Arhiva

Archive for Aprilie 2013

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie la „the 7th World Congress of Behavioral and Cognitive Therapies”

23 Aprilie 2013 1 comentariu

Mă bucur să anunţ că Simpozionul propus de Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) a fost acceptat la the 7th World Congress of Behavioral and Cognitive Therapies„, din 22 – 25 iulie, 2013, in Lima, Peru.

De obicei, acceptarea unui simpozion la un mare congres internaţional este un lucru foarte important, adesea prestigios, dar nu neapărat unul extraordinar/excepţional. Aşadar, de ce cred şi spun că acceptarea acestui Simpozion este un lucru extraordinar?

În primul rând, Simpozionul propus nu este unul standard, paradigmatic şi cuminte, care se poate accepta uşor. Dimpotrivă, este unul îndrăzneţ şi provocator faţă de starea actuală şi mainstream-ul domeniului, care practic propune o nouă paradigmă – o nouă etapă inovativă – în dezvoltarea psihoterapiilor cognitive şi comportamentale (vezi mai jos Overview). În al doilea rând, Simpozionul nu este unul colaborativ (ex. cu invitaţi din alte ţări – lucru care i-ar fi crescut şansele de acceptare), ci reflectă doar realizările şi viziunea Şcolii noastre în domeniu. În consecinţă, acceptarea lui este un lucru extraordinar/excepţional, care mă bucură realmente, exprimând recunoaşterea şi impactul Şcoli clujene de psihologie clinică şi psihoterapie din UBB la nivel internaţional! Să vedem dacă vom putea iniţia un al patrulea val în domeniu…(sic!).

Găsiţi mai jos detaliile:

Title of symposium: Developments in Technology and Clinical Cognitive Science: The “4th wave” in CBT?

Chair: Daniel David, Ph.D.; Professor, Babes-Bolyai University; Adjunct Professor, Mount Sinai School of Medicine

Overview:

Cognitive-behavioral therapy (CBT) has evolved through so-called three waves: (1) first wave (behavioral), second wave (cognitive-behavioral), and third wave (mindfulness/acceptance-enhanced cognitive-behavioral). Based on the integration of new advances in (1) clinical cognitive sciences (e.g. implicit processes, embodied cognitions) and (2) technological developments (e.g., virtual realities, online and computer-based interventions), we think that a new “(r)evolution” in CBT is prefigured in the form of a “4th wave” CBT.

In this symposium, integrations and implications of these discoveries and evolutions in clinical cognitive sciences and technology in CBT theory and practice are discussed. The first presentation (Dr. David) will offer a comprehensive perspective on the integration of technology and discoveries in fundamental cognitive sciences research into the CBT framework. The second presentation (Dr. Opriş and Matu) will be focused on the use of virtual reality technology in CBT for various mental conditions. The third presentation (Dr. Sucală and Dr. Dobrean) will describe the state of the art in internet delivered CBT (iCBT) and mobile delivered CBT. The forth paper (Dr. Ştefan) will present results from a controlled trial on the efficacy of a one-session CBT intervention delivered face-to-face versus videoconference systems (classic and EON Holopodium). The following presentations (Dr. Oana David) will refer to a new CBT app developed based on the emotion-regulation paradigm, and will present pilot data on the efficacy of CBT delivered by a new robot (RETMAN) promoting emotional resilience in children. The final paper of the symposium (Dr. Mogoaşe) is concerned with CBT interventions based on the cognitive bias modification paradigm (i.e., attention and memory biases modifications). The symposium concludes (Dr. David et al.) with a general discussion of future research directions in what we have called the “4th wave” in CBT.

Speakers:

Daniel David, Ph.D.

David Opriş, Ph.D. and Silviu Matu, MA.

Mădălina Sucală, Ph.D. and Anca Dobrean, Ph.D.

Simona Ştefan, Ph.D.

Oana David, Ph.D.

Cristina Mogoaşe, M.A.

Anunțuri

Săptămâna PSI la Librăria Cărtureşti

22 Aprilie 2013 3 comentarii

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie susţine săptămâna PSI la Librăria Cărtureşti din Cluj-Napoca (vezi şi aici):

PROGRAM CLUJ-NAPOCA  – Librăria Cărtureşti (Iulius Mall)

1. Denumirea evenimentului : Ce este psihoterapia validată ştiinţific?
Invitat: Daniel David
Data: 22 aprilie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului : Parenting raţional pentru gestionarea

comportamentului dificil al copiilor.
Invitat: Oana David
Data: 23 aprilie (marti) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului:  Anxietatea la copii.

Ce este şi cum putem să o controlăm.
Invitat: Anca Dobrean
Data: 25 aprilie (joi) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului:   Fericirea ca alegere.
Invitat: Aurora Szentagotai
Data: 26 aprilie (vineri) – ora 18.00

 

Categorii:Despre Psihologie Etichete:

COGNITIVE BIBLIOTHERAPY FOR MILD DEPRESSIVE SYMPTOMATOLOGY. RANDOMIZED CLINICAL TRIAL OF EFFICACY AND MECHANISMS OF CHANGE

Moldovan, Cobeanu, and David – A Clinical Trial of Cognitive Bibliotherapy for Depression

  • Acest articol prezintă un studiu clinic randomizat, publicat in Clinical Psychology and Psychotherapy (vezi şi aici), care oferă un suport experimental riguros distincţiei propuse de Albert Ellis dintre „feeling better” şi „getting better„. Intervenţia psihoterapeutică cognitiv-comportamentală (în forma biblioterapiei cognitive) a redus la postintervenţie atât simptomele depresive cât şi mecanismele cognitive subiacente, ambele modificări menţinându-se la 3 luni follow-up („getting better”). Pe de altă parte, grupul Placebo a reacţionat doar cu modificări la nivelul simptomelor (fără modificări în mecanismele lor cognitive subiacente – „feeling better„), simptome care, ca urmare a faptului că mecanismele lor etiopatogenetice nu au fost modificate, au reapărut după trei luni. Celelalte grupuri de control (No-treatment şi Delayed-treatment) nu au reacţionat, simptomatologia şi mecanismele lor subiacente rămânând neschimbate semnificativ. Articolul este parte a tezei de doctorat realizate şi susţinute de către lector univ. dr. Ramona Moldovan, sub supervizarea prof. univ. dr. Daniel David. Oana Cobeanu a avut de asemenea o contribuţie importantă la culegerea datelor, implementarea intervenţiei şi elaborarea manuscrisului.
  • Notă: lucrarea ştiinţifică prezentată aici “full text” trebuie utilizată doar pentru uzul personal al cititorului, în scop educaţional şi de cercetare, şi nu se acceptă diseminarea ei individuală mai departe în nicio formă!

E-PRIME/R-PRIME AND EMOTION REGULATION IN THE CONTEXT OF THE BINARY MODEL OF DISTRESS: AN EXPERIMENTAL INVESTIGATION BASED ON THE GENERAL SEMANTICS FRAMEWORK

David – Limbajul R-Prime în Psihoterapie/R-Prime/E-Prime and Psychotherapy

  • Acest articol, publicat in JCBP, investigheaza pentru prima data, sub aspectul rolului său potenţial în intervenţiile psihoterapeutice, o nouă variantă de utilizare a limbii române, denumită „R-Prime„. Limbajul R-Prime exprimă în limba română limbajul „E-Prime„. Aşa cum E-Prime se referă la o variantă a limbii engleze (E-Standard/Clasic), R-Prime reprezintă o variantă a limbii române (R-Standard/Clasic). Ceea ce înseamnă acest „nou limbaj” poate fi înţeles parcurgând articolul de mai sus, din JCBP, sau textul în care l-am introdus prima dată în ţară, în anul 2010 (vezi aici). Chiar cred că această nouă versiune de exprimare a limbii române poate fi uneori extrem extrem de utilă. Nu fac aici greşeala Semanticii Generale de a exagera rolul acestuia, dar cred că, în anumite contexte, R-Prime poate deveni foarte util şi inovativ, cu efecte majore asupra creşterii inteligibilităţii textelor scrise în acest limbaj şi, uneori, chiar cu efecte artistice interesante! Întregul articol din JCBP este publicat în limbajul E-Prime (ca de altfel şi această scurtă introducere care, evident, apare în limbajul R-Prime, sic!).
  • Notă: lucrarea ştiinţifică prezentată aici “full text” trebuie utilizată doar pentru uzul personal al cititorului, în scop educaţional şi de cercetare, şi nu se acceptă diseminarea ei individuală mai departe în nicio formă!

O scurtă analiză critică a conceptului de „Învăţământ Centrat pe Student”

12 Aprilie 2013 4 comentarii

Am fost rugat de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) să scriu un articol în care să exprim un punct de vedere legat de anumite componente ale „Procesul Bologna” pentru „Editia Aniversară a Galei Profesorului Bologna”, din 19-21 aprilie 2013, care va avea loc la Cluj-Napoca.

O fac cu plăcere! Mereu am susţinut activităţile ANOSR şi de cele mai multe ori împărtăşesc cu ei aceleaşi valori şi ne-am aflat de aceeaşi parte a baricadei în lupta pentru modernizarea mediului academic românesc. Sigur, au fost, sunt şi probabil vor mai fi şi situaţii când ne despărţim, dar şi atunci o facem printr-o dispută intelectuală şi academică, cu argumente. În acest context le mulţumesc că şi ei au recunoscut aceste eforturi ale mele prin faptul că am primit distincţia „Profesor Bologna” în primul an de organizare a acestui eveniment.

Mereu am spus că „Procesul Bologna”, aşa cum a fost gândit iniţial, este unul foarte bun, fără a fi perfect! Printe altele, el şi-a propus patru lucruri esenţiale: (1) stabilirea unor standarde de calitate şi de practică academică în toate ţările europene; acest lucru poate stimula apoi (2) libera circulaţie a studenţilor şi profesorilor şi inserţia lor rapidă pe piaţa muncii; (3) compatibilizarea cu sistemul american de învăţământ superior (şi atragerea de studenţi de acolo) şi (4) legătura ariei europene a educaţiei cu aria europeană a cercetării. Din păcate, el a fost implementat prost în cele mai multe ţări europene şi catastrofal în România. Am vorbit despre aceste lucruri în multe întâlniri cu studenţii şi cu organizaţiile acestora (inclusiv cu ANOSR) sau în diverse conferinţe de politica educaţiei şi cercetării pe care le-am susţinut. Nu intru acum în detalii. Aici vreau doar să punctez succint propria mea poziţie faţă de o componentă cheie a „Procesului Bologna” şi anume „Învăţarea Centrată pe Student”.

Cred că învăţământul tradiţional, adesea focalizat pe interesele şi nevoile profesorului, era unul foarte prost şi incorect! Cred însă la fel de mult şi sincer că lozinca mai nouă a învăţământului european şi anume: „învăţământul trebuie centrat/focalizat pe student”, este la fel de proastă şi incorectă! Trecem practic, agitaţi şi fără orizont clar, dintr-o extremă în alta, disperaţi să găsim la nivel european o soluţie (care ne cam scapă) care să ne apropie ca performanţă de învăţământul şi cercetarea americană (care ne-au cam luat-o în faţă, în cele mai multe domenii). Dar, ştim din logica hegeliană că saltul din teză în antiteză nu este soluţia. Soluţia este sinteza între teză şi antiteză!

Da, la nivel de licenţă, învăţământul poate fi focalizat pe student, printr-un act de predare modernă, ancorat în nevoile studentului. Dar şi aici focalizarea nu trebuie să fie una rigidă şi excesivă, înţeleasă a la DEX! Nevoile iniţiale ale studenţilor sunt importante şi programul de licenţă trebuie să graviteze în jurul lor, printr-un act de predare inovativă. Dar să nu uităm că universităţile de top sunt nu doar „satisfăcătoare de nevoi” (sic!), ci sunt mai ales „creatoare de noi nevoi”. Într-adevăr, prin valorile pe care le promovează şi prin mediul academic pe care îl creează, universităţile generează noi nevoi, astfel încât să asigure studenţilor un salt cultural şi social, nu doar cantitativ, ci mai ales calitativ (ex. să-şi dorească să ajungă unde nici nu s-au gândit înainte).

La nivel de master şi mai ales doctorat (”graduate school”, cum se numeşte în SUA), învăţământul focalizat pe student, în definiţia europeană, este o piatră de moară care ne trage în jos şi/sau ne încetineşte în progres. Aici învăţământul trebuie să fie focalizat pe actul de cunoaştere, în care profesorul şi studentul sunt parteneri. Sigur, fiecare vine în acest parteneriat pentru actul producerii de cunoaştere cu nevoile şi extertiza sa. Aşadar, la acest nivel, studentul învaţă prin cercetare şi face cercetare mentorată; predarea, fie ea şi modernă, este aici mai puţin relevantă, fără însă a lipsi. În acest fel, există un ”win-win”. Studentul dobândeşte expertiză şi valori pentru a deveni (1) un bun profesionist, pregătit pentru o piaţă a muncii dinamică şi pentru profesii prin care se poate adapta la şi/sau poate schimba piaţa muncii şi (2) un bun cetăţean, cu gândire critică şi valori proprii bine clarificate. Pe de altă parte, universitatea are astfel nu doar rolul de a genera buni profesionişti şi cetăţeni, ci contribuie direct la producerea de cunoaştere, cu impact asupra practicilor sociale, nivelului de trai, culturii şi civilizaţiei umane. Aşadar, cunoaşterea este aurul socieţilor moderne! Ne mai miră în acest context faptul că universităţile americane ocupă adesea primele locuri în topurile internaţionale care consideră importantă cercetarea?  Vrei să fie la tine aşa cum este la Universitatea Harvard? Atunci comportă-te ca atare…nu urma practici vetuste şi/sau neperformante.

Eu cred că ANOSR a făcut şi face o treabă excelentă pentru studenţii din România. Cred însă că în acest demers specific s-au lăsat poate prea mult influenţati de această filosofie europeană ambalată frumos, dar goală de conţinut sau chiar cu un conţinut periculos! Uite, după părerea mea, chiar din start, lucrurile nu sunt serioase – ca să nu spun că unele sunt chiar caraghioase – cu referire la modul în care se prezintă această perspectivă, în unele lucrări de referinţă. Spre exemplu, am văzut că motto-ul promovat pe o lucrare asumată de European Student’s Union – Student centered leaning. Time for a paradigm change  era: „Nu poţi învăţa un om ceva. Poţi doar să-l ajuţi să descopere acel lucru în interiorul lui” (Galileo Galilei). Chiar aşa…? Iată de ce spun că această cale este greşită (chiar dacă, aparent, este susţinută de marele Galileo, sic!), plină de retorici şi motto-uri care de care mai pompoase, care însă la o minimă analiză critică se prăbuşesc lamentabil. Eu spun, de la nivelul meu mult mai modest, că: Ba poţi învăţa un om lucruri noi pe care nu le-a avut şi nu le are în interiorul său! De fapt, chiar cred că aceasta este esenţa civilizaţiei şi evoluţiei umane! Nu vreau să intru în argumente complexe. Dau un exemplu simplu şi banal: tabla înmulţirii (sic!).

Mie mi-ar plăcea ca ANOSR să-şi asume un rol activ la nivel european pentru promovarea acestui principiu, dar formulat în mod corect şi doar acolo unde el funcţionează. De asemenea, poate că ar merita ca ANOSR să promoveze la nivel european ideea că acest principiu ar trebui completat (sau reformulat) la nivel de master şi doctorat cu o altă paradigmă: ”Partnership between student and professor for knowledge generation: learning through  research and mentored research”. Şi da, în acest sens este timpul pentru o schimbare de paradigmă!

P.S. Aş adăuga faptul că aceste idei le-am prezentat studenţilor şi atunci când am primit distincţia de „Profesor Bologna”. Aşa cum am spus, eu cred sincer în acest proces, dar definit şi aplicat în mod corect! În fine, sper ca studenţii să înţeleagă că, în sens şi semnificaţie, această analiza critică este pentru susţinerea a ceva în beneficiul lor, nu împotriva lor (cum ar putea sugera o analiza superficială de titlu).

Categorii:Educaţie şi Cercetare Etichete:

Psihologia pentru viaţa cotidiană

10 Aprilie 2013 2 comentarii

Am avut de-a lungul timpului o serie de discuţii despre psihologie şi viaţă în cadrul unei Emisiuni „Pas în Doi”. Am discutat despre modul în care psihologia poate conceptualiza viaţa cotidiană, pe diverse teme specifice, şi cum o poate apoi optimiza practic. Ştiu că au fost emisiuni urmărite de mulţi, foarte mulţi oameni. Recent, am observat că televiziunea respectivă a postat unele emisiuni şi pe Youtube. Aşadar, cei interesaţi le pot găsi aici:

  • Despre valori, modele şi oameni (care se poate corobora şi cu această prezentare TEDx: aici)
  • Despre liberul arbitru (care se poate corobora şi cu această prezentare TEDx: aici). Aici chiar este fascinant de urmărit cum aceste prezentări, mai precis această temă, au fost înţelese prost de unii (ne)gânditori, iar reacţiile acestora au fost, aşa cum era normal, ferme şi clar formulate, aşa cum stă bine unor intelectuali (prea)siguri pe sine, posesorii unei culturi şi logici avansate şi vaste de tip ad verecundiam şi/sau ad hominem (sic!).
  • Despre discordie

SELF-ACCEPTANCE AND THE PARENTING OF CHILDREN

Gavita, DiGiuseppe, and David – Rational Parenting

  • Acest capitol publicat la Springer discuta despre conceptul de „Rational Pareting”, prezentând unele rezultate experimentale noi şi propunand noi direcţii inovative de cercetare şi de practică în domeniu. Co-autorul american – Dr. DiGiuseppe – este profesor şi director al Departamentului de Psihologie de la St John’s University, SUA, directorul programului educaţional la Albert Ellis Institute din New York şi preşedintele ales al Diviziei de Psihoterapie din cadrul American Psychological Association. Pentru mai multe informaţii privind activităţile şi publicaţiile sale ştiinţifice (poate unele accesibile în mod gratuit) vezi aici:
  • Notă: lucrarea ştiinţifică prezentată aici “full text” este doar pentru uzul personal al cititorului, în scop educaţional şi de cercetare, şi nu poate fi diseminată individual mai departe în nicio formă!