Despre mine

PozaDMă numesc Daniel David şi sunt profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca. Nu am de gând să prezint aici un CV detaliat. Cel profesional poate fi accesat aici, iar o perspectivă comunitară (cu particularităţile, limitele şi distorsiunile inerente), creată probabil de foştii studenţi şi actualii colaboratori, este disponibilă pe Wikipedia.

Prezint succint mai jos un profil care să justifice organizarea acestui blog şi expertiza asumată în categoriile create, aşa cum mă văd şi înţeleg eu (sincer, direct, fără ipocrizie).

Îmi place să cred că profilul este sintetizat de versurile cantecului „Un om real„:

…Sunt un om de carne și de vis

De pământ și cer,

Nimeni înca n-a ucis

Partea mea de mister

…Sunt un om, sunt real

Între nuntă și final

Libertatea mea

E libertatea ta.

Liber sunt, nesupus,

Sunt un om spre Polul Plus

Iar deasupra mea

Doar Dumnezeu va sta…”

Notă: Deşi cântecul „Un om real” este şi imnul unui partid politic, PNL, nu am interese şi/sau angajament politic; pur şi simplu îmi place mesajul psiho-valoric al textului!

I. Informaţii Personale

M-am născut în 23 noiembrie 1972, la Satu Mare (tata: Valer; mama: Floare; am un frate: Alin). Am crescut în Satu Mare, un oraş cochet, complex ca istorie şi compoziţie etnică, unde am învăţat să fiu „dialectic„, adică să fiu tolerant, dar să-mi exprim în acelaşi timp identitatea românească. Multe vacanţe le-am petrecut la bunici, în „Ţara Codrului” (Satu Mare/Maramureş), unde am învăţat ce înseamnă bunul-simţ şi satul românesc tradiţional (cu tot ce implică el). După etapele normale de „educaţie timpurie„, – în familie, creşă/grădiniţă (mi-a rămas dragă încă Grădiniţa nr. 6, unde au început primele iubiri şi prietenii pe care mi le amintesc; unele or fi începând poate la Creşa din Cartierul 14 Mai, dar pe ele nu mi le amintesc…), – am absolvit Şcoala Primară Nr. 12 (o Şcoală mică, foarte bună, lângă un stadion şi un parc mare!) şi Şcoala Generală Nr. 1 („Şcoala centrală”) din Satu-Mare, navigând de-a lungul anilor între premiile I şi II. Am absolvit Liceul „Doamna Stanca” (acum „Colegiu Naţional” iar atunci primul Liceu ca valoare din oraş în domeniul „socio-uman„, în competiţie pe domenile „exacte” cu alt premiant – Liceul „Mihai Eminescu”) din acelaşi oraş, secţia de biochimie. Pe parcursul liceului (dar şi a şcolii în general), viaţa mi-a fost marcată de studiu şi sport, restul activităţilor desfăşurându-se într-un cadru definit de aceste două axe. Am fost un participant constant la Olimpiade (ex. biologie, chimie, matematică, istorie, limba română), cea mai mare reuşită fiind Premiul Special I la Olimpiada Naţională de Biologie. Interesele sportive gravitau între tenis de câmp, fotbal, atletism şi arte marţiale; cele mai mari reuşite au constat în cateva premii regionale (Transilvania) la atletism (ex. alergare 100 de metri, săritura în înălţime) şi în bucuriile date de restul activităţilor sportive.

La nivel universitar am absolvit specializarea Psihologie la UBB. Programul de studiu a fost de cinci ani, ultimii doi parcurgându-i într-unul singur (m-am grăbit mereu deoarece mă plictiseşte prezentul şi mă atrage viitorul…unii spun că nu ştiu să mă bucur de prezent!). Doctoratul l-am început la UBB în anul 1996 şi l-am terminat în 1999, avându-l coordonator pe profesorul Ioan Radu, un adevărat mentor. O parte din programul de doctorat l-am parcurs la SUNY at Binghamton, SUA, cu o bursă Guvernamentală. Prin faptul că l-am avut coordonator pe profesorul Radu, sunt conştient că îmi rămâne ca obligaţie tradiţia clujeană în psihologie, ca filiaţie doctorală fiind a patra generaţie de la fondatorul psihologiei (Wundt) la nivel internaţional: WundtGoangăRoşcaRadu; de asemenea, mă simt apropiat de profesorul şi psihologul Nicolae Mărgineanu, prin traiectoria profesională marcată de formarea şi activităţile din SUA.

Programul postdoctoral l-am parcurs în SUA, la prestigioasa universitate americană Mount Sinai School of Medicine din New-York, în domeniul medicinii comportamentale (Bio-behavioral and Integrative Medicine Programs), cu accent pe oncologie. Supervizor mi-a fost profesorul Guy Montgomery. Şi această supervizare mă responsabilizează şi obligă ca filiaţie profesională: TolmanRotterKirschMontgomery.

În psihoterapie şi psihologie clinică am avut şansa să lucrez şi să fiu mentorat direct de profesorii americani Albert Ellis (la Albert Ellis Institute în SUA) şi Aaron T. Beck (Academy of Cognitive Therapy, SUA; Pennsylvania University, SUA), declaraţi în analizele de specialitate internaţionale între primii psihologi şi/sau psihoterapeuţi ai secolului XX (depășindu-l pe Freud, poate mai cunoscut în ţară). Albert Ellis a fost declarat (în 1982) cel mai influent psiholog/psihoterapeut în viaţă, după moarte acestuia (în 2007) rămânând în această poziţie Aaron T. Beck.

Din 2006 sunt profesor universitar de ştiinţe cognitive clinice şi conducător de doctorat. Când am obţinut conducerea de doctorat, profesorul Radu, cel care a „reiniţiat psihologia la Cluj” după revoluţia din 1989,  a spus că sunt primul „produs complet” al psihologiei româneşti postrevoluţionare – de la preparator la profesor conducător de doctorat – (fără să existe, în mod necesar, şi o implicaţie calitativă în această observaţie).

Între anii 2000-2007 am stat/locuit mai mult în New-York, SUA, decât în ţară, „East Village” fiind a doua mea casă, iar New-York-ul singurul oraş în care mi-ar plăcea să locuiesc dacă nu ar exista Cluj-Napoca!

Din 2012 sunt căsătorit cu Oana Alexandra David (Gaviţa).

Valori personale: Tradiţia, Excelenţa şi Onoarea. Cred că ele pot fi atinse doar prin Bun simţ, Raţionalitate/Gândire critică şi Curaj

Profilul fizic: înălţime – 1.81; 75-80 kg. Pentru alte detalii vezi poză (sic!)

Profilul psihologic (vezi şi valorile asumate): raţional, creativ, memorie de lucru foarte bună şi disponibilitate la efort, altruist/generos, sangvinic cu elemente colerice; IQ – în curs de evaluare (sic!)

Puncte negative/Slăbiciuni: toleranţă mai scăzută la frustrare, credit prea mare acordat oamenilor, uşor „dispreţ” faţă de prezent (prea „future-oriented„)

Distorsiuni: sunt acuzat de unii că sunt „arogant” şi că „mă cred superior“. Fără a mă apăra sau justifica, încerc să explic… Nu mă cred superior şi nu sunt arogant, dar cred că trebuie să fiu responsabil în ceea ce fac, iar asta implică să fiu uneori critic cu prostia, ignoranţa şi incultura, mai ales când sunt dublate de tupeu şi promovate cu obraznicie. Viaţa mea este ghidată de ştiinţă şi sport, iar acestea, la rândul lor, sunt ghidate de performanţă şi nu sunt democratice; „adevărul ştiinţific” nu se stabileşte prin vot şi/sau prin vocea gălăgioasă a militanţilor sau a celor care strigă cel mai tare. În ştiinţă, nu orice părere contează, ci doar părerile informate, care pot duce la performanţă. Restul este pierdere de timp preţios. A sta să asculţi părerea naivă, dar solemnă şi exprimată cu pretenţiozitate, a celor care (re)inventează lucruri deja descoperite, se feresc să citească ca „să nu-şi contamineze ideile”,  promovează cu tupeu (uneori cu farmec!) pseudoştiinţa şi non-ştiinţa, în forme şi contexte academice, şi/sau asumă semidoct lucruri deja invalidate, denotă dispreţ faţă de ştiinţă. Cred că în ştiinţă lucrurile stau, analogic vorbind, ca în fotbal; toţi suntem jucători de fotbal (a se citi cercetători), dar jucăm în ligi diferite, cu performanţe diferite. Din această atitudine rezultă, cred, critica ce mi se aduce, uneori pe nedrept, dar eu chiar iau în serios ştiinţa; ea nu este pentru mine un serviciu de rutină de la ora 8 la ora 15, după care merg la piaţă sau să-mi trăiesc viaţa…ştiinţa serioasă cere devotament, vocaţie şi rigoare, trebuind împletită în mod creativ şi fericit cu viaţa, nu văzută ca o categorie din viaţă stabilită prin orar! Poate că uneori generalizez acest stil foarte exigent şi la viaţa de zi cu zi, iar atunci greşesc, dar el se manifestă, cred eu, preponderent în contexte legate de ştiinţă (în sport mai rar căci, în timp, am trecut de la performanţă la a-l practica doar din plăcere…), şi atunci mi-l asum, fără a-l considera o formă de aroganţă, ci un demers corect şi necesar într-o lume în care iraţionalitatea şi obscurantismul sunt obraznice. În alte contexte sunt mai degrabă „low profile” şi poate prea „umanist”. Nu îmi pare rău că, în ştiinţă, nu sunt dispus să ascult sau să discut cu oricine, oricând şi/sau oriunde doreşte, vorbind despre orice şi oricum. Din respect pentru ştiinţă şi interlocutor, trebuie îndeplinite nişte standarde minimale pentru eficienţa şi sensul discuţiei în acest context. Sunt însă dispus să fac asta, şi o fac adesea cu plăcere atunci când timpul îmi permite, renunţând la standardele minimale de „eligibilitate“, ca psiholog (cu clienţi/pacienţi), ca profesor (cu cei care doresc să înveţe „ştiinţă şi cercetare” pentru a ajunge la standarde de performanţă) şi/sau, ca om, pur şi simplu (cu prieteni, cunoştinţe sau cu cei interesaţi). Acestea fiind spuse, ţin în final să precizez clar că nu susţin niciun „fundamentalism ştiinţific„; pentru mine ştiinţa este  acum cea mai riguroasă modalitate de a genera cunoaştere, fără a fi perfectă şi fără a fi probabil nici ultima modalitate de cunoaştere creată de om.

Iată câteva exemple de „superioritate”:

Exemplu 1: Nu am acceptat să public în revista ISI fondată de mine, “Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies”, singura revistă de psihologie ISI din ţară, articole slabe, necesare pentru promovarea academică a cuiva (promovarea academică include criteriul ISI). Oamenii care au mizat pe acest lucru au spus că „le-am distrus cariera” şi că, dacă nu eram atât de „arogant” şi „narcisist”, i-aş fi ajutat. La urma urmei, dacă eram „om de treabă„, ce mă costa să public articolul pentru ca ei să poată ajunge conferenţiari sau profesori? Mă costau credibilitate reviste şi respectul pentru munca pe care am depus-o să ajungem aici! Eu i-am tratat corect (conform procedurilor): le-am trimis articolul la recenzie, iar recenzorii (3 sau 4) au dat feedback-ul şi verdictul. Credeţi că cei implicaţi au apreciat corectitudinea? Nu, probabil că mă urăsc pentru că, în mintea lor, „le-am distrus cariera”, nu sunt „om de treabă„, iar acum unii reacţionează prin atacuri şi denigrări (mai mult sau mai puţin explicite).

Exemplu 2: Am fost făcut „arogant” şi în multe alte feluri (sic!) când am reacţionat dur şi public la încercările obscurantismului de a acapara spaţiul public românesc, în dauna ştiinţei (vezi discuţiile despre Horoscop/Astrologie, Flacăra Violetă etc.). O atitudine similară o am în spaţiul academic, unde nu pot accepta şi lăsa studenţii, – oameni vulnerabili cognitiv, adică aflaţi la început de drum în cunoaşterea ştiinţifică -, prin simplul fapt că nu au (încă) acces la literatură şi/sau nu sunt încurajaţi să citească, să fie expuşi de către unii „profesori” la îndoctrinare cu prostie, incultură şi pseudoştiinţă/non-ştiinţă (uneori predate cu farmec!). Ştiu că aceste grupuri s-au mobilizat în mod serios, nu doar prin ameninţările directe pe care le-am primit, ci şi prin comentariile negative şi denigratoare sistematice la luările mele de poziţie, comentarii care sunt aceleaşi (şi aproape în aceeaşi ordine sic!) indiferent de zona media în care am publicat punctele de vedere. Nu voi accepta însă ca efortul atâtor oameni de ştiinţă de-a lungul timpului (unii arşi pe rug) pentru a „lumina” această lume să fie umbrit de recrudescenţa iraţionalului, pseudoştiinţei şi non-ştiinţei, pe fondul ignoranţei şi nepăsării unor oameni de ştiinţă şi/sau unor factori politici. Cred că această nepăsare este un atentat la siguranţa naţională şi la civilizaţia acestui popor. Credeţi că reprezentanţii obscurantismului apreciază duelul?

Sporturi preferate/practicate: tenis de câmp, fotbal, arte marţiale

Personalităţi preferate: istorice/reale – Alexandru cel Mare, Salvador Dali (ca pictor), Albert Einstein, Isaac Newton; personaje literare/mitologice – Ahile şi Ulise

Lucrări/domenii non-ştiinţifice preferate: poeziile “If” (Rudyard Kipling), „La Steaua” şi „Glossă” (Mihai Eminescu), „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”  (Lucian Blaga); Iliada-Odiseea-Eneida; proza (ex. de Isaac Asimov) şi filmele (ex. “Stargate”, “Star Trek”, “Andromeda” etc.) science-fiction; muzica rock (ex. Beatles; Iris etc.), clasică (ex. Beethoven) şi gregoriană

II. Informaţii Profesionale – Psihologie

  • Profesor univ. dr., (conducător de doctorat), Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB (2007-2012), titularul profesurii internaţionale „Aaron T. Beck” (2007). Aaron T. Beck este profesor de psihiatrie la University of Pennsylvania, SUA, fondatorul terapiilor cognitiv-comportamentale. De asemenea, din 2008, sunt profesor universitar (adjunct) la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA
  • Preşedintele Comisiei Naţionale de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Colegiului Psihologilor din România (2009-2012)
  • Preşedintele Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj (2005-2012)
  • Preşedintele Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (2001-2011)
  • Supervizor/formator (2005-) în psihoterapie raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală la Albert Ellis Institute, SUA

III. Informaţii Profesionale – Educaţie/Cercetare

  • Vicepreşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (2008-2012)
  • Vicepreşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru elaborarea şi analiza politicilor în domeniile educaţiei şi cercetării (2007-)
  • Preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB (2008-2012)
  • Consilierul personal pe probleme de cercetare al Ministrului Educaţiei şi Cercetării (2005)
  • Am participat, în calitate de cooordonator de Pachete de Lucru, la demersuri naţionale care au stat/stau la baza reformelor şi legislaţiei în domeniul educaţiei şi cercetării

IV. Reprezentări internaţionale

  • Reprezentant pentru Ştiinţele Sociale la European Science Foundation (2008-)
  • Preşedinte al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health (2004-)
  • Reprezentant naţional în European Association for Behavioral and Cognitive Therapies (2004-)
  • Expert/Consultant pentru agenţii de finanţare a cercetării şi învăţământului superior din Africa de Sud, Israel, SUA (NSF) şi UE (FP)
  • Membru în colective editoriale internaţionale: „Journal of Personality Disorders: Theory, Research, and Treatment” (American Psychological Association), „Journal of Articles in Support of Null Hypothesis” (USA) etc.

V. Varia

Acheta ziarului Cotidianul (2005) m-a inclus în „Generaţia Aşteptată” (domeniul Psihologie) şi am făcut parte dintre finaliştii (10) demersului „Clujeanul Anului” (2007). În anul 2003 am primit premiul internaţional „Henry Guze Award” pentru cea mai bună publicaţie ştiinţifică în domeniu  (SCEH, SUA), iar în 2012 Premiul „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Pentru meritele în activitățile desfășurate, am fost decorat, de  Președintele României, cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2008).

 

  1. Lara
    23 Septembrie 2010 la 6:37 am

    Consider foarte buna ideea unui blog Daniel David, deoarece cred ca astfel, mai apare o cale prin care lumea sa afle mai multe despre psihologie, educatie, etc. Diferenta este data de faptul ca acest nou blog este mai stiintific si mai bine informat (cel putin in domeniile indicate) decat multe altele. Ma bucur ca putem afla si alte informatii mai private (ex. sporturi, filme preferate, valori cardinale, defecte, etc.) despre dvs., pana acum fiind obisnuiti numai cu „profilul profesional”. De altfel, cred ca nu trebuia sa va justificati prea mult pentru defectele pe care le aveti, deoarece toti avem asa ceva, iar cei care au zis ca le-ati distrus cariera nu stiau ce vorbesc … 🙂

  2. Florina
    23 Noiembrie 2010 la 2:28 pm

    LA MULTI ANI!

  3. Cristina
    25 Noiembrie 2010 la 10:25 am

    La multi, sanatosi si fericiti ani, domnule profesor!

  4. avram
    7 Decembrie 2010 la 1:48 pm

    Felicitari pentru realizarea acestui blog. Sper sa dureze cat mai mult.

  5. 30 Decembrie 2010 la 6:30 pm

    LA MULȚI ANI DIN INIMĂ !

    Și eu sper să dureze cât mai mult acest tip năstrușnic de comunicare ,mai ales acționând AICI ȘI ACUM ,dar privind spre viitor și spre tineri, pentru o ROMĂNIE realistă, deșteaptă și cu bun simț,CU MULT BUN SIMȚ . Ați realizat la CLUJ o echipă admirabilă – FELICITĂRI TUTUROR !-cu care vreți să puneți temelii trainice mai multor proiecte. Prin devotamentul fiecăruia se cunoaște de la o poștă că sunteți cu toții îndrăgostiți de sufletul omului aidoma lui Jung,Socrate ,Platon ,Aristotel,sau a oricărui om simplu și cu bun simț de pe străzile,ulițele, maidanele,coclaurile secolului XXI …OM ,CARE ARE NEVOIE DE AJUTOR ! Pe când un Institut de valori morale în acțiune în România după modelul lui Martin Seligman ?

  6. cornelia manea
    1 Februarie 2011 la 1:38 pm

    Buna ziua! Oare un om fara ancorare in prezent este viu ? Exista posibilitatea ca stiinta romaneasca sa se autovictimizeze din cauza faptului ca de fapt nu se fac experimente ci mai mult exerseaza pe cele straine ? Stiinta distruge corola de minuni a lumii, sau nu?

    • 1 Februarie 2011 la 7:40 pm

      Din pacate nu am timp sa va raspund in spiritul „sentimentului vietii”, cum il numea Carnap, sentiment care se pare ca va face sa generati astfel intrebarile. De aceea va raspund mai „pozitivist”: Da (sunt viu), Nu (exista si excelenta in stiinta din tara), Nu (stiinta, inteleasa in mod adecvat, genereaza corola de minuni a lumii).

  7. cornelia
    2 Februarie 2011 la 1:29 pm

    Va multumesc pentru raspunsul abil si inteligent care de altfel nu ma surprinde, pentru ca am citit din cartile dv. Se pare ca timpul va preseaza, sunteti foarte solicitat, asa ca lasati la o parte -sentimentul vietii – Carnap. Dar va spun sincer ca nu am citit nimic in sensul acesta ,doar ca eu sunt ancorata mai mult in prezent si am vrut doar sa cunosc parerea reversului medaliei daca pot sa ma exprim asa, sunt convinsa ca intelegeti ce vreau sa spun.Va doresc sa scrieti in continuare articole si carti interesante si originale.

  8. Mihai
    25 Februarie 2011 la 8:29 pm

    Va salut,am terminat si eu psihologia la o facultate mai putin prestigioasa,si incerc sa ma apropii mai mult de adevarul acestei stiinte,psihologia clinica fiind adevarata provocare ptr.mine.Incerc sa ma formez intr-un tip de psihoterapie,cognitiva,rogersiana,nu stiu inca,cea cognitiv-comp dovedindu-se cea mai practica.Numele David Daniel tinde sa fie o directie de referinta in aceasta abordare la noi in tara,spre care probabil ma voi indrepta.Am invatat un lucru,daca vrei sa fi bun,sau mai bun decat esti tre sa stai intre cei mai buni,vrei nu vrei intri in ritmul lor.
    Am observat citind la informatiile personale ca va place sportul,aspect mai rar intalnit la oamenii intelectuali,ce sedentarizeaza in spatele cartilor si teoriilor uitand de apararea vietii,a culturii miscarii,sanatatii,si asta e excelent.
    Spuneati despre arte martiale,si avand preocupari mult mai ample,practicand atletica grea,precum si artele martiale pe saltele si inafara lor,cautand adevaruri si raspunsuri,va sugerez sa priviti ce a fondat un roman de al nostru Shihan Leonardo Voinescu,si anume stilul Karate Sei-Budokai,un stil versatil si real care pastreaza traditia,valorile morale,dar pune accent pe eficienta.
    http://www.sei-budokai.ro/about/
    Randuri scrise de pe plaiuri maramuresene.Va doresc mult succes in tot ceea ce faceti.

  9. minime
    24 Iunie 2011 la 12:21 am

    Felicitari pentru cariera si pentru blog! Articole interesante si comentarii pe masura.

  10. Narcis
    9 Noiembrie 2011 la 12:45 pm

    Am ramas placut impresionat de blog-ul dvs dar ma deranjeaza greselile de ortografie.

    • 9 Noiembrie 2011 la 1:06 pm

      Multumesc. Semnalati-mi cateva din greselile mai importante pe care le-ati vazut ca sa le corectez (ma refer la text, nu la comentariile cititorilor si la raspunsurile mele la ele, care sunt mai informale).

  11. anonim
    23 Noiembrie 2011 la 10:39 am

    La multi ani!

  12. Monica M.
    29 Februarie 2012 la 3:50 pm

    Felicitari pentru prestatia din cadrul ultimei dezbateri inainte de alegerile pentru functia de Rector! Ar fi multe de spus, insa ma rezum sa va urez mult succes!

  13. 31 Octombrie 2012 la 3:40 pm

    Buna ziua. Imi doresc foarte mult sa intru in posesia cartii ”Rational and Irrational Beliefs: Research, Theory, and Clinical Practice” . Imi puteti spune de unde as putea sa o achizitionez? Multumesc anticipat!

    • 31 Octombrie 2012 la 5:33 pm

      De pe „Amazon” sau de pe site-ul editurii „Oxford University Press”.

  14. 6 Ianuarie 2013 la 5:12 pm

    Îmi place cum puneţi probema. Nu am avut prilejul să va cunosc, astfel că sunt nevoit să va judec strict prin prisma a ceea ce spuneţi pe acest blog. Cu toate acestea, am convingerea că psihologia ar avea mult de câştigat dacă optică D-voastră ar fi îmbrăţişată pe larg de cei ce predau psihologia pe meleaguri mioritice. Psihologia nu face deloc casa bună cu pseudoştiinţa şi iraţionalul, pentru că cei cu studii de psihologie ar trebui să fie imunizaţi din punctul asta de vedere (este lesne de înţeles de ce). Realitatea, din păcate, ne demonstrează că lucrurile nu stau deloc aşa, şi tot mai mulţi psihologi sau profesori de psihologie cad în capcana credulităţii mai devreme sau mai târziu. Nu de puţine ori mi-a fost dat să aud că cineva se recomandă că fiind psiholog şi astrolog, sau psiholog şi parapsiholog.

  15. Cristina
    17 Februarie 2013 la 8:36 pm

    Domnule profesor, va felicit pentru numirea in functia de Research Director la Institutul Albert Ellis! Ma simt onorata ca mi-ati fost profesor si sunt foarte bucuroasa ca am avut ocazia de a studia psihologia la facultatea din Cluj.
    Va urez mult succes in continuare!

  16. Ştefan
    30 Octombrie 2013 la 1:40 pm

    Nu ne cunoaştem. Am două blânde curiozităţi. Sper să nu deranjez.
    1. Iată o-ntrebare pe care n-am cum s-o amân:
    Cu religia cum stai preabunule român [pe o scară de la Remus Cernea la Bartolomeu Valeriu Anania]?
    2. Din cele trei dimensiuni ale profilului unui adult (profesional, moral şi familial), am înţeles că primele două sunt excelente. A treia?

    Cu toată dragostea,
    Ştefan (n. 1957),
    Cluj-Napoca

  17. Violeta Pirvu
    30 Martie 2014 la 6:11 pm

    Buna ziua, as dori sa va cer un sfat in calitate de profesor universitar.Sunt medic specialist cardiolog de zece ani si doresc sa fac saltul mai departe spre psihologie. Nu ma intereseaza nimic material de la acest domeniu, doar un plus de cunoastere si evolutie.Ce ati face din punct de vedere profesional, in locul meu, pentru atingerea acestui scop? Va intreb , pentru ca ati parcurs deja un drum lung, pe care eu nu stiu unde sa-l incep corect.As vrea sa stiu ce imi va furniza mai corect informatia: traseul clasic- facultate/ master/ specializari diverse, sau cel autodidact/cursuri/seminarii? Nu ma sperie nici un examen dupa atatia ani de munca.Pot incerca orice traseu, daca imi va aduce satisfactia cunoasterii si a adevarului. Doresc doar un sfat sincer si va multumesc.

    • 30 Martie 2014 la 7:16 pm

      Daca as vrea sa inteleg psihologia as face licenta in psihologie, iar apoi, tinand cont de pregatirea dvs., o formarea in psihoterapie cognitiv-comportamentala. Puteti incepe si direct cu psihoterapia, dar nu cred ca veti intelege adecvat domeniul, fără fundamentele psihologice de la licenta. Succes!

    • yvette
      17 August 2014 la 12:54 pm

      Doamnei doctor Violeta Parvu : un salt ??? (in ce sens vectorial ? ) dar NU pe mine m-ati intrebat , eu sunt intr-un cu totul si cu totul pe alt domeniu de activitate, DAR , cum nimeni nu e profet in tara lui, uneori vezi mai bine lucrurile din exteriorul sistemului( a se face repede un studiu pe aceasta tema !!!! daca nu s-or fi facut inca) am citit cu ani in urma o carte f buna : ceva de le zicea medicilor cum sa se comporte cu pacientii , scurt , simplu si la obiect ;(cred ca e vb de prof Atanasiu ceva de psihologie medicala, o sa caut cartea sa va zic exact ) :
      in rest , pasii care trebuie urmati pentru SALT pot sa vi-i zic io, ca de 3 ani tot citesc si de abia acum am inteles ; da-n linii mari are dreptate dom prof , insa lucrurile NU STAU chiar asa !!!!! 🙂 ca idee insa , in cazul dvs logica-mi spune ca efectiv A MURI de frica, sange rau, etc nu-s vorbe aiurea , deci in cazul cardio, mergând pe logica, psy clinica + cardio merg bine impreuna 🙂
      dava vreti, va zic la ce fac sa mergeti la invatamant la distanta , ca sa puteti profesa in paralel, si ce trebuie mai departe:)
      plina de mandrie si stima de sine, Yvette

  18. Doilet Jenica
    9 Mai 2014 la 6:38 pm

    Un profesor de nota 10. Am avut placerea sa particip la Cursul Al 3-lea Val sustinut de dumneavoastra . Ester o adevarata revelatie sa asculti un om foarte pregatit in domeniu . Felicitari!

  19. AURORA ONCESCU
    4 Iunie 2015 la 9:28 am

    Domnule profesor,
    Urmaresc de multa vreme in presa informatii despre lucrarea dv.”Psihologia poporului roman”, anuntata ca urmand sa apara in aceasta primavara.
    La recentul Targ de carte de la Bucuresti am citit in pliantul ed.Polirom (noutati editoriale ) ca volumul citat a fost publicat, insa de gasit, nu se gaseste nicaieri (nici la Polirom!).
    Va rog sa „faceti lumina” in acesta situatie.
    Va multumesc.
    Cu stima,
    Aurora Oncescu

    • 4 Iunie 2015 la 9:54 am

      Este in lucru la editura Polirom si trebuie sa apara spre sfarsitul acestei luni.

      • AURORA ONCESCU
        4 Iunie 2015 la 1:50 pm

        Va multumesc.
        A. Oncescu

  20. 11 Decembrie 2015 la 10:08 am

    Imi plac foarte mult valorile personale, sunt de parere ca valorile exprimate necesita o minima definire. Eu nu sunt un om de stiinta, sunt doar un „traditionalist” care isi pune intrebari cu privire la utilizarea notiunii de „valoare” si a curajului de a fi original intr-o lume in care este obligatoriu sa stii tot felul de lucruri pe de rost si in care nu exista nici o lucrare stiintifica recunoscuta, fara a atinge un numar obligatoriu de pagini scrise si un numar minim de spatii intre ghilimele!

  21. Antonia Andrei
    18 Februarie 2016 la 4:42 pm

    Stimate Domnule Profesor, Felicitari pentru emisiunea Arta Fericirii in cadrul careia ati fost invitat recent. Ma bucur ca in sfarsit am inteles ca de vina sunt comportamentele si nu omul precum si multe alte lucruri utile care m-au facut sa nu mai transform intr-o tragedie esecurile din diversele arii. Mult succes!

  22. Rational / irational
    16 Martie 2016 la 2:46 pm

    Doresc sa va felicit pentru abordarea rationala si documentata fata de educatie (am vazut un interviu si m-ati convins fara sa vreti asta, sa cumpar cartile dvs.)! Studiul despre Romania suna foarte interesant, inca nu am apucat sa citesc cartea. Retman isi asteapta locul ulterior.
    Ca o sugestie (pornind de la rationalul din titlu si irationalul mentionat in text) as adauga urmatoarele fata de abordarea dvs.
    Fac o paralela cu matematica in care exista numere rationale (1, 2, 3 …) dar exista si numere irationale (pi, … ) ce asa cum spune si numele nu pot fi explicate prin prisma rationala (nu vom stii niciodata cat are circumferinta unui cerc sau cat este diagonala patratului ci doar putem aproxima printr-o functie: pi …) asa si in viata reala rationalul este doar o parte din poveste. Mai exista si emotionalul care are un rol predefinit si un impact devastator daca este lasat „in voie” de aceea a aparut nevoia dezvoltarii unei inteligente emotionale.
    De la nivel rational nu poate fi inteleasa emotia precum si inversul este valabil. Un fel de cumparam masina cu interior albastru inchis (nu verde) versus masina cu motorul puternic si consum mic, cele mai bune teste de siguranta …

    Poate ca deasupra emotilor exista niveluri subtile (irationale din perspectiva ratiunii) dar care au o mecanica proprie ce ne scapa. Acum 100 de ani Academia de Stiinte Londoneza decreta ca obiectele mai grele decat aerul nu pot zbura, si totusi pasarile zburau fericite prin fata geamului lor… Daca acum nu stim despre ceva nu este rational sa presupunem ca nu exista. Un vis, bunul simt si ratiunea ne vor ajuta sa descoperim avionul atunci cand nimeni nu a stiut ca poate exista unul.

    Desi abordarea rationala este sanatoasa, abordarea exclusiv rationala este limitativa. Un exemplu simplu o poate dovedi daca raspundeti la intrebarea Cat face 1 + 1?
    Raspunsul evident este gresit pentru ca se bazeaza pe presupunerea (fireasca dar tot presupunere este) ca lucram in baza 10 (si nu de ex baza 2 cand rezultatul nu mai este cel evident).
    Complexitatea vietii face ca o decizie rationala (imi aleg facultatea de psihologie pentru ca si parintii au facut asta si ma pot ajuta) sa duca la esec pentru ca sunt atat de multi factori ce trebuie stiuti pentru a lua o decizie rationala corecta incat esecul este (aproape) garantat. Din pacate in rational orice element lipsa altereaza rezultatul final. (vezi demonstratia de mai sus)
    Nu spun ca rationalul nu este util, ci doar ca este foarte util in limitele in care este functional.
    Renuntarea la rational este facuta pentru a putea deslusi irationalul si a-l observa fara impedimentul mintii rationale care aplica (involuntar) filtre si elimina incomprehensibilul.

    Asa cum spunea si Einstein: O problema nu poate fi rezolvata de la nivelul la care a fost creata si in opinia mea o abordare exclusiv rationala in detrimentul celorlalte pozitionari (emotionale, spirituale ….) nu are cum sa duca la …. oare unde dorim sa ajungem … are tara o viziune spre care sa se indrepte …

    Martin Luther King, Steve Jobs nu au facut un calcul rational si au explicat de ce este bine altfel. Au inspirat oamenii la o noua viziune despre ei (mai buna) si a functionat. I have a dream versus I have a rational thought.
    Inspirati-ne sa fim mai buni decat suntem 🙂

    Comentariul meu nu se doreste a fi critic la adresa dvs ci doar sa completeze sau sa deschida discutii noi pe domenii din afara rationalului. Este adevarat ca inca nu am citit cartea dvs si am presupus destul de mult in textul meu.

    Toate cele bune si succes. A fost o reala placere sa va urmaresc in discutia despre evolutia (reforma) invatamantului romanesc (de la tv).

  23. Marius
    28 Martie 2016 la 11:55 am

    Cineva mi-a recomandat numele dumneavoastra pentru articolele pe care le scrieti.
    Intradevar, am rasfoit acest blog si in proportie de 70% nu va pot impartasi ideile.
    Nu pot accepta ideea cum ca invatam trecutul astazi ca sa ne putem cladi viitorul. Asa ceva nu exista in nici o teorie universala.
    De aceea am o repulsie in ceea ce priveste psihologii.

    Aveti un program de a reorganiza scoala ca institutie si etc…

    Am sa va dau aceeasi replica pe care a primit-o un decan de la Universitatea de Vest din Timisoara de la mine in timp ce-si prezenta o viziune de viitor in ceea ce priveste scoala.
    In prezentarea dansului era adusa aminte Scoala lui Platon si de aici replica:

    „Cand ve-ti construi scoli fara usi si arcade frumoase la toate institutiile statului, atunci oamenii, indiferent de varsta, vor avea curiozitatea de a intra si din toti atatia un procent foarte mare vor ramane sa asculte, sa contribuie”.

    Raspuns: „Da, un mesaj foarte puternic.”

    Atata timp cat scolile arata ca niste ospicii cu profesori lipsiti de educatie psihologica, nu ve-ti avea izbanda in acest program.

    Nu voi mai intra niciodata pe acest blog. Daca aveti ceva de comentat, va rog sa-mi scrieti un email.

  24. Marin Razvan-Octavian
    29 Iulie 2016 la 3:06 pm

    Buna ziua,

    Domnule psiholog Daniel David,
    Am cateva nelamuriri, in urma inceperii studierii unor comportamente ale unor zone defavorizate.
    In cartea scrisa de dumneavoastra PSIHOLOGIA POPORULUI ROMAN din 2015 faceti referire de cateva ori la SANATAEA MINTALA a poporului roman in ce priveste nivelul de tulburari de anxietate si depresie. De unde vin aceste stari? E posibil ca in urma unei acceptari/siliti de situatie/de buna credinta a unor comportamente si atitudini de catre unele persoane, depasindu-si astfel „forma” lor normala si fireasca, deci actionand impotriva firii lor, la inceput cand accepta acel comportament sau atitudine simtind o stare de placere si inganfare/trufie asupra lor insisi ca vor putea face fata unei asemenea „greutati” realizeaza ca nu au educatia necesara si stapanirea de sine ca sa poata sa duca in spate ceea ce accepta si care e un fel de pariu din care nu pot da inapoi. Din aceasta acceptare daca reusesc sa se aline inseamna ca vor avea niste pierderi mai mici, adica accepta ca vor avea nevoie de un ajutor specializat de tip psihoterapeutic, pt ca ceea ce credeau ca pot duce in spate devine o trauma. Cei care continua sa se impotriveasca pot ajunge la stari mult mai periculoase provocandu-le un comportament deviant si chiar ruperea cu realitatea, ceea ce duce la nevoia de interventie medicala psihiatrica si psihoterapeutica de durata mai lunga. Aceasta din urma categorie banuiesc ca sunt cei care se automutileaza prin arsuri cu tigarea pe mana, taieturi cu lama pe mana, daca refuza sa se automutileze atunci devin agresivi, pt ca nu mai relationeaza cu exteriorul in mod firesc ci distorsionat, si produc daune sociale etc. datorita „durerii” psihice pe care o resimt – ca modalitate de compensare ar fi pentru unii, care-si permit, sesiuni de shoping etc. ceva care le va aduce satisfactie pe termen mai lung si care poate compensa „durerea”; ceilalti produc daune/razbunare si refuza acceptarea oricaror norme, unii devenind chiar delicventi.
    Bineinteles ca pot fi diversi factori care duc la acest comportament – stres de tip excluziune, umilire repetata, decadere morala si sociala etc,insa pe mine ma intereseaza procesul in sine, pt ca intr-un grup de tip comunitate fiecare individ are factorii sai care actioneaza intr-un fel sau altul asupra lor. Aceasta inseamna ca fiecare afectiune are un mod unic de recuperare, iar incadrarea intr-un anumit tip de boala mintala este doar o generalizare.

    • 29 Iulie 2016 la 4:06 pm

      Când vorbim de sănătatea mintală a unui grup ne referim la un agregat statistic, pornind de la valorile membrilor acelui grup cu referire la variabilă prin care se operaţionalizează sănătatea mintală (ex. scorurile individuale de depresie). Într-o astfel de abordare – deci şi în cazul românilor – acest agregat capătă sens doar prin raportare la un punct de referinta (ex. agregatul unei alte ţări/culturi sau un agregat mediu al mai multor ţări/culturi). Sigur, cauzele pot să fie diferite de la un individ la altul, unele fiind mai individuale (ex. moarte unei persoane apropiate), altele putand avea însă un caracter mai general (ex. condiţiile socio-economice).

  25. Marin Razvan-Octavian
    29 Iulie 2016 la 6:13 pm

    Acest lucru inseamna ca daca luam cate un individ considerat normal din esantioane reprezentative (adica cat mai comune pentru acele tari) – din Suedia, Franta, Romania si Anglia. Primele trei tari au cunoscut si cunosc diverse forme ale societatiii cu caracter social puternic. Individul din Anglia va fi privit ca o persoana cu probleme? (in Anglia stim ca exista cultul individualitatii, calmul si raceala afisata intre indivizi, inclusiv distanta optima de a putea tine o conversatie intre indivizi aprox. 1,8-2,5 m). Consider ca o comparatie de acest fel isi are rostul doar in cazul in care se face o analiza cu potential de competitivitate, pt ca altfel indivizii unei societati se pot dezvolta intr-o directie sau alta in functie de resursele, experientele, continutul istoric etc. si daca nu se intervine din exterior ci societatea, cum e cea romaneasca, ar incepe sa se regaseasca, incercand sa-si reconecteze prezentul in „sol solid de ancorare”, inclusiv si prin acceptarea situatiei in care am fost intre 1945 si 1989 + sunt unele parti bune care pot fi luate ca puncte de reper si utile, nefiind necesar decat o constientizare a lor si incercarea printr-un efort de a le aduce la timpul prezent. Adica eu nu consider ca stergera cu buretele a unei perioade de minim 44 ani e o solutie, tinand cont ca inclusiv in tara de unde a pornit curentul in care am fost si noi era imposibil de ridicat si industrializat fara un asemenea sistem, cu toate pierderile sale. Problema cea mai mare de la noi a fost ce s-a intamplat dupa 1989 cand pierderile suferite datorita incercarii stergerii cu buretele e posibil sa fie pagube mai mari decat in cele doua razboaie mondiale prin care a trecut Romania.
    Revenind la subiect, eu ma refeream, printr-o ipoteza empirica, de unde incepe nevoia de abordare de specialitate, cu precadere la generatiile tinere care nu au la ce sa se raporteze in Romania, datorita, banuiesc eu, oboselii produse de asimilarea de informatii goale ale limbajului de lemn de catre generatiile in varsta carora le lipsesc capacitatile de intelepciune si mod de raportare la realitate suficient de atragator si satisfacator catre generatiile tinere pentru a exista o relatie de respect reciproc (adica un copil de 7-9 ani daca primeste un instrument de tip tableta si invata foarte repede sa o foloseasca nu inseamna ca a asimilat pe verticala informatia ci doar pe orizontala) (pe orizontala eu o numesc pe cea superficiala si de suprafata); in momentul in care una dintre persoanele in varsta care au o oarecare experienta de viata dar neexprimata si nemaigasindu-si locul in societatea de azi e firesc sa fie exclusa de proprii urmasi care au gasit moduri care par mai rapide si mai eficiente de satisfacut nevoile lor; problema majora e ca aceste generatii nu au la ce sa se raporteze ca sa aiba o baza pe care sa-si construiasca structura verticala (iar alta tara sau grup sau entitate nu va avea niciodata altruismul necesar pentru a oferi aceasta baza); consider ca doar punctand in anumite locuri bine studiate si precise se pot produce schimbari importante in ce priveste modul de raportare la munca-satisfacere de nevoi-urma lasata.
    In ce priveste inteligenta, tot din observatii – adica cu caracter empiric, urmarind gradul de industrializare si stimulare intelectuala a unor tari, educatia, nivelul de abordare si de relationare la globalism sunt mai inteligenti (aici dumneavoastra stiti mult mai multe despre tipuri de inteligenta etc) insa o societate care e in deriva, nu are niste directii de urmat, devine ambigua si incep sa tatoneze oportunitati – aici se porduce o ruptura intre modul in care a fost Romania intre 1945-1989+ si prezentul cu vacarmul in care ne-am aruncat si care nu mai stiam ce este si cum se abordeaza. Astfel inteligenta scade pt ca nu e folosita (eu o compar ca pe un muschi care nu a mai fost pus la treaba si a inceput sa se atrofieze); acest lucru reiese din Psihologia poporului roman a domnului Motru in care (nu stiu la vremea aceea cat de dezvoltate erau testele legate de inteligenta) romanii erau descrisi ca persoane cu inteligenta destul de ridicata, lucru confirmat (cred ca in cartea dumneavoastra am citit) si in perioada Interbelica. Lupta impotriva curentului e si mai riscanta, daca privim in urma cu 80-90 ani, cu radicalizarea mediului politic din Germania.
    In ce privesc legile statului Roman, care multe dintre ele sunt mult mai dure decat in tari mult mai avansate ca Romania, si multe care nu se sustin ci se dezaproba una pe cealata …. Aici cred ca intervine (ca singura posibilitate) constiinta sociala si impunerea de restrictii ale celor care au puterea astfel incat sa fie constransi sa actioneze cat mai putin in folosul lor si cat mai mult in folosul celor care ii platesc si care i-au investit cu putere.
    In ce priveste inlaturarea de la putere in intregime a celor care trag in jos in mod voit sau din nepasare va mai dura – daca ne uitam cat timp a fost nevoie pentru ca sa fie „domolita” puterea intelecuala si fruntasa a Romaniei dupa 1945, la fel va fi si cu acestia, pt ca a trecut o generatie prin care nu au fost transmise valori firesti ale fiecarei comunitati si atunci mai ramane doar sa acceptam si sa incercam sa scoatem ce a fost mai bun in perioada 1945-1989+. Problema e ca aproape in intregime a fost sters cu buretele ce era bun si se putea folosi si aduce la zi, insa banuiesc ca acesta era demersul firesc al acelui regim 1945-1989+. De aici incepe politizarea discutiei si cred ca depaseste sfera a ce am intrebat si am redactat.

  26. Catalina Radu
    21 August 2016 la 8:11 pm

    Buna ziua, am incercat fara succes sa gasesc cartea Dvs „Psihologia poporului roman” in limba engleza. Nu exista publicata in limba engleza? daca da, de unde as putea sa o cumpar? Multumesc.

    • 22 August 2016 la 7:34 pm

      Nu exista in limba engleza, ca volum complet. Dar majoritatea studiilor analizate in monografie sunt bazate pe literature engleza, iar cele noi, parte a monografiei, sunt in curs de publicare in limba engleza.

  27. miu nicoleta
    22 August 2016 la 10:11 pm

    Buna seara. Va contactez pentru o problema medicala sensibila pe care nu doresc sa o detaliez aici.
    Am inteles ca dvs desfasurati activitate si in Bucuresti. va rog sa imi spuneti cum pot face si eu o programare, la ce clinica sunteti in Bucuresti sau cabinet particular sau cum trebuie sa procedez pentru a va afla punctul de vedere legat de problema ce ma framanta. Multumesc foarte mult

    • 23 August 2016 la 8:55 am

      Activitatile mele clinice se desfasoara doar in CJ. In Bucuresti am doar activitati de formare/predare/cercetare.

      • miu nicoleta
        23 August 2016 la 1:37 pm

        Multumesc pentru raspuns. Va mai rog, daca vreti sa imi dati o adresa de e-mail, eu am gasit una pe site-ul Universitatii, dar nu pleaca mailul.

  28. miu nicoleta
    22 August 2016 la 10:21 pm

    Buna seara. Va deranjez pentru o problema medicala sensibila pe care nu vreau sa o detaliez aici.
    Am inteles ca dvs desfasurati activitate si in Bucuresti. Va rog sa imi spuneti cum ar trebui sa procedez sa obtin programare sa discutam si sa aflu punctul dvs de vedere cu privire la problema ce ma framanta. Multumesc foarte mult

  29. Mircea Beldiman
    9 Decembrie 2016 la 8:56 am

    O carte despre psihologia unui popor este o intreprindere foarte grea. Am avut ocazia sa lucrez cu reprezentanți ai multor popoare si am ajuns la concluzia ca oamenii ca fiinte se manifesta practic identic, diferentele fiind determinate de mentalitatea lor de grup, iar aceasta fiind determinata la randul ei de experienta istorico-sociala a poporului respectiv si locatia geografica. Sunt curios sa aflu daca ati avut o abordare similara in cartea dvs despre Psihologia poporului român.
    Mai poate fi găsită so cumpărată?

    • 9 Decembrie 2016 la 5:49 pm

      Nu intru in detalii, dar da, cred ca directiile specificate de dvs., cu unele nuante, tin! Eu m-am focalizat pe diagnosticul aspectelor psihoculturale din prezent, lasand altor specialisti (ex. istorici) sa analizeze de ce suntem asa; sigur ca am facut si eu unele presupuneri/ipoteze cauzale, dar le-am specificat ca atare, nu mai mult. Cred ca lucrarea se gaseste inca în librarii.

  30. Catalin Gogioiu
    15 Decembrie 2016 la 11:40 am

    D-le profesor, ce parere aveti despre aceste teze de doctorat din perspectiva legaturii lor cu stiinta:
    1. „Abordarea holistică integrativă a tehnicilor psihoterapeutice și a medicinei alternative-complementare în terapia afecțiunilor dgenerative somatice grave”,
    2. „Psihologia Sonoluminică. Un Proiect de Psihologie cuantică”,
    3.„Condiționarea psihosomatică. Psihodiagnoză și intervenție”.
    Mentionez ca acestea au fost sustinute la Univ. bucuresti, Fac. de Psihologie, sursa : http://stiintasitehnica.com/

    • 15 Decembrie 2016 la 8:09 pm

      Este greu sa ai o parere despre o lucrare stiintifica, doar din titul, fara sa vezi si continutul sau. Titlul de la 2 mi se pare atipic/un pic bizar pentru mainstream, dar, si aici, trebuie vazut continutul. Asa cum am spus, doar din titlu este greu sa-ti faci o parere. Imi place, tousi, sa cred ca continutul este unul riguros, venind de la colegii din UB!

  31. Alexandru
    15 Ianuarie 2017 la 2:17 pm

    Buna ziua.
    Ma numesc Alexandru,sunt satmarean si vreau sa va adresez câteva întrebări.
    Înainte de accesul în profesie am fost angajat pe post de psiholog,iar în fisa postului se regaseau activitati ce presupuneau competente de psiholog clinician.(perioada un an si sase luni)
    De la accesul în profesie,lucrez ca si psiholog clinician (de trei ani).
    Momentan detin atestat de libera practica psihologie clinică practicant autonom.
    Ma găsesc în situația de a participa la un examen pentru un post de psiholog specialist(eu nu detin acesta treapta).
    Unitatea angajatoare solicita sa dovedesc ca sunt înscris în colegiul psihologilor plus atestat de libera practica,în specialitatea psihologie clinica,fără să menționeze treapta de specialist.
    Pot sa aplic pentru acest post de psiholog clinician specialist?
    Când pot sa aplic pentru treapta de psiholog clinician specialist?
    P.S.
    Licențiat patru ani.

    • 15 Ianuarie 2017 la 11:12 pm

      Sugestia mea este sa va adresati direct CPR, eu, nemafiind in structura de conducere a acestuia, necunoscand ultimele reglementari.

  32. 19 Ianuarie 2017 la 10:05 am

    De la:

    Fundatia Copii in Dificultate- Romaia
    Coordonator Centru Sfantul Mihail pentru copii cu autism – Marius-Teodor Zamfir
    Psiholog expert psihologie clinica si psihologie judiciara

    Semnal de alarmă privind autizarea copiilor mici(0-2 ani)prin vizionarea excesiva a mediilor virtuale

    Suntem un grup de specialişti din mai multe ONG-uri, unii dintre noi cu peste 12 ani de experienţă în recuperarea copiilor cu autism. În ultimii ani se întâmplă un fenomen îngrijorător şi anume: la peste 90% din cazurile de copii cu vârste cuprinse între 1,5 si 3 ani, diagnosticați de medicii neuropsihiatri cu tulburări din spectrul autist, atât noi cât şi majoritatea specialiştilor din domeniu, am identificat o noua forma de autism – ”autismul virtual”. Asociem ca şi factor declanşator al acestor tulburări, vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală (calculator, telefon mobil, tabletă). Este vorba în special de cazurile în care vizionarea TV reprezintă în medie peste 4-5 ore/zi. In cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-3 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsați în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho motrica, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi mai grav de ADHD sau chiar de autism.

    Având în vedere experienţa acumulată în recuperarea copiilor cu autism, există diferenţe majore între copiii cu autism „clasic” şi copiii autizati prin vizionarea TV, cu toate că aparent toate evaluările şi testele psihologice iniţiale confirmă acelaşi diagnostic în ambele cazuri. Acest lucru se evidențiază în cadrul procesului de recuperare.

    În cazul autismului clasic, dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2-3 ani), recuperarea se realizează în timp, aproximativ 2-4 ani sau chiar toată viaţa, cu program de terapie individuală de minim 6-8 ore/zi şi procent de integrare în învăţământul de masă puţin peste 50%. În multe cazuri, cu toate aceste intervenţii intensive, copiii vor mai prezenta anumite sechele pentru toată viaţa.

    În cazul copiilor autizati de privitul excesiv la TV, recuperarea se realizează în medie intre 6-18 luni, cu program de terapie individuală de minim 2-4 ore/zi şi cu procent de integrare în învăţământul de masă peste 90%. În majoritatea cazurilor neexistând alte sechele la finalizarea procesului terapeutic, dar numai dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2-3 ani).

    Mentionez ca in cadrul centrului, desfasor activitati de evaluare si interventie psihologica, atat pentru copiii din centru, cat si pentru copiii de la domiciliu, beneficiari ai centrului. In aceasta perioada am efectuat un numar de aproximativ 500 de evaluari/reevaluari psihologice clinice complexe, si am intocmit plan de interventie personalizat pentru aproximativ 150 de copii. Pacientii evaluati au fost copii cu tulburare din spectrul autist(in proportie de 90%), dar si copii cu diverse alte afectiuni(probleme de atentie, probleme emotionale,etc).

    Avand in vedere vasta experienta si profesionalismul Dvs in domeniu, va solicitam sprijinul, sau indrumarea, pentru realizarea unui studiu amplu in acest sens, pentru a putea mediatiza fenomenul la nivel national , putand astfel reduce incidenta acestor tulburari .

    PS. Eu am intocmit si o lucrare(sub forma unei expertize psihologice judiciare) prin care incerc sa dovedesc acest fenomen.

    In speranta obtinerii suportului Dvs, va multumim anticipat,

    Cu stima,

    Psiholog expert psihologie
    clinica si psihologie judiciara
    Marius-Teodor Zamfir
    Coordonator – Centrul Sfantul Mihail – pt copii cu autism
    Fundatia Copii in Dificultate – Romania
    Tel: 0216676433, 0762818124
    Email: sf.mihail@cid.org.ro
    Web: http://www.cid.org.ro

    • 19 Ianuarie 2017 la 4:44 pm

      Sigur, daca pot ajuta o fac cu placere, ca sa vedem daca si cum exista acest fenomen si ce trebuie facut pentru preventia, diagnosticul si tratamentul sau.

  33. zamfir marius teodor
    19 Ianuarie 2017 la 6:30 pm

    Cum pot intra in legatura cu Dvs(tel, email), pentru a putea discuta mai amanuntit despre acest fenomen?

  34. 30 Ianuarie 2017 la 1:19 pm

    Buna ziua,
    Voiam sa ma asigur daca ati primit materialul transmis pe email, si daca ati apucat sa il cititi.
    Multumesc.

    Cu stima,
    Psiholog expert psihologie
    clinica si psihologie judiciara
    Marius-Teodor Zamfir
    Coordonator – Centrul Sfantul Mihail – pt copii cu autism
    Fundatia Copii in Dificultate – Romania
    Tel: 0216676433, 0762818124
    Email: sf.mihail@cid.org.ro
    Web: http://www.cid.org.ro

  35. 10 Februarie 2017 la 11:55 am

    Buna ziua,
    Avand in vedere ca nu am o confirmarea a primirii mailului retransmis catre Dvs in data de 20.01.2017, si ca am utilizat toate resursele privind aflarea mailului Dvs din mediul online, inclusiv din baza de date a CPR, va rog, daca sunteti interesat de subiect, sa imi transmiteti Dvs o adresa de mail pe care putem coresponda.
    Va multumesc,

    Cu stima,
    Psiholog expert psihologie
    clinica si psihologie judiciara
    Marius-Teodor Zamfir
    Coordonator – Centrul Sfantul Mihail – pt copii cu autism
    Fundatia Copii in Dificultate – Romania
    Tel: 0216676433, 0762818124
    Email: sf.mihail@cid.org.ro
    Web: http://www.cid.org.ro

  36. Alina
    28 Februarie 2017 la 1:46 am

    Buna ziua!
    Am urmarit documentarul „The secret”, unde fizica cuantica este expusa ca: „trebuie sa te vizualizezi ceea ce-ti doresti sa ai, Legea Atractiei si Universul ti le vor darui”, ori dvs spuneti in emisiunea „Arta fericirii” sustineti ca trebuie sa fim rationali ca sa atingem fericirea.
    Bazandu-ma pe ceeea ce ati scris mai sus, si anume:<<>>, va rog respectuos sa ma ajutati sa inteleg (printr-o fraza) care este diferenta si de ce psihologia/psihoterapia si nu fizica cuantica ar trebui sa o „cred”?!
    Cu consideratie,
    Alina

    • 28 Februarie 2017 la 7:40 am

      Fizica cuantica nu se aplica la nivelul omului ca individ, ci este o fizica a „particulelor mici”; orice extrapolare, fara sustinere experimentala, este o poveste (iluzie) pentru public, care nu are nimic de-a face cu stiinta fizicii cuantice.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: