de cercetare, evident, ai nevoie de cercetători excelenţi. Pentru lucrările practice ai nevoie de profesionişti excelenţi. Trebuie să fii înţelept, astfel încât fiecare să-şi găsească locul în care are cea mai mare şansă să performeze (nu uita că una din valorile pe care le propun este „excelenţa”). Spre exemplu, Salvador Dali nu a fost profesor universitar şi nu a condus doctorate, dar a fost un genial pictor/artist! Aşadar, cred ar fi fost un excelent profesor asociat pentru lucrările cu caracter mai practic, mai ales la nivel de licenţă şi master profesional.

În acest context spun clar: eu nu cred că scopul imediat al unei universităţi este progresul ştiinţei (aici al ştiinţei româneşti). Scopul imediat este să creezi un mediu favorabil în care oamenii să-şi satisfacă motivaţia pentru cunoaştere, în cele trei forme ale sale, formând noi generaţii şi rezolvând probleme teoretice şi/sau practice cu care ne confruntăm. Dacă asta se face bine, progresul ştiinţei vine imediat, ca o consecinţă. Dacă devii obsedat de clasamente/topuri,  fără să înţelegi că ele nu sunt scopuri finale ale unei bune universităţi, ci efectele ei, distrugi ideea de universitate.

5. Ce înseamnă pentru tine scientometria? Este ea un mod de a calcula valoarea absolută a  unui produs ştiinţific, sau pentru a stabili priorităţile de finanţare ale ştiinţei? Te întreb bănuindu-ţi întrucâtva răspunsul, căci ştim cât de „ireductibili” suntem toţi, şi la fel ştim cât de greu e să împarţi bani tuturor ireductibililor …

Pentru mine scientometria este o ştiinţă şi un instrument în acelaşi timp. Scientometria în sine nu este „bună” sau „rea”. Buni sau răi sunt cei care o folosesc, bune sau rele sunt mijloacele cu care este folosită, scopurile în care este utilizată şi tot bune sau rele devin ouputurile pe care ea le generează. Aşadar, scientometria este un demers excelent dacă este utilizată de oameni cu valori şi cunoştinţe serioase, cu mijloace corecte, cu scopuri adecvate. Folosită astfel ea va genera rezultate „bune”. Orice perturbare în vreun factor descris mai sus duce la outputuri „rele”. Spre exemplu, dacă este utilizată de oamenii care nu o pricep (ex. se confundă performanţa ştiinţifică doar cu un indicator statistic) sau care au valori morale îndoielnice (ex. doresc să discrediteze un om, reducându-l doar la un indicator scientometric) rezultatul este unul „rău”. Dacă mijloacele utilizate nu sunt corecte (ex. se utilizează un indicator scientometric la un domeniu la care nu este relevant) este tot „rău”. Dacă scopurile nu sunt adecvate (ex. vrei să măsori lucruri care nu se pot măsura) este la fel de „rău”. În plus, să nu uităm că scientometria implică statistică. Aşadar, ea este relevantă pentru grupuri mari (ex. analize la nivel de ţară, instituţie, grupuri de cercetare etc.). Dacă este vorba de individ, ea trebuie corelată cu analize colegiale (peer review); spre exemplu, faptul că un articol are multe citări nu înseamnă automat că este valoros. Poate că este citat din cauză că a generat nişte erori importante; dar asta se vede doar după analize calitative.

Aşadar, da, eu sunt un susţinător al scientometriei, dar utilizată într-o manieră raţională; în plus, ea trebuie gândită mai mult să stimuleze decât să dea sentinţe (cu atât mai puţin sentinţe în cazul indivizilor).

6. A existat în ultimii ani o presiune, prezentă de la retorică la practică, a criteriului sustenabilităţii financiare. Intră acest criteriu în contradicţie cu misiunea universităţii, cu achiziţia şi diseminarea cunoaşterii? Ai o soluţie pentru studiile de vârf, dedicate unui număr mic de studenţi, corespondent unor discipline pe cât de importante, pe atât de puţin destinate unui număr mare de specialişti?

            Este o întrebare în legătură cu o problemă sensibilă, greu de epuizat într-un răspuns simplu. Dar o voi aborda frontal, reproducând un paragraf din programul meu (pe care îl voi face public în curând), program care propune un model de universitate humboldiană, cu elemente antreprenoriale şi umanist-sociale, model în care această problemă este rezolvabilă. Într-un astfel de model „economicul” este important, dar el trebuie subordonat viziunii „academicului”. Iată, mai precis, ce spun în program:

„…UBB trebuie reorganizată pentru a exprima mai clar caracterul humboldtian al unei universităţi de cercetare avansată, o universitate humboldtiană cu elemente antreprenoriale şi umanist-sociale. Într-un astfel de model antreprenoriatul şi elementul financiar trebuie să susţină elementul academic, nu să-l condiţioneze! Spre exemplu, aşa cum am mai spus, studiul limbii greceşti sau latine nu cred că poate să fie foarte sustenabil financiar (şi sunt şi alte domenii de acest tip); dar ce universitate serioasă de cercetare îşi permite să renunţe la asta (ex. blocând astfel cercetarea serioasă în istorie, teologie etc.) doar pentru că nu aduce profit financiar? Profitul academic este altceva decât cel financiar, ambele fiind însă importante în modelul de universitate humbolditiană cu elemente antreprenoriale şi umanist-sociale pe care eu îl propun aici, model care fundamentează şi alte universităţi performante din lume…”

7. În ce model de universitate crezi? Ai vorbit despre modelul humboldtian, ai o permanentă experienţă a universităţii americane. Ce ai vrea tu să fie universitatea?

Încercând o sinteză, aş spune că universităţile au trecut şi trec prin mai multe modele, fără a fi o succesiune obligatorie, multe modele (probabil cu excepţia celui medieval) coexistând. Iată câteva modele mai importante:

  • Modelul medieval, dominat de scolastică, în care profesorul predă cunoştinţe cu rolul de a unifica cunoaşterea aristoteliană cu cea creştină. Accentul cade pe diseminarea cunoaşterii prin predare, de la maestru (profesorul) la ucenic (studentul).
  • Modelul umanist-social, în care profesorul predă cunoştinţe cu scopul de a forma buni cetăţeni, cu gândire critică, fie ei foarte specializaţi fie pregătiţi ca „generalişti” care pot fi „manageri”, am spune astăzi (sic!), de cunoaştere. Accentul cade pe diseminarea cunoaşterii prin predare, stimulând în final, printr-o predare bazată pe gândire critică, şi cercetarea.
  • Modelul humboldtian, în care profesorul şi studentul sunt participanţi activi la actul de cunoştere, fiecare cu expertiza proprie, elementul cheie fiind învăţarea prin cercetare pentru a rezolva probleme teoretice şi/sau practice. Accentul cade pe generarea de cunoaştere prin cercetare ştiinţifică, în parteneriatul profesor-student, care, aşa cum spuneam mai sus, stă la baza predării şi inovării.
  • Modelul antreprenorial, în care actul academic trebuie văzut ca un produs judecabil şi din perspectivă financiară. Asta înseamnă o racordare foarte serioasă şi directă la piaţa muncii şi la mediul socio-economic şi la deschiderea largă a universităţii spre public. Accentul cade pe utilizarea inovativă a cunoaşterii.

Eu am spus clar că modelul pe care îl aleg este cel humboldtian, dezvoltat ca urmare a unor evoluţii recente (ex. cu elemente antreprenoriale, dar în care „economicul” serveşte viziunii „academicului”, şi cu elemente umanist-sociale, reflectate mai ales în stimularea gândirii critice). Este un model academic pragmatic, ţintind excelenţa, alături de folosirea creativă a onorabilităţii academice şi utilizarea reflexivă a tradiţiei universitare. Puţină lume ştie că sistemul american de învăţământ, pe care îl cunosc bine şi ca student şi ca profesor, este organizat predominant pe model humboldtian. Probabil de aceea clasamentele universităţilor sunt dominate de universităţile americane, care sunt astăzi, în general vorbind, cele mai atractive educaţional şi au contribuţia cea mai mare la cunoaşterea internaţională.

În acest context, aş insista asupra faptului că, indiferent de modelul angajat, universitatea trebuie depolitizată. În România, grupurile politice s-au implicat şi se implică constant în alegerile universitare, mai mult sau mai puţin transparent, distorsionând mediul academic şi antagonizându-ne unii cu alţii (ex. mereu apar „poliţe de plătit”). A sosit vremea să intrăm în normalitate şi cred sincer că prin ceea ce reprezint şi prin modelul de universitate pe care îl propun în programul de candidatură, inclusiv prin mecanismele pe care acesta le presupune, putem reda „universitatea universitarilor”! (prin universitari înţeleg comunitatea UBB). Acesta este un mesaj cheie pe care îl prezint în faţa comunităţii UBB, care cred că mă individualizează în competiţia actuală, comunitatea urmând să aleagă calea pe care o doreşte.

În legătură cu alegerea căii de urmat, amintesc aici un îndemn celebru al lui Alexandru cel Mare, care consider că este extrem de potrivit şi în acest context: atenţie, deoarece acum, poate mai mult ca oricând, „…de comportamentul fiecăruia depinde soarta tuturor…”.

8. Crezi că poţi reduce platformele candidaţilor la rectorat la câteva idei principale, pentru a le face uşor de înţeles şi pentru a le deosebi în planul opţiunii, iar nu în planul persoanei?

Nu ştiu deocamdată care vor fi candidaţii. Dar am citit platformele iniţiale ale celor doi colegi care s-au anunţat ca potenţiali candidaţi. Deşi nu au prezentat încă un program detaliat, platformele propuse sugerează arhitectura generală a modelului de universitate gândit de dânşii. Risc o analiză, deşi amintesc că este modul în care percep eu lucrurile, nu neapărat ceea ce au dorit dânşii să exprime. De aceea îmi cer scuze dacă nu am înţeles corect. Oricum, aceste lucruri pot fi clarificate în cursul dezbaterilor care cred că vor avea loc.

Cristina Ciumaş este o colegă serioasă, dedicată universităţii. Expertiza ei în domeniul financiar este importantă. Ea împinge universitatea, sau asta este percepţia mea, spre un model mai antreprenorial. Şi nu este rău în sine, ca model! Sunt multe universităţi de top în lume organizate după acest model care înseamnă în primul rând venituri mai mari şi o ancorare directă în piaţa muncii. Nu ştiu însă, foarte sincer spus, dacă acest model este adecvat pentru condiţiile din România. El este un model care merge bine într-o economie dezvoltată sau într-o universitate care poate accesa competitiv resurse financiare din toată lumea (ca efect al globalizării). Cred că România şi UBB nu se află însă în aceste situaţii.

Ion Aurel Pop este un coleg serios, pe care îl apreciez foarte mult. Ne-am cunoscut cu mult înainte să ştim că vom fi vreodată competitori la poziţia de rector al UBB (cred că atunci nici nu ne trecea asta prin minte!) şi l-am plăcut de la prima întâlnire. Platforma sa, aşa mi se pare mie, promovează un model umanist-social în universitate, cu un parfum fin şi melancolic al unei universităţi tradiţionale pre-humboldtiene. Şi este frumos! Dar nu ştiu cât este astăzi de adecvat şi de pragmatic. Ca să fiu sincer am dubii că acest model mai este astăzi un model performant pentru o universitate de cercetare avansată şi educaţie, într-o lume globalizată; nu spun că anumite componente ale modelului nu sunt încă valabile, dar nu ca model paradigmatic. Sunt însă convins că profesorul Ion Aurel Pop are argumente pentru a-şi susţine modelul şi voi fi interesat şi gata să le ascult.

Aşa cum spuneam mai sus, eu am ales modelul humboldtian, dezvoltat ca urmare a unor evoluţii recente cu elemente antreprenoriale (dar în care „economicul” serveşte viziunii „academicului”), şi cu elemente umanist-sociale (ex. stimularea gândirii critice). Şi cred că este un model frumos şi pragmatic în acelaşi tip!

9. Şi sunt contradictorii sau complementare?

Nu sunt nici contradictorii nici complementare. Pot însă deveni aşa în funcţie de oamenii care se implică în implementarea lor. Dacă comunitatea UBB consideră că eu sunt cel ales să o servesc, într-un model humboldtian pe care îl propun, am gândit, aşa cum am arătat mai sus, (1) şi mecanisme antreprenoriale (în anumite domenii, dar cu remarca ca „economicul” trebuie să servească viziunii „academicului”) (2) şi cum să păstrăm elementele tradiţionale (ex. gândirea critică, libertatea academică) care s-au dovedit viabile (să nu uităm că una din valorile programului meu este „tradiţia”, gândită reflexiv).

10. Daniel, am citit în Politica lui Aristotel că nu poţi întreţine o comunitate în afara prieteniei, pentru că ea nu mai produce judecata dreaptă. Motivul filosofului era foarte clar: acţiunile unei comunităţi sunt singulare şi irepetabile, ceea ce face din aplicarea în serie a legii o uniformizare silnică. Pentru a uni legea universală cu faptele particulare, e nevoie de deliberare, care nu se poate face fără prietenia dintre oameni. Ce crezi despre prietenie, despre dreptate şi despre decizie într-o comunitate?

Ţin să spun cu toată modestia că aici mă despart parţial de Aristotel. O comunitate modernă poate fi păstrată şi pe bază colegială. Nu toţi membrii comunităţii UBB suntem prieteni între noi, cu unii suntem doar colegi, iar dintre colegi unii ne pot fi chiar competitori. Toţi putem avea însă UBB ca „Alma Mater”. Cred însă că prietenia poate fi nucleul în jurul căruia să se coaguleze o comunitate (fără a fi însă un factor obligatoriu). În acest context, prietenia trebuie înţeleasă astfel încât să nu se transforme în „spirit de gaşcă”. Revenind la întrebare, pentru mine, cele trei lucruri – prietenia, dreptatea, decizia – sunt strâns legate între ele. Eu pot fi prieten cu oameni cu care împărtăşesc aceleaşi valori; nu este vorba doar despre valori profesionale, ci şi valori de viaţă. Apoi, pentru mine dreptatea înseamnă însă a aplica aceeaşi unitate de măsură şi pentru prieteni şi pentru colegi şi pentru competitori; practic pentru oricine, inclusiv rude!  A aplica aceeaşi unitate de măsură este însă o decizie foarte grea, fiindcă suntem oameni! Poţi pedepsi un prieten, dacă a greşit, aşa cum pedepseşti un competitor? Poţi valoriza un adversar care a realizat o performanţă, chiar dacă aveţi valori diferite, aşa cum valorizezi un prieten? Este greu… De-a lungul experienţei mele de viaţă am fost pus în faţa unor decizii grele şi le-am luat, corect zic eu, chiar dacă uneori m-a durut, „onoarea” (un alt punct cheie al programului meu) obligându-mă la asta.

11. Aş fi indiscret dacă te-aş ruga să îmi spui ce vei face în primele trei zile de rectorat? Care ar fi primele lucruri spre care te-ai îndrepta? Să spunem lucruri concrete!

Accept provocarea ta şi promit să fiu foarte specific, deşi nu ştiu cât va fi de apreciat răspunsul de către cititori. Vorbim de primele trei zile după confirmare. Sigur, aş face multe lucruri. Dacă le-aş scoate în faţă pe cele mai relevante, cred că ar arăta aşa. În prima zi, onoarea mă obligă să mă întorc spre cei care au fost alături de mine în cursul procesului de candidatură şi/sau care m-au adus acolo. Aşadar, m-aş întâlni (1) dimineaţa cu grupul meu de la psihologie (în clădirea AVALON şi am avea multe lucruri de stabilit), (2) la prânz cu cei care constituie echipa cu care m-am consultat în cursul candidaturii, (în sala de Consiliu a UBB şi am avea multe lucruri de planificat), (3) după-masă cu reprezentaţii studenţilor (în sala de Consiliu a UBB şi am avea multe să ne spunem pentru a găsi căi de a întări sentimentul că facem parte din aceeaşi comunitate şi pentru a vedea cum putem trage în aceeaşi direcţie) şi (4) spre seară cu comunitatea UBB, cadre didactice, de cercetare, studenţi şi personal nedidactic (în Auditorium Maximum, unde aş avea multe lucruri de prezentat). În a doua zi aş dori să am întâlnire cu Senatul UBB (în Aula Magna), pentru a ne face în comun un plan de lucru, iar în a treia zi aş începe punerea în aplicare a programului pe baza căruia am fost ales. Scurtând răspunsul, m-aş îndrepta în primele două zile spre oameni, iar în a treia zi aş începe cu ei schimbarea în bine a universităţii, pentru a reda astfel „universitatea universitarilor”!

Categorii:Fără categorie Etichete:

PROGRAM PENTRU CANDIDATURA LA POZIŢIA DE RECTOR AL UBB

1 noiembrie 2011 39 comentarii

 Libertate Academică prin Tradiţie, Excelenţă şi Onoare

Motto: „…prin libertate academică înţeleg dreptul de a căuta adevărul, de a scrie şi spune ceea ce consideri că este adevărat. Dreptul acesta atrage după sine şi o responsabilitate: nu trebuie să ascunzi nimic din ce ai recunoscut că este adevărat. Este evident că orice îngrădire a libertăţii academice urmăreşte să limiteze cunoaşterea în rândul oamenilor şi să afecteze judecata şi acţiunea unei societăţi…” (Albert Einstein)

  • Autor şi candidat: Prof. univ. dr. Daniel David

Notă: Programul poate fi descărcat în format pdf de aici (atenţie însă că formatul pdf nu va include însă în timp real corecturile şi dezvoltările formei care apare pe blog).

Aşa cum am afirmat atunci când mi-am exprimat interesul pentru o posibilă candidatură la poziţia de rector al UBB, dacă va exista o susţinere mai consistentă a comunităţii UBB în acest demers, voi prezenta un program de candidatură, îl voi discuta cu comunitatea, iar apoi, când este termenul stabilit, îmi voi depune în mod formal candidatura pe baza unui program bine conturat. Aşadar, după schiţa de program, luând în calcul reacţia pozitivă şi interesul crescut al unui segment larg şi divers al comunităţii UBB, am ajuns în faza în care propun aici un program preliminar. Mulţi colegi mi-au spus că nu este bine să fac asta decât cu câteva săptămâni înainte de alegeri deoarece: (1) se vor prelua idei de către adversari; (2) dau ocazii pentru critici prin detaliile pe care le prezint; (3) îndepărtez oamenii care nu se regăsesc complet în program. Din păcate nici unii apropiaţi nu au înţeles încă că eu vreau să fac lucrurile altfel, corect şi modern; eu chiar cred că a venit timpul ca lucrurile să fie făcute altfel! Dacă ideile vor fi preluate şi de alţii, foarte bine, este în beneficiul UBB şi/sau al învăţământului din ţară. Dacă programul va fi criticat, foarte bine, deoarece, dacă criticile sunt corecte, ele sunt în beneficiul programului, care le poate asimila; dacă criticile sunt neserioase şi/sau răuvoitoare, simplu, le voi ignora. Dacă unii colegi nu se regăsesc în program este normal să nu mă voteze, deşi eu îi încurajez să facă sugestii şi să fie parte constructivă a soluţiei pe care o propun. În continuare, voi prezenta întâi un scurt profil ştiinţific şi managerial al meu, pentru cei care mă cunosc mai puţin, iar apoi voi detalia programul preliminar, aşteptând feedbackurile comunităţii UBB (dar şi a altor colegi din mediul academic şi/sau din societate), pentru o eventuală îmbunătăţire a acestuia.

Notă: Materialul cuprinde o serie de termeni în limba engleză (sau alte limbi străine), fără traducere, ca un paspartu convenabil, pentru a facilita conexiunea cu alte documente de politici internaţionale în domeniu şi/sau pentru că nu există încă un acord ferm al specialiştilor privind forma românească a acestora.

Profilul Ştiinţific şi Managerial al Autorului/Candidatului 

Profesor universitar doctor, conducător de doctorat, directorul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie şi preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din Universitatea Babeş-Bolyai (UBB). O schiţă a profilului ştiinţific şi managerial este prezentată în continuare (pentru detalii vezi pagina personală la https://danieldavidubb.wordpress.com şi/sau instituţională la http://www.clinicalpsychology.ro).

Cercetare

Indicatori scientometrici (octombrie 2011):

  • Web of Science (articole): 265 citări (227 fără autocitări); 6.02 citări per item; Indicele Hirsch: 9 (cel mai mare în psihologia din România în acest moment). Publicaţii (autor principal şi/sau co-autor) în reviste cu factor de impact ridicat [Journal of National Cancer Institute (14.69), Clinical Psychology Review (5.8), Journal of Consulting and Clinical Psychology (5.2), Health Psychology (3.9), Clinical Psychology: Science and Practice (2.7), Cognition and Emotion (2) etc.]  
    • Benchmark” internaţional:
      • Indicele Hirsch mediu in SUA, la aproximativ 10 ani după doctorat (interval în care mă găsesc, aproximativ, şi eu), este de 6.68 (Haslam & Laham, 2009), într-o specializare (psihologie socială/personalităţii) care are factorii de impact ai revistelor de 1.6 ori mai mari decât specializarea proprie (psihologie clinică/psihoterapie) (van der Horst, 2010).
  • WorldCat (cărţi/capitole publicate la edituri de prestigiu ca Oxford Univesity Press, American Psychological Association, Guilford, Routledge etc.): indexate în aproximativ + 1600 de biblioteci internaţionale (suma tuturor bibliotecilor în care apar toate cărţile/capitolele).

Educaţie

  • Am introdus la UBB programe educaţionale inovative de masterat şi doctorat (incluzând un program post-doctoral), unele dintre ele declarate de excelenţă în competiţia UBB 2011. Am fost desemnat de către studenţi „Profesor Bologna”, în cadrul primei competiţii naţionale de acest tip (ANOSR, 2007).

Servicii inovative către comunitate

  • Am fondat (2007) Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech”, prima clinica universitară de psihologie din România, pentru relaţia cu comunitatea şi implementarea de servicii inovative.

Administraţie şi management/dezvoltare instituţională

  • Am creat (2007) şi condus Departamentul (Catedra) de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, în prezent cel mai performant în domeniul psihologiei sub aspectul activităţii de cercetare (publicaţii internaţionale) din România (conform ierarhizării programelor de studii universitare 2011), în jurul căruia s-a constituit o Şcoală de Excelenţă în Ştiinţe Cognitive Clinice.
  • Am fondat (2004) şi condus International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, reunind pe cei mai importanţi psihoterapeuţi şi cercetători din domeniu din lume (incluzând ”Higly Cited Researchers”).

      Politica ştiinţei şi instituţională

  • În 2005 am fost consilierul personal al ministrului educaţiei şi cercetării pe probleme de cercetare, iar din 2007 sunt vicepreşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor de Educaţie şi Cercetare din România, fiind implicat în proiectele majore de reformare a educaţiei şi cercetării din România din ultimii 5 ani. Sunt vicepreşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice şi reprezentant naţional la European Science Foundation (Comitetul ştiinţelor sociale).

       Prestigiu academic şi instituţional

  • Prezentări invitate la universităţi „world-class” (ex. Oxford University, Harvard University, Pennsylvania University).
  • Profesor asociat (adjunct professor) la Mount Sinai School of Medicine, SUA.
  • Membru în Academy of Cognitive Therapy, SUA şi supervizor în psihoterapie la Albert Ellis Institute, SUA.
  • Premii naţionale (ex. In Hoc Signo Vinces-CNCSIS, Merit pentru cercetare ştiinţifică-UBB, Merit pentru dezvoltare instituţională-UBB etc.) şi internaţionale (ex. Henry Guze Award-SCEH, SUA).
  • Pentru merite în cercetare şi contribuţii la managementul ştiinţei am fost decorat, de Preşedintele României, cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (Decretul 17/01/2008).

Prezentarea Programului 

I. INTRODUCERE

Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) simbolizează academic spiritul Colegiului Iezuit din 1581, prima instituţie de învăţământ superior de pe teritoriul actual al ţării. UBB este chiar fizic construită pe locaţia vechiului Colegiu Iezuit de pe Uliţa Lupilor (Platea Luporum), ceea ce ne leagă, nu juridic, dar ca Tradiţie academică, ne obligă ca Excelenţă şi ne impune ca Onoare. Toate aceste lucruri sunt profund conştientizate de mine, cu responsabilitate, acum când propun un program pentru candidatura de rector al acestei mari universităţi a ţării.

Programul propus aici vine ca o dezvoltare naturală a schiţei prezentate anterior (vezi la https://danieldavidubb.wordpress.com/2011/10/16/cum-vad-eu-ubb-o-schita-de-program-pentru-o-posibila-candidatura/). El va constitui platforma de candidatură la poziţia de rector al UBB, candidatură pe care o voi depune respectând calendarul şi regulamentul de alegeri din UBB, în luna ianuarie 2012.

Programul este unul deschis spre noi dezvoltări, păstrându-şi însă arhitectura şi principiile. Este un program consistent şi serios, care va implementa un management strategic şi care nu epuizează viitorul UBB în câteva pagini scrise la două rânduri (fără a exagera însă nici lungimea textului); aşadar, este nevoie de un timp de analiză a lui şi de răbdare. Îmbunătăţirea lui se va face în mai multe etape. Astfel, în prima etapă, pe baza comentariilor primite va fi îmbunătăţit până la depundea candidaturii, inclusiv pe acest blog (în luna ianuarie). Apoi, în a doua etapă, acest program va putea fi discutat nu doar pe acest blog, ci şi în cadrul unor întâlniri directe pe care le vizez cu comunitatea UBB, întâlniri programate în luna ianuarie 2012. Gândesc cel puţin trei astfel de întâlniri – a căror dată şi locaţie vor fi afişate pe blog cu o săptămână înainte – focalizate pe: (1) educaţie; (2) cercetare şi servicii inovative; (3) politica de personal, administraţie şi legătura cu societatea. Aşadar, nu este un program închis sau inflexibil! El poate fi dezvoltat şi flexibilizat în cursul dezbaterilor academice. În fine, implementarea lui va depinde de colaborarea cu celelalte structuri de conducere din UBB (Senatul UBB în mod special).

Programul nu îşi propune să fie unul populist şi să transmită mesaje ca fiecare să audă ce i-ar plăcea, în beneficiul numărului de voturi, dar în dauna coerenţei şi seriozităţii. Acesta este un program pragmatic, cu termene şi indicatori operaţionalizaţi care pot fi uşor monitorizaţi, care combină experienţa mea internaţională cu experienţa de la UBB şi din sistemul naţional de învăţământ, dublate de o documentare asupra “world-class universities”.

Există în lume mai multe modele de succes privind conducerea unei universităţi. Acest program reprezintă o alegere din perspectiva mea, perspectivă despre care eu cred că potriveşte cel mai bine UBB. El urmăreşte să continue ce a fost bine dezvoltat în UBB şi să dezvolte lucrurile care (din diverse motive), au funcţionat mai puţin bine. Este, aşadar, un program de dezvoltare cumulativă şi inovativă în acelaşi timp.

În fine, programul nu este “wishful thinking”, ci este unul realist, care a fost pilotat şi testat deja, la o scală mai mică, dar în mediul UBB, la nivelul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, Departament care, prin implementarea mecanismelor descrise în acest program, a devenit (conform evaluării  ministerului de specialitate, din 2011) cel  mai performant departament de profil din ţară prin prisma atractivităţii educaţionale şi a cercetării ştiinţifice avansate (ex. publicaţiile ştiinţifice internaţionale) (are cea mai mare pondere ştiinţifică în outputul specializării psihologiei clujene, aflată pe locul 1 în ierarhia naţională).

Cred că, odată implementat, acest program poate poziţiona UBB în postura de lider naţional şi de actor competitiv internaţional, începând cu noul an universitar din 2012. Aşadar, este un program care echipează UBB cu un set de mecanisme instituţionale care îi dau forţa de a fi un actor performant în arena internaţională, pregătit să facă faţă competiţiei şi dificultăţilor într-o lume globalizată.

Înainte de a prezenta programul, doresc să discut succint câteva principii care vor marca toate punctele din program, principii la care ne putem întoarce atunci când unele aspecte foarte specifice nu au fost prinse sau discutate detaliat sau suficient de clar în acest program.

II. PRINCIPII ALE FUNCŢIONĂRII UBB

Aceste principii de bază sunt o traducere a valorilor care cred că trebuie să guverneze UBB şi anume, Tradiţia, Excelenţa şi Onoarea. Ele sunt complementare principiilor descrise în Legea Educaţiei Naţionale, principii pe care nu le mai reiau aici.

Principiul excelenţei. Excelenţa trebuie să fie un principiu transversal pentru toate activităţile din UBB. Pentru mine, excelenţa înseamnă racordarea la mecanismele şi performanţa (inclusiv indicatorii de performanţă) universităţilor de tip ”world-class”, atât academic cât şi administrativ. Aceasta nu înseamnă că mă aştept imediat la performanţe asemănătoare; ţinând cont de discrepanţele existente, mă aştept la o evoluţie stabilă şi fermă în această direcţie. Acest lucru nu anulează promovarea unor elemente specifice UBB şi/sau mediului cultural românesc, dacă acestea pot constitui un avantaj al UBB în competiţia internaţională. Excelenţa trebuie să fie sustenabilă, iar „excelenţa sustenabilă” nu este ceva static. Ea este dinamică, evoluează continuu şi fundamenteaază o cultură a competitivităţii (ex. vezi şi modelul Kaizen). Principiul excelenţei trebuie să ne facă să dorim să fim mereu pe primul loc în competiţia universitară şi vârf de lance în relaţia cu comunitatea.

Principiul transparenţei. Activităţile conducerii UBB vor fi transparente, pentru a putea fi evaluate de comunitatea UBB, iar activitatea UBB în general, va fi, la rândul ei, transparentă, pentru a fi cunoscută de comunitate şi societate. Acest lucru se poate face prin intermediul site-ului UBB şi al mijloacelor de comunicare (ex. biroul de presă, Buletinul informativ etc.), care vor fi organizate pentru a exprima elegant acest principiu. 

Principiul alocării evaluării competenţei către specialişti. Aşa cum au fost gândite universităţile la momentul formării lor, voi separa clar evaluarea academică de influenţa oferită de poziţia de rector sau de alte poziţii administrative din universitate. Evaluarea academică aparţine comunităţii de specialişti şi ea va trebui făcută pe baza setului de bune practici de la universităţile “world-class”.

Principiul echilibrului şi al unei bune comunicări. Voi promova o comunicare colegială între conducerea UBB şi comunitatea UBB şi voi încuraja o atmosferă de încredere în cadrul comunităţi UBB, stimulând discuţii şi dezbateri academice, care pot ajuta dezvoltării universităţii. Sper ca această atitudine să coaguleze comunitatea UBB. Într-adevăr, avem nevoie ca în jurul unei generaţii de mijloc, cu forţă mare de lucru şi consolidată profesional, să avem echilibrul şi expertiza seniorilor şi competitivitatea tinerilor, în parteneriat cu motivaţia de dezvoltare şi impetuozitatea studenţilor.

Principiul integrării culturale. Sigur, arhitectura modelului pe care îl propun în acest program este una de inspiraţie anglo-saxonă. Această abordare nu trebuie însă să fie una unilaterală şi fundamentalistă. Cred, spre exemplu, că alte modelele europene (ex. de inspiraţie franceză sau germană) sunt  modele viabile care pot oferi mecanisme instituţionale performante în anumite contexte (ex. facultăţi/departamente), complementare celor de inspiraţie anglo-saxonă, în funcţie de interesul şi fondul cultural al mediului academic din contextul respectiv.

Principiul dezvoltării cumulative. Eu cred că o nouă administraţie nu trebuie să anuleze sau să ignore ceea ce a făcut vechea administraţie, doar de dragul de a sublinia schimbarea! Nu îmi plac reformele reformelor, schimbările de dragul schimbărilor. Cred că UBB s-a dezvoltat performant (suntem în primele 3-6% universităţi ale lumii ca performanţă academică), dar inegal, adesea din cauza lipsei resurselor financiare şi a legilor vetuste, care adesea nu erau suficient de flexibile şi ancorate în practicile internaţionale moderne; astfel, unele componente s-au dezvoltat mai puternic şi mai corect (prin raportare la setul de bune practici internaţionale) decât altele. O dezvoltare cumulativă înseamnă (a) a stimula în continuare ce a fost bun şi performant înainte – lucru pentru care trebuie felicitat atât „leadershipului” actual al UBB, la toate nivelurile (ex. rectorat, decanate, directori de departamente, directori de centre de cercetare), cât mai ales cadrele didactice/de cercetare performante, studenţii serioşi şi partea administrativă responsabilă -, (b) a corecta lucrurile care nu au funcţionat suficient de bine şi (c) a aduce lucruri noi acolo unde noile contexte şi strategii o cer.

Principiul schimbării cumpătate prin mecanismul zonei proximei dezvoltări. Programul de faţă este pus sub semnul schimbării. Această schimbare trebuie însă făcută raţional şi pragmatic, pentru a ne fi mai bine tuturor, fără ca ea să forţeze sau să afecteze negativ comunitatea UBB. Tipul de schimbare propus aici trebuie să fie perceput de comunitatea UBB ca unul natural şi ca o oportunitate. Dacă schimbarea propusă este percepută de comunitatea UBB ca o forţare sau ca o ameninţare, ea nu îşi are rostul. Un model prea discrepant faţă de realitate este refuzat, nu schimbă realitatea. Un model bine definit, operaţional, care vizează zona proximei dezvoltări a unei realităţi prezente, este modelul care atrage realitatea spre el. Schimbarea pe care o propun, prin acest program, este una cumpătată şi vizează zona proximei dezvoltări a UBB, se bazează pe o analiză raţională şi pragmatică, oferind un model echilibrat şi pilotat cu succes într-unul din departamentele UBB, bine definit şi operaţionalizat.

Principiul evitării conflictelor de interese. Pe lângă mecanismele legale care reglementează conflictele de interese, voi promova mecanisme suplimentare şi echilibrate, care să elimine acuzaţii exagerate sau suspiciuni nefondate. Spre exemplu, eu cred că în UBB se formează multe familii (ex. datorită contextului de muncă, timpului petrecut, de cei dedicaţi, în universitate, intereselor academice similare etc.). De asemenea cred că uneori copiii urmează profesia şi cariera părinţilor. Aceste lucruri complică situaţia învăţământului deoarece nu există, în anumite domenii, suficiente programe de acelaşi tip foarte bune, în Cluj-Napoca sau chiar în ţară, care să permită disiparea membrilor unei familii în instituţii diferite. Considerând raţional aceaste situaţii, cred că relaţiile de rudenie trebuie, evident, să fie clar circumscrise în UBB de reglementările legale, dar, suplimentar, pentru a asigura atât evitarea conflictului de interese cât şi exagerările şi suspiciunile nefondate, voi propune mecanisme speciale în care voi implica factori observaţionali şi decizionali din afara universităţii şi/sau din străinătate (ex. în echipele de evaluare academică, de promovare academică etc). Voi susţine respectarea strictă a legii şi voi refuza orice exagerare într-o parte sau alta, promovând o abordare echilibrată după modelul unor universităţi de top din lume (ex. Pennsylvania University: http://www.hr.upenn.edu/policy/Policies/110.aspx).

III. ORGANIZAREA INTERNĂ A UBB

A. EDUCAŢIE

Partea de educaţie (tradiţională şi netradiţională) este componenta fundamentală a universităţilor. În ţară, aceasta prezintă cel mai mare decalaj faţă de setul de bune practici internaţionale. De aceea, reformarea  acestei componente  este un proces dificil, dar fundamental. UBB trebuie reorganizată pentru a exprima mai clar caracterul humboldtian al unei universităţi de cercetare avansată, o universitate humboldtiană cu elemente antreprenoriale. Schimbarea acesteia trebuie făcută înţelept, fără a forţa structurile actuale, dar în direcţia bună, sub semnul “Per Aspera Ad Astra”.

Facultăţi; Termen: 1 septembrie 2012

(1) Universitatea nu înseamnă atât licenţă, cât master, doctorat şi postdoctorat. Licenţa este astăzi ceea ce era liceul pentru bunicii şi părinţii noştri, un element de introducere generală într-o specializare şi de culturalizare la care trebuie să aibă acces cât mai mulţi oameni. Aşadar, voi stimula organizarea UBB, în cadrul fiecărei facultăţi, în ”undergraduate schools” (focalizate pe licenţă) şi ”graduate schools” (focalizate pe master, doctorat şi post-doctorat), cu criteriile specifice de performanţă şi evoluţie în carieră, ambele jucând un rol cheie pentru această universitate.

(2) Dacă “undergraduate schools” pot fi organizate pe principiul „universitate centrată pe student”, în “graduate schools” acest principiu trebuie completat cu principiul „universitate centrată pe actul de cunoaştere”, în parteneriatul profesor-student, principiu exprimat prin mecanisme ca „învăţarea prin cercetare” (doctorat) şi „învăţarea mentorată” (post-doctorat, echipe tinere). Masterul, în funcţie de caracterul său (didactic, profesional, de cercetare), pe lângă mecanismele stabilite în cadrul “graduate schools”, va asimila, mai mult sau mai puţin, şi mecanisme congruente cu principiul de la nivel de licenţă.

(3)  În ceea ce priveşte un cadru didactic cuprins în “undergradute schools” (prin conţinutul normei care va fi încărcată la maximum cu conţinut didactic), mă voi aştepta (a) să îndeplinească criteriile minime stabilite de CNATDCU, (b) ca evaluările făcute de studenţi să aibă o pondere mare în stabilirea indicatorilor de performanţă, (c) ca publicaţiile sale să exprime contribuţii didactice inovative etc. Aşadar, acesta trebuie să fie în primul rând un „profesor”, care însă înţelege şi poate face şi cercetare, în beneficiul actului didactic. Cu referire la un cadru didactic focalizat pe “graduate schools” (prin conţinutul normei care va fi încărcată la minimum cu conţinut didactic, şi acela de tip master/doctorat), mă voi aştepta (a) ca performanţele sale să fie peste criteriile minime de performanţă stabilite de CNATDCU, (b) la publicaţii de cercetare în reviste de top şi la edituri internaţionale de prestigiu; nu în ultimul rând, norma sa universitară poate cuprinde doar activităţi de cercetare. Aşadar, acesta trebuie să fie în primul rând un ”scientist”, care însă poate face şi educaţie performantă, mai ales prin mecanisme precum „învăţarea prin cercetare” şi „cercetarea mentorată”. Prin aceasta reorganizare fiecare cadru didactic poate să-şi găsească locul în UBB, pentru a fi performant şi a avea satisfacţia profesională şi calitatea vieţii la locul de muncă crecute.

Departamente; Termen: 1 septembrie 2012

Eu cred că departamentele trebuie astfel organizate încât să maximizeze trei lucruri: (1) servicii de excelenţă educaţionale, de cercetare şi către comunitate; (2) utilizarea raţională a resurselor financiare şi (3) exprimarea avantajului competitiv al UBB. Aşadar, mărimea departamentului în sine este doar o formă fără fond. În unele universităţi s-a trecut recent de la catedre mici la departamente mamut, în care se pierde orice avantaj competitiv, doar de dragul de a trece de la ceva la altceva (adesea fără analize de impact). Este o strategie proastă, pe care nu o voi încuraja la UBB. Acel altceva trebuie analizat serios, înainte de a fi implementat. Într-un departament mamut se pierde orice identitate a grupurilor de excelenţă şi deciziile sunt ghidate mai degrabă de relaţii politice decât de forţa şi importanţa academică; mai mult, şeful de Departament capătă astfel o putere discreţionară asupra unei întregi specialităţi. Pe de altă parte, nici fărâmiţarea excesivă, care duce la utilizarea neraţională a resurselor, nu este adecvată; mai mult, astfel apar prea multe poziţii de conducere, care, dacă intră în conflict, nu stimulează dezvoltarea specializării. Aşadar, eu voi încuraja, fără a forţa structura actuală (care, în principiu, este bine dezvoltată, în cele mai multe zone din UBB):

(1) Departamente mai mici (ex. cu specializări proprii şi/sau mai multe departamente deservind aceeaşi specializare), dacă oferă avantaj competitiv UBB, îndeplinind însă simultan toate cele trei criterii de mai sus;

(2) Departamente mari, dacă reuşesc să exprime avantajul competitiv al UBB. Acest lucru se poate face prin organizarea în cadrul lor a unor programe cu autonomie financiară/administrativă bine definită.

Trebuie să avem departamente sau programe care să includă în nume termeni care reflectă domenii în care UBB are publicaţii Nature/Science şi/sau priorităţi internaţionale (ex. „chimie organometalică”, „biologie moleculară” etc.).

Arhitectura UBB; Termen de discuţii şi analize: 1 mai 2012

Unii colegi se plâng că universitatea este prea mare în număr de studenţi şi cred că aşa nu se poate face calitate. Alţii spun că este numai bine aşa, deoarece avem resurse financiare şi ne realizăm misiunea de culturalizare a societăţii. Aşadar, aparent există o tensiune între nevoia de „excelenţă” şi „nevoia de bani şi misiune”. Argumentele sunt slabe şi false de  ambele părţi, din cauza exagerărilor pe care le incumbă. Eu cred că înainte de a ne da cu părerea şi de a crea false conflicte, este bine să ne documentăm foarte serios. Dacă ne uităm la universităţi de prestigiu, cum ar fi spre exemplu şi cele din ”Ivy League”, observăm o eterogenitate extraordinară sub aspectul profilului, fără ca vreun profil să fie favorizat când este vorba de a ne conduce spre performanţă. Spre exemplu, unele universităţi mari (ex. Columbia University, Harvard University), cu +20000 de studenţi, au raportul ”undergraduate students” versus ”graduate students” de aproximativ 1:2. Alte universităţi mari (ex. Pennsylvania University), cu +20000 de studenţi, au raportul de 1:1, iar altele (ex. Cornell University), tot mari, au raportul de 2:1. Cele mici, de prestigiu, urmează acelaşi patern eterogen. Astfel, Yale University este similară, ca profil, cu Pennsylvania University, în timp de Princenton University este similară cu Cornell University. Aşadar, numărul de studenţi şi structura nu prezic performanţa. Strategia de management şi „leadership” este cea care poate prezice performanţa. Cred că organizarea universităţii în ”graduate” versus ”undergraduate schools”, aşa cum sunt organizate toate cele de mai sus, este cadrul în care se poate dezvolta excelenţa, prin implementarea unor mecanisme specifice de performanţă şi carieră.

La o analiză şi mai ţintită, arhitectura/profilul UBB este foarte similar cu cel al prestigioasei universităţi americane Pennsylvania State University, la rândul ei universitate publică. În general, universităţile publice tind să accepte mulţi studenţi la nivel de licenţă, fără ca asta să le afecteze poziţia în clasamentele internaţionale, dacă sunt manageriate adecvat. Cred că dacă este organizată aşa cum am propus mai sus, UBB poate obţine excelenţă, cu profilul actual. UBB are nevoie de studenţi, nu doar pentru că este universitate publică – având astfel misiunea de culturalizare a populaţiei –, ci şi pentru că, în România, refuzul de a accepta studenţi la nivel de licenţă îi împinge pe aceştia la universităţi mai puţin performante, care apoi îi pun pe piaţa muncii fără a fi competitivi; şi, din păcate, în ţară există puţine universităţi de top, raportat la numărul total de universităţi.

            Aşadar, cred că UBB trebuie să aibă un profil şi mecanisme similare cu Pennsylvania State University (unele propuse deja şi aici), adaptate specificului din ţară, în care să asimilăm şi mecanisme de la universităţi din ”Ivy League” (unele dintre ele propuse deja în acest program) şi/sau din mediul european (ex. francez, german etc.).

Admitere şi curriculum/programe; Termen de discuţii şi analize: martie 2012

Unii colegi cred că relansarea universităţilor româneşti s-ar putea face prin reîntoarcerea la sistemul vechi de admitere la nivel de licenţă. Ca un punct transparent care trebuie menţionat în mod sincer aici: nu sunt pentru reîntoarcerea la admiterea tradiţională la nivel de licenţă, cu examene scrise sau orale din bibliografie obligatorie sau opţională; asta nu face decât să întărească industria meditaţiilor liceale şi universitare. De fapt, acest tip de admitere, tipic perioadei comuniste, nu există sau nu este reprezentativ pentru universităţile de top din lume. Ce universitate de top organizează o astfel de admitere la nivel de licenţă? Sigur, la nivel de master/doctorat, este o altă filozofie, congruentă cu examinarea suplimentară (uneori sub formă de interviu). Vreau ca admiterea de la UBB să fie similară celei de la universităţile de top din lume, atât la nivel de licenţă cât şi la nivel de master/doctorat şi post-doctorat. Cred că modelul de la Pennsylvania State University ar fi unul bun şi pentru UBB. Ea trebuie coroborată cu o selecţie riguroasă a studenţilor, pe parcurs, pentru a ne ridica la statutul de universitate de clasă A.

Va fi nevoie de o reformă a curriculumului astfel încât cursurile de la UBB să fie compatibile, pe specializări, cu cele de la universităţile de top din străinătate, fără a se ignora necesităţile şi expertiza din ţară. Ultimele nu trebuie însă să ne rupă de “mainstreamul” internaţional. Spre exemplu, nu aş dori să mai văd cursuri vetuste (la care s-a renunţat în străinătate acum zeci de ani) şi/sau repetarea cursurilor la nivel de licenţă/master/doctorat. De asemenea, în elaborarea curriculumului, voi încuraja departamentele să solicite feedback de la Alumni UBB, actori performanţi pe piaţa muncii şi de la studenţi.

UBB, ca unul dintre pretendenţii locului I sau al podiumului în România, cu ambiţia vizibilităţii şi impactului internaţional, nu are voie să aibă decât programe de categoria A şi eventual B, pentru a atrage studenţi din toată ţara şi din străinătate (obiectiv fundamental al UBB ca universitate de elită a ţării şi un actor important la nivel internaţional). Programele de categoria C, D sau E pot fi acceptate doar în primii ani de funcţionare a programelor, până se formează resursa umană care să poată realiza standardele de performanţă. Aşadar, trebuie premiate şi susţinute programele de categoria A (şi aici, prioritar, cele de excelenţă, aflate pe primul sau primele trei locuri în ţară) şi trebuie stimulate, asistate şi monitorizate cele din categoriile B-E, pentru a se dezvolta şi a intra într-o categoria superioară. În acest fel UBB, ca o universitate de elită, va atrage studenţi din toată ţara şi din străinătate.

B. CERCETARE

Politica în cercetare pe care am propus-o conducerii UBB ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB (vezi aici: http://cercetare.ubbcluj.ro/index.php?pagina=strategia&sidecol=coldr) o văd în linii mari, şi acum, în mod similar, cu unele dezvoltări care asimilează tendinţe europene recente. Sper însă că din noua poziţie voi avea mai multă forţă să o implementez. Printre altele, şi această politică ne-a adus în pragul Top-500. Implementată programatic, în câţiva ani ne poate include în Top-500! Pe acelaşi site găsiţi unele din publicaţii mele anterioare în acest domeniu, care au fundamentat Strategia propusă.

Secţiunea de cercetare este mai detaliată în comparaţie cu celelalte secţiuni deoarece UBB este o universitate de cercetare avansată; aşadar, cred că trebuie să fiu clar cu comunitatea căreia îi cer votul, în legătură cu modul în care văd eu această componentă cheie.

Repere pentru Strategia cercetării; Termen: 1 mai 2012

(1) Introducere (vezi pentru detalii David, 2006, Metodologia cercetării clinice, Polirom).

Activitatea de cercetare ştiinţifică din Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) acoperă trei componente fundamentale: (1) cercetarea fundamentală şi aplicativă; (2) dezvoltarea (generarea, prin cercetare, de produse şi servicii prototip inovative) şi (3) inovarea (implementarea în mediul socio-economic a serviciilor şi produselor inovative). Activitatea de cercetare ştiinţifică (cercetare-dezvoltare-inovare; CDI) va fi coordonată de Consiliul Cercetării Ştiinţifice (CCŞ) din UBB, cu ramura sa executivă, Departamentul de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (DCDI); aşadar, această propunere va trebui detaliată şi analizată de CCŞ din UBB.

Cercetarea ştiinţifică este o subcategorie a cercetării. Cercetarea are ca scop producerea de cunoştinţe. Cunoştinţele sunt exprimate în propoziţii cărora li se asignează o valoare de adevăr. În funcţie de modul în care se asignează valorile de adevăr, avem mai multe tipuri de cercetare (cunoaştere). Cele care implică un demers mai structurat – cercetarea ştiinţifică, filosofică, religioasă – se regăsesc în universităţi, instituţii care reunesc cunoaşterea universală (aşadar, a echivala studiul din universităţi numai cu studiul ştiinţific este o gravă eroare epistemologică!). Alte tipuri de cercetare sunt mai puţin structurate, fiind reunite sub umbrela cercetării de simţ comun, care produce cunoaştere de simţ comun.

Cercetarea ştiinţifică are ca scop producerea de cunoştinţe necesare rezolvării unor probleme teoretice şi/sau practice. Faptul că cercetarea ştiinţifică are ca scop producerea de cunoştinţe în scopul rezolvării unor probleme nu înseamnă că producerea de cunoştinţe se face doar prin cercetare. Uneori cunoştinţele pot fi descoperite din întâmplare, dar şi în acest caz ele trebuie apoi organizate, prin cercetare, într-un sistem structurat de cunoştinţe.

În cercetarea ştiinţifică se face distincţia între cercetare fundamentală, cercetare aplicativă şi cercetarea pentru dezvoltare şi inovare. Astfel, dacă cunoştinţele se referă la reguli şi principii (cunoştinţe declarative: ce ştiu?), vorbim despre cunoştinţe ca rezultat al cercetării fundamentale, exprimate în publicaţii. Dacă cunoştinţele se referă la proceduri sau la aplicarea cunoştinţelor rezultat al cercetării fundamentale la contexte specifice (cunoştinţe procedurale; ce pot face?), atunci discutăm despre cercetare ştiinţifică aplicativă, al cărei rezultat apare în publicaţii. În cazul în care cunoştinţele sunt suficient de proceduralizate pentru a se exprima în tehnologii şi servicii, vorbim despre cercetare-dezvoltare, al cărei rezultat se exprimă în publicaţii şi/sau brevete de invenţie şi prototipuri. Transformarea cunoştinţelor din publicaţii, a brevetelor şi prototipurilor în tehnologii şi servicii asimilate economic şi social, nu este doar responsabilitatea cercetării ştiinţifice, ci ţine de domeniul socio-economic, fiind inovare prin transfer şi diseminare de cunoştinţe, proces în care cercetarea ştiinţifică şi cercetătorii sunt doar o componentă alături de mediul socio-economic (ex., industrie, utilizatori, responsabili de politici în domeniu etc.).

(2) Scopuri Strategice

În activitatea de CDI la UBB avem cinci scopuri strategice:

(1)  să asigurăm Universităţii Babeş-Bolyai un avantaj competitiv la nivel naţional, într-un spectru larg de domenii şi să asigurăm un avantaj competitiv la nivel internaţional, în câteva domenii cheie. Practic vizăm ca UBB să fie prima universitate a ţării, prin prisma standardului educaţional, de cercetare şi de servicii către comunitate, atractivă şi competitivă internaţional. În ceea ce priveşte ţintit activitatea de cercetare, UBB s-a aflat mereu, în ultimii ani, în frunte în ţară, având o cultură a competitivităţii. Astfel, analiza Ad-Astra o situează pe primul loc în perioada 2002-2011, prin prisma outputului ştiinţific, iar în ultimii 10 ani a fost constant pe locul I în ceea ce priveşte atragerea fondurilor pentru cercetarea universitară (ex. CNCSIS/CNCS). Aceste realizări trebuie dezvoltate şi extinse şi asupra altor componente (ex. servicii către comunitate) şi testate şi în competiţia internaţională.

(2)  să stimulăm atingerea obiectivului UBB-500; mai precis, urmărim definirea UBB ca ”World-Class Research University”, ceea ce va atrage studenţi şi resurse financiare suplimentare.

(3)  să asigurăm contextul necesar pentru ca activitatea de CDI din UBB să fundamenteze, după modelul universităţilor de top orientate spre cercetare, toate celelalte activităţi academice principale: didactice şi servicii de specialitate inovative către comunitate.

(4)  să transformăm UBB într-un actor activ în cultura şi civilizaţia naţională şi europeană, prin outputuri ştiinţifice şi culturale de valoare. În acest sens, UBB va face tot ce îi stă în putinţă pentru a crea condiţiile necesare pentru ca profesorii şi cercetătorii ei să fie susţinuţi în lansarea produselor lor ştiinţifice şi culturale pe o piaţă internaţională competitivă.

(5)  să transformăm UBB într-o platformă de atragere a cercetătorilor de prestigiu, români sau străini, din ţară sau străinătate. În acest sens, UBB va sprijini reintegrarea cercetătorilor români de valoare din străinătate, prin programele naţionale şi/sau internaţionale. De asemenea, va implementa o politică de “Head Hunting” pentru atragerea celor mai buni profesionişti din ţară şi din străinătate, în condiţiile financiare pe care şi le va permite.

Pentru atingerea acestor scopuri strategice am elaborat o serie de obiective, strategii de atingere a acestor obiective şi indicatori de performanţă privind atingerea acestor obiective. Să le analizăm în continuare.

(3) Obiective, Strategii şi Indicatori de Performanţă

În vederea atingerii scopurilor strategice formulăm următoarele obiective:

Obiectivul 1:

  • Creşterea calităţii cercetării în UBB prin stabilirea unor indicatori de performanţă în cercetare, congruenţi cu setul de bune standarde internaţionale. Creşterea, în strânsă relaţie cu calitatea şi numărul lucrărilor ştiinţifice, a participărilor la manifestări ştiinţifice în ţară şi străinătate.

Strategii specifice:

  • Focalizarea, în demersul de cercetare şi în evaluarea academică, pe outputul cercetării, definit ca:
    • publicaţii de tip ISI (Web of Science). Ele se referă la publicaţiile indexate în: (a) Science Citation Index; (b) Social Science Citation Index; şi (c) Art&Humanities. În domeniul ştiinţelor umaniste se includ şi publicaţiile stabilite de European Science Foundation (ESF) ca fiind reprezentative pentru aceste domenii. În UBB, publicaţiile de tip ISI şi/sau indexate de ESF trebuie considerate standarde de performanţă obligatorii pentru gradele didactice şi de cercetare mari (prof./CS I; conf./CS II; lector/CS III). Publicaţiile naţionale (articole şi/sau cărţi), publicaţiile internaţionale non-ISI şi neindexate de ESF, participările la conferinţe şi/sau publicaţiile conferinţelor etc. pot fi considerate standarde minimale de performanţă pentru gradele didactice şi de cercetare mici (preparator/asistent de cercetare; asist./cercetător), mai ales ca un debut în carieră. În domeniile în care acest lucru este relevant, se vor  considera şi (a) numărul de citări ale lucrărilor ISI; şi (b) cărţile publicate la edituri internaţionale de prestigiu, ca indicatori superiori de performanţă ştiinţifică. Caracterul publicaţiilor va fi nuanţat în funcţie de domeniu, respectând domeniile cu caracter românesc, aşa cum sunt ele definite şi în diverse acte normative;
    • brevete de invenţie; acestea sunt cu atât mai relevante cu cât UBB a dezvoltat recent un program de organizare a studiilor inginereşti în cadrul ciclului de studii universitare;
    • produse culturale şi servicii inovative implementate în mediul socio-economic, care se bazează pe brevete de invenţie, înregistrări ORDA sau alte autorităţi naţionale în domeniu (ex. culturale, profesionale).

Notă: Outputul ştiinţific trebuie coroborat cu proporţia resurselor financiare obţinute din cercetările ştiinţifice proprii valorificate. Aşa cum spuneam mai sus, outputul ştiinţific va fi nuanţat în funcţie de domeniu, respectând domeniile cu caracter românesc, aşa cum sunt ele definite şi în diverse acte normative. Nuanţarea nu trebuie însă să anuleze excelenţa şi internaţionalizarea; practic voi dori în fiecare domeniu criterii similare universităţilor de top din străinătate (iniţial ca formă, nu neapărat ca ”benchmark”).

  • Creşterea ponderii outputului ştiinţific definit mai sus în:
    • Promovare academică (obligatoriu la conducător de doctorat, profesor, conferenţiar);
    • Distribuirea locurilor bugetate la doctorat şi masterat;
    • Salarizarea personalului academic din UBB.

Indicatori de performanţă în atingerea obiectivului:

  • Aceste criterii de performanţă sunt adoptate de către Senatul UBB;
  • Premiile ştiinţifice din UBB sunt ghidate de aceste criterii de performanţă ştiinţifică;
  • Aceste criterii sunt incluse, obligatoriu, în Regulamentul de promovare şi evaluare academică la UBB şi în distribuirea locurilor bugetate la doctorat;
  • Fondurile de CDI obţinute prin finanţare complementară şi/sau suplimentară se distribuie, obligatoriu, prin prisma acestor criterii de performanţă;
  • Coeficientul de salarizare exprimă explicit performanţa ştiinţifică definită prin aceste criterii.

Obiectivul 2:

  • Stabilirea unor domenii strategice de cercetare, care să implice şi componenta inter- şi transdisciplinară, care pot asigura un avantaj competitiv UBB (inclusiv atragerea de studenţi internaţionali şi de cadre didactice/de cercetare de top din ţară şi din lume), în ţară şi străinătate, şi publicaţii de top mondial în Nature şi Science. Se are în vedere consolidarea domeniilor prioritare deja adoptate de Senatul UBB, cu unele nuanţări (ele vor fi rediscutate cu noul Senat):
    • Sisteme nanostructurale şi artificiale; procese şi (bio)tehnologiii la scară nanometrică;
    • Lumi virtuale, informatică aplicată, bio-informatică, analize de baze de date;
    • Dezvoltare durabilă: resurse naturale, dezvoltare economică, socială şi ecologică;
    • Calitatea vieţii şi a mediului; valori şi comportamente socio-umane;
    • Integrare prin religie şi cultură.

Strategii specifice:

  • Utilizarea unor analize scientometrice şi ”peer-review” pentru a identifica: (a) domeniile de excelenţă ale personalului academic din UBB; (b) şcolile de cercetare de excelenţă din UBB. Aceste domenii de excelenţă trebuie să fie congruente cu tendinţele de la nivel european şi internaţional dar, acolo unde este posibil, se vor stabili şi domenii care pot asigura competitivitate UBB-ului pe termen lung, chiar dacă ele nu sunt, în acest moment, priorităţi internaţionale.

Indicatori de performanţă în atingerea obiectivului:

  • Aprobarea de către Senatul UBB a domeniilor strategice de cercetare în UBB;
  • Nominalizarea Şcolilor de cercetare de excelenţă din UBB (se continuă proiectul început în 2007; vezi la secţiunea cercetare în http://www.ubbcluj.ro).

Obiectivul 3:

  • Atragerea unor oameni de ştiinţă de marcă pe plan naţional şi internaţional, creşterea numărului şi stabilizarea personalului de cercetare-dezvoltare-inovare, inclusiv a experţilor şi managerilor de cercetare.

Strategii specifice:

  • Elaborarea Statutului personalului de cercetare-dezvoltare-inovare din UBB, în acord cu legislaţia în vigoare şi cu setul de bune practici internaţionale de la universităţi de prestigiu din străinătate;
  • Angajarea pe perioadă nedeterminată a personalului de CDI, în domeniile strategice de cercetare în UBB, cu un salariu minim, care trebuie să fie completat cu venituri din granturi naţionale şi internaţionale mobilizate de cel angajat; aceasta nu înseamnă că nu pot fi angajaţi şi cercetători în regim temporar, pe resursele extrabugetare mobilizate din granturi sau alte surse. Salariul pe perioadă nedeterminată va fi acoperit din bugetul cercetării (pentru centrele şi institutele acreditate şi pentru domeniile strategice ale UBB) şi/sau din veniturile extrabugetare ale Facultăţilor; angajarea pe perioadă nedeterminată din bugetul cercetării se face doar începând cu gradul de cercetător ştiinţific III;
  • Pregătirea experţilor/managerilor în cercetare şi redactarea de proiecte instituţionale majore (ex. pentru fonduri europene);
  • Elaborarea Codului de Etică şi Deontologie în activitatea de CDI.

Indicatori de performanţă în atingerea obiectivului:

  • Există un Statut al personalului de cercetare-dezvoltare-inovare din UBB, aprobat de Senatul UBB;
  • Există un număr de cel puţin 100 de cercetători angajaţi pe perioadă nedeterminată în UBB; pentru ei (dar acest lucru trebuie să fie valabil pentru toată finanţarea cercetării) trebuie asigurat un „fond de rulment” şi un ”cash flow”, astfel încât salariile de bază sau veniturile în cercetare să nu mai fie dependente de ritmul rambursării banilor de cercetare;
  • Există un număr de minim 10 experţi/manageri în cercetare, capabili să redacteze proiecte instituţionale majore, care activează într-un serviciu din cadrul DCDI şi/sau distribuiţi la nivelul Facultăţilor UBB;
  • Există un Cod de Etică şi Deontologie în activitatea de CDI, aprobat de Senatul UBB.

Obiectivul 4:

  • Reorganizarea unităţilor de CDI din UBB pentru a crea medii de cercetare performante (inclusiv dezvoltarea de „start-up-uri„, „spinn-off-uri„, „incubatoare de afaceri” etc.).

Strategii specifice:

  • Crearea unor medii de cercetare performante care pot atrage profesionişti de calitate din ţară şi străinătate şi/sau care pot genera profesionişti de top, vârfuri la nivel naţional şi internaţional;
  • Organizarea nivelară şi matriceală a unităţilor de CDI din UBB. Prin organizarea nivelară înţelegem organizarea în: (1) laboratoare de cercetare; (2) centre de cercetare (care trebuie să includă unul sau mai multe laboratoare); şi (3) institute de cercetare (care înglobează unul sau mai multe centre de cercetare). Prin organizare matriceală înţelegem stabilirea unor Institute strategice de cercetare (nu mai multe de 5) care să înglobeze interdisciplinar resursele celor 21 de Facultăţi ale UBB;
  • Acreditarea internă, naţională şi/sau internaţională a unităţilor de CDI din UBB;
  • Stabilirea unor unităţi de CDI strategice pentru UBB, care să fie finanţate direct din resursele extrabugetare ale UBB. Aceasta se poate face prin identificarea unor Şcoli de cercetare de excelenţă. Unităţile CDI din UBB pot avea personalitate juridică;
  • Dezvoltarea de „start-up-uri”, „spin-off-uri„, „incubatoare de afaceri” etc., inclusiv reglementările interne asociate acestora (ex. dreptul de proprietate), care pot utiliza creativ şi eficient din punct de vedere financiar ideile inovative din UBB.

Indicatori de performanţă în atingerea obiectivului:

  •  Există în UBB cel puţin 3 Institute strategice, interdisciplinare;
  •  Orice unitate de CDI din UBB este acreditată intern şi/sau naţional şi/sau internaţional;
  •  Există în UBB unităţi strategice de cercetare, reprezentate de Şcoli de cercetare de excelenţă, care sunt susţinute financiar pentru activitatea de performanţă.

Obiectivul 5:

  • Asigurarea unei infrastructuri de cercetare performante pe plan mondial, care să permită realizarea unor cercetări de vârf şi publicarea în reviste de top (ex. Nature, Science etc.).

Strategii specifice:

  • Asigurarea accesului online nelimitat la literatura de specialitate relevantă;
  • Elaborarea de proiecte pentru dotarea unităţilor de cercetare din UBB (ex. laboratoare, centre, institute etc.).

Indicatori de performanţă în atingerea obiectivului:

  • Există acces la principalele baze de date internaţionale (ex. EBSCO, SCOPUS, Thomson Web of Science etc.);
  • Există aplicaţii ale UBB în programele naţionale şi internaţionale dedicate dotării unităţilor de cercetare (ex. Programul CAPACITĂŢI).

(4) Concluzii

            Implementarea riguroasă a acestui plan strategic poate asigura transformarea UBB într-o ”World-Class Research University”, cu servicii educaţionale şi de cercetare performante, rampă de lansare pentru servicii şi produse ştiinţifice şi culturale inovative, în comunitate şi societate.

Inovarea la UBB; Termen: 1 mai 2012

Un accent deosebit va fi pus pe inovare. Am propus conducerii UBB (în 2011) materialul de mai jos, care, deşi a fost aprobat, nu a fost încă implementat. El va constitui una dintre priorităţile mele imediate. Îl prezint aici – deşi este oarecum atipic faţă de restul textului -, fiind, practic, un model de document de lucru în UBB, aşa cum aş dori eu să fie documentele de lucru în UBB (ex. operaţionale, clare).

Exemplu:

Cercetarea performantă se exprimă în descoperiri (inovaţii): (a) teoretice (incluzând realizările culturale), (b) metodologice (ex. noi metodologii şi tehnici) şi/sau (c) practice (ex. tehnologii complexe, servicii complexe, produse, incluzând produsele artistice). În analizele de specialitate, activitatea de cercetare (cercetare-dezvoltare-inovare; CDI) este factorul care face diferenţa de performanţă şi vizibilitate între instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare, contribuţia la cunoaştere, prin CDI, catalizând toate celelalte activităţi universitare (ex. didactice, de servicii inovative, administrative). 

Activitatea de CDI este, aşadar, o activitate care produce cunoaştere (originală). Dacă cunoştinţele produse sunt teoretice, declarative (ce ştim: teorii, legi), atunci vorbim despre cercetare fundamentală; cunoştinţele declarative se regăsesc mai ales în publicaţii. Dacă cunoştinţele produse sunt metodologice, procedurale (ce ştim să facem), atunci vorbim despre cercetare aplicată; cunoştinţele procedurale se regăsesc mai ales în publicaţii. Dacă cunoştinţele produse sunt atât de proceduralizate încât se pot exprima în produse (prototip), tehnologii şi servicii inovative,vorbim despre cercetare prin dezvoltare-inovare; acest tip de cunoştinţe procedurale se regăseşte în publicaţii şi/sau brevete de invenţie şi/sau produse inovative. Scurt spus, cunoaşterea ştiinţifică este exprimată de publicaţii şi brevete de invenţie (cu sau fără produse inovative).  

Nu orice cercetare ştiinţifică, fie ea şi originală şi publicată în reviste de prestigiu, este inovare! Inovarea înseamnă generarea de constructe, metodologii şi/sau produse/servicii/tehnologii ştiinţifice noi, recunoscute şi asimilate în comunitatea ştiinţifică şi socio-economică naţională şi internaţională, care stabilesc standarde şi/sau schimbă practici în domeniu.  

UBB trebuie să fie direct interesată de identificarea şi promovarea inovaţiilor generate în urma finanţării directe a proiectelor de cercetare. Pentru identificarea lor se va utiliza următorul algoritm:

1. Fiecare Comisie de specialitate din cadrul Consiliului Cercetării Ştiinţifice (CCŞ) din UBB va înainta Consiliului o listă a inovaţiilor din UBB.

2. Pentru a se califica drept inovare, o contribuţie ştiinţifică trebuie să îndeplinească următoarele criterii minimale:

2a. Pentru Descoperiri Teoretice/Culturale

  • Să fie publicate într-o revistă indexată Web of Science, aflată în primele 20% ca factor de impact în domeniu
    • Să aibă un număr de minim 10 citări (se exclud autocitările), care să reflecte preluarea ideii de către grupuri diferite de cercetare din alte ţări
  • SAU
  • Să fie publicate într-o carte la edituri internaţionale de prestigiu (ex. Oxford University Press etc.)
    • Care să fie accesibilă în baze de date internaţionale (ex. WorldCat) şi să aibă recenzii favorabile în reviste de prestigiu

2b. Pentru Descoperiri Metodologice

  • Descoperirea să fie brevetată şi/sau înregistrată formal (ex. înregistrate ORDA, prin alte autorităţi naţionale, culturale sau profesionale) ŞI
  • Să fie publicată (a) într-o revistă indexată Web of Science, aflată în primele 25% ca factor de impact în domeniu
    • Să aibă un număr de minim 5 citări (se exclud autocitările), care să reflecte preluarea ideii de către grupuri diferite de cercetare din alte ţări
  • SAU
  • (b) să fie publicată într-o carte la edituri internaţionale de prestigiu (ex. Oxford University Press etc.)
    • Care să fie accesibilă în bazele de date internaţionale (ex. WorldCat) şi să aibă recenzii favorabile în reviste de prestigiu

2c. Pentru Descoperiri Practice

  • Să existe un brevet internaţional pentru produsul respectiv. Dacă brevetul este naţional, atunci ideea trebuie să fie publicată: 
    • (a) într-o revistă indexată Web of Science, aflată în primele 25% ca factor de impact în domeniu
      • Să aibă un număr de minim 5 citări (se exclud autocitările), care să reflecte preluarea ideii de către grupuri de cercetare din alte ţări
    • SAU
    • (b) într-o carte la edituri internaţionale de prestigiu (ex. Oxford University Press etc.)
      • Care să fie accesibilă în bazele de date internaţionale (ex. WorldCat) şi să aibă recenzii favorabile în reviste de prestigiu

Pentru produsele artistice şi performanţele sportive trebuie să existe: (a) recenzii favorabile publicate în reviste internaţionale de prestigiu, respectiv, performanţele sportive să fie parte a unor competiţii internaţionale de prestigiu şi (b) includerea, premierea şi expunerea/menţionarea lor în cele mai prestigioase circuite culturale şi/sau sportive.

3. Consiliul va analiza propunerile Comisiilor şi va selecta acele rezultate care reprezintă descoperi/inovaţii, aşa cum au fost ele conceptualizate mai sus: “…Inovarea înseamnă generarea de constructe, metodologii şi/sau produse/servicii/tehnologii ştiinţifice noi, recunoscute şi asimilate în comunitatea ştiinţifică şi socio-economică naţională şi internaţională, care stabilesc standarde şi/sau schimbă practici în domeniu…”.  

4. Inovaţiile vor fi apoi descrise pe site-ul UBB, într-o secţiune special dedicată acestora, după următoarea structură:

(1)     Titlul Descoperirii/Inovaţiei;

(2)     Numele şi afilierea autorilor (se poate adăuga şi o poză a acestora);

(3)     Descrierea descoperirii (maximum o pagină), la care se poate adăuga maximum o fotografie asociată descoperirii;

(4)     Descrierea finanţării (tipul de instrument, perioada şi codul proiectului);

(5)     Link-uri către: (a) prezentări şi comentarii media şi/sau în reviste de specialitate (b) publicaţiile şi/sau brevetele care fundamentează descoperirea.    

Evaluarea cercetării la UBB; Termen: 1 iunie 2012

(1) Procesul de evaluare a cercetării

            Am propus acest text conducerii UBB în 2010. Spuneam atunci că în ceea ce priveşte evaluarea cercetării, trebuie spus clar că, la nivel internaţional, nu există un model unic, toate ţările europene fiind acum în procesul de elaborare a unui astfel de sistem de evaluare modern. Spre exemplu, ”European Science Foundation” a organizat recent (2009) un FORUM de dezbatere pe tema evaluării în cercetare prin care şi-a propus să coordoneze eforturile şi activităţile europene, pentru a se evita fragmentarea şi disiparea resurselor şi a expertizei. În plus, evaluarea cercetării  – şi managementul ştiinţei în general – devine o ştiinţă în sine, astfel încât avem nevoie de specialişti serios pregătiţi în domeniu, nu doar de cercetători care se ocupă de asta ca ”hobby”, pe lângă cercetările specifice profesiei lor.

În evaluarea cercetării trebuie să distingem câteva principii cheie. Să le analizăm succint în continuare:

(1)   cercetarea ştiinţifică produce cunoaştere (descoperire), NU publicaţii, brevete, şi/sau produse/tehnologii/servicii;

(2)   cunoaşterea/descoperirea se prezintă/transmite prin publicaţii, brevete şi/sau produse/tehnologii/servicii;

(3)   odată produsă cunoaşterea/descoperirea, exprimată în publicaţii şi/sau brevete şi/sau produse/tehnologii/servicii, se impune evaluarea impactului său;

(4)   evaluarea impactului trebuie făcută multinivelar si complex: la nivel educaţional (ex. atrage studenţi?; există citări ale descoperirii în alte opere?), tehnologic, cultural, economic, de training, servicii, ”policy making”, etc.;

(5)   În evaluarea cercetării, sistemul de ”peer-review” are o serie de limite şi consumă multe resurse. Spre exemplu, la 100 de cercetători, ai nevoie de aproximativ alţi 400 care să facă ”review-ul” granturilor sau al articolelor lor! Nu se pune problema renunţării la sistemul de „peer-review”, ci doar aceea de a nu-l fetişiza şi de a-l completa cu: (1) sisteme scientometrice (acolo unde acestea se aplică) şi/sau (2) asumarea deciziei de către Paneluri de Experţi.

            Aşadar, în evaluarea cercetării ştiinţifice, avem două componente cheie: (1) outputul cercetării şi (2) impactul pe care îl are acest output.

Outputul cercetării este exprimat în cunoştinţe cu relevanţă pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau practice şi este operaţionalizat prin:

    • publicaţii de tip articole şi cărţi;
        • Comunicările ştiinţifice în forma prelegerilor, posterelor etc. trebuie, în final, publicate sub formă de articole în reviste de specialitate (cu ISSN) şi/sau cărţi (inclusiv rapoarte, monografii etc.; cu ISBN), pentru a intra în fluxul principal de informaţie ştiinţifică;
    • brevete de invenţie;
    • produse culturale şi servicii inovative implementate în mediul socio-economic, care se bazează pe brevete de invenţie, înregistrări ORDA sau alte autorităţi naţionale în domeniu.

            Impactul outputului trebuie analizat multinivelar, într-o manieră complexă, fiind operaţionalizat prin:

  • consecinţe educaţionale

                                                               i.       atrage studenţi

  • consecinţe pentru cercetare

                                                               i.      există citări ale descoperirii în alte opere şi în alte grupuri de cercetare, cu impact asupra constituirii unor colaborări viitoare. Dacă cunoştinţele produse sunt publicate în reviste de prestigiu şi/sau la edituri internaţionale de prestigiu (ex. sub formă de cărţi), probabilitatea ca ele să fie riguroase, accesibile, relevante şi utile pentru comunitatea ştiinţifică creşte deoarece înseamnă că au trecut un proces de „peer-review” drastic, care le recomandă.

  • consecinţe practice – se rezolvă probleme teoretice şi/sau practice relevante – la nivel:

                                                               i.      tehnologic

                                                             ii.      cultural

                                                            iii.      economic

                                                           iv.      de training/formare profesională

                                                             v.      de servicii

                                                           vi.      de ”policy making

            Principiile generale care stau la baza oricărui proces de evaluare a cercetării sunt:

  • Principiul relevanţei
    • Sunt cunoştinţele produse asociate cu probleme teoretice şi/sau practice relevante pentru ştiinţă şi societate?
  • Principiul competitivităţii
    • Sunt cunoştinţele produse utile în rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau practice relevante pentru ştiinţă şi societate?
  • Principiul transparenţei
    • Sunt criteriile utilizate în evaluarea cercetării clare şi explicite?

Activitatea didactică, deşi interrelaţionată cu cea de CDI, nu este poate fi evaluată prin  acest sistem. Similar, activitatea administrativă are propriile sisteme de evaluare. Un punct important este delimitarea activităţii de CDI de cea de servicii de specialitate. Activitatea de CDI, aşa cum am spus mai sus, vizează producerea de cunoaştere originală. Utilizarea cunoaşterii pentru a rezolva o problemă (ex. o consultanţă pentru o firmă, consiliere în carieră etc.) este activitate profesională de specialitate, nu activitate de CDI! Serviciile inovative de specialitate se află la interfaţa dintre activităţile profesionale şi cele de CDI, implicându-le pe ambele. Neînţelegerea acestor distincţii fundamentale în politicile de cercetare, duce la antagonisme păguboase.

(2) Concluzii

            Ţările europene sunt în procesul regândirii cercetării şi a rolului acesteia, inclusiv  a modalităţii de evaluare a cercetării. Trebuie înţeles clar că scopul cercetării nu îl constituie publicaţiile, brevetele şi/sau produsele/tehnologiile/serviciile. Acestea sunt doar forme de exprimare a descoperirii/cunoaşterii produse în procesul de cercetare. Relevanţa şi impactul descoperirii se evaluează apoi în cultură, tehnologie, servicii sociale, educaţie (ex. atragerea de studenţi; citări ale descoperirii în alte opere etc.) ş.a.. Sistemul de cercetare trebuie regândit pe baza acestor principii specifice, alături de cele generale care trebuie să-l definească: relevant, explicit, transparent, competitiv.

Centrele de cercetare; Termen de analiză şi discuţii: 1 iulie 2012

Ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB am fost mereu nemulţumit de faptul că se înfiinţau prea uşor centre de cercetare, fără o analiză foarte temeinică. Noi am încercat, prin Consiliu, să controlăm acest proces, implementând o procedură de acreditare internă. Am reuşit în cea mai mare parte. Înfiinţarea unor centre de cercetare trebuie făcută cu multă chibzuinţă. Ele pot dinamiza activitatea de cercetare a UBB sau o pot încurca şi bloca prin suprapunere de responsabilităţi (ex. cu departamentele), consumând resurse etc. Filozofia din spatele creării centrelor de cercetare va fi similară cu cea de la Harvard University, universitate interesată, la rândul său, de analiza în termeni de beneficii şi costuri a centrelor din universitate  (vezi aici: http://www.provost.harvard.edu/policies_guidelines/centers_statement.php şi aici pentru criteriile necesare creării unor centre de cercetare: http://www.provost.harvard.edu/policies_guidelines/centers_guidelines.php).

C. SERVICII CĂTRE COMUNITATE

UBB trebuie să fie preocupată de oferta de servicii inovative către comunitate, astfel încât aceasta să fie prima care beneficiază de cunoaşterea ştiinţifică, generând astfel o societate bazată pe cunoaştere, o civilizaţie avansată cu un nivel ridicat de trai. Aceste servicii nu trebuie să fie unele de rutină, pe care le pot oferi şi alte organizaţii; în acest sens nu văd UBB ca o universitate antreprenorială! Ele trebuie să fie servicii inovative, avansate, bazate pe ultimele cercetări din domeniu, astfel încât să corespundă profilului UBB, de universitate humboldtiană cu elemente antreprenoriale.

Spre exemplu, aş vrea să văd unităţi de servicii în Departamentele UBB care (1) ar conecta UBB cu comunitatea, aceasta din urmă având acces la servicii de ultimă oră, la preţuri accesibile, (2) ar atrage resurse financiare, (3) ar asigura studenţilor din UBB modalităţi excelente de practică. Nu în ultimul rând, serviciile pot fi oferite prin cursuri postuniversitare, ca element al  învăţării pe parcursul vieţii şi al educaţiei continue.

Mă voi consulta cu colegii de la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor şi cu cei de la Facultatea de Business pentru a crea aceste unităţi de servicii către comunitate.

D. ADMINISTRAŢIE

Partea administrativă a universităţii trebuie regândită şi susţinută pentru dezvoltare. Din păcate, din cauze financiare, personalul este redus, astfel încât, cu tot efortul depus, el nu poate face faţă presiunilor generate de numărul mare de studenţi şi de granturi pe care îl are UBB (desigur, informatizarea şi derularea online a unor activităţi consumatoare de timp ar fi una din căile de a reduce aceste presiuni). Practic, din punctul meu de vedere, UBB are o administraţie pregătită, ca infrastructură şi personal, să facă faţă unui UBB al anilor ’90. Aceasta generează adesea tensiuni între partea administrativă, studenţi şi partea academică, care se repercutează negativ asupra performanţei UBB. Recunoscând limitele şi dificultăţile, trebuie spus pe de altă parte, că în UBB birocraţia a fost redusă semnificativ, în condiţiile respectării legii. De asemenea, reglementările legate de angajare şi salarizare au fost mereu interpretate în beneficiul comunităţii UBB. Ajungem să apreciem mecanismele de la UBB atunci când ne confruntăm cu mecanismele altor universităţi din ţară! Eu cred însă că se poate face şi mai mult şi, mai ales, şi altfel.

În discuţia recentă cu un profesor de la Harvard University, aflat în vizită în departamentul nostru, acesta îmi povestea cu mândrie de „forţa” Departamentului lor Juridic, care apără numele şi imaginea universităţii şi, mai ales, a profesorilor ei. Aceştia din urmă sunt adesea nevoiţi să ia poziţii faţă de derapaje în ştiinţă sau societate, iar aceste atitudini trebuie protejate de universitate. Aşadar, fie Departamentul juridic al UBB va trebui dezvoltat şi întărit (şi de ce nu, să funcţioneze şi ca unitate de practică pentru studenţii de la drept), fie îl păstrăm într-o formulă mai restrânsă, pentru a deservi mai ales aspecte administrative, iar pentru acţiuni mai importante facem contracte cu case de avocatură de prestigiu. Mă voi consulta cu colegii de la Facultatea de Drept pentru a găsi cea mai bună soluţie.

În acest context menţionez ca un punct special faptul că voi acorda o atenţie deosebită eficienţei cheltuirii resurselor financiare şi procedurilor de achiziţii publice la UBB.

În general, în legătură cu restructurarea părţii administrative voi implementa următorii paşi:

  • o analiză a nevoilor actuale ale UBB (luând în calcul şi planurile de dezvoltare în aproximativ 8 ani);
  • acoperirea acestor nevoi, mizând foarte mult pe informatizare şi derularea online a unor activităţi şi/sau, acolo unde este eficient, prin externalizarea unor servicii administrative.

E. POLITICA DE PERSONAL

Vârsta nu va conta în politica de personal. Singura care va conta va fi valoarea profesională. Trebuie create oportunităţi pentru ca tinerii talentaţi, care pot da un avantaj competitiv UBB, să ajungă în poziţii didactice şi de cercetare maximale (dacă la universităţi de top din străinătate avem profesori de 30+ de ani, de ce nu şi la UBB?), iar pentru seniorii valoroşi, trebuie generate  mecanismele prin care să rămână asociaţi universităţii, contribuind la prestigiul acesteia. Mai specific, voi dori să păstrăm în UBB seniorii care reprezintă şcoli ştiinţifice de excelenţă şi voi încuraja tinerii doctori să se înscrie în procesul de abilitare.

UBB are încă de angajat un număr mare de cadre didactice şi de cercetare pentru a potrivi mai bine indicatorii educaţionali de calitate. Voi fi foarte atent la aceste noi angajări, astfel încât să intre în UBB doar oameni cu potenţial de excelenţă, din ţară sau străinătate, indiferent de vârstă. Mă voi adresa direct diasporei româneşti în cercetare, invitând-o să ia în considerare UBB şi voi stimula competiţii internaţionale pentru poziţiile de conducere în unităţi de cercetare sau pe profesuri avansate. Scurt spus, UBB va implementa un program de “Head Hunting” pentru excelenţă, astfel încât să atragă cei mai buni profesionişti din ţară şi străinătate, indiferent de vârstă, sigur, în condiţiile resurselor financiare pe care le are. Aşa cum am mai spus, Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie pe care îl conduc a implementat aceste politici de personal şi iată că astăzi este cel  mai performant departament de profil din ţară prin prisma atractivităţii educaţionale şi a cercetării ştiinţifice avansate (ex. publicaţiile ştiinţifice internaţionale).

Voi fi foarte atent la selecţia cadrelor didactice asociate. Puţină lume ştie ca Harvard University are aproximativ 2000 de cadre didactice titulare şi aproximativ 10000 de cadre didactice asociate; forţa acestei universităţi este dată şi de aceste cadre didactice asociate. La noi în ţară, de obicei, cadrele didactice asociate predau şi îşi iau salariul fără ca cineva să le întrebe dacă, pe lângă  această activitate, publică ceva cu afilierea universităţii. Acest lucru trebuie regândit.

Excelenţa nu vizează doar personalul academic. Excelenţa va fi un criteriu cheie în angajarea personalului universitar şi non-universitar din UBB.

O atenţie specială trebuie acordată alumni UBB. Ei pot contribui, prin donaţii şi/sau consultanţă, la buna funcţionare a universităţii, dar pentru asta trebuie să existe mecanisme care să-i atragă şi să le arate că feedbackul lor chiar este luat în considerare.

F. RESURSE FINANCIARE

Resursele financiare ale UBB pot veni din finanţarea de la stat şi/sau din surse extrabugetare. Finanţarea de la stat implică, în principal: (1) finanţarea de bază, (2) finanţarea complementară şi (3) finanţarea suplimentară. Ultimele două se câştigă pe baze competitive, de aceea implementarea mecanismelor descrise anterior (ex. în cercetare) este o condiţie pentru creşterea veniturilor UBB. Resursele extrabugetare pot să vină din taxele studenţilor, servicii inovative/consultanţă către comunitate, contracte cu mediul privat, ”fundraising”, cursuri postuniversitare în regim de educaţie continuă etc. Ele trebuie serios revitalizate (ex. serviciile către comunitate şi contractele cu mediul privat) şi/sau iniţiate (ex. noi mecanisme de ”fundraising”). Să nu uităm, totuşi, atunci când ne propunem scopuri de tip ”world-class universities”, că bugetul unei universităţi din Top-500 este cam de 10 ori mai mare decât cel al UBB.

Despre salarii/venituri. Acesta este un punct sensibil, dar nu voi evita să-l abordez, într-un mod sincer şi deschis. Eu consider că, într-o societate modernă, profesorii universitari trebuie să fie în topul veniturilor. Ei sunt cei care generează cunoaştere şi civilizează societatea, dau examene de promovare pe parcurusl vieţii, sunt evaluaţi anual etc. O societate care nu înţelege rolul profesorului universitar şi munca necesară pentru a ajunge la această poziţie este una primitivă.

Fără a fi populist, consider că, respectând condiţiile legii (ex. pe trepte şi limite de salarizare), oamenii ar trebui să câştige maximal (cât mai mult), dar în funcţie de volumul de muncă şi, obligatoriu, de performanţă (incluzând plus valoarea adusă UBB-ului). În plus, cel/cea care aduce resurse (ex. atrage granturi, studenţi internaţionali, contracte cu mediul socio-economic etc.) trebuie să aibă cuvântul decisiv în folosirea lor (dar luând în calcul şi componenta instituţională), inclusiv pentru a-şi mări veniturile. Asta se întâmplă şi acum în cele mai multe departamente ale UBB, dar eu o voi dori ca regulă explicită, generalizată, una din “axiomele” UBB. Nu pot promite salarii mari, pentru că nu le produc eu; o parte din bani vine de la stat, o parte din venituri extrabugetare. Pot spune însă că nu cred că o universitate de top, competitivă internaţional, poate avea angajaţi slab plătiţi! Aşadar, eu voi încerca să creez oportunităţi instituţionale pentru venituri adecvate, dar veniturile vor depinde de interesul şi capacitatea fiecărui angajat de a utiliza aceste oportunităţi. Ca o notă specială, trebuie spus că va fi necesară  asigurarea unui „fond de rulment” şi a unui ”cash flow” pentru salariile şi veniturile din cercetare, pentru ca acestea sa nu mai fie afectate drastic de întârzierile care apar în decontarea cheltuielilor de cercetare de către autorităţile care finanţează cercetarea şi/sau granturile.

Aşa cum stau lucrurile în SUA, profesorii universitari au salarii/venituri foarte mari, (mai ales dacă fac şi cercetare), făcând parte din eşalonul superior de salarizare/venituri din societate. Cei care intră în sistem au salarii, evident, mai mici decât profesorii, dar suficient de mari încât să le permită să trăiască decent. În departamentul din SUA unde eu lucrez ”part-time”, între un profesor de top si un asistent de top, raportul este cam de 1:4/5/6; cu cât profesorul face mai multă cercetare, cu atât raportul este mai mare. Prin această discrepanţă stimulativă – nici foarte mică nici aberant de mare – tinerii devin motivaţi să promoveze (promovarea se face pe criterii de performanţă), iar profesorii sunt recompensaţi pentru expertiza lor. Profesorul trebuie însă să creeze oportunităţi (ex. granturi, contracte cu mediul social etc.), astfel încât, atât el cât şi asistenţii săi, să-şi crească veniturile; asta înseamnă a fi un profesor performant: câştigă el mult (prin muncă şi expertiză), dar este responsabil pentru tinerii cu care colaborează, astfel încât şi aceştia să aibă venituri adecvate şi să nu fie nevoiţi să mai lucreze altundeva (ceea ce le-ar reduce performanţa în universitate). Eu nu voi putea influenţa politica salarială decât generând mecanisme prin care coeficientul de salarizare să fie în funcţie de performanţă (ceea ce îi va ajuta pe tinerii buni) şi generând oportunităţi pentru obţinerea de venituri suplimentare (ex. granturi, servicii către comunitate, cursuri postuniversitare etc., ceea ce îi va ajuta pe profesorii şi pe tinerii buni). Iar dacă voi avea ocazia, o voi face!

 G. RELAŢIA PROFESORI-STUDENŢI

În opinia mea, relaţia profesori-studenţi trebuie regândită. UBB este o comunitate de profesori şi studenţi. Universitatea nu trebuie să fie centrată nici pe unii, nici pe alţii, ci doar pe actul de cultură, educaţie, cercetare şi servicii inovative către comunitate, unde profesorii şi studenţii sunt parteneri, sigur, fiecare cu contribuţia şi drepturile specifice expertizei şi funcţiei. Aşa este organizat învăţământul superior în SUA şi cred că acesta poate fi un model bun şi pentru noi. Sloganul european de „universităţi centrate pe student” poate fi acceptat la nivel de licenţă, dar la nivel de master, doctorat şi post-doctoral el trebuie completat (fără a fi anulat) cu unul care promovează ideea unor „universităţi centrate pe actul de cunoaştere, în parteneriatul profesor-student”, cu implicaţii educaţionale şi sociale pozitive.

Studenţii pot fi un partener excepţional, nu doar în actul de management al UBB (unde au avut şi până acum contribuţii active), ci şi în (a) stimularea comunităţii proprii spre învăţătură şi excelenţă şi (b) modelarea şi promovarea UBB în ţară şi în străinătate. UBB se va preocupa să le creeze nu doar condiţii de top în educaţie, cercetare şi practică profesională, ci şi condiţii moderne de viaţă studenţească (ex. un campus „viu şi sigur”, cămine studenţeşti, săli de cursuri şi laboratoare moderne) şi pregătire pentru viaţă (ex. prin abilităţi socio-emoţionale) şi inserţie profesională (ex. prin relaţia UBB cu mediul socio-economic, prin practica profesională). Studenţii din familii defavorizate vor fi susţinuţi prin burse sociale, iar cei foarte buni prin burse de excelenţă (bursele sociale şi de excelenţă putând fi cumulate). Nu în ultimul rând, vor avea acces la servicii gratuite de consiliere psihologică şi în carieră.

Voi avea ca obiectiv strategic atragerea studenţilor către UBB din tot spaţiul naţional şi internaţional. UBB trebuie să devină, prin programele şi şcolile ei de excelenţă, una din alegerile onorabile şi posibile ale studenţilor de oriunde din această lume.

Voi acorda o atenţie specială satisfacţiei profesionale şi calităţii vieţii la locul de muncă şi de studiu, atât pentru cadrele didactice/cercetare (incluzând şi restul personalului angajat în UBB) cât şi pentru studenţi. Excelenţa trebuie să vină împreună cu satisfacţia profesională!

 H. CULTURĂ ŞI VALORI

  • Multiculturalism, internaţionalizare, deschidere şi diversitate

UBB a fost gândită şi construită în ultimii ani ca o universitate multiculturală, concept pe care, de altfel, l-a şi consacrat. Nu reiau aici conceptul, care poate fi găsit în multe documente UBB. Spun însă că este un lucru foarte bun, care trebuie consolidat şi dezvoltat în continuare.

În acest context, voi dori o relaţie preferenţială cu sora acesteia, Universitatea din Szeged, cu universităţi germane create în perioada Imperiului, având aceeaşi misiune şi aceleaşi valori ca cele ale universităţii din Cluj. Acestea sunt consorţiile istorice pe care trebuie să le vizăm şi să le cultivăm.

Sigur, colaborările cu alte universităţi de top din lume vor fi o prioritate constantă, tipul lor depinzând însă foarte mult de interesele facultăţilor şi şcolilor de cercetare din UBB. Ele vor fi gândite însă în mod raţional, pentru a evita „relaţii pe hârtie”, fără consecinţe pragmatice.

La nivel naţional, voi stimula o colaborare strânsă, programatică, cu celelalte mari universităţi clujene. Toate fiind în categoria A, avem un limbaj comun al valorii şi performanţei, care pot avea un impact pozitiv asupra mediului academic clujean (şi de ce nu, asupra constituirii unui consorţiu universitar metropolitan clujean; sigur, în principiu, fiecare universitate şi-ar păstra identitatea în această asociere). De asemenea, va trebui să existe o legătură specială cu Universitatea din Bucureşti (şi cu alte universităţi de clasă A din ţară), care are o mărime şi un profil (complex), similare nouă. Deşi aflate în competiţie, ea trebuie să fie una luminată, care să întărească valorile comune. Nu trebuie să uităm că, la înfiinţarea universităţii româneşti din Cluj, în 1919, Universitatea din Bucureşti şi-a trimis aici cei mai buni profesori, pentru a contribui la crearea unei instituţii de învăţământ şi cultură de top. Academia Română va trebui să fie un alt partener strategic al UBB, cele două instituţii potenţându-şi reciproc misiunea şi realizările. Prin astfel de colaborări între universităţile de top din ţară şi Academia Română poate fi eficientizat întregul sistem de învăţământ şi cercetare din România.

UBB este o universitate complexă, acoperind domenii care merg de la ştiinţele naturii, exacte şi inginereşti, la ştiinţele socio-umane, sport, teatru şi studii teologice. În această configuraţie, respectând specificul disciplinar, în fiecare domeniu trebuie promovate excelenţa şi internaţionalizarea, pentru a ne asigura avantaje competitive multiple la nivel naţional şi internaţional. În acest fel, diversitatea devine un motor al excelenţei.

Evident, o caracteristică modernă a UBB, reflectând istoria Transilvaniei, este că are trei linii principale de studiu (alături de altele, foarte importante, dar mai puţin numeroase ca populaţie academică): linia română, linia maghiară şi linia germană (în ordinea numărului de personal). Pentru mine, care m-am născut şi am crescut în Satu-Mare (Szatmárnémeti; Sathmar), un oraş compozit ca structură etnică şi culturală (ex. români, maghiari, germani, evrei etc.), acest mediu universitar multicultural este unul familiar şi în care mă simt foarte bine. Prin istoria mea de viaţă am învăţat să-mi exprim identitatea românească în contextul aprecierii diversităţii aduse de prietenii maghiari, germani sau evrei pe care i-am avut în şcoală. În plus, între 1998 şi 2005 am lucrat şi locuit mai mult în SUA, la New-York, decât în România, astfel că multiculturalitatea este pentru mine un stil de viaţă. În acest context, ţinând cont de evoluţia demografică în Transilvania, sunt sincer îngrijorat de evoluţia liniilor maghiare şi germane din UBB. În consecinţă, cred că trebuie acordată o atenţie deosebită liniilor maghiare şi germane pentru a le păstra existenţa la UBB. În acest sens mă voi asigura că ele se întăresc cu personal şi număr crescut de studenţi, astfel încât să fie un motor activ al excelenţei UBB. Acest lucru se poate face prin deschiderea spre comunitatea maghiară şi germană din Transilvania (şi România) în special şi din lume (mai ales Ungaria şi Germania) în general. Spre exemplu, cred că o o relaţie principială şi de colaborare cu Federaţia Universitară Maghiară din Cluj-Napoca este cheie pentru a păstra linia maghiară din UBB puternică. Şi alte instituţii pot contribui la dezvoltarea liniei maghiare; spre exemplu am în minte, ca partener strategic, filiala Cluj-Napoca a Academiei Maghiare de Ştiinţe, dar şi alte instituţii reprezentative pentru comunitatea maghiară. Aceeaşi strategie trebuie utilizată pentru linia germană şi studiile iudaice. În plus, nu văd de ce studenţii din Ungaria şi Germania nu ar veni să studieze la UBB, dacă aici există şcoli de excelenţă în domenii cheie, competitive internaţional. Vreau ca UBB să fie una din universităţile considerate de maghiari şi germani, oriunde ar fi aceştia, ca făcând parte şi din spaţiul lor educaţional şi cultural, fiind una dintre alegerile posibile. Pentru asta însă multiculturalismul trebuie să meargă mână în mână cu excelenţa! Ca principiu general, voi întări autonomia academică implementaţională a liniilor de studii, pe baza mecanismelor şi indicatorilor de performanţă stabiliţi de comun acord. În viziunea mea, cele trei linii de studii trebuie să fie trei motoare principale ale UBB, lucrând sincron, în aceeaşi direcţie şi la aceleaşi standarde, fiecare simţindu-se acasă la UBB, înţelegând că această este pentru noi toţi Alma Mater!

  • Valorile UBB

Valorile UBB presupun Tradiţie (prin asumarea cu Bun-simţ a istoriei, cu realizările şi nerealizările ei), Excelenţă (ţintind mereu locul I, printr-o abordare Raţională) şi Onoare (prin asumarea şi promovarea, cu Curaj, a idealurilor pe care le enunţă) şi ele trebuie să fie vârful de lance al UBB în competiţia naţională şi internaţională.

 IV. UBB ŞI SOCIETATEA

A. RELAŢIA CU POLITICUL

O universitate de top trebuie să fie atentă şi deschisă spre politic, fără a fi însă condusă, influenţată şi/sau prizoniera acestuia. Există acum în Cluj-Napoca o generaţie formidabilă de politicieni (din cadrul PDL, PNL, PSD, UMDR etc.), mulţi dintre ei alumni UBB, care sper să înţeleagă că cel mai mare bine pe care pot să-l facă acestei universităţi, dacă le pasă într-adevăr de ea, este să nu o atragă în planuri şi jocuri politice, ci să o lase să funcţioneze şi să se autoorganizeze doar pe principii şi prin mecanisme academice. După modelul altor universităţi de top din SUA (ex. Columbia University), UBB va fi o platformă în care aceştia îşi vor putea expune planurile şi viziunile pentru Cluj-Napoca şi România, o platformă unde vor primi însă un feedback direct, susţinut de expertiză şi o analiză critică constructivă, formulate în cadrul libertăţii academice.

B. RELAŢIA CU ADMINISTRAŢIA LOCALĂ

UBB este unul din cei mai mari angajatori din Cluj-Napoca şi din Transilvania, de aceea ea va fi un partener loial administraţiei locale, în dezvoltarea raţională a oraşului. Reciproc, UBB, ca una din emblemele oraşului, cea mai mare universitate clujeană şi probabil cea mai mare din ţară, dintre cele de clasă A, trebuie să fie susţinută de administraţia locală în competiţiile ei naţionale şi internaţionale; orice reuşită a UBB în arena naţională şi internaţională este o reuşită a Clujului.

C. RELAŢIA CU COMUNITATEA

Păstrând proporţiile, pentru mine, Cluj-Napoca este un „Boston al României”. Într-adevăr, raportată la populaţia oraşului, populaţia studenţească este cea mai mare din România. Mediul academic de prestigiu colorează astfel decisiv comunitatea clujeană. Aşadar, UBB trebuie: (1) să exprime interesele acestei comunităţi (spre exemplu, reflectând istoria confesională din Ardeal, UBB are una din cele mai complexe oferte de studii teologice de pe continent, lucru care ne individualizează şi care este un exemplu de bune practici), dar şi (2) să o stimuleze spre progres,vizând mereu zona proximei ei dezvoltări. În plus, aşa cum spuneam mai sus, UBB trebuie să se asigure că societatea clujeană beneficiază de cunoaştere ştiinţifică, susţinând astfel o comunitate bazată pe informaţie, cu un nivel ridicat de trai.

UBB trebuie, în colaborare cu profesorii şi instituţiile din mediul preuniversitar, să-şi asigure rolul de mentor pentru noile generaţii şi pentru societate în general. Astfel, unele grădiniţe, şcoli şi licee pot intra sub semnul UBB! Înţeleg prin asta că elevii pot fi invitaţi în laboratoarele UBB, la anumite cursuri, iar copiii din grădiniţe pot beneficia de programe inovative (de educaţie timpurie etc.). S-ar obţine astfel câştiguri majore: copiii se alfabetizează ştiinţific, lucru care îi poate ajuta în alegerea carierei, cadrele didactice din preuniversitar colaborează mai strâns cu cei din mediul universitar, instituţiile din preuniversitar pot beneficia de servicii educaţionale inovative, iar UBB îşi formează viitorii studenţi. În această acţiune, un accent deosebit ar trebui pus pe olimpici, pentru care resursa umană şi laboratoarele UBB ar trebui să fie o casă mereu deschisă.

UBB trebuie să fie un actor activ în elaborare şi implementarea politicilor şi legislaţiei educaţionale din România, prin consultanţă şi implicare directă,  având cadre didactice şi de cercetare cu expertiză de top şi diversă. Într-o manieră constructivă şi în condiţiile legii, UBB trebuie să facă constant sugestii pentru ameliorarea cadrului legislativ din educaţie şi cercetare.

D. RELAŢIA CU ORGANIZAŢII PROFESIONALE ŞI DE INTERES COMUNITAR ŞI ACADEMIC

UBB se va implica activ şi constructiv în organizaţii de interes din ţară (ex. Consiliul Naţional al Rectorilor) şi internaţionale (ex. European University Association), ţintind ameliorarea politicilor educaţionale şi de cercetare din România şi de la nivel european.

V. CONCLUZII

Parafrazându-l pe Regele Mihai (mi-a plăcut formularea, chiar dacă nu sunt monarhist!) „UBB nu ar trebui privită ca o moştenire de la cei „vechi”, ci ar trebui privită ca un împrumut de la generaţiile care vor veni în UBB”. Dacă înţelegem lucrurile astfel, misiunea noastră este să păstrăm şi să dezvoltăm UBB, în beneficiul nostru şi al generaţiilor viitoare.

Cred că implementarea acestor valori – Tradiţie, Excelenţă, Onoare – exprimate în principiile discutate anterior, principii reflectate, la rându lor, în programul propus aici, echipează UBB cu un set de mecanisme care sunt garanţia performanţei şi a competitivităţii la nivel naţional şi internaţional, în beneficiul studenţilor şi al societăţii. Unele dintre mecanismele propuse aici sunt tradiţionale (ex. libertatea academică), funcţionând de la începuturile universităţilor, dar ele trebuie revitalizate în epoca modernă, când mentalitatea antreprenorială, importantă şi ea dacă este supusă scopului academic, tinde să transforme universităţile în agenţi economici, uitându-se că ele sunt, de fapt, focare de cultură şi cunoaştere. Alte mecanisme propuse aici sunt moderne (ex. internaţionalizarea), dar compatibile cu cele tradiţionale, ancorând universităţile în dinamica şi civilizaţia contemporană.

Eu cred că, în această formulă, UBB are şanse extraordinare de a-şi realiza performant misiunea astfel încât, începând cu anul universitar 2012, să fie echipată cu un set de valori, principii şi mecanisme instituţionale care să o facă: (1) un model de calitate şi performanţă la nivel naţional şi (2) atractivă şi competitivă internaţional, într-o competiţie acerbă şi într-o lume globalizată.

Eu sunt pregătit pentru a implementa acest demers, în parteneriat cu comunitatea UBB. UBB a fost mereu un inovator în mecanisme educaţionale, cercetare, servicii, administraţie etc. Eu cred că poate fi un inovator şi un model naţional şi în modul în care îşi gândeşte şi alege ”leadershipul”. Din acest moment, este alegerea comunităţii UBB dacă doreşte sau nu acest lucru!

Note:

Categorii:Fără categorie Etichete:

CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ

16 octombrie 2011 52 comentarii

CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ 

„Libertate Academică prin Tradiţie, Excelenţă şi Onoare”

Motto: „…prin libertate academică înţeleg dreptul de a căuta adevărul, de a scrie şi spune ceea ce consideri că este adevărat. Dreptul acesta atrage după sine şi o responsabilitate: nu trebuie să ascunzi nimic din ce ai recunoscut că este adevărat. Este evident că orice îngrădire a libertăţii academice urmăreşte să limiteze cunoaşterea în rândul oamenilor şi să afecteze judecata şi acţiunea unei societăţi…” (Albert Einstein)

 

I. DE CE? MOTIVAŢIA PENTRU ACEST DEMERS

Abia întors din SUA (unde lucrez peste vară, fiind prof. asociat la Mount Sinai School of Medicine, New-York) am fost luat în august ca din oală de presa clujeană care mă întreba dacă într-adevăr candidez la funcţia de rector. Nu ştiam şi nu înţelegeam despre ce este vorba. Abia apoi am aflat că reprezentam unul din numele care circula pentru potenţialii candidaţi la funcţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Am spus imediat, ferm, că, deşi mă onorează că unii colegi s-au gândit la mine, nu mă interesează, eu fiind la vârsta în care, într-o carieră normală, activitatea ştiinţifică este mai importantă ca cea administrativă. Sunt alţii care ar fi mai potriviţi, prin criteriul vârstei şi al experienţei executive.

Am aşteptat însă să văd care sunt candidaţii la funcţia de rector şi mai ales ce programe şi viziune au pentru UBB. De asta chiar îmi pasă! Sunt obişnuit cu practicile democratice şi moderne de la universităţile din SUA unde, înainte de alegeri, au loc dezbateri serioase de idei privind viitorul unei universităţi, care fundamentează apoi o decizie raţională de vot. Iată însă că este luna octombrie, mai sunt doar câteva luni până la alegeri, şi nimeni nu şi-a anunţat public candidatura. Am auzit tot felul de discuţii, unii m-au tatonat şi pe mine pentru a intra în diverse echipe, dar nimeni nu şi-a asumat public interesul de a candida, venind în faţa comunităţii UBB cu un program pe care să-l putem evalua, ca să ştim ce şi pe cine votăm. Aşa ceva chiar nu cred că este bine pentru comunitatea UBB.

În acest context, încurajat şi de discuţii cu o serie de colegi din universitate, am hotărât să analizez serios posibilitatea de a candida la funcţia de rector al UBB. Cred că nodul gordian trebuie tăiat! Chiar dacă zvonul circula deja din luna iulie, ştiu că această decizie de a analiza serios o posibilă candidatură, va lua prin surprindere, totuşi, multă lume! Adversarii mei vor deveni mai vocali şi critici, prietenii şi/sau colaborarorii vor rămâne surprinşi că în final m-am decis să încep acest demers (acesta este un text pe care când l-am scris, chiar nu l-am împărtăşit cu nimeni), iar cei care nu mă cunosc foarte bine probabil vor deveni curioşi (sper să nu rămână nepăsători). Foarte sincer spus, eu sper ca prin această atitudine să-i determin şi pe ceilalţi candidaţi interesaţi să iasă la lumină, să venim în faţa comunităţii UBB cu programe şi planuri, astfel încât ele să fie dezbătute public pentru a eficientiza procesul de vot în interesul UBB.

Dacă îmi voi depune candidatura, evident că mi-ar plăcea şi voi face tot ce depinde de mine omeneşte şi moral posibil să reuşesc; dar nu ţin neapărat să câştig şi mai ales, nu cu orice mijloace. Pentru mine nu este importantă doar atingerea scopului, ci şi mijlocul prin care ţi-l atingi. Dacă se poate câştiga cu un program eficient, fundamentat pe sinceritate, mijloace raţionale şi fără a face rabat în competiţie de la minima morală este bine. Dacă se pierde cu aceste mijloace, în condiţiile în care sunt alte programe mai bune, este bine şi aşa. Dacă însă se pierde cu un program bun din cauza acestor mijloace, este un lucru rău care nu ne va face cinste. Sincer spus, nu ştiu ce şanse aş avea dacă mi-aş depune candidatura, eu neintrând în nicio înţelegere şi, mai ales, neştiind ce contracandidaţi sunt. Prin gestul meu pot însă arăta cam cum ar trebui să fie o candidatură la UBB. Evident, nu sunt pesimist. Sunt un sceptic constructiv. Dacă îmi voi depunde candidatura sper să pot mobiliza comunitatea UBB în jurul acestei generaţii de mijloc, pe care o reprezint acum şi eu. Atenţie, fără a fi vorbit cu ei sau a şti dacă m-ar susţine sau nu, sper într-o colaborare din partea colegilor Neda Zoltan, Andrei Mărcuş, Benedeck Jozsef şi alţi oameni inteligenţi şi cu caracter care reprezintă  linia maghiară şi cu care am avut în diverse contexte colaborări excelente. Pe linia germană am avut o relaţie corectă şi de apreciere cu profesorul Rudolf Graf şi cu Delia Balas. Nu vă ascund că mi-aş dori un parteneriat special cu profesorul Octavian Popescu, pe care l-aş vedea un excelent preşedinte de Senat, atât prin valoarea ştiinţifică cât şi prin caracterul său echilibrat; de asemenea profesorul Ioan Bucur, conferenţiarul Gabriel Bădescu şi alţii sunt oameni cu care am colaborat excelent şi care mi-ar plăcea să mă susţină în acest demers, dacă mă voi hotărî să-l implementez. Sper ca generaţia seniorilor să fie deschisă spre o schimbare în acest sens, iar generaţia tânără să fie, evident, alături de această schimbare. Vom vedea!

Desigur, mulţi colegi se pot întreba, în mod sincer şi legitim, ce m-ar recomanda pe mine pentru această candidatură? Am să răspund direct, aşa cum văd eu lucrurile, perspectivă care, de altfel, mă face să mă gândesc la posibilitatea de a candida; probabil că cei care au vehiculat numele meu s-au gândit la ceva similar. În primul rând sunt loial acestei universităţi şi îi cunosc istoria ca puţini alţii. Pe unii dacă îi întrebi ce scrie pe stema UBB, care este mottoul sau care sunt valorile acestei universităţi, habar nu au. Dacă îi întrebi despre istoria de pe „Uliţa Lupilor” şi unde au fost Colegiul Iezuit (în 1581), Academia Claudiopolitană etc., nu ştiu! Dar, pe de altă parte, şi alţii sunt loiali şi ştiu bine istoria universităţii. Eu sunt însă dispus să-mi dedic timpul pentru bunul mers al acestei universităţi. O universitate ca UBB nu se conduce cu un program fix, cu concedii; ea cere timp şi muncă 100%, iar dacă nu găseşti plăcere în asta, cu timpul devine o corvoadă. Apoi, cred că punctul meu tare este faptul că fac educaţie, cercetare şi servicii inovative performante şi ştiu aşadar cum ar trebui ele făcute mai general, în UBB. Am o expertiză naţională şi internaţională, cred eu, foarte bună în managementul şi politica ştiinţei. Sub aspect executiv am înfiinţat şi conduc un departament care în 5 ani a devenit unul din cele mai performante în domeniu la nivel naţional şi competitiv internaţional. Nu în ultimul rând, ştiu cum funcţionează universităţile de top din străinătate din interior şi voi dori să asigur cercetătorilor şi cadrelor didactice de la UBB condiţii de cercetare şi administrative similare. Academic vorbind, eu sunt „un produs UBB” (ex. prin formare, loc de muncă principal) – pentru mine UBB este Alma Mater -, pregătit şi lucrând „part-time” şi în SUA. Cred vă această combinaţie este una foarte utilă, care mă face (a) să cunosc foarte  bine sistemul nostru de învăţământ şi cum funcţionează el la UBB şi (b) să stiu cum poate acesta beneficia de o schimbare adecvată, fără blocaje, pe baza unor mecanisme instituţionale performante din SUA. Este evident, că dacă îmi voi depune candidatura şi dacă voi câştiga, inevitabil, voi fi un alt gen de rector, după modelul preşedinţilor universităţilor americane. Voi  şti să mă bucur pentru reuşitele profesionale ale colegilor mei şi ale studenţilor, cărora am rolul să le asigur condiţii performante şi oportunităţi în care să-şi valorizeze talentul şi munca. Performanţa mea din acel moment va fi evaluată prin astfel de indicatori! Este drept că partea executivă este mai slab reprezentată în expertiza mea în comparaţie cu celelalte componente şi aş „arde” o etapă, cea de decan, dar cred că realizările anterioare arată că riscul este, totuşi, minimal. Pentru CV-ul meu vezi la http://www.clinicalpsychology.ro

II. CUM? O SCHIŢĂ DE PROGRAM

Nu am de gând să prezint aici un program detaliat. O voi face în câteva zile, dacă mă voi hotărî să-mi depun candidatura, după ce mă întorc de la Strasbourg (unde voi fi pentru o săptămână la întâlnirea Comitetului Ştiinţelor Sociale din cadrul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă). Evident că dacă îmi voi depunde candidatura voi lansa câteva întâlniri cu comunitatea UBB unde să putem discuta acest program şi, de ce nu, să primesc noi propuneri şi idei care poate că mie îmi scapă acum. Creionez deocamdată câteva linii directoare pe care le am de mai mult timp în minte (sunt preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB de câţiva ani buni, şi ştiu ce este în interior şi ce ar trebui făcut).

II.A. Regândirea UBB în noua configuraţie naţională şi internaţională

(1) Educaţie: UBB trebuie reorganizată pentru a exprima mai clar caracterul humbolditian al unei universităţi de cercetare avansată. Universitatea nu înseamnă atât licenţă, cât master, doctorat şi postdoctorat. Licenţa este astăzi ceea ce era liceul pentru bunicii şi părinţii noştri, un element de introducere generală într-o specializare şi de culturalizare la care trebuie să aibă acces cât mai mulţi oameni. Aşadar, voi stimula organizarea UBB în „undergraduate schools” (focalizate pe licenţă) şi „graduate schools” (focalizate pe master, doctorat şi postdoctorat), cu criteriile specifice de performanţă şi evoluţie în carieră, ambele fiind cheie pentru această universitate. Ca un punct transparent care trebuie menţionat în mod sincer aici: nu sunt pentru reîntoarcerea la admiterea tradiţională la nivel de licenţă, cu examene scrise sau orale din bibliografie obligatorie sau opţională; asta nu face decât să întărească industria meditaţiilor liceale şi universitare. De fapt, aceast tip de admitere, tipic perioadei comuniste, nu există sau nu este reprezentativ pentru universităţile de top din lume. Ce universitate de top organizează o astfel de admitere la nivel de licenţă? Vreau ca admiterea de la UBB să fie similară celei de la universităţile de top din lume, atât la nivel de undergraduate (licenţă) cât şi la nivel de graduate (master/doctorat şi postdoctorat).

(2) Cercetare: Politica în cercetare pe care am gândit-o (în cea mai mare parte) ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB (vezi aici: http://cercetare.ubbcluj.ro/index.php?pagina=strategia&sidecol=coldr) o văd în linii mari, şi acum, în mod similar, cu unele dezvoltări care asimilează tendinţe europene recente (pe care le voi detalia în curând), dar în noua poziţie voi avea mai multă forţă să o implementez. Printre altele, şi această politică ne-a adus în pragul lui Top-500; implementată mai programatic, în câtiva ani ne poate include în Top-500! Pe acelaşi site găsiţi unele din publicaţii mele anterioare în acest domeniu, care au fundamentat şi această Strategie.

(3) Servicii către comunitate: UBB trebuie să se preocupe să ofere servicii inovative către comunitate, astfel încât aceasta să fie prima care beneficiază de cunoaşterea ştiinţifică, generând astfel o societate bazată pe cunoaştere, o civilizaţie avansată cu un nivel ridicat de trai.

(4) Administraţie: Partea administrativă a universităţii trebuie regândită şi susţinută pentru dezvoltare. Din păcate, din cauze financiare, numărul de personal este redus, astfel încât, cu tot efortul depus, el nu poate face faţă presiunilor generate de numărul mare de studenţi şi de granturi pe care îl are UBB (desigur, informatizarea şi derularea online a unor activităţi consumatoare de timp ar fi una din căile de a reduce aceste presiuni). Practic, din punctul meu de vedere, UBB are o administraţie pregătită ca infrastructură şi personal să facă faţă unui UBB din anii ’90. Aceasta generează adesea tensiuni între partea administrativă, studenţi şi partea academică, care se repercutează negativ asupra performanţei UBB.

(5) Politica de personal: Vârsta nu va conta în politica de personal. Singura care va conta va fi valoarea profesională. De aceea trebuie create oportunităţi pentru tinerii talentaţi, care pot da un avantaj competitiv UBB, să ajungă în poziţii didactice şi de cercetare maximale (dacă la universităţi de top din străinătate avem profesori de 30+ de ani, de ce nu şi la UBB?), iar pentru seniorii valoroşi să generăm mecanismele prin care să rămână asociaţi universităţii, contribuind la prestigiul acesteia.

(6) Excelenţa: UBB, ca unul din pretendenţii locului 1 sau al podiumului în România, cu ambiţia vizibilităţii şi impactului internaţional, nu are voie să aibă decât programe de categoria A şi eventual B. Programele de categoria C, D sau E poti fi acceptate doar în primii ani de funcţionare a programelor, până se formează resursa umană care să poată realiza standardele de performanţă. Aşadar, trebuie premiate şi susţinute programele de categoria A (şi aici, prioritar, cele de excelenţă, aflate pe primul sau primele trei locuri în ţară) şi trebuie stimulate, asistate şi monitorizate cele din categoriile B-E pentru a se dezvolta şi a intra într-o categoria superioară.

(7) Relaţia profesori-studenţi: În opinia mea relaţia profesori-studenţi trebuie regândită. UBB este o comunitate de profesori şi studenţi. Universitatea nu trebuie să fie centrată nici pe unii nici pe alţii, ci doar pe actul de cultură, educaţie, cercetare şi servicii inovative către comunitate, unde profesorii şi studenţii sunt parteneri, sigur, fiecare cu contribuţia şi drepturile specifice expertizei şi funcţiei lor. Aşa este organizat învăţământul superior în SUA şi cred că acesta poate fi un model bun şi pentru noi. Sloganul european de „universităţii centrate pe student” poate fi acceptat la nivel de licenţă, dar la nivel de master, doctorat şi postdoctoral el trebuie înlocuit cu unul care promovează ideea unor „universităţi centrate pe actul de cunoştere, în parteneriatul profesor-student”, cu implicaţii educaţionale şi sociale pozitive.

(8) Cultură şi valori:

  • Multiculturalism, internaţionalizare, deschidere şi diversitate

UBB a fost gândită şi construită în ultimii ani ca o universitate multiculturală, concept pe care, de altfel, l-a şi consacrat; este un lucru foarte bun, care trebuie consolidat şi dezvoltat în continuare. În acest context voi dori o relaţie preferenţială cu sora acesteia, Universitatea din Szeged, cu alte universităţi germane create în perioada imperiului cu aceeaşi misiune şi aceleaşi valori ca cele ale universităţii din Cluj. Acestea sunt consorţiile istorice pe care trebuie să le vizăm şi să le cultivăm.

Sigur, colaborările cu alte universităţi de top din lume vor fi o prioritate constantă, acest lucru depinzând însă foarte mult de interesele facultăţilor şi şcolilor de cercetare din UBB.

În ţară voi stimula o colaborare strânsă, programatică, cu celelalte mari universităţi clujene; toate fiind în categoria A avem un limbaj comun al valorii şi performanţei, care pot avea apoi impact pozitiv asupra mediului academic clujean (şi de ce nu, asupra constituirii unui consorţiu universitar metropolitan clujean; sigur, în principiu, fiecare universitate păstrându-şi indentitatea sa în această asociere). De asemenea, va trebui să existe o legatură specială cu Universitatea din Bucureşti (şi cu alte universităţi de clasă A din ţară), care are o mărime şi un profil (complex) similare nouă; deşi aflate în competiţie, ea trebuie să fie una luminată, care să întărească valorile noastre comune. Nu trebuie să uităm că la înfiinţarea universităţii româneşti din Cluj, în 1919, Universitatea din Bucureşti şi-a trimis aici cei mai buni profesori pentru a contribui la crearea unei instituţii de învăţământ şi cultură de top. Prin astfel de atitudini şi colaborări între universităţile de top din ţară poate fi eficientizat apoi întregul sistem de învăţământ şi cercetare din România.

UBB este o universitate complexă, având de la ştiinţele naturii, exacte şi inginereşti, la ştiinţe socio-umane, sport, teatru şi studii teologice. În acestă configuraţie, respectând specificul disciplinar, în fiecare domeniu trebuie promovate excelenţa şi internaţionalizarea, pentru a ne asigura avantaje competitive multiple la nivel naţional şi internaţional. În acest fel diversitatea devine un motor al excelenţei.

  • Valorile UBB

Valorile UBB presupun Tradiţie (asumându-şi cu Bun-simţ istoria, cu realizările şi nerealizările ei), Excelenţă (ţintind mereu locul 1, printr-o abordare Raţională) şi Onoare (asumându-şi şi promovând cu Curaj valorile pe care le enunţă) şi ele trebuie să fie vârful de lance al acesteia în competiţia naţională şi internaţională.

II.B. UBB şi societatea

(1) Relaţia cu politicul: O universitate de top trebuie să fie atentă şi deschisă spre politic, fără a fi însă condusă sau prizoniera acestuia. Există acum în Cluj-Napoca o generaţie formidabilă de politicieni (de la PDL, PNL, PSD, UMDR etc.), mulţi alumni UBB, care sper să înţeleagă că cel mai mare bine pe care pot să-l facă acestei universităţi, dacă chiar le pasă de ea, este să nu o atragă în planuri şi jocuri politice, ci să o lase să funcţioneze şi să se autoorganizeze doar pe principii şi prin mecanisme academice. După modelul altor universităţi de top din SUA (ex. Columbia Univesity), UBB va fi o platformă în care aceştia îşi vor putea expune planurile şi viziunile pentru Cluj-Napoca şi România, o platformă unde vor primi însă direct un feedback de expertiză şi o analiză critică constructivă, formulate în cadrul libertăţii academice.

(2) Relaţia cu administraţia locală: UBB este unul din cei mai mari angajatori din Cluj-Napoca şi din Transilvania, de aceea ea va fi un partener loial administraţiei locale, în dezvoltarea raţională a oraşului. Reciproc, UBB, ca una din emblemele oraşului, trebuie să fie susţinută de administraţia locală în competiţiile ei naţionale şi internaţionale; orice reuşită a UBB în arena naţională şi internaţională este o reuşită a Clujului.

(3) Relaţia cu comunitatea: Păstrând proporţiile, şi semnalizând caracterul analogic, pentru mine Cluj-Napoca este un „Boston al României”. Într-adevăr, raportată la populaţia oraşului, populaţia studenţească este cea mai mare din România. Mediul academic de prestigiu colorează astfel decisiv comunitatea clujeană. Aşadar, UBB trebuie (1) să exprime interesele acestei comunităţii (spre exemplu, reflectând pregnant istoria confesională din Ardeal, UBB are una din cele mai complexe oferte de studii teologice de pe continent, lucru care ne individualizează şi care este un exemplu de bune practici) dar (2) şi să o stimuleze să progreseze, vizând mereu zona proximei dezvoltări a acesteia. În plus, aşa cum spuneam mai sus, UBB trebuie să se asigure că societatea  clujeană beneficiază de cunoaştere ştiinţifică, generând astfel o comunitate bazată pe informaţie, cu un nivel ridicat de trai. 

III. CONCLUZII

Acest demers trebuie tratat ca un lucru normal într-o societate normală, fără să-i dăm alte semnificaţii (ex. exagerări/hiperbolizări, interpretări la limita raţionalului şi paranoicului, teorii ale conspiraţiei) specifice unor societăţi/comunităţi primitive; pentru mine UBB şi Clujul trebuie să fie ancorate în modele sociale de comportament, aspiraţii şi valori internaţionale, nu locale. Aşadar, este un mesaj direct şi onest, al unui om liber şi responsabil social, pe care îl trimit către comunitatea UBB, care sper să-i determine şi pe alţii care doresc să candideze la conducerea acesteia să se angajeze în discuţii publice, pentru a putea lua o decizie raţională, cu impact pozitiv pentru această mare instituţie de cultură, educaţie şi cercetare a ţării. Aşa cum am afirmat mai sus, voi reveni cu un program mai detaliat dacă voi decide ferm să-mi depun candidatura. Atenţie, acest demers nu este împotriva cuiva, ci este pentru ceva, şi anume pentru UBB! Sper ca el să stimuleze nu obişnuitele atacuri care omoară orice dialog raţional, ci dezbaterile şi criticile constructive. Sper să putem arăta că în România, în Transilvania, la Cluj-Napoca, la UBB, se poate face şi altfel, chiar atunci când este vorba de alegeri cu miză foarte mare ţinând cont de ceea ce reprezintă UBB!

Notă: Pentru comentarii şi sugestii, citiţi cu atenţie regulile de utilizare a blogului. Pe baza lor voi face moderare acestora. Dat fiind faptul că sunt plecat din ţară este posibil ca moderarea comentariilor să fie întârziată.

Categorii:Fără categorie Etichete: