Top-50 Cărţi
În ultima vreme, mai multe edituri mi-au solicita o listă a celor mai bune cărţi pe care le-am citit, aşa cum o văd eu. Văd că este o practică, probabil bună, preluată de la nivel internaţional, unde este foarte răspândită. După ce am făcut lista m-am gândit să o postez, cu un mic comentariu, şi pe blog, deoarece oricum va apărea public pe site-urile editurilor care mi-au solicitat-o.
Daniel DAVID – TOP-50 Cărţi
I. Introducere
Cred că fiecare om trebuie să fie preocupat de cultura personală, cultura fiind cea care îl transformă dintr-un Homo Sapiens într-o persoană, parte a unei civilizaţii. Sigur, astăzi, odată cu explozia cunoaşterii şi a lărgirii accesului la ea, este greu să mai fii un spirit enciclopedic – ca Leonardo da Vinci sau alte personalităţi ale Antichităţii, Evului Mediu sau Renaşterii. Poţi însă să fii un om cult şi educat care ştie unde să caute cunoaşterea atunci când nu ştie ceva şi/sau când este nevoie de ea.
Pentru mine un om cult/educat este astăzi un om care cunoaşte într-un mod structural şi la un nivel mediu de analiză:
- Filozofie estică şi vestică (caracteristicile, reprezentanţii şi operele programatice ale curentelor principale)
- Logică, retorică şi teoria argumentării
- Istoria naţională şi cea universală (caracteristicile şi evenimentele majore din perioadele istorice clasice)
- Literatura/arta naţională (inclusiv gramatica) şi internaţională (caracteristicile, reprezentanţii şi operele programatice ale curentelor principale)
- Domeniul în care activează (istoria şi reprezentanţii de marcă)
Apoi, din fiecare dintre aceste aspecte trebuie să alegem cel puţin o temă/curent/autor de interes pe care trebuie să-l aprofundăm pe verticală (aprofundarea domeniului în care activezi este obligatorie).
II. Top-50 Cărţi care Merită Citite
Iată, mai jos, cele mai importante 50 de lucrări care fac parte din bagajul meu intelectual, pe care le-am aprofundat pe verticală (sic!); nu am inclus aici poezia, care ar trebui să aibă o categorie aparte (dacă aş face-o, ţin să spun că i-aş include obligatoriu pe Eminescu şi Blaga). Titlurile cărţilor sunt prezentate în limba în care le-am citit (pe multe dintre ele le-am citit în engleză, când am studiat/lucrat în SUA). Ele pot fi grupate în cinci categorii:
- Lucrările 1-11: Fundamentale pentru copilărie (formarea personalităţii)
- Lucrările 12-14: Fundamentale pentru dezvoltarea imaginaţiei
- Lucrările 15-22: Fundamentale pentru stabilizarea şi nuanţarea personalităţii
- Lucrările 23-36: Fundamentale pentru minte şi anvergură intelectuală/culturală (cum să înţelegem corect lumea şi pe noi înşine)
- Lucrările 37-50: Fundamentale pentru înţelepciune (cum să ne înţelegem pe noi înşine, în mod adecvat, în raport cu viaţa cotidiană)
TOP-50 Cărţi
- Biblia (care merită comparată în perioada adultă cu Coranul, Scrierile Vedice şi Budiste)
- Basme (Andersen, Creangă, Ispirescu, fraţii Grimm)
- Legendele Olimpului (în adaptarea lui Mitru Alexandru)
- Homer: Iliada (la care trebuie adăugate Odiseea şi lucrarea lui Vergilius: Eneida)
- M. Ludemis: Icar
- K. May: Winnetou (dar merită citite toate lucrările din serie)
- J. Verne: 20.000 de Leghe Sub Mări (dar merită citite toate lucrările din serie)
- D. Defoe: Robinson Crusoe
- M. Twain: Aventurile lui Huckleberry Finn
- J. London: Chemarea Străbunilor (Sălbăticiei, aş fi spus eu)
- A. Dumas: Contele de Monte Cristo
- I. Asimov: Roboţii de pe Aurora (dar şi Zeii Înşişi)
- J.R.R. Tolkien: The Hobbit (dar şi Lord of the Rings)
- L. Carroll: Alice in Wonderland
- M. Eliade: Maitreyi
- U. Eco: Numele Trandafirului
- T. Mann: Muntele Vrăjit
- H. Hesse: Jocul cu Mărgele de Sticlă
- E. Hemingway: The Snows of Kilimanjaro (dar şi The Old Man and the Sea)
- F. Dostoievski: Fraţii Karamazov
- L. Tolstoi: Război şi Pace
- F. Kafka: Procesul
- Platon: The Republic
- Aristotel: Politics
- Plutarch: Lives of the Noble Greeks and Romans
- I. Kant: Critica Raţiunii Pure (dublată de celelalte două „Critici”)
- F. Nietzsche: Aşa Grăit-a Zarathustra (dar şi Omenesc, prea Omenesc)
- A.N. Whitehead şi B. Russell: Principia Mathematica
- L. Wittgenstein: Tractatus Logico-Philosophicus (traducerea Pears-McGuinness din 1961)
- R. Carnap: The Logical Structure of the World (dar şi Pseudoproblems in Philosophy)
- K. Popper: The Logic of Scientific Discovery
- W. Quine: From a Logical Point of View. (conţine „Two Dogmas of Empiricism”)
- T. Kuhn: Structura Revoluţiilor Ştiinţifice
- P. Feyerabend: Against Method
- C. Peirce: Collected Papers (lucrările fundamentale despre pragmatism; editori: Charles Hartshorne şi Paul Weiss).
- C. Perelman: The New Rhetoric and the Humanities: Essays on Rhetoric and its Applications
- Epictet: Discourses
- Marcus Aurelius: Meditations
- Sfântul Augustin: Confessions
- Sun Tzu: The Art of War
- N. Machiavelli: Principele
- J. Piaget: Inţelepciunea şi Iluziile Filozofiei
- C. Darwin: The Expression of the Emotions in Man and Animals (dublată de Originea Speciilor)
- B.F. Skinner: Walden Two (dublată de About Behaviorism)
- A. Ellis şi R. Harper: Ghid pentru o Viaţă Raţională (dublată de Reason and Emotion in Psychotherapy)
- P. Churchland: Matter and Consciousness
- D. Dennet: Consciousness Explained
- R. Dawkins: The Selfish Gene
- G. Orwell: 1984 (dar şi Ferma Animaleor)
- S.P. Huntington: Clash of Civilizations
Notă: Ordinea lucrărilor (poziţia în Top) nu exprimă valoarea lor, ci perioadele de vârstă şi competenţele pe care le vizează (le cer şi/sau le formează), corespunzând celor cinci categorii menţionate în introducere (în cadrul fiecărei categorii ordinea este în funcţie de înlănţuirea logică, psihologică şi/sau istorică). Cele mai multe lucrări din Top-50 sunt cărţi din literatura internaţională; deşi lucrările româneşti nu se regăsesc în număr mare în Top-50 (suferind, din punctul meu de vedere, mai ales la originalitate/primatul ideilor), ele se regăsesc în număr mare în Top-100 personal.
Alte comentarii şi discuţii ale mele despre cărţi pot fi găsite aici şi aici.
Lasă un comentariu
Articole recente
- Profilul psihocultural al României la 105 de la Marea Unire. Schimbări importante între 2015 și 2023
- Academia Română – De astăzi, alături de UBB, o nouă casă academică pentru mine
- Foarte scurte considerații despre „dezbaterea CNATDCU” cu referire la noua lege a învățământului superior
- Scurte considerații la cald despre noua lege a învățământului superior
- SCURT GHID PSIHOLOGIC ÎN CONDIȚII DE RĂZBOI
- ReStart – Despre pandemie, autorități și oameni
- Vaccinarea – între o abordare științifică și una de circ!
- Despre autonomia universitară/libertatea academică: UBB a semnat Magna Carta Universitatum și Declarația GUILD
- Scurtă notă despre educație-cercetare în negocierile pentru un nou guvern
- Să mergem la vot!
Blogul Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID: Pentru o Românie Raţională! 
În mare parte sunt de acord cu lista pe care ai propus-o.
As avea, desigur, şi multe adăugiri, dar mă opresc acum doar la una: cred că din opera lui Wittgenstein ar fi mai folositoare scrierile din cea de-a doua parte a vieţii sale: de pildă, Lecţii şi convorbiri despre estetică, psihologie şi credinţă religioasă (1966)
Iti multumesc pentru comentariu.
Nu, nu cred ca problema se pune in termeni de „acord” sau „dezacord”; lista reflecta experienta si interesele mele, dar sunt convins ca altii au alte experiente, probabil foarte utile si la fel de interesante. Acestea sunt optiuni valorice, greu comparabile.
Da, sunt multe alte lucrari pe care le-as fi putut include, topul fiind, totusi, Top-50. Lucrarea lui Wittgenstein, mentionata de tine, este interesanta, dar, dupa mine, nu se compara cu cea pe care am mentionat-o (sigur, este optiunea mea). Daca insa as fi facut o lista mai lunga, as fi inclus-o; sa nu uitam ca nu apar scrierile budiste (fundamentale pentru multe abordari din psihologie si stiinta), nu i-am mentionat suficient pe epicurieni si stoici (care stau ca fundamente in ceea ce facem acum in psihologia clinica), pe „empiristii englezi” (care m-au fermecat prin inteligenta analizelor lor), nu apare Hegel (a carui dialectica m-a fascinat), nu apare Erasmul („primul european constient”), nu apare Rorty (a carui pragmatism m-a influentat enorm si care a vizita in anii trecuti UBB) si altii…din literatura nu apare Alchimistul a lui Coelho si alte lucrari recente…nu apar scrierile interesante ale lui Pinker, Hawking si chiar „biblia umanista” (publicata recent) care trebuie coroborate cu scrieri ale „sfintilor parinti”…Acum, spunand toate acestea, ma gandesc ca era mai bine sa fac un Top-100 (sic!).
Da, Biblia cartea cartilor! Sarbatoarea invierii sa va aduca har si binecuvantare.
Topuri de acest fel am mai văzut. Ce mi-a plăcut la lista ta (pe lângă faptul că am descoperit peste 20 de lucrări pe care le-aş fi listat fără ezitare) e maniera didactică în care le-ai aşezat în categorii. Îndrăznesc să-mi imaginez cum ar arăta şi un top al pieselor muzicale sau al poeziilor într-o categorisire de acelaşi gen(aş paria pe Blaga – Gorunul şi Topârceanu – Balada chiriaşului grăbit, Mozart – Concertul pentru pian nr.21, Bach – Air şi Beethoven – Simfonia IX).
Un aspect interesant din aceste topuri e că pot deveni lesne instrumente pentru măsurat afinităţi elective. Sunt încredinţat că un procent de peste 25% de opţiuni identice garantează o apropiere sufletească sau un background cultural asemănător.
Top-50 are un avantaj major: te obligă să fii extrem de selectiv şi vrând-nevrând ajungi la operele esenţiale. Iar celelalte 50 pot fi adăugate pe măsură ce apar comentariile cititorilor. 🙂
ha ha ha !!! de acord cu lista, 76, 82% 🙂 e destul de Ok ; eu chiar am citit cativa mc de carti si multe dintre cele enumerate ….par OK ; carti tehnice …NU SE PUNE ???? 🙂 cu pietenie de asta data
Gasesc lista dumneavoastra foare interesanta mai ales datorita faptului ca le-ati aranjat in ordinea devenirii noastre ca fiinta si cu siguranta pana vom ajunge sa imbatranim vom mai adauga o sumedenie de alte carti.
Avand in vedere articolul anterior, despre traditie, eu as fi inserat cu destul curaj cateva carti din literatura romana, mai ales avand in vedere faptul ca ati preferat o abordare ontogenetica, iar litetaratura scrisa in limba si cultura noastra oroginara joaca un rol aparte in devenirea noastra, chiar daca aceste carti nu fac parte din literatura universala. Daca ar fi sa ma gandesc la un top romanesc, cam asa ar arata: din pentru primul segment nu ar trebui sa lipseasca Ciresarii, apoi undeva printre Hemingway si Dostoievsky l-as fi pus si pe Liviu Rebreanu cu Padurea spanzuratilor sau Adam si Eva. Tot pentru dezvoltarea imaginatiei/ cultivarea fanteziei, nu ar trebui sa lipseasca Mircea Cartarescu (de exemplu REM este o lucrare despre care in nici un caz nu se poate vorbi ca ar duce lipsa de originalitate). Apoi, pentru intelegerea trecutului apropiat si dezvoltarea capacitatii de a reflecta, nu ar trebui sa lipseasca Liiceau, Octavian Paler, Emil Cioran, Andrei Plesu sau chiar Neagu Djuvara.
Ce as mai fi pus neaparat, din repertoriul international: Micul Print (Antoine de Saint Exupery), povestirile lui Borges (fata de care cartile Paulo Coelho par o gluma de prost gust), Andre Gide (Pivnitele vaticanului), Ernesto Sabato (Despre eroi si morminte), Sartre (piesele lui merita si doar citite) Albert Camus (nici nu stiu ce sa aleg dintre Strainul, Ciuma, Mitul lui Sisif), apoi nici Marquez (Un veac de singuratate) sau Samuel Beckett (Asteptandu-l pe Godot) nu ar trebui sa lipseasca. I-as mai adauga si pe Heidegger, pe Foucault. Aceste cateva alegeri reflecta insa o viziune mai personala (mai multe carti de beletristica, desi de abia m-am abtinut sa includ si poezia), o preferinta spre fantastic, dar si o inclinatie spre post- modernism. Poate pentru ca, din perspectiva mea, cartile pe care le preferam, ne reflecta si pe noi.
Nu cred ca are legatura una (articolul despre traditie) cu alta (Top-50 carti).
Din punctul meu de vedere autorii romani se regasesc in Top-50 prin Eliade (pentru adulti) si Creanga si Ispirescu (pentru copii); dar acesta este punctul meu de vedere, argumentat sumar in articol. Multe din cartile pe care le-ati mentionat sunt interesante, dar cred ca pot face un top personal al dvs., nu al meu; unele ar intra si in topul meu, daca l-as face Top-100.
Da, probabil ca nu exista o legatura cu modul in care ati descris traditia/ trecutul in articolul dumneavoastra,era mai degraba o gluma, desi la nivel mai abstract este o legatura. Da, Eliade s-ar regasi in acest top cu Istoria religiilor, nu cu Maitreyi. Restul, au mai degraba un sens la nivel national/ personal- dar un roman care ar fi citit toate cartile pe care le-ati mentionat si sa nu fi citit literatura romaneasca nu l-as numi un cunoscator.
Nu inteleg despre ce discutam…poate sunt prea obosit. Dar mai incerc: Unele din titlurile romanesti si internationale mentionate de dvs. au fost citite de cei mai multi romani educati (cam toti care am facut macar liceul, in mod serios, unele fiind studiate chiar in curriculum, daca nu obligatoriu, cel facultativ), dar nu fac parte din Top-50, din punctul meu de vedere (si am spus in articol si in comentarii, cu referire la cele romanesti, de ce si unde le-as include). Va amintesc ca discutam despre un Top al meu (sic!) (de aceea, spre exemplu, lasati-ma pe mine sa-mi aleg opera preferata din scrierile lui Eliade; nu asa este normal?); asadar, totusi, ca minima rationalia, sa nu pierdem asta din vedere cand ne aruncam in discutii si, in plus, sa nu uitam ca in Top-50 nu incap decat cam…50 de carti (poate cu cateva in plus, strans legate intre ele)! Multumesc.
P.S. Ca sa inchei cu o gluma: probabil ca lucrarile citite (mai apropiate de pragmatism, (neo)pozitivism si rationalism critic), nu ma lasa sa inteleg ce doriti sa comunicati intr-un spirit (poate) prea existentialist…
Frumoasa lista. As adauga si eu titluri si poate vreo 2-3 autori(Lucian Blaga, Mika Waltary, Andrei Plesu), dar nu as modifica topul, iar structurarea e binevenita.
Intrebare: cum sa ii motivam/determinam/convingem pe copiii sa citeasca?
Pana nu am avut propriul copil am crezut ca ceea ce il determina pe copil sa citeasca este, in primul rand, exemplul personal al parintilor. Acum nu mai cred ca modelul din familie este suficient, decisiv…Eu am inceput sa citesc pentru ca o vedeam pe mama mea „traind, prin lectura, unele experiente ale vietii” si prima carte, in clasa a II-a a fost Talismanul de safir, autoare Elvira Bogdan (si era asa de frumos colorata…,cred ca ar putea fi folosita in terapie, pentru ca autoarea propune o plimbare in trecut cu ajutorul unui talisman)
Copilului meu i-am citit cand era mic povesti frumoase, a citit si el pana sa inceapa liceul, apoi…
Scoala este incapabila sa convinga spre lectura.Eu am incercat tot ce mi-a trecut prin cap, probabil nu mi-a trecut ce trebuie (cerc de literatura, e-grup pentru a impartasi impresii despre carti, articole pe blogul lor unde prezint carti, lectii unde am construit impreuna cu ei argumente pro lectura, concursuri-teme pornind de la lectura, am propus liste si am sustinut si ideea libertatii absolute de alegere a unui titlu). Am observat ca doar unii copii au aceasta sete de lectura, nascuta nu stiu cum, ingrijita nu stiu cum…ei se descurca, o lista de genul propus de d-voastra sau alte personalitati stiintifice, culturale ii poate orienta.
Ce sa fac, cum si cand, insa, pentru ceilalti? Ma necajeste rau problema asta.
Eu cred ca exemplul persoanelor de referinta ramane tot cel mai puternic argument; el insa trebuie dublat de o dozare adecvata a lecturii. Prin dozare adecvata ma refer la oferirea de carti specifice varstei si la modalitatea de lectura (sa nu uitam ca azi unele carti pot fi citite direct pe internet sau prin alte tehnologuii moderne, inclusiv audiobook-uri). DD
De fapt eu am vrut doar sa ofer o alta perspectiva, nu sa va contrazic topul. Gasesc destul de putine persoane azi cu care sa discut aceste lucruri. Cand interactionez cu persoane (fie ele virtuale) care vorbesc despre carti, altele decat cele din domeniul profesional, mereu am o reactie, pentru ca mi se intampla mai rar si mereu mi-a placut sa port aceste discutii. Nu stiu daca sunt carti de liceu (doar pana la urma se poate spune acelasi lucru si despre cartile de beletristica incluse de dumneavoastra) si ar fi frumos ca cei care au facut doar liceul sa le fi citit, din pacate in ultimul timp vad persoane cu facultate (majoritatea) care nu le-au citit. Pana la urma conteaza ca pentru mine inseamna ceva, am mentionat ca vorbesc despre perspectiva mea.
Gluma, chiar imi place si cred ca surprinde o diferenta esentiala intre alegerile noastre. Numai bine.
Puteati si sa-l „contraziceti”, deoarece sunt perspective personale, descriptive; nu este nicio suparare, au facut-o si altii, dupa cum se vede. Dar in asemenea situatii alternativa merita data tot descriptiv, personal, nu normativ. Am reactionat un pic mai direct doar deoarece mi s-a parut ca in comentarii ati inceput uneori sa deveniti (prea) normativa, pe experienta descriptiva a altora (sic!) si tin mult la o anumita logica a discursului argumentativ. Daca tot simpatizati existentialismul, experienta Este si trebuie receptata asa, nu se prea prescrie, nu?
Sigur, poate fi o alta discutie, un Top-50 carti care ar trebui citite! Aici intram deja in modele normative si putem avea argumente si contraargumente mai directe. Poate voi initia candva o astfel de discutie si va astept sa contribuiti cu optiunile dvs. valorice. Multumesc.
Sunt surprins de unele dintre alegerile dumneavoastră. De pildă, de faptul că în top figurează Principia Mathematica a lui Russell şi Whitehead, cu cele 2000 de pagini de formule şi demonstraţii, care probabil că au fost citite şi înţelese de câţiva logicieni din lume. În logică, este echivalentul lucrărilor lui Einstein, ale căror demonstraţii matematice nu pot fi urmărite decât de o mică parte din fizicienii profesionişti. Să înţeleg că aveţi şi formaţie de logician?
De asemenea, mă mir în ceea ce priveşte alegerea Tractatus-ului în lista de preferinţe. Tractatus este, pentru cei interesaţi de filosofia limbajului, o scriere enigmatică, loc pentru cele mai diverse interpretări. Pentru mulţi dintre comentatori, este o încercare filosofică afectată de contradicţii de nerezolvat. Părerea mea este că „al doilea” Wittgenstein ar putea fi o mai bună sursă de inspiraţie pentru un psiholog şi un cercetător în domeniul psihologiei. Tractatus e o carte de logică, Cercetările filosofice (cea mai importantă carte a sa din a doua perioadă) sunt un monument de realism în înţelegerea limbajului şi oferă deschideri diverse către înţelegerea gândirii, introspecţiei, a ce înseamnă o „problemă filosofică” etc. (Wittgenstein are şi vreo patru cărţi de filosofie a psihologiei, care sunt o continuare a problematicii din „Cercetări filosofice”).
Cartea lui Carnap, „The Logical Structure of the World”, e în general considerată un drum închis în epistemologie. E vorba de un proiect utopic, de sorginte empiristă, de re-fundamentare a cunoaşterii ştiinţifice. Aş fi interesat să aflu ce-i poate oferi ea unui psiholog, mai ales că aţi trecut-o în categoria cărţilor care ne ajută „să înţelegem corect lumea şi pe noi înşine”.
Raspunsurile la intrebarile dvs. sunt mai complexe si trebuie sa intelegeti alegerile mele prin organizarea psihologiei, in general, si a ceea ce fac eu in psihologie, in particular. Din textul dvs. un pic „mirat” (sic!), vad ca nu stiti/intelegeti organizarea stiintei psihologice astazi, si va mira lucruri obisnuite la un anumit nivel in acest domeniu. Aceasta mirare, aparent sincera, m-a facut sa va raspund, cu rol educational.
Incercand sa simplific, spus simplu, psihologia este o stiinta experimentala (care implica analize matematice/statistice complexe, ex. ecuatii structurale), iar in particular, stiintele cognitive/psihologia cognitiva implica axele: axiomatizare/formalizare/modelare/simulare. Asadar, atat matematica cat si logica simbolica sunt fundamentale pentru acest tip de cercetari. Eu am ajuns la aceste lucrari prin studiile de filozofie si logica simbolica (in curriculum de psihologie parcurs de generatia mea atat cursurile de filozofie cat si cele de logica clasica si simbolica au fost cursuri fundamentale, de un an de zile, obligatorii). Nu mai vorbesc ca la nivel de „graduate school” in stiintele cognitive acestea sunt adesea, cel putin in SUA, „sugested readings” (vezi si linkul de mai jos).
Revenind la carti, da cele mentionate de dvs. sunt carti grele, chiar foarte grele („am pierdut din par”, citindu-le; sic!), dar si fascinante si/sau utile! Iar eu cred ca merita efortul.
PM te ajuta sa intelegi cum logica sta la baza matematici (lucru cheie pentru a intelege axa axiomatizare-formalizare-modelare). TLP te ajuta sa intelegi limitele stiintei si relatia dintre limbaj si realitate (lucruri cheie pentru un psiholog). Lucrarea lui Carnap este importanta pentru a intelege corect avantajele si limitele unei stiinte empirice si modul in care adesea apar pseudoprobleme in stiinta; sa nu uitam ca verificabilitatea este, alaturi de falsificabilitate, unul din mijloacele de testabilitate a ipotezelor in stiintele empirice.
Asa cum spuneam, orice program serios de stiinte cognitive implica in lista de referinte sugerate astfel de lucrari. Iata, un articol simplu, dintr-o revista de psihologie (de nivel mediu), care reflecta rolul unor astfel de lucrari in stiinta psihologica de azi (eu cred ca lucrurile sunt mai putin complicate decat credeti dvs.):
opensiuc.lib.siu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1254&context=tpr
P.S. Daca intelegi propozitiile de observatie/protocolare (in legatura cu Carnap) si analiza lui Carnap asupra scrieri lui Heidegger, cred ca intelegi mai mult lumea si locul tau in ea (in general, filozofia analiica te ajuta in acest sens).
Bun si daca nu esti psiholog, nu merita citite? Mie mi se par carti utile si foarte bune toate. Oana
Eu cred ca merita, cred ca fac parte din pregatirea foarte buna a unui intelectual (pot fi insa si alte cai bune). Unele carti sunt insa, intr-adevar, mai grele, mai ales cele discutate in comentariul anterior, dar merita citite (iar daca esti psiholog in domeniul stiintelor cognitive, as spune ca ar trebuie sa fie „strongly suggested”, daca nu obligatorii). Pentru mine un intelectual care nu stie/nu a studiat filozofie analitica chiar nu este complet!
Mi-a placut lista fiindca include foarte multe carti „serioase” de filosofie :)(Eu studiez filosofia). Aveti dreptate ar fi trebuit strecurat si Hegel, pentru consistenta 🙂 Deasemenea, saltul de la opere ale antichitatii la Kant e cam mare, asa cum ati spus lipsesc cateva scoli de gandire. Dar in principiu e un top50 alcatuit cu foarte mare seriozitate si rigurozitate. Sunt de acord cu unul dintre cititori, ar fi fost mai indicat decat Tractatus sa includeti una din lucrarile lui Wittgenstein 2. Abia in a doua parte a vietii sale ajunge filosoful sa cristalizeze noua sa metoda de cercetare, studiind elemente ale limbajului dintr-o perspectiva logico-socio-culturala.
Dar basmul initiatic Harap-alb ? L-ati citit ? Sper ca nu-l considerati lipsit de originalitate . Sau un Labis cu „Moartea caprioarei”…sa nu mai zic de superbul Eminescu ? Sau alte si alte carti scrise aici , la noi ; nu rezonati cu ele, cu incarcatura lor spirituala ,psihologica , apropiata , familiara?
Hmm, ma gandesc cum sa va raspund, asa, mai initiatic (sic!).
Basmele romanesti sunt incluse in Top; ca nu este acesta mentionat de dvs., asta este altceva si tine de optiunea personala (totusi, este Topul facut de mine, nu?). Este un basm frumos (Ooops, iata ca m-am deconspirat ca sunt un initiat; sic!), dar mai putin educativ, dupa mine. Vorbind foarte serios (si sper sa nu va supere glumele anterioare), eu chiar cred ca Harap Alb nu trebuie sa reprezinte un model pentru copiii de azi (ex. nu asculta sfaturile parintilor, se baza prea mult pe noroc si/sau prieteni si mai putin pe calitati si efort/munca personala, iar in final…castiga totul…etc.). Asadar, desi este un basm frumos, pentru mine nu este initiatic! Probabil ca va trebui sa fac un Top al basmelor (unde ar intra si acesta, chiar daca nu pe primele pozitii).
Apoi, „superbul” Eminescu (unul din poetii mei preferati) este pomenit in textul meu, dar probabil ca nu l-ati cit cu atentie inainte sa-l comentati, ca sa intelegi de ce nu este poezia inclusa in acest Top specific.
Am inteles eu de ce nu este inclusa poezia in top, si nu ma supara umorul deloc . Pe Eminescu nu l-am observat trecut acolo, dar va cred ,nu mai verific. Multumesc pentru raspuns , ma bucur ca va place „superbul” Eminescu , care mai tulbura putin „primatul ideilor”. Nu comentez lista dv ; am dorit sa va intreb despre Eminescu in special. Si eu am citit destule din ea , si alte carti de alta factura. Despre Biblie recunosc ca am rasfoit-o uneori mai atent, dar in totalitate nu am reusit sa ma capacitez sa o fac. S-ar putea sa fiti un initiat si sa nu stiti : uite ca si eu am glumit acum ! Va doresc succes la scris in general, fie carti, fie articole . La revedere !
Vorbind despre initiere, unii ar spune ca exista un „Arahat” (in sensul Budismului Theravada) in fiecare din noi; trebuie doar trezit. Da, si pentru mine Eminescu (mai ales prin Glossa si La Steaua) este initiatic si ne poate trezi…
Nu uitati Scrisoarea I …
Dle profesor,
Eu am terminat psihologia la Universitate, sunt in formare psihologie adleriana, am studii postuniversitare la UBB (pe cognitiv-comportamentala!), va admir sincer, va apreciez, nu va plac superlativele, dar sunteti super…Ei, miercuri, in prima zi de Bookfest, m-am dus teleghidata sa-mi cumpar carti, aceasta fiind activitatea care ma fericeste nemaipomenit. In afara de cartile pe care le-am descoperit acolo si le-am cumparat, aveam in plan sa cumpar cartea dvs. Tratat de psihoterapii…Am cumparat-o cu drag, la reducere, 38 de lei, isi merita fiecare banut. In total am luat carti de 200 de lei. Cand m-am intors la masina, am descoperit ca fusese ridicata, fiind parcata necorespunzator. Ca s-o recuperez, am platit 8 milioane vechi. Nu stiu de ce, poate orele de dezvoltare personala isi spun cuvantul, dar nu m-am suparat, nu m-am amarat, am zambit, am tras invatamintele de rigoare si…asta e! Am tinut neaparat sa va spun, ca sa vedeti si dvs. ce sacrificii fac eu pentru stiinta, in general, si pentru pasiunea mea, in special….(am glumit!)
Va doresc mult succes in tot ce faceti, sa fiti sanatos, armonios, fericit si iubit!
Cu drag.
Nu pot raspunde decat ca…este cel mai haios, in sens bun, mesaj primit pana acum pe Blog…de aceea l-am si lasat.
P.S. Deci LFT-ul a fost controlat la ridicarea masinii! Bun, inseamna ca cursurile de la UBB si-au atins scopul…
Hello Gina , sau cine vrea sa raspunda , cred ca ai avut bani sau nu stiu ce sa-ti spun , indiferent de acest LFT viata bate filmul si chiar psihologia cognitiv comportamentala. Daca ai „flota financiara ” uite cum platesti amenzi , dar daca trebuie sa imprumuti si nu-ti da nimeni ? Haios ? si inca cum . Eu cred ca e greu cu amenzile intr-o tara cu oameni saraci , ii invatam sa accepte , dar ar fi esentiala de fapt nu cosmetizarea asta ,ci sa avem o viata decenta , sa avem fericirea sa spunem „este bine” chiar fara cosmetizari ,adica sa traim la alte standarde ; ca doar n-a fost nimeni in alta lume paralela ca sa ne aduca dovezi ca va fi mai bine in alta existenta , in viitor. Sigur ca este bine sa gandesti pozitiv , dar totul are o limita la un moment dat : „costuri mari pentru oameni greu incercati”. Nu este de loc usor, si nu toti doresc sa se sacrifice pentru stiinta , unii doresc sa traiasca cat de cat fericiti. Numai bine tuturor.
Omule cum sa pui biblia pe primul loc? si de ce as citi coranul, de ce m-ar interesa toate porcariile astea superstitioase.Esti varza.Unul la mana pentru aceasta sugestie tampita , 2 la mana pentru ca ai uitat cea mai importanta carte, Friedrich Nietzsche „Will to power” si daca vrei neaparat sa citesti despre religie ar trebui sa citesti „Antihristul” tot de Nietzsche sau „The future of an illusion” de Sigmund Freud, iarasi un autor de neratat, si mai zici ca esti cult.
Domnule profesor, cred ca am ajuns sa va cunosc intr-o anumita masura de la cursuri, astfel incat pot infera ca nu v-ati aloca timp niciodata pentru a raspunde mesajului de mai sus (sincer, sunt destul de surprinsa ca a aparut pe blog). De aceea, dati-mi voie sa raspund eu stimabilului „xx”: pentru a fi capabil de a scrie in acest limbaj si a va adresa in acest mod, inseamna ca tot ceea ce ati citit pana acum… ati citit inutil. Subliniez inutil. Desigur, exista intotdeauna si varianta in care nu ati citit de fapt nimic, caz in care v-ar fi necesar un multiplu al acestui top… Sunt de acord totusi cu dvs., nu biblia ar trebui sa fie pe primul loc- in cazul dvs.- ci codul bunelor maniere.
Da, nici mie nu mi-a placut limbajul, dar nu a fost chiar atat de „neacceptat” pentru net, asa ca de dragul pozitiei cititorului, l-am lasat sa treaca (la limita); ideea este interesanta, dar pacat insa ca o exprima asa. Asadar, nu are sens sa raspund la fiecare mesaj, chiar daca unele pozitii pot fi interesante, mai ales daca limbajul nu este unul pentru dialog. Mesajul dvs. este intr-un limbaj adecvat, chiar daca critic fata de celalalt, asa ca nu este o problema.
In general mi-am propus insa sa nu incurajez pe Blog discutii interminabile intre cititori (sigur, ca nu este cazul aici, dar am vrut sa punctez asta), deoarece adesea degenereaza si nu am timp suficient pentru moderare; dar sigur, cateva schimburi de replici, chiar critice, dar intr-un limbaj politicos, sunt oricand OK.
Sunt de acord ca mesajul ar fi putut genera niste subiecte de dezbatere interesante: daca o persoana ar beneficia in urma lecturarii unor carti reprezentative pentru alte religii decat cea proprie, sau daca e util ca un ateu- cum inteleg ca ar fi dl anonim- sa citeasca Biblia. Din punctul meu de vedere, Coranul sau textele budiste ne ajuta mai mult decat orice altceva sa intelegem diferentele interculturale, ceea ce poate fi de folos nu doar in profesia de psiholog, dar si oamenilor in general, care calatoresc prin alte tari. Mi se pare incorect sa respingi o carte doar pentru ca nu e conforma cu propriile idei despre lume. Ca sa nu mai spun ca in societatea de astazi, multe orase/ regiuni sunt multiculturale. Desigur, daca sunt citite cu aroganta cuiva care deja considera ca „a descoperit adevarul absolut” in alte carti, nu prea are sens- sunt totusi niste volume consistente. In legatura cu a doua chestiune, mi se pare ca si ateismul incepe sa semene cu un soi de credinta asumata cu tarie, sau mai degraba cu o religie intoleranta fata de alte religii. Desi sunt si eu ateista (deci nu contest mesajul pentru ca m-as simti ofensata ca si credincios), totusi ma intreb daca nu cumva ateismul ferm- imi vine in minte Dawkins- este tot o forma de dogmatism. Deci, da, mesajul ar fi avut potential, dar poate am reusit intr-un fel sa-l transpun intr-un limbaj mai potrivit 🙂
Cred ca n-am fi romani daca nu am avea ceva de comentat, adaugat etalandu-ne propriile cunostinte si incercand sa dovedim cat de eruditi suntem.
Eu sustin lista si cred ca e ok. Daca toti ar fi citit si preambulul listei nu cred ca ar mai fi existat comentariile de mai sus. Dar, toti avem ceva de spun dar nimic de auzit si de inteles.
o lista impresionanta
As mai adauga eu una, de care am ramas impresionat. Erich M. Remarque – Nimic nou pe frontul de Vest . Mi-a placut extrem de mult
Ca sa-i raspund si eu Ginei pentru „sacrificiul in stiinta”, sa nu uiti ca a fost unul involuntar si nu unul voluntar acest sacrificiu de care spuneai. Referitor la lista, este una de exceptie, sunt foarte bune cartile, as vrea sa mai adaug si eu unele , ca de exemplu:
1. Montaigne – Eseuri (aparuta la editura Stiintifica)
2. Seneca – Scrisori catre Lucilius (de-asemeni la editura Stiintifica , o carte profunda plina de intelepciuni ale vietii)
3. Schopenhauer – Lumea ca vointa si reprezentare (aici avem ocazia s-o citim pe cea aparuta la editura Humanitas, dupa cea de la editura Moldova)
Va imbratisez,, Sorin Carabus.
Cum de l-ati omis pe Frankl?
Daca tot ai mentionat „Numele trandafirului” trebuia mentionat si „Notre Dame de Paris”… Despre Shogun nimic? Astea le-am „băgat” in anul curent…geniale.
era o lista limitata ca numar, dar tin cont pentru viitor.
Iată o sursă bună de inspirație pentru viitoare lecturi (și lista și comentariile). Mulțumesc! 🙂
Aș mai adăuga, oarecum din alt „film”, Nassim Taleb „Antifragile” și Alvin și Heidi Toffler „Revoluția Avuției”.
Ar trebui adaugat „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steindhart si „Arta conversatiei” de Ileana Vulpescu , carti, cred eu, de nelipsit din biblioteca cititorului infometat dupa intelepciune si crestere intelectuala si spirituala.
A republicat asta pe http://www.revelatiideparinte.ro și a comentat:
mai am vreo câteva de citit și alte câteva de aprofundat
Domnule profesor,
Sunt si eu absolventa de psihologie. V-as fi recunoscatoare daca ati putea, va rog, sa-mi recomandati lecturi de nivel incepator-mediu in domeniul logicii, retoricii şi teoria argumentării. Vreau sa ma dezvolt pe partea asta (cred ca mi-e de folos in viata de zi cu zi) si nu stiu de unde sa incep. Mi-ar fi de mare ajutor ghidajul dumneavoastra.
Va multumesc si va doresc mult spor in activitatea stiintifica si de diseminare a cunoasterii.
Asteptam cu nerabdare sa publicati topul 100. Multumim.
Da,dl. profesor.Asteptam un top 100.
Nu poate cineva sa-si prezinte punctul de vedere (avizat, evident) ca imediat sar romanasii sa-si etaleze cunostintele sau sa contrazica! Mai, mai… orgoliile….
Mr. David – what books/works written by women (also) inspired you?
too many to mention here
Spuneati intr-un clip despre geniu ca daca marim inteligenta, va creste si creativitatea pana la un punct, cresterea creativitatii dupa acel punct, ne mai avand loc cu necesitate, intrebarea mea este, daca cultivam creativitatea, va creste inteligenta pana la un anumit punct? (Intreb asta aici pentru ca sunt cateva carti in lista pentru dezvoltarea creativitatii)
da.
Este benefic sa avem frustrari din punct de vedere al psihologiei evolutioniste?
da, mai ales rationale!