Arhiva

Archive for iulie 2024

FII INFORMAT ȘI DEȘTEPT: Foarte scurte considerații psihologice despre tipurile de politicieni în context de alegeri. Un scurt ghid orientativ.

16 iulie 2024 10 comentarii

 

Politicienii (iar aici mă refer mai ales la lideri, la cei din diverse poziții de conducere) pot fi analizați și au fost analizați în demersuri de psihologie politică prin prisma unor atribute psihologice extrem de diverse, mai ales cognitive (ex. cum gândesc/cum decid) și comportamentale (ex. ce fac efectiv), fără a lipsi și unele atribute subiectiv-emoționale (ex. echilibru și autocontrolul emoțional) sau psihobiologice (ex. temperament), inclusiv sumative (ex. de personalitate), rezultând diverse tipologii cu rol orientativ pentru cetățean.

Exploratoriu, avansez aici un astfel de demers, luând în calcul explicit raportările cognitiv-comportamentale ale unui politician față de (1) propriile interese, (2) interesele partidului și (3) interesele țării. Sunt trei aspecte pe care le consider extrem de relevante pentru a înțelege psihologia politicianului, ghidându-ne astfel în decizii față de acesta. Rezultă astfel, orientativ, fără pretenția de tipologii complete, dar cu potențial rol pragmatic, aproximativ trei categorii mai importante de politicieni:

1. Oameni care pun interesul lor mai presus decât interesul partidului și/sau al țării. Aceștia sunt simpli oameni care fac politică, puși pe satisfacerea intereselor personale, fie acestea politice (ex. dorința de putere/funcții) sau nonpolitice (ex. dorința de îmbogățire/faimă). Din păcate, în prezent, cei mai mulți lideri din țară, așa cum îi văd eu, se înscriu în această categorie, disperați după funcții și candidaturi, chiar atunci când nu au șanse sau justificare rațională, iar acest lucru, mai mult, adesea îngroapă și partidul și nu reprezintă un bine pentru țară. Pur și simplu nu înțeleg și/sau nu pot să se angajeze pentru un bine mai mare, dincolo de propria persoană. Cred că mulți putem numi ușor astfel de politicieni.

2. Oameni care pun interesul partidului mai presus decât interesul personal sau uneori chiar al țării. Aceștia sunt deja oameni politici/oameni de partid. Am avut și avem și câțiva lideri din această categorie, care, totuși, dacă partidul funcționează bine, pot face, fie și indirect și un lucru bun pentru țară. Din nou, cred că mulți putem numi ușor astfel de politicieni.

3. Oamenii care pun interesul țării mai presus decât interesul personal sau al partidului. Aceștia nu sunt simpli oameni care fac politică, nu sunt simpli oameni politici/oameni de partid, ci sunt oameni de stat! Ei știu rațional când să se bată pentru putere, când să renunțe (adesea temporar, deoarece pentru astfel de oameni mereu apar din nou oportunități) și când să-i susțină pe alții care pot face mai mult bine țării. Ei sunt oameni care construiesc direct binele pentru țară. Nu-i ușor, dar cred că putem numi și astfel de politicieni.

În acest moment, la prezidențiale, România are nevoie de oameni de stat sau, în cel mai rău caz, de oameni politici/oameni de partid. La nivelul alegerilor parlamentare, ar fi nevoie de același lucru, dar, realist vorbind, putem spera mai ales la un amestec de oameni de stat și de oameni politici/oameni de partid, fiind de dorit ca acest mix să fie dominat de primul tip.

M-aș bucura să am șansa să votez un om de stat la alegerile prezidențiale! Așa cum arătam aici (https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/leadership-ul-actual-din-politica), îl vom putea recunoaște (1) dacă este educat, (2) are deja un nivel mulțumitor de bunăstare personală, (3) nu este disperat și grăbit să-și asume funcții, (4) dar nici nu pare că se sacrifică sau că trebuie rugat să-și asume funcții și (5) este un lider care pune țara în fața intereselor personale și de partid, asumându-și funcții doar justificat, după analize atente la nevoile reale ale țării. Să fim atenți și să-l găsim!

 

Categorii:Social şi Politic Etichete:, , , , ,

Post-eveniment: Academia Română și UBB, în parteneriat cu Smithsonian Institution, pentru România. Un Raport succint despre cum a fost!

9 iulie 2024 Lasă un comentariu

Post-eveniment: Academia Română și UBB, în parteneriat cu Smithsonian Institution, pentru România.

Un Raport succint despre cum a fost!

Autori:

  • Prof. univ. dr. psih. Daniel David, rectorul UBB și membru corespondent al Academiei Române
  • Prof. univ. dr. Eliot Sorel, George Washington University, SUA

 

Academia Română și Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), în parteneriat cu Smithsonian Institution, au organizat, în 1-2 iulie 2024, evenimentul „Romania at the Smithsonian Folklife Festival 25th Anniversary Celebration – 1999-2024” (https://news.ubbcluj.ro/event/academia-romana-si-ubb-in-parteneriat-cu-smithsonian-institution-si-cu-implicarea-autoritatilor-nationale-si-a-altor-parteneri-internationali-inclusiv-ambasada-s-u-a-in-romania-onoreaza-si-proiect/). Implicarea UBB, alături de Academia Română, reflectă universitatea românească cu cel mai mare număr de alumni în SUA și universitatea românească cu cele mai consistente conexiuni americane exprimate în parteneriate, programe și proiecte academice.

În 1999, România era angajată pe drumul spre NATO. Suportul american era necesar și fundamental. Dar România nu era o țară bine cunoscută atunci în SUA. Așa cum ne amintim din acea perioadă (DD și ES), în SUA România era văzută ca o țară fostă comunistă („a lui Ceaușescu”), săracă, cu probleme legate de SIDA și copii instituționalizați. Lucrurile mai pozitive erau cele legate de asocierea cu Nadia (Comăneci) și poate, turistic, legătura cu Dracula.

Smithsonian Institution este în SUA instituția culturală de referință, „…the world’s largest museum, education, and research complex” (https://www.si.edu/). Aceasta organizează anual Smithsonian Folklife Festival (https://festival.si.edu/), prin care celebrează tradițiile culturale ale diverselor țări ale lumii. Așadar, acest festival a reprezentat un context foarte bun prin care România să se facă cunoscută americanilor cu bogăția ei culturală (https://festival.si.edu/past-program/1999/gateways-to-romania).

A fost o mobilizare foarte mare din partea autorităților statului român – începând cu președintele din acea vreme, Emil Constantinescu – și a Fundației Culturale Române, prin academicianul Augustin Buzura, pentru a prezenta România pe National Mall în Washington DC, SUA. La acest demers au contribuit și ambasadorii SUA în România și conducerea Smithsonian Institution (ex. Richard Kurin). Profesorul Eliot Sorel de la George Washington University a fost inițiatorul acestui proiect istoric și fără precedent. Ambasadorul României la Washington, Mihai Botez, în debutul anilor 1990, a fost catalitic prin a stabili o legătură de prietenie între academicianul Augustin Buzura și profesorul Eliot Sorel în vremea respectivă, care a facilitat colaborarea lor strânsă către realizarea acestui eveniment.

A fost un eveniment de marcă, atrăgând peste 1 000 000 de vizitatori iar, prin canalele mass-media americane, România a fost expusă adecvat și cunoscută de peste 40 000 000 de americani. Nu în ultimul rând, noi am simțit că partea tradițională a reactivat și/sau a stimulat diaspora românească și interesul acesteia pentru România, mulți regăsindu-și contexte din copilăria/tinerețea lor sau a părinților/bunicilor lor.

După 25 de ani, credem că România se află într-un moment similar. Ne găsim în faza finală a ridicării vizelor pentru SUA, iar România trebuie să fie bine pregătită pentru acest lucru, SUA înțelegând, la rândul său, planurile noastre de țară. Într-adevăr, așa cum vedem noi situația – ES: cetățean român și american și DD: un român care în perioada 1998-2004 a stat mai mult în SUA decât în România și apoi a călătorit aproape anual în această țară –, după intrarea în NATO imaginea României s-a schimbat major și țara a început să fie cunoscută în SUA tot mai mult din punct de vedere cultural-educațional. Ridicarea vizelor va duce inevitabil la adăugarea unei alte componente de referință, și anume cea social-economică.

Evenimentul organizat în Aula Academiei Române de Academia Română și UBB, alături de Smithsonian Institution, cu implicarea altor actori relevanți (ex. Președinția României, Guvernul, prin participarea a trei ministere relevante pentru temă, Institutul Cultural Român, ambasada SUA în România, ambasadoarea României la UNESCO), inclusiv actori educaționali (ex. UMF-București), a avut rolul:

  • De a onora și a cunoaște mai bine evenimentul de la Smithsonian Institution, inclusiv consecințele sale, de acum 25 de ani. După momentul de salut al academicienilor Ioan-Aurel Pop (care a accentuat contribuția academicianului Augustin Buzura) și Mircea Dumitru (care a accentuat contribuția profesorului Eliot Sorel), alături de noi, profesorii Eliot Sorel (care a accentuat nevoia de a onora și învăța din evenimentul de acum 25 de ani și povestea bisericii maramureșene adusă în SUA din Maramureș) și Daniel David (care a accentuat nevoia de a ne pregăti pentru viitor, folosind evenimentul de acum 25 de ani ca model), a urmat secțiunea legată de „Cum a fost”. În această secțiune, au prezentat cei implicați atunci: Emil Constantinescu (președintele României în perioada 1996-2000), Alfred Moses (ambasadorul SUA în România), Richard Kurin (Smithsonian Institution) și Mircea Geoană (ambasadorul României în SUA la acel moment). De asemenea, au precedat secțiunea cu intervenții Kathleen Kavalec (ambasadorul SUA în România), Simona Miculescu (ambasadorul României la UNESCO) și Liviu Jicman (președintele Institutului Cultural Român). Toți au concluzionat că evenimentul de acum 25 de ani a făcut cunoscută România în SUA, pe o linie culturală, dincolo de imaginea postcomunistă, lucru important și pentru acceptarea României în NATO.
  • De a planifica accentuarea imaginii cultural-educaționale și a stimula o prezență nouă social-economică pozitivă. În această secțiune, ministrul educației, Ligia Deca, a arătat planurile de conexiune educațională între România și SUA și, mai direct, chiar cu Smithsonian Institution. Ministrul cercetării, Bogdan Ivan, a prezentat planurile de cooperare pe linia cercetării-dezvoltării-inovării, inclusiv cooperarea strategică cu National Science Foundation. Ministrul energiei, Sebastian Burduja, a punctat planurile de parteneriat strategic cu SUA în zona energiei, atât tradiționale, cât și nucleare, și cum acest parteneriat economic are și implicații sociale și de apărare pentru țară.
  • În final, alături de academicii Mircea Dumitru și Daniel Dăianu, am analizat prezentările, am formulat unele concluzii preliminare și implicații pentru viitor. Profesorul Sorel a afirmat faptul că evenimentul de față trebuie să fie un cadru pentru proiecte noi viitoare, care să accentueze parteneriatul SUA-România, inclusiv cu implicarea diasporei. Mircea Dumitru a arătat că „programul Fulbright” (https://fulbright.ro/) este un mecanism al parteneriatului SUA-România, care funcționează bine și care trebuie păstrat și dezvoltat. Daniel Dăianu a contextualizat parteneriatul SUA-România în cadrul riscurilor-oportunităților cu care se confruntă capitalismul și democrația. Daniel David a reluat istoria prezenței României în mentalul colectiv american după Revoluția din 1989 și a spus că trebuie să pregătim bine o nouă componentă social-economică în noul context democratic american și internațional, care va dubla existenta prezență cultural-educațională (pe care trebuie să o dezvoltăm la rândul său), pentru a accentua pozitiv prezența românilor în spațiul american și pentru a evita greșeli făcute la aderarea în UE (ex. prin faptul că nu am controlat unele aspecte negative, s-au creat adesea prejudicii imaginii românilor în spațiul UE). În acest cadru, studenții, reprezentanții mass-media și ai mediului socio-economic au putut contribui cu întrebări. Concluziile vor fi probabil dezvoltate de fiecare participant în viitor, iar Raportul succint va fi trimis celor implicați.

Pentru noi evenimentul a fost unul reușit! Nu doar că am onorat un eveniment care a avut rolul său în parcursul României spre NATO, dar l-am înțeles și am învățat din el pentru prezent și viitor. Trebuie să ne asigurăm că, la ridicarea vizelor pentru SUA, România nu face unele dintre greșelile pe care le-a făcut în UE, ci accentuează și dezvoltă imaginea și prezența cultural-educațională bună pe care o are deja în SUA și favorizează o prezență social-economică eficientă și onorabilă pentru toți oamenii care vor dori și care vor putea beneficia de această deschidere (evitând elementele care ne-au adus inițial, pe alocuri, o imagine proastă în UE). Din prezentările miniștrilor, avem motive de optimism, dar lucrurile vor trebui reluate implementațional imediat după alegeri și așezarea în funcții a noilor autorități.

Programul din Aula Academiei Române a fost precedat de un concert la Ateneul Român, unde Orchestra Simfonică a Medicilor „Dr. Ermil Nichifor” (OMEN) a interpretat compoziții ale lui George Enescu (Rapsodia română) și George Gershwin (Rapsody in blue), compozitori reprezentativi pentru țările lor.

 

 

„Romania at the Smithsonian Folklife Festival 25th ...

România la Smithsonian Folklife Festival, 1999, SUA. (c) Eliot Sorel

Categorii:Despre UBB, Educaţie şi Cercetare Etichete:, , , , ,
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe