Despre controlul manipulării şi contaminării psihologice (Fake News)

Am fost invitat recent să scriu un articol despre controlul manipulării psihologice şi impactului informaţiilor false asupra minţii şi comportamentului uman, în revista de cultură şi gândire strategică Sinteza.

Articolul din revista Sinteza este intitulat Contaminarea psihologică: manipulare şi contaminare mentală (poate fi găsit în format mai accesibil şi la: David – Sinteza 2017).

Sper să-l găsiţi interesant într-o lume postmodernă care a relativizat adevărul până la absurd, o lume în care suntem adesea vizaţi de manipulare şi bombardaţi cu informaţii false. În acest context al manipulării, trebuie să remarc că există în lume mai multă prostie decât escrocherie, astfel încât ultimii înfloresc socio-economic pe seama primilor; vedeţi în acest sens succesul social-economic, într-o lume modernă, nu medievală, al unor vindecători şi prezicători care capitalizează prostia umană. Dacă la asta adăugăm şi disperarea umană (vulnerabilă la escrocherie) şi manipularea/contaminarea programatică instituţională, fenomenul devine epidemic.

În acest context, sper, dragi cititori, să găsiţi acest articol util ca antidot la manipulare şi contaminare psihologică!

 

Dilema Veche – Cultura şi Identitate Naţională – Psihologia Românilor

26 Martie 2017 2 comentarii

Recent am fost invitat să contribui la un număr special al revistei Dilema Veche, dedicat „Culturii şi Identităţii Naţionale”.

Găsiţi AICI articolul care se referă la componenta psihoculturală din identitatea naţională a românilor. Sper să-l găsiţi interesant!

De la psihologia românilor la cercetări internaţionale

19 Ianuarie 2017 3 comentarii

Ca o dezvoltare a unuia dintre studiile din monografia dedicată psihologiei românilor – conceptualizarea discrepanţei dintre „caracterul naţional real/actual” şi „caracterul naţional proiectat” ca o formă de cogniţie iraţională în paradigma cognitiv-comportamentală -, a apărut în revista Cross-Cultural Research studiul pe 46 de ţări/culturi (incluzând România). Studiul poate fi accesat full text AICI.

Simplus spus, rezultatul studiului arată că cu cât discrepanţa dintre „caracterul naţional real/actual” şi „caracterul naţional proiectat” este mai mare, cu atât o serie de indicatori la nivel psihocultural sunt mai scăzuţi: indicele nivelului de dezvoltare umană a ţării, satisfacţia în viaţă, atitudinea faţă de pace, etc. Probabil că legătura dintre aceste variabile este una bidirecţională, aşa că, dacă lucrurile stau în acest fel, atunci modificarea discrepanţei prin tehnici specifice de intervenţii psihologice la nivel societal (ex. psihoeducaţie cognitiv-comportamentală) ar putea ameliora unele din aceste variabile (ex. satisfacţia în viaţă). România are un scor ridicat de discrepanţă, astfel că ar putea să fie un context interesant de testare a unor astfel de intervenţii psihoeducaţionale.

Pentru dezvoltări similare vezi:

 

Psihologie+Tehnologie=Avalon – International Institute for Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health la Radio România Cultural

Psihologie+Tehnologie=AVALON

Profilul academic al International Institute for Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health (Complexul CAMELOT şi  AVALON) a fost recent prezentat în două emisiuni la Radio România Cultural.

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:

Despre educaţie şi cercetare în noul guvern PSD – “The winter is coming!”

4 Ianuarie 2017 2 comentarii

Notă: Scriind acest articol trebuie să spun că nu am fost şi nu sunt membru de partid, opţiunile mele fiind legate suportiv sau critic de angajamentele diverselor partide din România faţă de mediul academic, doar în funcţie de corespondenţa între ceea ce se face în ţară în domeniul educaţiei/cercetării şi ceea ce se face la nivel european/internaţional.

Oricine cunoaşte modelele educaţionale internaţionale înţelege că ieşirea României din impasul perpetuu (ex. ba economic, ba politic, etc.) şi intrarea în modernitatea europeană de astăzi depind de organizarea competentă şi înţeleaptă a ariei româneşti a educaţiei şi cercetării. O organizare competentă şi înţeleaptă a ariei româneşti a educaţiei şi cercetării ne poate integra în aria europeană/internaţională a educaţiei şi cercetării, cu beneficii enorme. Într-adevăr, aria românească a educaţiei şi cercetării poate miza pe un potenţial intelectual de creativitate şi inteligenţă al românilor comparabil cu cel din ţările/culturile moderne ale lumii (aşa cum am arătat în monografia dedicată psihologiei românilor – David, 2015); în consecinţă, bine organizată, aceasta poate genera cunoaştere avansată, exprimată apoi în formarea de cetăţeni educaţi, care asigură avantaje competitive ţării şi servicii inovative către societate, cu impact asupra calităţii vieţii oamenilor.

Dacă nu înţelegem să punem în centrul oricăror „proiecte de ţară” sau politici publice de arhitectură a ţării actul educaţional şi de cercetare, ca motor generator, atunci nu ne utilizăm potenţialul intelectual bun de inteligenţă şi creativitate şi suntem astfel condamnaţi la înapoiere, sărăcie şi marginalizare într-o lume tot mai globalizată. Ţările pe care vrem să le ajungem din urmă economic/ca nivel de trai aşa fac, ce este atât de greu de înţeles? Nu sunt nici mai inteligenţi şi nici mai creativi, ci au instituţii educaţionale moderne care le utilizează mai bine potenţialul intelectual.

Partidul Social Democrat (PSD) reuşeşte să dezamăgească din nou. Pe când crezi sau speri că, iată, chiar poate intra ca mentalitate în social-democraţia europeană modernă, te izbeşte cu nişte decizii vetuste care te îngheaţă. Ultima decizie pe această temă este separarea educaţiei de cercetare, prin organizarea a două ministere independente în noul guvern PSD. Nu ştiu cine i-a sfătuit, dar, sincer, a fost un sfat prost! Când în toată lumea se vorbeşte de integrarea educaţiei (mai precis a învăţământului superior) şi cercetării într-o arie comună a educaţiei şi cercetării – pentru a uni eficient generarea, diseminarea şi utilizarea cunoaşterii -, noi avem din nou „inovaţii” instituţionale care ne vor îngropa. Nu ajunge că suntem pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte performanţa învăţământului preuniversitar (vezi rezultatele la testele P.I.S.A), învăţământului universitar (vezi clasamentele universităţilor) şi cercetării ştiinţifice (vezi clasamentele bazate pe inovaţie), – asta în condiţiile în care potenţialul nostru de inteligenţă şi creativitate nu este mai prejos -, dar cu noua opţiune administrativă a PSD se pare că chiar vrem să ne aşezăm bine pe aceste locuri, cu impact nefast asupra competitivităţii ţării şi calităţii vieţii oamenilor.

Nu intru în detalii, că probabil conducerea PSD-ului a fost intoxicată cu pseudoargumente de cei care au convins-o că această opţiune este cea bună. Ca să mă scutesc şi să vă scutesc de lupta surdă cu astfel de pseudoargumente, hai să vedem cinstit, direct şi simplu cum sunt organizate aceste domenii în ţările care contează ca şi competitivitate, ţări pe care vrem să le ajungem şi la care ne raportăm, cel puţin în teorie, mereu, fiind primele în clasamentele internaţionale care vizează domeniile preuniversitar, universitar şi de inovaţie (folosesc numele în engleză, pentru a nu greşi în traducere – mai ales din japoneză – şi pentru a se verifica informaţiile mai uşor pe net):

  • Danemarca – Ministry of Higher Education and Science
  • Franţa – Ministry of Higher Education and Research
  • Germania – Federal Ministry of Education and Research
  • Italia – Ministry of Education, University, and Research
  • Japonia – Ministry of Education, Culture, Sports, Science, and Technology
  • Marea Britanie – Minister of State for Universities and Science
  • Norvegia – Ministry of Education and Research
  • Olanda – Ministry of Education, Culture and Science
  • Suedia – Ministry of Education and Research
  • SUA – în SUA organizarea este mai descentralizată, dar între departamentele federale (echivalente ministerelor) există doar un departament de educaţie (Department of Education), care include şi inovarea, nu şi unul de cercetare, cercetarea fiind coordonată de mai multe instituţii, neorganizate însă la nivel de department federal.

Aşadar, se poate observa că în ţările moderne şi competitive cercetarea/ştiinţa este în aceeaşi structură administrativă cu educaţia (mai ales cea legată de învăţământul superior). Aşa cum am spus mai sus, numai astfel se pot uni eficient generarea, diseminarea şi utilizarea cunoaşterii, pentru a asigura competitivitate ţării şi bunăstare oamenilor. Modelul separării învăţământului şi cercetării a existat în comunism şi am văzut ce a generat!

Unii, mai puţin informaţi sau având interese de a le separa (interese care ne vor costa ca ţară!), vor spune că şi în cadrul Comisiei Europene cele două domenii sunt separate în Directorate-General for Education and Culture şi Directorate-General for Research and Innovation. Aşa este, dar cine ştie istoria acestei organizări ştie şi de ce sunt separate şi nu poate fi prostit. Organizatoric vorbind, era dificil să existe un singur Directorate-General for Education and Research la nivelul Comisiei Europene, deoarece domeniile sunt prea complexe la scară europeană, mai ales că Directorate-General for Education and Culture, include educaţia, cultura, tineretul, limbile şi sportul. Dar Directorate-General for Research and Innovation pune în toate documentele proprii în prim plan relaţia cu universităţile, iar ţările competitive ale lumii, aşa cum se vede clar mai sus, au urmat modelul combinării lor administrative (ţinând cont că la nivel de ţară, chiar mare fiind, nu există complexitatea care există la nivel european).

Aşadar, speranţa „normalizării” cu care a venit PSD moare, cel puţin în domeniul educaţiei şi cercetării, întorcându-ne la un model bine aşezat din perioada comunistă, în care universitățile „predau”, iar cercetarea „adevărată” se face în institutele de cercetare de către oameni „atestaţi” prin patalamale/hărtii, nu neapărat prin rezultate ştiinţifice! Atenţie, nu vreau să alunecăm în discursul steril legat de cine este mai important în cercetare: universităţi vs. institute de cercetare! Cercetători buni şi slabi există în ambele structuri. Astăzi, în lumea modernă, logica nu este „universităţi SAU institute”, ci „universităţi ŞI institute”, rolul mai important sau mai puţin important în cercetare fiind determinat de performanţa obţinută.

Încă mai sper ca cei doi miniștri, oameni cărora trebuie să le acordăm inițial credit şi bună-credinţă, vor face tot posibilul să unească ministerele în politicile lor, pentru a nu ne îngropa definitiv prin reglementări şi practici diferite, depăşite de vremuri. Acelaşi lucru îl sper de la comisiile de specialitate din parlament, care, dacă doresc, pot servi ca „gardieni” ai normalităţii academice. De siguranţă, poate că primul-ministru al României ar putea monitoriza şi asigura această integrare funcţională printr-un consilier/grup de experţi în cadrul cancelariei proprii. În viitor însă, dacă PSD chiar doreşte o „Românie normală”, cele două ministere trebuie reunite (cel puţin învăţământul superior şi cercetarea, dacă nu educaţia şi cercetarea)!

Păcat că prin astfel de decizii, fără analiză de substanţă, nu doar că ratăm o şansă de a ne utiliza potenţialul intelectual bun de inteligenţă şi creativitate pe care îl avem ca popor, dar facem paşi fermi spre trecut, inventând din nou (oare a câta oară şi când vom înţelege că trebuie să ne oprim…?) instituţii care ne blochează acest potenţial. Astfel ne rupem de aria europeană/internaţională a educaţiei şi cercetării, marginalizându-ne noi, fără să ne forţeze nimeni!

Distincţia Onoare pentru Cluj 2016

onoare-pentru-cluj-2016onoare-pentru-cluj-2016-b

Mulţumesc Instituţiei Prefectului – Judeţului Cluj pentru distincţia Onoare pentru Cluj 2016, primită în semn de apreciere pentru activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare din domeniul psihologiei (vezi AICI pentru detalii).

Astfel de premii/distincţii non-academice reprezintă un semn ca activitatea academică ajunge în societate, lucru care te încurajează să continui ceea ce faci, în condiţiile în care finalul proximal sau distal al cercetări ştiinţifice vizează creşterea calităţii vieţii oamenilor şi a funcţionării lor sociale.

 

Raportul TT-G3A pe anul 2016 – Metarankingul Universitar G3A-2016

A apărut Raportul Think Tankului G3A (TT-G3A), pe anul 2016. Textul Raportului poate fi găsit AICI. Raportul îşi propune să verifice robusteţea Metarankingului Universitar-2016, al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, prin Metarankingul Universitar G3A-2016 care va fi publicat în luna decembrie în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie Nouă.

Think Tankul G3A (TT-G3A) este un Grup de Analiză, Atitudine şi Acţiune în politica ştiinţei din România, creat în jurul Revistei de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie Nouă, care anual, în luna decembrie, publică Raportul asupra mediului academic românesc. Primul Raport G3A a fost publicat în 2014, iar al doilea Raport în 2015, ambele fiind larg receptate şi discutate în mediul academic şi în cel public românesc. Acesta este al treilea Raport al TT-G3A (2016).

Experţii care fac parte din Think Tankul G3A (în 2016) sunt:

  • Prof. univ. dr. Daniel David, Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca şi Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA; Co-coordonator al TT-G3A;
  • Prof. dr. Livius Trache, Director ştiinţific, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) şi Texas University, SUA; Co-coordonator al TT-G3A;
  • Prof. univ. dr. ing. Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, Profesor consultant, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, redactor şef al RPSS, Secretarul ştiinţific al TT-G3A;
  • Acad. prof. univ. dr. Marius Andruh, Universitatea din Bucureşti (UB)/Academia Română;
  • Acad. prof. univ. dr. ing. Dorel Banabic, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca/Academia Română;
  • Acad. prof. univ. dr. Viorel Barbu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (UAIC)/ Academia Română;
  • Acad. prof. univ. dr. ing. Emil Burzo, UBB, Cluj-Napoca/Academia Română;
  • Prof. univ dr. Vasile Brînzănescu, Institutul de Matematică „Simion Stoilow” din Bucureşti;
  • Prof. univ. dr. Valentin Cojanu, Academia de Studii Economice din Bucureşti;
  • Dr. Alexandru Corlan, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti/Asociaţia Ad-Astra, redactor şef adjunct al RPSS;
  • Prof. univ. dr. Mircea Dumitru, rector UB, Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române;
  • Prof. univ. dr. Romiţă Iucu, prorector UB, Bucureşti;
  • Prof. univ dr. Voicu Lupei, INFLPR, membru corespondent al Academiei Române;
  • Prof. univ. dr. Petru Matusz, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara;
  • Acad. prof. univ. dr. Doru Pamfil, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca/Academia Română;
  • Acad. prof.univ. dr. Ioan Aurel Pop, rector UBB, Cluj-Napoca/Academia Română;
  • Prof. univ. dr. ing. Ion M. Popescu, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti;
  • Prof. univ. dr. Irinel Popescu, Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucuresti şi Institutul Clinic Fundeni, membru corespondent al Academiei Române;
  • Acad. prof. univ. dr. Octavian Popescu, UBB, Cluj-Napoca şi Director al Institutului de Biologie al Academiei Române din Bucureşti/Academia Română;
  • Dr. ing. Dumitru Dorin Prunariu, cosmonaut, ROSA, membru de onoare al Academiei Române;
  • Acad. prof. dr. Anca Sima, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”, membru corespondent/Academiei Române;
  • Prof. Univ. dr. Cristian Silvestru, UBB, Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei Române;
  • Dr. Ioan Ursu, secretar ştiinţific al IFIN-HH;
  • Dr. Florin Vasiliu, director ştiinţific, Institutul Naţional de Cercetare pentru Fizica Materialelor;
  • Prof. univ. dr. ing. Lucian Vinţan, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu;
  • Acad. prof. univ. dr. Victor Voicu, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti/Academia Română.

Reflectări ale Raportului în media (selecţie):

Ambele metarankinguri au fost criticate de o serie de reprezentanţi ai unor universităţi, probabil bine intenţionaţi, dar care însă nu-şi regăseau instituţiile în poziţiile pe care le anticipau. Criticile, unele probabil motivate de bună-credinţă în dorinţa de a înţelege metarankingul,  au fost în mare parte derivate din neînţelegerea (1) mecanismelor implicate în rankinguri internaţionale ale universităţilor incluse în metaranking şi (2) faptului că într-un demers ştiinţific metodologia trebuie să fie argumentabilă ştiinţific şi reproductibilă, nu să fie aşa cum doreşte fiecare cititor (studiul este făcut de coautori, aşa că cititorul poate critica metodologia în sine, nu faptul că coautorii nu au utilizat metodologia pe care ar fi dorit-o cititorul). Redau mai jos doua texte care adresează unele din aceste critici ale unora dintre colegii noştri.

I. TEXTUL 1 (preluat din Newsletterul Consorţiului Universitaria) – Despre metarankinguri universitare şi competitivitate academică într-un mediu psihocultural colectivist

  • Autor: Prof. univ. dr. Daniel David, Prorectorul Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) pentru cercetare, competitivitate-excelenţă şi publicaţii ştiinţifice

Într-un mediul psihocultural colectivist diferenţierile sunt eronat percepute ca un pericol, deşi, într-un mediu psihocultural modern, diferenţierile sunt garantul performanţei şi competitivităţii. Acest lucru este cu atât mai adevărat în mediul academic, astăzi imersat într-o lume globalizată. Într-adevăr, în aria internaţională a educaţiei şi cercetării, fiecare universitate îşi are rolul şi locul său important, în funcţie de profilul şi misiunea asumată, fără a se accepta o uniformizare păguboasă. La probleme sociale diverse şi la studenţi cu nevoie complexe, diferenţierea universităţilor (ex. locale/regionale/naţionale/world-class) este singura soluţie raţională la a servi maximal societatea şi studenţii, demonstrată ca eficientă în ţările cu un mediul academic competitiv.

Două rapoarte recente au introdus un element obiectiv de diferenţiere a universităților româneşti, pe baza poziţionării acestora în clasamentele internaţionale ale universităţilor.

Primul Raport a fost elaborat de către un High Level Experts Group, stabilit de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, generând Metarankingul Universitar-2016, prezentat în Tabelul 1 (vezi Andronesi…David şi colab., 2016). Acest metaranking a identificat 5 univesrităţi cu potenţial de excelență, vizibile şi cu impact internaţional (primele 5) şi 15 universităţi vizibile internaţional (următoarele 15). Universitățile româneşti care nu se află între cele 20 din Tabelul 1 nu sunt vizibile internaţional în clasamentele analizate, fără ca asta să însemne că nu au un rol educaţional important în România.

Al doilea Raport a fost elaborat de către Think Tankul G3A, generând Metarankingul Universitar G3A-2016, prezentat în Tabelul 2 (vezi David şi colab., 2016), care confirma practic rezultatele primului metaranking. Subsemnatul am fost autor comun la cele două rapoarte.

Tabelul 1. Clasamentul universităților românești în Metarankingul Universitar-2016 (preluat din Andronesi…David şi colab., 2016).

Note: 1. Universitățile românești care nu se regăsesc în acest clasament nu sunt prezente în niciun clasament internațional analizat; 2. Universitățile situate pe aceeași poziție sunt trecute în ordine alfabetică.

Poziția în clasament Universitatea Scor Total (Cvintile)
1 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca 13
2 Universitatea din București 10
3 Universitatea Politehnica din București 8
4 Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași 7
5 Universitatea de Vest din Timișoara 6
6 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București 3
6 Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca 3
6 Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași 3
7 Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași 2
7 Universitatea Politehnica din Timișoara 2
7 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca 2
7 Universitatea Transilvania din Brașov 2
8 Academia de Studii Economice din București 1
8 Universitatea din Craiova 1
8 Universitatea Dunărea de Jos din Galați 1
8 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu 1
8 Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara 1
8 Universitatea din Oradea 1
8 Universitatea Ovidius din Constanța 1
8 Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești 1

 

Tabelul 2. Clasamentul universităţilor româneşti în Metarankingul Universitar G3A-2016 (preluat din David şi colab., 2016).

Note: 1. Universităţile româneşti care nu se regăsesc în acest metaranking nu sunt prezente în niciun clasament internaţional analizat; 2. Universităţile situate pe aceeaşi poziţie sunt trecute în ordine alfabetică; 3. În Metarankingul Universitar G3A-2016 apar şi o serie de instituţii academice non-universitare: pe poziţia a 10 apar Academia Română, Institutul de Fizică Atomică şi Institutul de Ştiinţe Spaţiale, iar pe poziţia a 11 apare Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltarea Tehnologiilor Isotopice şi Moleculare (poziţia acestora în clasament trebuie interpretată în context, acestea nefiind instituţii universitare, astfel că unele criterii/indicatori nu li se aplică).

Rang Universitatea Scor Total

(Decile)

1 Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca 20
2 Universitatea din Bucureşti 15
3 Universitatea Politehnica din Bucureşti 13
4 Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 9
5 Universitatea de Vest din Timişoara 8
6 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București 6
6 Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi 6
7 Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca 5
8 Universitatea Politehnica din Timișoara 4
8 Universitatea Tehnică din Cluj Napoca 4
9 Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iaşi 3
10 Universitatea Transilvania din Brașov 2
11 Academia de Studii Economice din Bucureşti 1
11 Universitatea din Craiova 1
11 Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi 1
11 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu 1
11 Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş din Timişoara 1
11 Universitatea din Oradea 1
11 Universitatea Ovidius din Constanţa 1
11 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti 1

Aşa cum era de aşteptat, după apariţia acestor rapoarte, pe lângă interogaţiile şi dezbaterile colegiale absolut normale faţă de un asemenea eveniment, într-un mediul colectivist care refuză diferenţierea au apărut şi o serie de reacţii cu caracter defensiv. Aşadar, adesea, în loc să analizăm raţional şi constructiv implicaţiile acestor analize obiective, încercăm să anulăm diferenţierile, prin punerea în mod defensiv sub semnul întrebării a procedurilor care au dus la aceste diferenţieri. Să analizăm câteva dintre astfel de reacţii.

  • Selecţia clasamentelor a fost făcută astfel încât să favorizeze anumite universităţi (incluzând şi excluzând clasamentele din metararanking în mod subiectiv).

FALS! Selecţia clasamentelor a fost făcută după criterii clare şi înainte de orice analiză a datelor. Selecția a fost confirmată de consultanţi externi şi a inclus, aşa cum se spune clar în analizele efectuate, toate clasamentele majore care utilizează indicatori academici.

Ca să forţeze această idee de subiectivitate, unii critici exemplifică cu neincluderea clasamentului Google Scholar Institutions. Dar, paradoxal, criticii uită să menţioneze că acest clasament nu este unul încă funcţional, pentru acest motiv nefiind inclus nici în alte analize internaţionale (ex. în clasamentul Webometrics). Aşadar, raţional vorbind, nu poţi folosi ceva ce nu este încă funcţional! Într-adevăr, aşa cum arată autorii unui Raport din cele menţionate (vezi David şi colab., 2016): „…Spre exemplu, în relaţia cu Google Scholar Institutions, autorii clasamentului Webometrics, care urmăreau utilizarea Google Scholar Institutions, observau în luna noiembrie 2016 că  „…This ranking is an experiment for testing the suitability of including GSC data in the Rankings Web, but it is still in beta…”, adăugând că „…Google Scholar is working for extending the world coverage of the institutional profiles to (almost) all the academic organizations. Unfortunately their resources are limited and there is no final date for finishing the task…”. Dacă l-am include exploratoriu şi forţat în metarankiguri, în forma sa incompletă din noiembrie 2016, de dragul testabilităţii duse la limită, acesta nu schimbă poziţionarea primelor cinci universităţi din Tabelul 1 sau Tabelul 2.

Dintre clasamentele cunoscute la nivel international nu au fost incluse Webomertics şi 4ICU, din motivul simplu că nu utilizează dominant criterii/indicatori academici; din nou, dacă le-am include exploratoriu, acestea ar accentua profilarea primei universităţi din metarankiguri (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, care în 2016 ocupă prima poziţie în ambele clasamente).

  • Calculul statistic trebuie să fie greşit, dacă nu ne avantajează.

FALS! Calcul a fost efectuat şi confirmat independent în trei centre universitare (SNSPA/UBB/Universitatea de Vest din Timişoara), iar rezultatele au fost replicate (identic pentru universitățile din clusterul 1 – primele 5) în cele două rapoarte efectuate independent, cu metodologii complementare (ex. decile vs. cvintile).

  • Participarea universităților în clasamentele analizate este voluntară şi, aşadar, lipsa unei universități din clasamentele internaţionale nu se datorează performanţei academice sub pragul stabilit de clasament, ci se datorează faptului că nu a dori să participe sau nu a ştiu de clasament.

FALS! Aşa cum se spune şi în cele două Rapoarte, opt (8) din cele nouă (9) clasamente analizate se efectuează independent de voinţa universităţilor. Doar unul solicită acordul universităţilor de a fi incluse (clasamentul THE). Şi aici însă acordul se cere doar dacă universitatea depăşeşte un prag de performanţă academică stabilit de autorii clasamentului. Mai precis spus, aşa cum se arată în unul din rapoarte (vezi David şi colab., 2016): „…Altfel spus, o universitate nu se află în clasamentul THE: (1) din cauză că nu depăşeşte un prag minimal de performanţă academică stabilit de clasament (astfel încât nu a fost contact de autorii clasamentului) sau (2) nu şi-a dat acordul pentru a fi inclusă în clasament, deşi a depăsit pragul de calitate şi a fost contactată de autorii clasamentului (caz în care universitatea este responsabilă de lipsa din clasament). Este posibil ca unele universităţi să contacteze din proprie iniţiativă autorii unor clasamente, caz în care pot fi înregistrare, dar nu vor fi incluse în clasament decât dacă depăşesc pragul minimal de performanţa academică”.

  • Focalizarea pe clasamente va slăbi actul educaţional.

FALS! În clasamentele analizate nu se poate pătrunde decât dacă există o performanţă academică care depăşeşte un prag critic, performanţă care se referă la actul de predare (cu impact direct asupra nevoilor studenţilor şi a unui învăţământ centrat pe studenţi) şi de cercetare (cu impact direct asupra centrării pe studenţi, prin stimularea învăţării prin cercetare, şi pe societate, prin transferul de servicii şi produse inovative).

  • Fuga după clasamente sacrifică cultura organizaţională, pentru imagine.

FALS! Poziţionarea bună într-un clasament internaţional al universităţilor nu are doar o funcţie de prestigiu, ci una diagnostică. Înţelegerea realistă a poziţionării proprii, prin raportare la standardele internaţionale, poate susţine politici de dezvoltare academică validate ştiinţific (de tip evidence-based), în beneficiul comunităţii academice.

În concluzie, metarankingurile analizate aici reflectă în mod obiectiv felul în care se văd universităţile româneşti din afara ţării, prin prisma poziţionării lor în clasamentele internaţionale de referinţă ale universităţilor, prin prisma unor criterii/indicatori academici. Nici mai mult, nici mai puţin!

Referinţe selective

Andronesi, O., Banabic, D., Buzea, C., David, D., Miroiu, A., Prisăcariu, A. şi Vlăsceanu, L. (2016). Raport asupra Exerciţiului Naţional de Metaranking Universitar-2016. High Level Experts Group – Raport pentru Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (vezi pentru varianta online la http://www.edu.ro/primul-exerci%C8%9Biu-na%C8%9Bional-de-metaranking-universitar-%E2%80%93-2016-concluzii-%C8%99i-recomand%C4%83ri-pentru) ((în curs de publicare în Revista de Politică a Ştiinţei şi Scientometrie)

David, D., Frangopol. P. şi Corlan, A. (2016). Raportul Think Tankului G3A pe anul 2016. O diagnoză a mediului academic românesc prin Metarankingul Universitar G3A-2016. Raportul Think Tankului G3A pe 2016 (în curs de publicare în Revista de Politică a Ştiinţei şi Scientometrie).

 

II. TEXTUL 2 – Interviu pentru Elena Stanciu (Agerpres), preluat în rezumat de Agerpres)

Cluj-Napoca, 14 dec /Agerpres/ – Lansarea primului metaranking privind universitățile românești, realizat recent de Ministerul Educației Naţionale și Cercetării Ştiinţifice (MEC), a iscat o serie de dezbateri aprinse, care, în opinia consilierului pe probleme de cercetare al ministrului, Daniel David, pot reprezenta începutul unui demers de maturizare a mediului universitar românesc, în ceea ce priveşte rankigurile academice internaţionale şi modul în care funcţionează aria internaţională a educaţiei şi cercetării.

Clasamentul realizat de MEC arată că 72, din cele 92 de universități din România, nu au vizibilitate în rankingurile internaționale.

„Noi am încercat la Ministerul Educației și Cercetării să răspundem la o întrebare simplă: cum se văd universitățile românești în rankingurile internaționale, care sunt făcute independent de minister sau de universitățile din România, fiind astfel rankinguri obiective? Nici mai mult, nici mai puţin. În acest sens, un High Level Experts Group, numit de minister, a produs un raport – Metarankigul Universitar 2016 – care a arătat că din 92 de universități, în anul 2016, sunt vizibile internațional doar 20. Și acestea se clasifică în două grupuri, în care cinci universități sunt mai vizibile şi au un impact la nivel internațional – Universitatea `Babeș-Bolyai`, Universitatea București, Universitatea Politehnică Timișoara, Universitatea `Alexandru Ioan Cuza` din Iași și Universitatea de Vest din Timișoara. Se adaugă alte 15 universități, care sunt vizibile, fără să aibă însă un impact internaţional foarte mare. Ulterior au apărut o serie de dezbateri și o serie de întrebări legate de metaranking, iar acest lucru este foarte bun, pentru că oamenii încep să învețe ce este un asemenea ranking și de ce este important să fii acolo”, a declarat, pentru corespondentul AGERPRES, Daniel David, care este consilier al ministrului Educației pe probleme legate de cercetare.

Acesta a precizat că metarankingul MEC a fost realizat pe baza a 9 clasamente internaționale, dintre care 8 sunt făcute independent de dorința universităților de a apărea sau nu în ele, ceea ce aduce argumente în plus pentru obiectivitatea pe care o reprezintă clasamentul. De asemenea, pentru realizarea acestui top care analizează mediul universitar românesc au fost consultați experți internaționali. Totuși, după publicarea metarankingului, au existat și voci care au criticat acest demers.

„Unele universități care nu s-au regăsit în acel metaranking (sau care nu s-au regăsit pe poziţia în care se proiectau) au fost foarte critice la adresa lui. Analizând aceste critici, autorii metarankigului cred că ele vin mai degrabă dintr-o neînțelegere a mecanismelor acestor rankinguri internaţionale. În plus, metarankingul nu spune că universitățile care nu se regăsesc acolo nu contează sau că nu au un rol în societatea românească, ci arată pur simplu cum se văd universitățile noastre în aria academică internaţională, cum se văd acestea din afară. Trebuie să știe fiecare cum stă și trebuie să să-şi proiecteze misiunea aademică într-un mod raţional. Poți să « joci » la nivel local/regional, sau la un nivel național sau poți să țintești un nivel internațional. Trebuie însă înţeles clar că o universitate regională care își atinge misiunea este mai performantă decât o universitate cu ambiții naționale sau internațioale care nu își atinge misiunea. Și într-o țară ca România ai nevoie de universități cu profiluri diferite”, a spus David.

Acesta a precizat că mediul universitar românesc trebuie să fie preocupat de acest gen de instrumente, cum sunt rankingurile, deoarece ele pot fi de un real ajutor pentru definirea misiunii pe care ar trebui să o aibă fiecare universitate, respectiv pentru elaborarea strategiei pe care o are de urmat.

Astfel, pentru a nu se arunca o undă de îndoială asupra acestui prim metaranking românesc, Daniel David a apelat la un grup de cercetători și reprezentanți ai mediului academic, pentru a verifica robusteţea metarakingului ministerului.

„Ca să vedem stabilitatea acestui metaranking care a generat discuții – care, repet, în ciuda unor alunecări nefericite în afara expertizei de specialitate, sunt foarte bune, fiindcă universitățile au început astfel să conștientizeze că există rankinguri internaționale de care ar trebui să ne pese, ar trebui să ne definim misiunea academică într-un mod mai rațional decât am făcut-o până acum -, prin Think Tank-ul G3A (TTG3A) s-a făcut o nouă analiză. TT G3A este format dintr-un grup de oameni din mediul academic, din toată țara, din universități, din Academia Română, din institute de cercetare, care de trei ani facem analize la sfârșit de an asupra mediului academic din România. Am publicat până acum trei rapoarte, iar în ultimul, lansat recent, am hotărât să verificăm stabilitatea metarankingului MEC ca să vedem cât de riguros este”, a mai spus David.

La acest clasament, numit Metarankingul Universitar G3A-2016, s-a folosit o metodologie ușor diferită, pentru a putea surprinde diferențe mai fine între universități și pentru a le putea da ocazia să fie mai bine poziționate unele în raport cu altele. Rezultatele au confirmat practic rezultatele ministerului.

„Este aproape același top. Noi am spus apoi, în concluziile raportului TT G3A, că universitățile trebuie să se gândească raţional la misiunea lor – vrei să fii de anvergură internațională, națională, sau vrei să fii local/regional. Apoi, în funcție de misiunea pe care o ai, să îți faci politicile academice interne, iar dacă vrei să fii de nivel internațional atunci nu are sens să ai politici opuse criteriilor din rankingurile internaționale. Este ca la olimpiadă, dacă vrei să fii campion la 100 de metri garduri, te antrenezi pentru proba acea probă, nu pentru cea de aruncare cu ciocanul”, a mai spus consilierul.

După publicarea metarankingului MEC, la finalul lunii noiembrie, o serie de universităţi, care fac parte din consorţiul „Academica Plus” şi al universităţilor tehnice, au transmis un mesaj prin care şi-au manifestat dezacordul faţă de anumite prevederi ale clasamentului şi ale raportului care l-a însoţit.AGERPRES/(A – autor: Elena Stanciu, editor).

  • Raportul TT-G3A în legătură cu Metarankigul Universitar G3A-2016 poate fi găsit AICI.
  • Raportul High Level Experts Group al MEC, în legătură cu Metarankngul Universitar-2016, poate fi găsit AICI.

 

 

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete: