Preţul excelenţei sau De ce în România eşti nevoit să fugi de excelenţă ca de dracu’!

Recent (2014), editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca a publicat volumul 5 al lucrării profesorului Petre Frangopol, membru de onoare al Academiei Române: „Mediocritate şi Excelenţă. O Radiografie a Ştiinţei şi Învăţământului din România”. Academicianul Octavian Popescu a scris prefaţa lucrării.

Publicarea acestei lucrări mi-a trezit amintiri dragi, cunoscându-i, aş spune, destul de bine atât pe Petre Frangopol (am scris, în anul 2005, prefaţa volumului 2 al acestei serii de lucrări) cât şi pe Octavian Popescu (cu care am avut o serie de colaborări ştiinţifice). Mi-am amintit că adesea ne-am scos săbiile (sic!) şi am stat împreună (alături de alţi colegi) de partea excelenţei. Nu am fost noi (profesorul Frangopol şi cu mine) întotdeauna de acord, dar la mize mari ne-am trezit mereu de aceeaşi parte a baricadei. Am crezut că în ultimii ani le-au mai ruginit săbiile! Iată însă că apariţia acestui volum ne arată că nu este cazul. Aşadar, în spiritul critic al volumului şi de dragul „vechilor lupte” duse pentru promovarea excelenţei, m-am hotărât şi eu să scriu un text despre excelenţa în mediul academic românesc, în acest context introducând mai bine şi lucrarea mai sus menţionată. Textul reia idei pe care le-am prezentat în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), cu ocazia unui discurs invitat din 2013 în faţa conducerii şi colegilor UBB-işti, ca parte a decernării diplomelor de doctor în ştiinţe, un eveniment solemn, organizat de UBB în Aula Magna a universităţii.

Eu cred că despre excelenţă este dificil de vorbit astăzi în România. Asta pentru că, deşi în realitate suntem deficitari la acest capitol, am compensat psihologic complexul şi astfel, în imaginea proprie, am ajuns să ne considerăm extraordinari. În consecinţă, suntem extrem de defensivi, reactivi/agresivi şi suspicioşi la orice comentariu legat de excelenţă, mai ales dacă acesta este critic, fie el şi constructiv, şi ne ameninţă compensarea şi imaginea fals creată. Practic am reuşit în ţară, vai, să demonetizăm până şi conceptul de excelenţă! Asta este, chiar şi pentru un psiholog clinician ca mine, care a văzut multe, fascinant! Iată câteva observaţii:

1. Nu avem universităţi de top internaţional, dar toate sunt pline de programe, şcoli şi centre de excelenţă.
2. Nu avem premii Nobel sau un corp consistent de cercetători în Highly Cited Researchers, dar suntem înconjuraţi numai de profesionişti cu realizări măreţe, autoapreciate ca atare (e drept, adesea „nerecunoscuţi de răul Occident” sic!).
3. Nenumăraţi cercetători români au nevoia să fie mereu primii la ceva. Motivaţia aceasta nu este rea în sine, dimpotrivă, dar realizarea este adesea jalnică. Astfel, unii se autoprezintă ca primii din România care au introdus „studiul urechilor verzi” (sic!). Dacă cineva din ţară s-a ocupat deja de asta, atunci se vor prezenta ca primii care au introdus „studiul urechilor verzi alungite” etc., anuntând asta triumfalist în mass-media românească, care, mai puţin informată şi/sau foarte dornică de senzaţional, preia ideea şi o ridică la niveluri ameţitoare. Astfel, tot felul de teme marginale şi/sau revolute sunt trâmbiţate şi populează riscant universităţile româneşti, nu pe baza unor publicaţii majore, ci pe baza zgomotului de presă sau al unor modele marginale din alte universităţi internaţionale (mai mult sau mai puţin obscure). Ca ridicolul să fie complet, alţii inventează în România, pentru prima dată (sic!), lucruri deja ştiute în străinătate (ex. „fondatorul teoriei relativităţii în România”). Sigur, acest demers este asumat mai ales de oameni mai putin valoroşi ştiinţific sau cu o operă subţire – rareori vom găsi cercetători foarte buni în acest demers -, dar descurcăreţi social şi cu priză la mass-media. Îmi amintesc aici ce bine a formulat Paul Feyerabend mecanismul acesta în mediul academic: „Legea celui care strigă cel mai tare.”! Ca să fiu clar înţeles: eu cred că o operă serioasă trebuie promovată în mass-media, poate chiar zgomotos uneori, pentru a atrage atenţia unei societăţi bombardată cu informaţii psedo- şi/sau non-ştiinţifice. Dar a face acest lucru cu pseudoştiinţa şi cu rezultatele ştiinţifice triviale asociate unor teme fără anvergură este detrimental pentru toată lumea!
4. Mulţi vor să fie, academic, nu administrativ vorbind, „şefi de ceva”, adesea, dacă se poate, de Şcoală (că de grup de cercetare este prea puţin…). Am văzut „şefi de şcoli” autodefiniţi, care, atenţie, nu au avut nici măcar un absolvent la doctorat şi/sau postdoctorat (condiţie minimală pentru a te gândi că poate vei avea cândva o şcoală în domeniul tău, lucru care presupune multe multe alte criterii). Ajung astfel nişte strălucitoare „stele de iarmaroc”, cum superb exprima Florian Pittiş în cântecul său (vezi aici). Unele „stele de iarmaroc” pot avea, aparent, chiar susţinere internaţională, că, deh, şi acolo există „stele de iarmaroc” Avem în ţară atâţia „creatori de şcoli de excelenţă”, încât este greu să mai găseşti profesori obişnuiţi. Se denaturează astfel fundamentele mediului academic, şi anume cele de Şcoală şi de Excelenţă. Când excepţionalul devine regula, este clar că mediul este anormal!

Am zâmbit trist când, în zona în care locuiesc, am văzut o pensiune numită, evident, Excelentia, care avea, atenţie, două stele din cinci! Cred ca asta ilustrează multe, mai ales discrepanţa dintre cum credem că suntem (5 stele) şi cum suntem de fapt (2 stele). În acest context oamenii responsabili au ajuns să fugă de eticheta de excelenţă ca de dracu’! De ce ar dori să valideze, prin prezenţa lor, o astfel de stare anormală? Spre exemplu, eu chiar nu mai doresc să fiu primul la ceva în România! Sigur, îmi doresc să fiu validat astfel în străinătate (dacă voi merita), în domenii importante, nu triviale, de oameni/instituţii de referinţă. Dar în ţară sunt mereu anxietizat şi chiar circumspect când mi se oferă o astfel de onoare. Poţi accepta o astfel de onoare, doar atunci când ea este dublată de recunoaşterea internaţională de referinţă. Altfel rişti şi validezi şi „stelele de iarmaroc”.

Lucrarea profesorului Petre Frangopol vine şi încearcă să repună lucrurile pe făgaşul normal. Ea reuneşte lucrări anterioare ale autorului, care adunate în acest volum, ne dau o imagine integrată asupra a ceea ce este excelenţa şi cum ar trebui ea prezentată, tratată şi dezvoltată.

Toţi ştim că excelenţa este rară (sic!). Într-o distribuţie gaussiană, aceasta este operaţionalizată, de obicei, ca maximum 10% din populaţie, adesea cu delimitări mai dramatice (ex. aproximativ. 0.1% în Higly Cited Researchers). Fiind atât rară, eu cred că excelenţa trebuie tratată special.

1. Excelenţa trebuie încurajată. Psihologic vorbind, de obicei, oameni caută o stare de echilibru psihologic; dintre aceştia, cei mai mulţi pot iniţia uneori o mişcare progresistă pentru spargerea minimală a echilibrului, dar doar în zona de confort psihologic, fără o reechilibrare superioară. Foarte puţini sunt cei dispuşi să depăşească zona confortului şi a proximei lor dezvoltări, pentru a ajunge la un echilibru superior. Da, puţini au „foc în suflet şi lumină’n ochi”, vorba cântecului (vezi aici)! Or tocmai asta presupune excelenţa! Un echilibru superior este însă precedat de o stare de dezechilibru, caracterizată prin muncă, efort, stres şi incertitudine. Când în mediul academic vezi că cei din jurul tău sunt nededicaţi performanţei, vin rar la serviciu (ex. doar când au ore) etc., de ce ai fi interesat să vii la serviciu, să munceşti mult (poate chiar in week-end), să faci cercetare etc.? Dacă ţi se cere asta în grupul tău, te uiţi în jur şi ţi se poate părea nedrept. Ba poate chiar simţi că trebuie să protestezi şi să te revolţi, spunând că eşti nedreptăţit. La Universitatea Harvard nu trebuie nimeni să te încurajeze pentru excelenţă, deoarece acolo majoritatea face acest lucru, astfel că ai modelele în jurul tău; dacă nu ţii pasul cu ele, eşti exclus în mod natural.
2. Excelenţa trebuie protejată. Este foarte riscant să promovezi excelenţa într-un mediu academic ca cel din România. Excelenţa cere ca într-un grup care şi-o asumă ca valoare şi obiectiv, atunci când unii colegi nu se ridică la nivelul acesteia şi/sau interferează cu realizarea excelenţei, să intervii (din calitatea managerială pe care o ai) ferm, administrativ. Dacă vrei să fii ca Universitatea Harvard, trebuie să te comporţi ca Universitatea Harvard! Universitatea Harvard este însă în SUA, astfel că în ţară, ca manager, dacă vrei să implementezi un model din SUA, trebuie să fii nu doar corect, ci mult mai rezistent, de dragul şi în numele unor valori fiind chiar dispus să-ţi asumi inamici şi/sau insulte/calomnii! Într-adevăr, deoarece mediul academic din ţară, în general, nu susţine excelenţa, unii dintre cei care sunt sancţionaţi corect în numele excelenţei – mai ales dacă nu au onoarea să-şi asume eşecul – îşi găsesc rapid susţinători mulţi şi puternici în multe zone mediocre care domină spaţiul academic, întorcându-se frustraţi şi uneori mult mai puternici pentru a se răzbuna că „au fost nedreptăţiţi şi/sau nu li s-a recunoscut măreţia autoatribuită”. Uneori, şi asta este chiar foarte trist, cei mediocri îşi găsesc alianţe puternice chiar în grupuri de excelenţă, deoarece acestea se pot afla într-o competiţie românească de care pe care (ori/sau în loc de şi/sau) cu grupul de excelenţă din care au fost excluşi cei mediocri. Nu se înţelege aici că victoria mediocrităţii asupra grupului de excelenţă competitor, este, pe termen mediu şi lung, şi victoria asupra grupului de excelenţă care a susţinut mediocritatea în obţinerea acestei triste victorii. Şi astfel universităţile ajung să fie influenţate tocmai de cei care nu ar trebui să mai fie acolo! Este paradoxal, interesant, caraghios şi trist în acelaşi timp…

Spunând aceste lucruri, trebuie însă înţeles că nu toţi colegii dintr-un grup academic trebuie şi/sau pot să fie de excelenţă. Dacă cei care fac excelenţă sunt trataţi corect şi dacă ceilalţi colegi îşi duc cu seriozitate şi onoare rolul lor, la un standard decent, combinaţia poate duce la excelenţa/performanţa întregului grup. Eu văd lucrurile în metafora fotbalului. Nu este nimic neonorabil, dacă îţi place fotbalul, să joci în ligi mai mici; şi ele au rolul lor. Nu toţi joacă în Liga Campionilor! Dacă joci într-o echipă de Liga Campionilor, trebuie însă să te ridici la anumite standarde, altfel eşti imediat transferat. Într-adevăr, la o echipă de top trebuie ca toţi, în rolul pe care îl au, să aibă calităţi peste nivelul calităţilor celor din roluri corespondente de la echipe mai slabe. Sigur, aceste standarde sunt diferite în funcţie de poziţia pe care joci. Spre exemplu, dacă un fundaş se apucă să dribleze în propriul careu, deoarece vrea să fie ca Mesi, este grav, deoarece echipa poate pierde (într-un astfel de scenariu, acesta va fi avertizat, iar dacă nu se schimbă, va fi inclus la transferuri); fundaşul are alte calităţi necesare echipei, care trebuie apreciate. Sigur, şi echipele mari au diferenţierile şi vedetele (excelenţa) lor! Ele performează însă deoarece excelenţa este susţinută de un corp de colegi, în care fiecare îşi ştie şi îşi joacă foarte bine rolul. Pentru cei mai puţini sportivi putem folosi şi metafora orchestrei. Într-o orchestră nu toţi sunt vioara întâi! Este nevoie de mai mulţi pentru un concert de calitate. Dar, într-o orchestră mare,  şi cei care nu sunt vioara întâi sunt printre cei mai buni în rolul pe care îl au. Iată cum fotbalul performant şi cultura performantă funcţionează după aceeaşi lege (sic!)! Şi marile universităţi ale lumii funcţionează în această logică!

Ce facem noi? Noi suntem în faza în care coechipierii îl sabotează pe Mesi, fundaşii se apucă să dribleze în propriul careu, îşi dau autogol şi/sau se transformă în vârfuri de atac, cei din orchestră nu mai urmăresc dirijorul şi doresc toţi să fie vioara întâi, cântând fiecare cât mai tare, după propriul interes…Fiecare încearcă să obţină un rol dorit, nu prin performanţă şi merite, ci prin presiuni şi pile la antrenor şi/sau dirijor.

Ce rezultă? Uitaţi-vă în jur: oamenii de excelenţă sunt adesea marginalizaţi, poziţiile de influenţă sunt ocupate adesea de mediocrităţi zgomotoase care se autoprezintă ca reprezentanţi ai excelenţei şi, apoi, ca să-şi prezerveze această poziţie, încep să-i afecteze pe cei care chiar sunt de excelenţă şi-i încurcă prin însăşi existenţa/prezenţa lor. Imaginea ar fi de cascadorii râsului şi/sau ridicolă, dacă asta nu ar fi un atentat la siguranţa şi viitorul unui popor, ştiut fiind faptul că educaţia şi cercetarea sunt fundamentele civilizaţiei şi progresului!

Acestea fiind spuse, acolo unde mai există o minimă raţionalitate, excelenţa trebuie încurajată şi protejată. Ea trebuie organizată cu oameni de valoare. Luând modelul din SUA, am crezut şi am spus la un moment dat că un om valoros academic nu trebuie să caute poziţiile administrative de conducere. Îi laşi pe alţii – care au ajuns la o anumită vârstă şi/sau care au anumite abilităţi şi scopuri de carieră administrativă – să facă munca administrativă, pentru ca tu să ai timp pentru munca de creaţie. Am învăţat şi mi s-a confirmat mereu că acestă regulă nu se aplică în România! Dimpotrivă, este chiar riscant să pariezi pe ea. În ţară, cei din poziţiile de conducere, în loc să genereze – aşa cum spune fişa postului – contextul ca cei valoroşi să poată crea, ajung şi/sau încearcă să-i încurce. Mai mult, unii aflaţi în poziţii de conducere, în loc să se bucure de reuşitele celor cărora le-au generat în mod performant contextul reuşitei – şi astfel să fie un win-win -,  se iau la întrecere cu aceştia, distorsionând însă competiţia prin faptul că beneficiază de resursele puterii. Asta deoarece se autodefinesc ei, în mod administrativ, ca fiind de excelenţă, fapt care duce automat la încurcarea celor cu adevărat de excelenţă, care, prin prezenţa lor, le afectează statutul autoatribuit. Aşadar, acum nu pot spune celor de excelenţă decât să nu accepte impostura şi, dacă au ocazia, să accepte poziţiile de conducere academică în ţară.

În acest demers împotriva imposturii cei de excelenţă pot pierde, deoarece sunt puţini, neconectaţi între ei, nu au puterea şi nu sunt perfecţi, având limite/vulnerabilităţi şi/sau greşeli normale/omeneşti. Într-adevăr, dacă ridică vocea li se vor reproşa lucruri şi greşeli omeneşti, ca şi cum lor nu le sunt permise limitele/greşelile acceptate celor care îi critică. Dar să nu aibă împresia că dacă nu se bagă, vor fi feriţi de jugul imposturii. Nu, doar  că vor fi călcaţi în picioare un pic mai încolo. Aşadar, dacă tot urmează să fii doborât şi călcat în picioare de forţa imposturii, măcar să cazi ca la Termopile, ca alţii să se ridice mai târziu acolo unde tu ai căzut şi să o învingă. Când spun că un om valoros academic trebuie să caute poziţiile de conducere  ştiu că este contraintuitiv faţă de bunele practici internaţionale. Dar este o strategie de supravieţuire, într-o ţară în care excelenţa nu este înţeleasă! Aceste insule de excelenţă trebuie să se conecteze apoi în reţele de prestigiu, care vor organiza mediul academic pe principii raţionale, în care fiecare, ca să păstrez metafora fotbalului, îşi găseşte poziţia pe care joacă, echipa adecvată şi liga corespunzătoare. Ar fi un mediu corect, în care nimeni nu este exclus şi nimeni nu trebuie să rămână acolo de unde începe; fiecare poate ajunge în Liga Compionilor, atunci când are performanţa necesară! Dar nu prin (auto)numire, ci prin performanţă! Astăzi, în mediul academic trăim într-o lume kafkiană, în care prea multe grupuri se cred ca Barcelona şi prea mulţi se cred Mesi. Este trist sau caraghios, depinde cum te uiţi! Şi ar fi aşa de simplu să fim normali…

Ce trebuie făcut? Ei bine, dacă după cele spuse aici ai totuşi curajul să stai de partea excelenţei şi să nu fugi de ea ca de dracul, o cale aflată la îndemână pentru a înţelege mai bine lucrurile şi cum pot fi ele corectate este chiar cartea profesorului Petre Frangopol. Ea nu doar că merită, ci trebuie citită, dacă chiar vrei să pui sabia (sic!) în pieptul furtunii!

P.S. Îmi amintesc că atunci când am candidat la poziţia de rector al UBB (2011/2012), la o întâlnire cu mulţi colegi performanţi din generaţia mea, cu unii dintre ei nefiind, atunci, neapărat şi prieten, mesajul unora a fost: dacă ajungi rector te rugăm să ne lasi în pace să facem ce ştim că trebuie făcut. Ne poti evalua şi lua măsuri după ce am implementat ceva, dar nu interfera în proces. M-a întristat foarte mult! Nu pentru ce au spus, ci pentru că am înţeles că acesta este nivelul de disperare la care au ajuns cei buni, când spectrul influenţelor negative este atât de mare. Nici nu mai cer suport. Se bucură dacă sunt lăsaţi în pace…!

P.P.S. Imaginea prezentată aici, evident, nu anulează prezenţa normalităţii şi a excelenţei în unele segmente academice din ţară, mai ales în marile universităţi ale ţării (ex. UBB), în Academia Română şi în unele institute naţionale (ex. Institutul de Fizică Atomică). Sunt lucruri bune care se fac pentru susţinerea excelenţei în aceste unităţi academice. Este însă nevoie de mai bine, mai mult şi mai repede, pentru a recupera timpul pierdut şi distanţa faţă de cei din faţă!

Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie din UBB premiată la PRO INVENT 2014

NEWS: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health – Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai a participat la a XIl-a ediţie a Salonului Internaţional al Cercetãrii, Inovãrii şi Inventicii PRO INVENT, Cluj-Napoca, România, 19-21 martie 2014.

 Juriul de specialitate a acordat Institutului/Departamentului următoarele premii:

• 4 Diplome de Excelenţă (pentru 4 dintre produse);
• 1 Diplomă şi Premiul Special pentru Promovarea Creativităţii acordate de Forumul Inventatorilor Români/European Exhibition of Creativity and Innovation.

Felicitări tuturor, mai ales tinerilor cercetători, doctoranzilor şi masteranzilor care s-au implicat direct în prezentarea produselor!

Institutul/Departamentul a participat la ProInvent 2014 cu produsele si serviciile psihologice inovative descrise în continuare (pentru publicaţiile ştiinţifice care le fundamentează, vezi CV-urile autorilor/co-autorilor):

1. Produs: „PsyPills”

• Produs de tip aplicaţie pe telefonul mobil – „App” -, pentru managementul stresului
  • Coordonator/autor: Oana David
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori: Daniel David
  • Doctoranzi/masteranzi: Silviu Matu
• Magazinul App: aici
• Conceptul de „Pastilă Psihologică” este protejat ORDA
• Selecţii media şi online: aici, aici şi aici

2. Produs: „Pastilele Psihologice Raţionale”

• Produs în formă de “coping card”, utilizat pentru managementul stresului
  • Coordonator/autor: Daniel David
  • Doctoranzi/masteranzi: Ioana Cristea
• Conceptul de „Pastilă Psihologică” este protejat ORDA
• Selecţii media şi online: aici 

3. Produs: „Sistem/Protocol de Restructurare Cognitivă în Realitate Virtuală”

• Produsul apare in forma unui „serviciu inovativ” de intervenţie terapeutică în cadrul psihoterapiilor cognitiv-comportamentale

• Coordonator/autor: Daniel David
• Doctoranzi/masteranzi: Silviu Matu, Radu Şoflău, Alexandra Stan, Carmina Stejar, Sergiu Sava, Andrada Jucan, Ion Danuţi, Iulia Pop, Junia Răcila, David Capriş, Thais Sajin
• Selecţii media şi online: aici

4. Produs: „Sistem/Protocol de Psihoterapie Bazată pe Roboţi”

• Produsul apare in forma unui „serviciu inovativ” de interventie terapeutică în cadrul psihoterapiilor cognitiv-comportamentale
  • Coordonator/autor: Daniel David
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori: Bram Vanderborght
  • Doctoranzi/masteranzi: Cristina Pop, Mihaela Vornicu, Magda Dana, Iulia Butean, Anda Soroiu
• Selecţii media şi online: aici

5. Produs: „Help4Mood – Avatar”

• Produsul apare în forma aplicaţiei pe computer – de tip ”Avatar” -, pentru tratamentul tulburărilor depresive
  • Coordonator (România)/co-autor: Aurora Szentagotai
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori (din România): Daniel David (managerul clinic al consorţiului internaţional), Ramona Moldovan
  • Doctoranzi/masteranzi (din România): Silviu Matu, Diana Cândea, Sergiu Vălenaş
• Parteneri: Produsul a fost dezvoltat în cadrul unui consorţiu internaţional (cooordonat de University of Edinburgh), din care au făcut parte echipe din: University of Edinburgh, UK, I2Cat, Spania, FVA New Media Design, Italia, Universidad Politécnica de Valencia, Spania, Universitat Politècnica de Catalunya, Spania, OBS Medical, UK, Heriot Watt University, UK
• Selecţii media şi online: aici

6. Produs: „Retman”

• Un sistem (1) robotic, (2) de desene animate, (3) de poveşti raţionale şi (4) de benzi desenate, pentru managementul stresului la copii şi adolescenţi
  • Coordonator/autor: Daniel David
  • Membrii seniori ai echipei/co-autori: Anca Dobrean, Oana David
  • Doctoranzi/masteranzi: Ioana Cristea, Cristina Pop
• Numele „Retman” este utilizat cu acordul Albert Ellis Institute din New York
• Selecţii media şi online: aici

UPDATE – UBB şi universităţile româneşti tradiţionale în rankingurile universitare: O analiză succintă, cu implicaţii academice

UPDATE (12 martie 2014)

Recent mi-a fost adus în atenţie un material important pe care l-am scăpat (sic!) în analiza anterioară (din 1 martie 2014 – vezi mai jos). Este vorba despre analiza Scientific output and collaboration of European universities (European Commission/Directorate-General for Research and Innovation) (Labrosse et al., 2013 – © European Union, 2013). Analiza se bazează pe publicaţiile SCOPUS (2007-2011), care acoperă un volum mai mare de output academic, în comparaţie cu Web of Science (nu neapărat însă şi mai reprezentativ!).

Cum stau universităţile tradiţionale din ţară (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitate Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitate Politehnica din Bucureşti) în urma acestei analize?

În primul rând, analiza European Commission/Directorate-General for Research and Innovation a luat în calcul, pornind de la publicaţiile SCOPUS (2007-2011), următorii indicatori (pentru a înţelege operaţionalizarea lor exactă vezi analiza detaliată, accesibilă în link):

• Numărul de publicaţii (complet şi fracţionat în funcţie de numărul de autori dintr-o instituţie raportat la numărul total de autori ai articolului; arată vizibilitatea în domeniu);
• Indexul de specializare (arată intensitatea cercetării dintr-o instituţie într-un anumit domeniu);

• “…The specialisation index (SI) is an indicator of the relative intensity of an entity’s activity in a given research area relative to a reference entity (i.e., the world) in the same area. It is equal to the ratio of the concentration of a university’s output in a given area to the same ratio for the world. If the university’s concentration in a given area is higher than that of the world in the same area, the SI is above 1 and the university is said to be specialised in this area. If the opposite is true, the SI is below 1 and the university is not specialised in this area…” (Labrosse et al., 2013 – © European Union, 2013)

• Citările obţinute (normalizate la domeniile de analiză; arată impactul în domeniu);
• Factorul de impact (normalizat la domeniile de analiză; arată calitatea publicaţiilor şi impactul în domeniu);
• Publicaţiile citate (procentul din publicaţiile proprii care face parte din 10% cele mai citate lucrări din domeniu; arată impactul în domeniu);
• Numărul de publicaţii în colaborare (între instituţii/ţări) (arată colaborarea academică).

Universităţile europene (aproximativ 303) au fost clasificate în funcţie de (1) domeniile academice specifice şi (2) domeniile de finanţare din programele FP7. Clasificarea s-a făcut, în principal, după criteriul numărului de publicaţii, fiind astfel explicit menţionate, de obicei, primele 25 de universităţi europene.

Între primele 25 de universităţi europene, din ţară, după criteriul principal al numărului de publicaţii, apar doar:

• Universitatea Politehnica din Bucureşti
  • Energie – locul 10
  • Tehnologii de transport (other transport technologies) – locul 17
  • Tehnologii strategice (enabling and strategic technologies) – locul 24
  • Inginerie – locul 21
• Academia de Studii Economice din Bucureşti
  • Economie/bussiness – locul 17

Dintre universităţile tradiţionale apar, totuşi, menţionate în relaţia cu anumiţi indicatori:

• Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
  • Comunicare şi studii de text (comunication and textual studies) (7.4) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
  • Filosofie/teologie (10.59) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
• Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
  • Filosofie/teologie (7.27) – (probabil) locul 5, după indexul de specializare
  • Matematică şi statistică (6.03) – (probabil) locul 2, după indexul de specializare
• Interesant, Academia de Studii Economice din Bucureşti, ocupă probabil locul 5 în domeniul inginerie, după indexul de specializare

Notă: Am pus „probabil”, deoarece analiza prezentată în documentul publicat nu este explicită şi verificabilă, astfel că aceste locuri au fost inferate prin analiză logică de subsemnatul (pentru acurateţe trebuie citit documentul indicat în link). Oricum, să observăm că acest indicator – indexul de specializare – nu arată performanţa academică, ci nivelul de specializare al unităţii academice în acel domeniu.

În analiză mai apar menţionate şi alte universităţi din ţară, în relaţie cu diverşi indicatori (mai ales indexul de specializare) şi domenii, fără însă a intra în top 25 prin prima indicatorului numărului de publicaţii. Le menţionez doar schematic, deoarece analiza mea a vizat mai ales universităţile tradiţionale din ţară:

• Universitatea din Craiova (matematică/statistică); are indicatori foarte buni la citări (probabil locul 2) şi la publicaţii citate (probabil locul 2) în domeniul matematică/statistică;
• Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi (inginerie, ştiinţele mediului); în inginerie are indicatori buni (peste medie) la publicaţii citate şi citări şi ocupă probabil locul 2 după indexul de specializare; de asemenea, probabil ocupă locul 2 în ştiinţele mediului, după indexul de specializare;
• Universitatea Transilvania din Braşov  (inginerie); probabil locul 1, după indexul de specializare.

În concluzie, dintre universităţile tradiţionale, singura universitate din ţară care apare în clasamentul de 25 de universităţi europene analizat aici este Universitatea Politehnica din Bucureşti (în 4 domenii, prin prisma numărului de publicaţii). În clasament (între primele 25 de universităţi europene), prin prisma numărului de publicaţii, mai apare şi Academia de Studii Economice din Bucureşti (într-un domeniu). Alte universităţi româneşti (inclusiv tradiţionale) apar menţionate în clasament (probabil între primele 25 de universităţi europene), în diferite domenii, mai ales prin indicatorul de specializare; acesta nu exprimă însă excelenţa, ci gradul în care o specializare anume este reprezentativă într-o universitate. Merită observat şi notat că Universitatea din Craiova şi Universitatea Gheorghe Asachi din Iaşi ocupă, în anumite domenii, poziţii importante între primele 25 de universităţi europene, prin prisma unor criterii relevante academic (ex. citări, publicaţii citate).

UPDATE (1 martie 2014): În urma articolului de mai jos, unii colegi mi-au scris spunându-mi că dacă s-ar uni UBB cu UB am fi în Top-500 imediat. Aşa este! Dar scopul nu este să fim în top, obţinând scorul/poziţia prin cantitate. Scopul este să fim acolo meritând prin calitate şi cantitate. Hai să unim toate universităţile de stat şi să facem doar o universitate naţională, rezolvând astfel problema (sic!)…Este ca şi cum ai pune împreună 10 computere slabe pentru a face faţă unui computer modern. Nu asta este strategia…Strategia este să-ţi modernizezi computerele! Dar suntem foarte inventivi când avem de trecut nişte hopuri, păcat că inovaţiile nu sunt unele serioase, cu viziune, ci ad hoc (reparaţii de tipul: …”merge şi aşa…”).

ARTICOL (1 martie 2014)

Rankingurile universitare au rolul de a oferi (1) prestigiu academic – prin care atragem studenţi, cadre didactice/cercetători şi resurse financiare – şi (2) un ghid  de diagnostic instituţional/organizaţional – care să orienteze politicile de dezvoltare universitară.

În cele ce urmează voi face o scurtă analiză a poziţiei Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) în cele mai importante rankinguri universitare (fără a le epuiza pe toate) şi voi formula o serie de concluzii şi implicaţii; nu am inclus în analiză topurile bazate pe vizibilitatea/impactul/popularitatea online, deoarece doresc să focalizez analiza mai ales pe indicatorii tradiţionali majori, de cercetare şi educaţionali (inclusiv de prestigiu academic). Evident, această analiză, pentru a fi validă, trebuie făcută luând în comparaţie cele mai importante universităţi din ţară. Această analiză poate fi coroborată cu alte analize similare pe care le-am făcut în trecut (vezi aici, aici, aici, aici, aici şi aici); specific pentru psihologie vezi aici.

I. RANKINGURI GLOBALE

Evaluările globale ale unei instituţii de învăţământ superior sunt fundamentale, deoarece ele reflectă calitatea generală a unei universităţi. Am analizat (vezi Tabelul 1) poziţiile (Top-3) principalelor universităţi româneşti în clasamentele internaţionale care evaluează global (ca întreg) o universitate.

Tabel 1. Rankinguri internaţionale globale privind marile universităţi româneşti.

Ranking   Anul	URAP	QS	SCImago
2009	–	UB-501+; UBB-601+; PR: ultimii 5 ani	UPB-874; UB-1175; UBB-1215; PR: 2003-2007
2010	UB-727 (B++); UBB-941 (B+); UAIC-1261 (B+); PR: 2005-2009; 2009	–	UPB-777; UBB-1132; UB-1191; PR: 2004-2008
2011	UBB-732 (B++); UB-774 (B++); UAIC-1324 (B+); Pr: 2006-2010; 2010	UAIC-601+; UVT-601+; PR: ultimii 5 ani	UPB-698; UBB-1044; UB-1140; PR: 2005-2009
2012	UB-740 (B++); UBB-909 (B+); UPB-1091 (B+); PR: 2007-2011; 2011	UAIC-601+; UB-601+; UBB-601+; UVT-601+; PR: ultimii 5 ani	UPB-613; UBB-939; UB-1099: PR: 2006-2010
2013	UB-733 (B++); UPB-751 (B++); UBB-869 (B++); PR: 2008-2012; 2012	UAIC-701+ (348-international faculty); UB-701+ (308-employer reputation); UBB-701+; UVT-701+; PR: ultimii 5 ani	UPB-546; UBB-880; UB-1050; PR: 2007-2011

Notă: Universităţile româneşti nu apar în rankinguri internaţionale majore precum: Academic Ranking of World Universities (ARWU-Shanghai Ranking); The World University Ranking (Times Ranking); Performance Ranking of Scientific Papers for World Universities (NTU-Taiwan Ranking).

Legendă: UAIC-Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi; UB-Universitatea din Bucureşti; UBB-Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; UPB-Universitatea Politehnica din Bucureşti; UVT-Universitatea de Vest din Timişoara.

URAP: University Ranking by Academic Performance; QS: TopUniversities (QS-Ranking); SCImago: SCImago Institutions Rankings.

PR: perioada de raportare (aceasta variază în funcţie de indicator, dar am prezentat-o cu valorea cea mai importantă).

Concluzii:

• UBB nu a pătruns în Top-500 de universităţi ale lumii, ca structură academică evaluată global.
• Nici alte universităţi româneşti nu au pătruns ca structuri academice globale în Top-500.
• Trebuie însă menţionat că, în 2013, UAIC şi UB au pătruns în Top-500 (QS-Ranking) ca structuri academice evaluate global, prin prisma unor indicatori ţintă: employer reputation pentru UB şi international faculty pentru UAIC. Aceasta arată un dinamism al UB şi UAIC, cel puţin pentru aceşti indicatori, mai mare ca al UBB.
• UPB are o evoluţie foarte bună în rankingul URAP (mai ales din 2012 în 2013) şi se menţine constant în ţară pe locul I în rankingul SCImago.

II. RANKINGURI PE DOMENII UNIVERSITARE

• ARWU-Shanghai Ranking (Top-500)
  • UBB este singura universitate din România care a pătruns în anul 2013 în ARWU-Shanghai Ranking, prin domeniul matematică (101-150). Perioada de raportare (PR) a lucrărilor este 2011-2012.
• QS-Ranking (Top-200) (PR: ultimii 5 ani)
  • UVT:
    • 2014: limbi moderne (151-200)
• QS-Ranking (Top-200+) (PR: ultimii 5 ani). Notă: datele pentru Top-200+ nu sunt publice pe siteul QS, ci sunt preluate din analiza ziarului Gândul, care nu precizează exact sursa – vezi aici)

• UAIC
  • 2014: limbi moderne (251-300)
• UB
  • 2014: limbi moderne (251-300); matematică (301-400); fizică şi astronomie (301-400)
  • 2013: media şi comunicare (151-200); limbi moderne (151-200)
  • 2012: media şi comunicare (151-200); literatura şi limba engleză (151-200)
• UBB
  • 2014: limbi moderne (301-400); matematică (251-300)

Concluzii:

• UB, în comparaţie cu celelalte universităţi româneşti, are cele mai multe poziţionări în topurile internaţionale, prin domeniile matematică, limbi moderne şi fizică/astronomie.
• UBB are poziţionări în topuri prin domeniile matematică şi limbi moderne. UBB este singura universitate din ţară prezentă în ARWU-Shanghai Ranking din 2013 (prin domeniul matematică).
• UVT se poziţionează în topuri prin domeniul limbi moderne (UVT are cea mai bună poziţie în acest domeniu, dintre universităţile româneşti, în 2014).

III. CONCLUZII ŞI IMPLICAŢII GENERALE

Pentru universităţile româneşti:       

Universităţile româneşti performează nu atât ca structuri globale, ci mai ales prin specializările competitive pe care le au. Aşadar, reforma universităţilor româneşti trebuie să înceapă de jos în sus: întărirea şi dezvoltarea specializărilor competitive unde acestea – sau potenţialul pentru ele – există, prin organizarea lor la nivel de departament şi/sau facultate, organizare corespunzătoare unor modele internaţionale. Întărirea şi dezvoltarea a cât mai multor specializări competitive vor ameliora apoi şi universitatea ca întreg/ca structură globlă.

Politica de globalizare – de sus în jos -, de reunire nediscriminativă a unităţilor academice care denotă specializări (ex. asistenţă socială, sociologie, ştiinţe politice etc.) în structuri globale (ex. ştiinţe sociale), practică tipică, şi poate necesară, universităţilor particulare din România în faza lor de formare, este incapacitantă, retrogradă şi vetustă academic pentru o universitate cu tradiţie, care doreşte să exceleze academic în lumea modernă. Din păcate, unele universităţi tradiţionale, presate financiar, au preluat acest model al universităţilor particulare din ţară, într-un segment anume al organizării lor, cu consecinţe negative asupra poziţiilor lor în topurile internaţionale. Prin această politică globalizantă, specializările performante sunt blocate în dezvoltare prin votul majorităţii (adesea neperformante şi/sau cu alte interese de dezvoltare). Sigur, unirea globalizantă trebuie făcută acolo unde nu există specializări peformante, ci doar specializări consumatoare de resurse. Unirea în aceste cazuri, în structuri mai generale, trebuie să salveze resurse financiare şi să ofere timpul necesar pentru maturizarea specializărilor care se vor dezvolta apoi independent. Să ne amintim că şi marile universităţi ale ţării au pornit cu structuri globale, dezvoltându-şi apoi natural, în evoluţia lor istorică, specializări performante, cu care au reuşit să pătrundă în topurile internaţionale şi să polarizez expertiza în ţară. O universitate modernă se defineşte prin specializări competitive organizate academic, nu prin structuri globale, definite administrativ, care blochează specializările competitive. Spre exemplu, biologia la Universitatea Harvard este organizată în mai multe departamente, corespunzând domeniilor de frontieră la nivel internaţional; de aceea Universitatea Harvard este una din universităţile creatoare de paradigme în domeniu, în care apoi alţii lucrează. Psihologia în universităţile europene (ex. Tilburg) este de asemenea, de obicei, organizată în mai multe departamente, corespunzând profesiilor pe piaţa muncii şi domeniilor competitive internaţional; în ţară, în domeniul psihologie, doar UBB a urmat acest model, ceea ce s-a reflectat direct în ranking: psihologia clujeană a ocupat prima poziţie în ţară, la diferenţă foarte mare de a doua clasată. Universităţile de tip world-class, chiar atunci când există departamente/facultăţi organizate mai global, autonomia financiară şi academică ţine de programul de specialitate, nu de departament/facultate (în ţară însă unitatea academică nu este programul, ci departamentul/facultatea). Aşadar, universităţile româneşti trebuie să parieze pe specializările competitive, organizate după modele internaţionale, nu pe structuri mamut, definite administrativ, care blochează dinamica specializărilor; structurile globale pot funcţiona doar temporar, în segmente mai puţin performante ale universităţii, în numele unei eficienţe financiare, până la maturizarea competitivă a specializărilor academice. Vârful de lance al unei universităţi moderne sunt specializările competitive organizate inteligent (ex. cât mai autonom), nu structurile globale definite administrativ!

Pentru UBB:

UBB, la nivel global, se află pe o pantă uşor descrescătoare în clasamentul QS (de la 601+ la 701+), ca celelalte universităţi româneşti. În clasamentul URAP, – unde în anul 2011 a fost pe poziţia întâi (732) -, deşi a câştigat câteva locuri în rankingul din 2013 (869) vs. rankingul din 2012 (909), a pierdut poziţia a doua în favoarea UPB, ajungând în rankingul din 2013 pe poziţia a treia (păstrându-şi însă statutul de B++); aceasta arată că primele două universităţi – UB şi UPB – au fost mai dinamice în dezvoltare între rankingul URAP din 2012 şi cel din 2013, în comparaţie cu UBB. În clasamentul SCImago UBB a evoluat uşor în rankingul din 2012 vs. rankingul din 2013, dar într-o măsură mai slabă ca UPB; practic cele două universităţi se află pe primele două locuri între universităţile ţării (cu UPB pe poziţia 1) din 2010. Doar UB şi UAIC intră, în 2013, ca structuri globale în Top-500, prin indicatori specifici: employer reputation pentru UB şi international faculty pentru UAIC.

UB are cele mai multe specializări în topuri internaţionale (QS). În 2014, UVT are specializarea (limbi moderne) cea mai bine plasată în topul QS (151-200), urmată de UAIC şi UB (251-300) şi apoi de UBB (301-400). În topul ARWU din 2013, UBB este singura universitate din ţară reprezentată prin domeniul matematică (şi în QS, UBB devansează UB în domeniul matematică, în 2014).

Implicaţii specifice pentru UBB: UBB, ca o universitate cu tradiţie, aspirând spre excelenţă, trebuie să încurajeze menţinerea şi dezvoltarea specializărilor performante – care îi pot oferi un avantaj competitiv – la nivel de departamente şi facultăţi, după modele internaţionale. Acolo unde specializările existente nu sunt performante şi, în plus, sunt şi consumatoare de resurse, cu acordul comunităţii academice respective, trebuie încurajată unirea în structuri academice mai largi. În acest fel se pot salva resurse financiare (ex. administrative), iar specializările se pot maturiza pâna la momentul când îşi vor asuma independenţa academică la nivel de departament/facultate, după modelul practicilor internaţionale specifice specializărilor respective. Aşadar, trebuie unite structuri academice, acolo unde unirea aduce avantaje competitive şi/sau salvează resurse financiare, şi trebuie încurajată menţinerea şi/sau chiar dezvoltarea unor structuri academice de specialitate, corespunzătoare însă unor modele internaţionale, acolo unde acest lucru aduce avantaj competitiv!

Brain Awareness Week – Minte şi Creier: Impactul şi Substratul Neurobiologic al Raţionalităţii şi Iraţionalităţii – UPDATE

UPDATE: Programul Brain Awareness Day la Cluj-Napoca poate fi  găsit în link: Brain Awareness Day

AVANPREMIERĂ – Brain Awareness Week, 10-16 martie 2014

În perioada 10-16 martie 2014 vom organiza Brain Awarenes Week/BAW, un eveniment internaţional major, care are rolul de a promova şi susţine cercetările asupra creierului uman. În ţară, evenimentul va fi organizat la Cluj-Napoca de către International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health/Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai, cu suportul Federation of European Neuroscience Societies (prin Dana Foundation). În curând vom prezenta programul detaliat al evenimentului (alte evenimente similare vor fi organizate în ţară şi străinătate). Până atunci, în avanpremieră, prezentăm sintetic câteva rezultate inovative – cu impact potenţial, teoretic şi practic, major – obţinute de Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie în domeniu (în cadrul evenimentului BAW voi susţine o conferinţă care se va baza şi pe aceste rezultate).

I. News: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health – Platforma SkyRa

• Minte şi Creier: Impactul şi Substratul Neurobiologic al Raţionalităţii şi Iraţionalităţii

Studiile anterioare la nivel internaţional au arătat că psihoterapia (mai ales de tip cognitiv-comportamental) are, pe lângă efecte psihologice, efecte neurobiologice distincte. Aceste efecte neurobiologice nu au fost puse însă în legătură cu mecanisme psihologice mai specifice, precum cogniţiile raţionale şi iraţionale. Într-adevăr, cogniţiile raţionale şi iraţionale sunt considerate mecanisme psihologice fundamentale, implicate în sănătatea mintală şi în tulburările psihice, fiind unii dintre mediatorii efectelor psihoterapiei.

Pentru a clarifica aceste relaţii – cu implicaţii teoretice şi practice majore – am demarat în 2010 (planificat din 2007) un program de cercetare privind impactul şi substratul neurobiologic al psihoterapiei. În cadrul acestui program, într-un proiect/studiu derulat împreună cu colegii de la Universitatea din Pisa, am descoperit în premieră internaţională că:

• Cogniţiile noastre iraţionale, pentru care avem o predispoziţie genetică şi care susţin distresul emoţional şi comportamentele problematice, reduc activitatea OFC (orbitofrontal cortex – cortexul orbitofrontal), parte a cortexului prefrontal, implicată în procesele de decizie şi autoreglare emoţională şi comportamentală.
• Cogniţiile raţionale, care sunt asimilate în procesul psihoterapeutic, au efect asupra reţelei DLPFC-amigdală, reducând activitatea amigdalei (a cărei activare este asociată distresului emoţional).
• Efectele cogniţiilor raţionale şi iraţionale sunt diferite, în funcţie de evenimentul stresant cu care ne confruntăm (ex. ambiguu negativ vs. clar negativ).
• Implicaţiile clinico-terapeutice ale acestor rezultate sunt foarte importante:
  • Repetarea/activarea în minte a cogniţiilor raţionale duce la o activare a lobului prefrontal (ex. DLPFC) care modulează astfel activarea amigdalei, structură subcorticală implicată în apariţia tulburărilor emoţionale (ex. stări de anxietate).
  • Activarea (ex. prin repetarea în minte) cogniţiilor iraţionale duce la blocarea activităţii zonei orbitofrontale (OFC) care răspunde de controlul emoţiilor negative (ex. furie).
  • Strategiile psihoterapeutice (ex. de activare a cogniţiilor raţionale şi/sau iraţionale) trebuie adaptate tipului de eveniment stresant.
  • Aşadar, orice intervenţie psihoterapeutică de tip cognitiv-comportamental, focalizată pe cogniţii raţionale şi iraţionale, poate duce nu doar la modificări psihologice specifice (ex. creştere raţionalităţii, reducerea suferinţei emoţionale, îmbunătăţirea comportamentelor), ci şi la modificări specifice în creier care susţin apoi modificările psihologice induse.

Exemple de cogniţii raţionale în situaţii negative de viaţă care susţin reacţii emoţionale şi comportamentale funcţionale („Pastile Psihologice”)

• Mi-as dori ca lucrurile să fie altfel, dar accept faptul că uneori lucrurile nu stau cum doresc eu. (Gândire preferenţială)
• Pot tolera când lucrurile nu stau cum doresc eu, desi este greu si nu îmi face plăcere. (Toleranţă la frustrare)
• Este foarte rău când lucrurile nu stau cum doresc eu, dar nu este o catastrofă de netolerat. (Gândire non-catastrofică)
• Chiar dacă lucrurile nu stau asa cum doresc eu, mă pot accepta necondiţionat ca persoană (sau pe alţi oameni sau viaţa), fără a mă judeca, evaluându-mi doar comportamentele care au dus la această situaţie si pe care probabil le voi corecta în viitor. (Acceptare necondiţionată şi Evaluare nuanţată)

Exemple de cogniţii iraţionale în situaţii negative de viaţă care susţin reacţii emoţionale şi comportamentale disfuncţionale („Contaminare Psihologică/Mintală”)

• Lucrurile trebuie să se întâmple cum vreau eu si nu pot concepe altfel. (Gândire rigidă/absolutistă)
• Nu pot tolera când lucrurile nu stau cum vreau. (Toleranţă scăzută la frustrare)
• Când lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu este groaznic si catastrofal. (Gândire catastrofică)
• Dacă lucrurile nu stau asa cum trebuie, asta arată că eu sunt incapabil (sau ceilalţi sau viaţa sunt nerecunoscători). (Evaluare globală)

Acesta este primul proiect/studiu care investighează impactul cogniţiilor iraţionale şi raţionale în creier. Rezultatele sunt inovative, cu impact potenţial asupra îmbunătăţirii intervenţiilor psihoterapeutice. Rezultatele preliminare au fost obţinute în 2011, iar ulterior ele au fost completate (ex. eşantion mai mare) şi analizate mai complex (2012), fiind în prezent comunicate/prezentate la conferinţe internaţionale de specialitate şi în pregătire pentru publicare.

• Cristea, I., Gentili, C., Ricciardi, E., Rota, G., Bonino, D., David, D., Pietrini, P., & Guazzelli, M. (2011). Brain correlates of rational and irrational beliefs: An fMRI study of cognitive reappraisal. Presented at the 17th Annual Meeting of the Organization of Human Brain Mapping, Quebec/Canada.
• Cristea, I., Gentili, C., Ricciardi, E., David, D., Pietrini, P., & Guazzelli, M. (2012). As bad as it looks?  Modulating effects of situation type on brain responses to cognitive reappraisal. Presented at the 18th Annual Meeting of the Organization of Human Brain Mapping, Beijing/China.

Programul de cercetare continuă cu alte proiecte/studii aflate în derulate. Alte rezultate recente din cadrul programului sunt comunicate la conferinţele internaţionale de profil şi/sau pregătite pentru publicare.

–

II. Contextul Ştiinţific al Brain Awareness Week la Universitatea Babeş-Bolyai

• Primele Cercetări Româneşti de Neuroştiinţe Cognitive Clinice derulate la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca

Neuroştiinţele cognitive clinice urmăresc clarificarea mecanismelor neurobiologice ale minţii umane, implicate în sănătate şi boală. Domeniul este unul de frontieră la nivel internaţional, datorită potenţialului său impact asupra clarificării funcţionării minţii umane, fiind, aşadar, susţinut ca o temă prioritară de marile agenţii de finanţare internaţionale (ex. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă din SUA). Analiza interfeţei dintre minte şi creier presupune însă investigaţii complexe, cu expertiză şi infrastructură de cercetare specifică şi greu accesibilă. Acesta este motivul pentru care grupurile româneşti de cercetare nu se puteau angaja cu şanse mari în acest demers cheie la nivel internaţional. Cercetările româneşti anterioare în domeniu se bazau pe analize neurobiologice periferice, cele centrale fiind abordate mai ales prin analize EEG. Cercetările bazate pe rezonanţă magnetică (RMN) – care permit accesarea profundă şi dinamică a interfeţei dintre minte şi creier – nu s-au putut realiza programatic în ţară deoarece nu exista aparatura specifică. Cele care au fost realizate s-au făcut pe aparate de generaţie mai veche (care nu sunt foarte competitive în demersurile actuale) şi/sau erau doar de interes medical (neuroştiinţe), nu psihologic (neuroştiinţe cognitive) şi/sau psihoterapeutic (neuroştiinţe cognitive clinice). Practic cercetarea românească era slab reprezentată în acest demers internaţional fundamental al neuroştiinţelor cognitive clinice (psihologie clinică/psihoterapie). Aici merită însă menţionate eforturile şi realizările importante ale Societăţii Române de Neuroştiinţe (şi/sau ale membrilor şi colaboratorilor săi) şi/sau ale altor specialişti de top din ţară în domeniul mai general al neuroştiinţelor.

Pornind de la expertiza noastră recunoscută internaţional în ştiinţele cognitive clinice, prin granturi şi colaborări naţionale şi internaţionale, International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health din Universitatea Babeş-Bolyai şi-a propus să facă prezenţa românească mai activă în acest domeniu de vârf la nivel mondial: neuroştiinţele cognitive clinice. În acest sens a creat o unitate de cercetare în domeniu, competitivă internaţional – Platforma SkyRa. Platforma SkyRa este complet dotată şi funcţională din 2012, are o dotare de tip world-class (ex. RMN 3 Tesla) şi o echipă de profesionişti pregătiţi în şi la standarde din străinătate (ex. prin colaborare cu Harvad University, Oxford University, Pisa University etc.). Consultanţii Platformei sunt de asemenea cercetători de top de la universităţi de prestigiu (ex. Harvard University), cu publicaţii în reviste majore (ex. Nature).

În acest context, am demarat primele cercetări româneşti în domeniul neuroştiinţelor cognitive clinice din ţară, integrând astfel două linii de cercetare distincte, ambele hot topics la nivel internaţional: (1) psihoterapia cognitiv-comportamentală şi (2) neuroştiinţele cognitive. Practic, am extins cercetările noastre anterioare în ştiinţele cognitive clinice de la nivel computaţional şi algoritmic-reprezentaţional la nivel implementaţional (neurobiologic). Rezultatele obţinute, bazate pe inovaţiile Şcolii clujene de psihologie clinică şi psihoterapie, au fost deja prezentate la conferinţele majore în domeniu şi/sau sunt în pregătire pentru publicare.

Recunoaşterea importanţei acestor contribuţii – nu multe, demersul fiind recent, dar relevante – este reflectată de o serie de evenimente internaţionale, dintre care menţionăm:

• Directorul Institutului, prof. univ. dr. Daniel David, a fost invitat ca expert în demersuri internaţionale recente ale European Science Foundation, European Brain Council şi Federation of European Neuroscience Societies.
  • The Human Brain: from Cells to Society (European Science Foundation);
  • Conferinţa – The Prospects of Brain Research within Horizon 2020: responding efficiently to Europe’s societal needs – organizată de (1) Federation of European Neuroscience Societies, (2) European Brain Council şi (3) European Science Foundation.
• Institutul a primit suportul financiar al Federation of European Neuroscience Societies (în colaborare cu Dana Foundation), pentru a organiza în ţară evenimentul Brain Awareness Week, în perioada 10-16 martie 2016.
  • International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health/Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Universitatea Babeş-Bolyai – prin platformele Matrix şi SkyRa – este o platformă de cercetare de interes european, fiind inclusă în reţeau MERIL (demers al European Science Foundation susţinut de European Commission). Numeroase grupuri de cercetători români şi din străinătate desfăşoară proiecte specifice de cercetare în cadrul Institutului, în domeniul roboterapiei şi/sau psihoterapiei prin realitate virtuală, combinând psihologia şi tehnologia (Platforma Matrix) şi/sau în domeniul neuroştiinţelor cognitive clinice, cu accent pe impactul şi substratul neurobiologic al psihoterapiei (Platforma SkyRa). De asemenea, există în derulare demersuri de frontieră, combinând inovativ cele două domenii.