Arhiva

Archive for Octombrie 2011

CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ

16 Octombrie 2011 52 comentarii

CUM VĂD EU UBB? O SCHIŢĂ DE PROGRAM PENTRU O POSIBILĂ CANDIDATURĂ 

„Libertate Academică prin Tradiţie, Excelenţă şi Onoare”

Motto: „…prin libertate academică înţeleg dreptul de a căuta adevărul, de a scrie şi spune ceea ce consideri că este adevărat. Dreptul acesta atrage după sine şi o responsabilitate: nu trebuie să ascunzi nimic din ce ai recunoscut că este adevărat. Este evident că orice îngrădire a libertăţii academice urmăreşte să limiteze cunoaşterea în rândul oamenilor şi să afecteze judecata şi acţiunea unei societăţi…” (Albert Einstein)

 

I. DE CE? MOTIVAŢIA PENTRU ACEST DEMERS

Abia întors din SUA (unde lucrez peste vară, fiind prof. asociat la Mount Sinai School of Medicine, New-York) am fost luat în august ca din oală de presa clujeană care mă întreba dacă într-adevăr candidez la funcţia de rector. Nu ştiam şi nu înţelegeam despre ce este vorba. Abia apoi am aflat că reprezentam unul din numele care circula pentru potenţialii candidaţi la funcţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Am spus imediat, ferm, că, deşi mă onorează că unii colegi s-au gândit la mine, nu mă interesează, eu fiind la vârsta în care, într-o carieră normală, activitatea ştiinţifică este mai importantă ca cea administrativă. Sunt alţii care ar fi mai potriviţi, prin criteriul vârstei şi al experienţei executive.

Am aşteptat însă să văd care sunt candidaţii la funcţia de rector şi mai ales ce programe şi viziune au pentru UBB. De asta chiar îmi pasă! Sunt obişnuit cu practicile democratice şi moderne de la universităţile din SUA unde, înainte de alegeri, au loc dezbateri serioase de idei privind viitorul unei universităţi, care fundamentează apoi o decizie raţională de vot. Iată însă că este luna octombrie, mai sunt doar câteva luni până la alegeri, şi nimeni nu şi-a anunţat public candidatura. Am auzit tot felul de discuţii, unii m-au tatonat şi pe mine pentru a intra în diverse echipe, dar nimeni nu şi-a asumat public interesul de a candida, venind în faţa comunităţii UBB cu un program pe care să-l putem evalua, ca să ştim ce şi pe cine votăm. Aşa ceva chiar nu cred că este bine pentru comunitatea UBB.

În acest context, încurajat şi de discuţii cu o serie de colegi din universitate, am hotărât să analizez serios posibilitatea de a candida la funcţia de rector al UBB. Cred că nodul gordian trebuie tăiat! Chiar dacă zvonul circula deja din luna iulie, ştiu că această decizie de a analiza serios o posibilă candidatură, va lua prin surprindere, totuşi, multă lume! Adversarii mei vor deveni mai vocali şi critici, prietenii şi/sau colaborarorii vor rămâne surprinşi că în final m-am decis să încep acest demers (acesta este un text pe care când l-am scris, chiar nu l-am împărtăşit cu nimeni), iar cei care nu mă cunosc foarte bine probabil vor deveni curioşi (sper să nu rămână nepăsători). Foarte sincer spus, eu sper ca prin această atitudine să-i determin şi pe ceilalţi candidaţi interesaţi să iasă la lumină, să venim în faţa comunităţii UBB cu programe şi planuri, astfel încât ele să fie dezbătute public pentru a eficientiza procesul de vot în interesul UBB.

Dacă îmi voi depune candidatura, evident că mi-ar plăcea şi voi face tot ce depinde de mine omeneşte şi moral posibil să reuşesc; dar nu ţin neapărat să câştig şi mai ales, nu cu orice mijloace. Pentru mine nu este importantă doar atingerea scopului, ci şi mijlocul prin care ţi-l atingi. Dacă se poate câştiga cu un program eficient, fundamentat pe sinceritate, mijloace raţionale şi fără a face rabat în competiţie de la minima morală este bine. Dacă se pierde cu aceste mijloace, în condiţiile în care sunt alte programe mai bune, este bine şi aşa. Dacă însă se pierde cu un program bun din cauza acestor mijloace, este un lucru rău care nu ne va face cinste. Sincer spus, nu ştiu ce şanse aş avea dacă mi-aş depune candidatura, eu neintrând în nicio înţelegere şi, mai ales, neştiind ce contracandidaţi sunt. Prin gestul meu pot însă arăta cam cum ar trebui să fie o candidatură la UBB. Evident, nu sunt pesimist. Sunt un sceptic constructiv. Dacă îmi voi depunde candidatura sper să pot mobiliza comunitatea UBB în jurul acestei generaţii de mijloc, pe care o reprezint acum şi eu. Atenţie, fără a fi vorbit cu ei sau a şti dacă m-ar susţine sau nu, sper într-o colaborare din partea colegilor Neda Zoltan, Andrei Mărcuş, Benedeck Jozsef şi alţi oameni inteligenţi şi cu caracter care reprezintă  linia maghiară şi cu care am avut în diverse contexte colaborări excelente. Pe linia germană am avut o relaţie corectă şi de apreciere cu profesorul Rudolf Graf şi cu Delia Balas. Nu vă ascund că mi-aş dori un parteneriat special cu profesorul Octavian Popescu, pe care l-aş vedea un excelent preşedinte de Senat, atât prin valoarea ştiinţifică cât şi prin caracterul său echilibrat; de asemenea profesorul Ioan Bucur, conferenţiarul Gabriel Bădescu şi alţii sunt oameni cu care am colaborat excelent şi care mi-ar plăcea să mă susţină în acest demers, dacă mă voi hotărî să-l implementez. Sper ca generaţia seniorilor să fie deschisă spre o schimbare în acest sens, iar generaţia tânără să fie, evident, alături de această schimbare. Vom vedea!

Desigur, mulţi colegi se pot întreba, în mod sincer şi legitim, ce m-ar recomanda pe mine pentru această candidatură? Am să răspund direct, aşa cum văd eu lucrurile, perspectivă care, de altfel, mă face să mă gândesc la posibilitatea de a candida; probabil că cei care au vehiculat numele meu s-au gândit la ceva similar. În primul rând sunt loial acestei universităţi şi îi cunosc istoria ca puţini alţii. Pe unii dacă îi întrebi ce scrie pe stema UBB, care este mottoul sau care sunt valorile acestei universităţi, habar nu au. Dacă îi întrebi despre istoria de pe „Uliţa Lupilor” şi unde au fost Colegiul Iezuit (în 1581), Academia Claudiopolitană etc., nu ştiu! Dar, pe de altă parte, şi alţii sunt loiali şi ştiu bine istoria universităţii. Eu sunt însă dispus să-mi dedic timpul pentru bunul mers al acestei universităţi. O universitate ca UBB nu se conduce cu un program fix, cu concedii; ea cere timp şi muncă 100%, iar dacă nu găseşti plăcere în asta, cu timpul devine o corvoadă. Apoi, cred că punctul meu tare este faptul că fac educaţie, cercetare şi servicii inovative performante şi ştiu aşadar cum ar trebui ele făcute mai general, în UBB. Am o expertiză naţională şi internaţională, cred eu, foarte bună în managementul şi politica ştiinţei. Sub aspect executiv am înfiinţat şi conduc un departament care în 5 ani a devenit unul din cele mai performante în domeniu la nivel naţional şi competitiv internaţional. Nu în ultimul rând, ştiu cum funcţionează universităţile de top din străinătate din interior şi voi dori să asigur cercetătorilor şi cadrelor didactice de la UBB condiţii de cercetare şi administrative similare. Academic vorbind, eu sunt „un produs UBB” (ex. prin formare, loc de muncă principal) – pentru mine UBB este Alma Mater -, pregătit şi lucrând „part-time” şi în SUA. Cred vă această combinaţie este una foarte utilă, care mă face (a) să cunosc foarte  bine sistemul nostru de învăţământ şi cum funcţionează el la UBB şi (b) să stiu cum poate acesta beneficia de o schimbare adecvată, fără blocaje, pe baza unor mecanisme instituţionale performante din SUA. Este evident, că dacă îmi voi depune candidatura şi dacă voi câştiga, inevitabil, voi fi un alt gen de rector, după modelul preşedinţilor universităţilor americane. Voi  şti să mă bucur pentru reuşitele profesionale ale colegilor mei şi ale studenţilor, cărora am rolul să le asigur condiţii performante şi oportunităţi în care să-şi valorizeze talentul şi munca. Performanţa mea din acel moment va fi evaluată prin astfel de indicatori! Este drept că partea executivă este mai slab reprezentată în expertiza mea în comparaţie cu celelalte componente şi aş „arde” o etapă, cea de decan, dar cred că realizările anterioare arată că riscul este, totuşi, minimal. Pentru CV-ul meu vezi la http://www.clinicalpsychology.ro

II. CUM? O SCHIŢĂ DE PROGRAM

Nu am de gând să prezint aici un program detaliat. O voi face în câteva zile, dacă mă voi hotărî să-mi depun candidatura, după ce mă întorc de la Strasbourg (unde voi fi pentru o săptămână la întâlnirea Comitetului Ştiinţelor Sociale din cadrul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă). Evident că dacă îmi voi depunde candidatura voi lansa câteva întâlniri cu comunitatea UBB unde să putem discuta acest program şi, de ce nu, să primesc noi propuneri şi idei care poate că mie îmi scapă acum. Creionez deocamdată câteva linii directoare pe care le am de mai mult timp în minte (sunt preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB de câţiva ani buni, şi ştiu ce este în interior şi ce ar trebui făcut).

II.A. Regândirea UBB în noua configuraţie naţională şi internaţională

(1) Educaţie: UBB trebuie reorganizată pentru a exprima mai clar caracterul humbolditian al unei universităţi de cercetare avansată. Universitatea nu înseamnă atât licenţă, cât master, doctorat şi postdoctorat. Licenţa este astăzi ceea ce era liceul pentru bunicii şi părinţii noştri, un element de introducere generală într-o specializare şi de culturalizare la care trebuie să aibă acces cât mai mulţi oameni. Aşadar, voi stimula organizarea UBB în „undergraduate schools” (focalizate pe licenţă) şi „graduate schools” (focalizate pe master, doctorat şi postdoctorat), cu criteriile specifice de performanţă şi evoluţie în carieră, ambele fiind cheie pentru această universitate. Ca un punct transparent care trebuie menţionat în mod sincer aici: nu sunt pentru reîntoarcerea la admiterea tradiţională la nivel de licenţă, cu examene scrise sau orale din bibliografie obligatorie sau opţională; asta nu face decât să întărească industria meditaţiilor liceale şi universitare. De fapt, aceast tip de admitere, tipic perioadei comuniste, nu există sau nu este reprezentativ pentru universităţile de top din lume. Ce universitate de top organizează o astfel de admitere la nivel de licenţă? Vreau ca admiterea de la UBB să fie similară celei de la universităţile de top din lume, atât la nivel de undergraduate (licenţă) cât şi la nivel de graduate (master/doctorat şi postdoctorat).

(2) Cercetare: Politica în cercetare pe care am gândit-o (în cea mai mare parte) ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB (vezi aici: http://cercetare.ubbcluj.ro/index.php?pagina=strategia&sidecol=coldr) o văd în linii mari, şi acum, în mod similar, cu unele dezvoltări care asimilează tendinţe europene recente (pe care le voi detalia în curând), dar în noua poziţie voi avea mai multă forţă să o implementez. Printre altele, şi această politică ne-a adus în pragul lui Top-500; implementată mai programatic, în câtiva ani ne poate include în Top-500! Pe acelaşi site găsiţi unele din publicaţii mele anterioare în acest domeniu, care au fundamentat şi această Strategie.

(3) Servicii către comunitate: UBB trebuie să se preocupe să ofere servicii inovative către comunitate, astfel încât aceasta să fie prima care beneficiază de cunoaşterea ştiinţifică, generând astfel o societate bazată pe cunoaştere, o civilizaţie avansată cu un nivel ridicat de trai.

(4) Administraţie: Partea administrativă a universităţii trebuie regândită şi susţinută pentru dezvoltare. Din păcate, din cauze financiare, numărul de personal este redus, astfel încât, cu tot efortul depus, el nu poate face faţă presiunilor generate de numărul mare de studenţi şi de granturi pe care îl are UBB (desigur, informatizarea şi derularea online a unor activităţi consumatoare de timp ar fi una din căile de a reduce aceste presiuni). Practic, din punctul meu de vedere, UBB are o administraţie pregătită ca infrastructură şi personal să facă faţă unui UBB din anii ’90. Aceasta generează adesea tensiuni între partea administrativă, studenţi şi partea academică, care se repercutează negativ asupra performanţei UBB.

(5) Politica de personal: Vârsta nu va conta în politica de personal. Singura care va conta va fi valoarea profesională. De aceea trebuie create oportunităţi pentru tinerii talentaţi, care pot da un avantaj competitiv UBB, să ajungă în poziţii didactice şi de cercetare maximale (dacă la universităţi de top din străinătate avem profesori de 30+ de ani, de ce nu şi la UBB?), iar pentru seniorii valoroşi să generăm mecanismele prin care să rămână asociaţi universităţii, contribuind la prestigiul acesteia.

(6) Excelenţa: UBB, ca unul din pretendenţii locului 1 sau al podiumului în România, cu ambiţia vizibilităţii şi impactului internaţional, nu are voie să aibă decât programe de categoria A şi eventual B. Programele de categoria C, D sau E poti fi acceptate doar în primii ani de funcţionare a programelor, până se formează resursa umană care să poată realiza standardele de performanţă. Aşadar, trebuie premiate şi susţinute programele de categoria A (şi aici, prioritar, cele de excelenţă, aflate pe primul sau primele trei locuri în ţară) şi trebuie stimulate, asistate şi monitorizate cele din categoriile B-E pentru a se dezvolta şi a intra într-o categoria superioară.

(7) Relaţia profesori-studenţi: În opinia mea relaţia profesori-studenţi trebuie regândită. UBB este o comunitate de profesori şi studenţi. Universitatea nu trebuie să fie centrată nici pe unii nici pe alţii, ci doar pe actul de cultură, educaţie, cercetare şi servicii inovative către comunitate, unde profesorii şi studenţii sunt parteneri, sigur, fiecare cu contribuţia şi drepturile specifice expertizei şi funcţiei lor. Aşa este organizat învăţământul superior în SUA şi cred că acesta poate fi un model bun şi pentru noi. Sloganul european de „universităţii centrate pe student” poate fi acceptat la nivel de licenţă, dar la nivel de master, doctorat şi postdoctoral el trebuie înlocuit cu unul care promovează ideea unor „universităţi centrate pe actul de cunoştere, în parteneriatul profesor-student”, cu implicaţii educaţionale şi sociale pozitive.

(8) Cultură şi valori:

  • Multiculturalism, internaţionalizare, deschidere şi diversitate

UBB a fost gândită şi construită în ultimii ani ca o universitate multiculturală, concept pe care, de altfel, l-a şi consacrat; este un lucru foarte bun, care trebuie consolidat şi dezvoltat în continuare. În acest context voi dori o relaţie preferenţială cu sora acesteia, Universitatea din Szeged, cu alte universităţi germane create în perioada imperiului cu aceeaşi misiune şi aceleaşi valori ca cele ale universităţii din Cluj. Acestea sunt consorţiile istorice pe care trebuie să le vizăm şi să le cultivăm.

Sigur, colaborările cu alte universităţi de top din lume vor fi o prioritate constantă, acest lucru depinzând însă foarte mult de interesele facultăţilor şi şcolilor de cercetare din UBB.

În ţară voi stimula o colaborare strânsă, programatică, cu celelalte mari universităţi clujene; toate fiind în categoria A avem un limbaj comun al valorii şi performanţei, care pot avea apoi impact pozitiv asupra mediului academic clujean (şi de ce nu, asupra constituirii unui consorţiu universitar metropolitan clujean; sigur, în principiu, fiecare universitate păstrându-şi indentitatea sa în această asociere). De asemenea, va trebui să existe o legatură specială cu Universitatea din Bucureşti (şi cu alte universităţi de clasă A din ţară), care are o mărime şi un profil (complex) similare nouă; deşi aflate în competiţie, ea trebuie să fie una luminată, care să întărească valorile noastre comune. Nu trebuie să uităm că la înfiinţarea universităţii româneşti din Cluj, în 1919, Universitatea din Bucureşti şi-a trimis aici cei mai buni profesori pentru a contribui la crearea unei instituţii de învăţământ şi cultură de top. Prin astfel de atitudini şi colaborări între universităţile de top din ţară poate fi eficientizat apoi întregul sistem de învăţământ şi cercetare din România.

UBB este o universitate complexă, având de la ştiinţele naturii, exacte şi inginereşti, la ştiinţe socio-umane, sport, teatru şi studii teologice. În acestă configuraţie, respectând specificul disciplinar, în fiecare domeniu trebuie promovate excelenţa şi internaţionalizarea, pentru a ne asigura avantaje competitive multiple la nivel naţional şi internaţional. În acest fel diversitatea devine un motor al excelenţei.

  • Valorile UBB

Valorile UBB presupun Tradiţie (asumându-şi cu Bun-simţ istoria, cu realizările şi nerealizările ei), Excelenţă (ţintind mereu locul 1, printr-o abordare Raţională) şi Onoare (asumându-şi şi promovând cu Curaj valorile pe care le enunţă) şi ele trebuie să fie vârful de lance al acesteia în competiţia naţională şi internaţională.

II.B. UBB şi societatea

(1) Relaţia cu politicul: O universitate de top trebuie să fie atentă şi deschisă spre politic, fără a fi însă condusă sau prizoniera acestuia. Există acum în Cluj-Napoca o generaţie formidabilă de politicieni (de la PDL, PNL, PSD, UMDR etc.), mulţi alumni UBB, care sper să înţeleagă că cel mai mare bine pe care pot să-l facă acestei universităţi, dacă chiar le pasă de ea, este să nu o atragă în planuri şi jocuri politice, ci să o lase să funcţioneze şi să se autoorganizeze doar pe principii şi prin mecanisme academice. După modelul altor universităţi de top din SUA (ex. Columbia Univesity), UBB va fi o platformă în care aceştia îşi vor putea expune planurile şi viziunile pentru Cluj-Napoca şi România, o platformă unde vor primi însă direct un feedback de expertiză şi o analiză critică constructivă, formulate în cadrul libertăţii academice.

(2) Relaţia cu administraţia locală: UBB este unul din cei mai mari angajatori din Cluj-Napoca şi din Transilvania, de aceea ea va fi un partener loial administraţiei locale, în dezvoltarea raţională a oraşului. Reciproc, UBB, ca una din emblemele oraşului, trebuie să fie susţinută de administraţia locală în competiţiile ei naţionale şi internaţionale; orice reuşită a UBB în arena naţională şi internaţională este o reuşită a Clujului.

(3) Relaţia cu comunitatea: Păstrând proporţiile, şi semnalizând caracterul analogic, pentru mine Cluj-Napoca este un „Boston al României”. Într-adevăr, raportată la populaţia oraşului, populaţia studenţească este cea mai mare din România. Mediul academic de prestigiu colorează astfel decisiv comunitatea clujeană. Aşadar, UBB trebuie (1) să exprime interesele acestei comunităţii (spre exemplu, reflectând pregnant istoria confesională din Ardeal, UBB are una din cele mai complexe oferte de studii teologice de pe continent, lucru care ne individualizează şi care este un exemplu de bune practici) dar (2) şi să o stimuleze să progreseze, vizând mereu zona proximei dezvoltări a acesteia. În plus, aşa cum spuneam mai sus, UBB trebuie să se asigure că societatea  clujeană beneficiază de cunoaştere ştiinţifică, generând astfel o comunitate bazată pe informaţie, cu un nivel ridicat de trai. 

III. CONCLUZII

Acest demers trebuie tratat ca un lucru normal într-o societate normală, fără să-i dăm alte semnificaţii (ex. exagerări/hiperbolizări, interpretări la limita raţionalului şi paranoicului, teorii ale conspiraţiei) specifice unor societăţi/comunităţi primitive; pentru mine UBB şi Clujul trebuie să fie ancorate în modele sociale de comportament, aspiraţii şi valori internaţionale, nu locale. Aşadar, este un mesaj direct şi onest, al unui om liber şi responsabil social, pe care îl trimit către comunitatea UBB, care sper să-i determine şi pe alţii care doresc să candideze la conducerea acesteia să se angajeze în discuţii publice, pentru a putea lua o decizie raţională, cu impact pozitiv pentru această mare instituţie de cultură, educaţie şi cercetare a ţării. Aşa cum am afirmat mai sus, voi reveni cu un program mai detaliat dacă voi decide ferm să-mi depun candidatura. Atenţie, acest demers nu este împotriva cuiva, ci este pentru ceva, şi anume pentru UBB! Sper ca el să stimuleze nu obişnuitele atacuri care omoară orice dialog raţional, ci dezbaterile şi criticile constructive. Sper să putem arăta că în România, în Transilvania, la Cluj-Napoca, la UBB, se poate face şi altfel, chiar atunci când este vorba de alegeri cu miză foarte mare ţinând cont de ceea ce reprezintă UBB!

Notă: Pentru comentarii şi sugestii, citiţi cu atenţie regulile de utilizare a blogului. Pe baza lor voi face moderare acestora. Dat fiind faptul că sunt plecat din ţară este posibil ca moderarea comentariilor să fie întârziată.

Anunțuri
Categorii:Fără categorie Etichete:

Ierarhia programelor universitare de studii – 2011; Update

3 Octombrie 2011 11 comentarii

Am adaugat un „up-date” deoarece am mai inclus nişte analize comparative (vezi în text).

S-a afişat ierarhia programelor de studii din universităţile româneşti:

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-10-2-10299026-0-programe-studii.pdf

Am mai multe satisfacţii.

(1) Psihologia clujeană ocupă poziţia 1 în domeniul psihologie. Aceasta este consecinţa unei tradiţii de excepţie, începută de profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, care a pus în centrul psihologiei clujene internaţionalizarea şi excelenţa, continuată şi stimulată apoi, după revoluţia din 1989, de profesorul Ioan Radu, care, prin selecţia cadrelor didactice şi de cercetare, a implementat performant aceste valori. Sigur, rezultatul acesta se datorează direct colegilor mei de acum, mai ales celor care publică internaţional (articole ISI/Web of Science şi cărţi/capitole; vezi o analiză a lor aici).

(2) Psihologia din Timişoara ocupă locul 2. Mă bucură această poziţie deoarece colegii de aici au fost mereu cei mai buni colaboratori ai noştri, împărtăşind cu noi, mai ales prin noile generaţii de psihologi de acolo (unii alumni UBB), valori comune în ceea ce priveşte performanţa. Noul management de acolo a generat o schimbare de mentalitate care iată, acum, după 4 ani, îşi arată pe deplin roadele.

(3) Ierarhia domeniilor universitare din România este, în general, congruentă cu clasamentul universităţilor, publicat anterior de minister. La o analiza preliminară se observă că din totalul domeniilor, cele trei universităţi complexe din România au următoarea performanţă:

• Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) – 12 poziţii de locul 1;  aprox. 78% dintre programe sunt de categoria A;

• Universitatea din Bucureşti (UB) – 11 poziţii de locul 1; aprox. 85% dintre programe sunt de categoria A;

• Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (UAIC) – 1 poziţie de locul 1; aprox. 39% dintre programe sunt de categoria A.

Cele mai multe poziţii de locul 1 ale UBB sunt în ştiinţele socio-umane, iar ale UB în ştiinţele naturii/exacte. În domeniile în care UBB sau UB se află pe locul 1 sunt luate în analiză ambele universităţi, cu excepţiile Biochimie (unde nu apare UBB sau altă universitate) şi Biotehnologii (unde nu apare UB). După această formulare, trebuie însă  observat şi spus imediat că UBB şi UB se dublează adesea (dacă una ocupă poziţia 1 cealaltă ocupă poziţia 2 sau din aceeaşi clasă), ceea ce nu ne permite să vorbim despre profilul dominant al ştiinţelor socio-umane versus dominant al ştiinţelor naturii/exacte în cele două mari universităţi ale ţării.

P.S. În ceea ce priveşte ierarhia domeniilor universitare din România, există o oarecare diferenţă între ierarhia ministerului de specialitate, discutată de mine aici, şi ierarhia Asociaţiei Ad-Astra a Oamenilor de Ştiinţă din România, discutată şi prezentată de mine anterior (vezi link); mai precis spus, în ierarhia ministerului accentul se pune şi pe predare-învăţare, în timp ce rankingul Ad-Astra este strict focalizat pe activitatea de cercetare ştiinţifică.