Acasă > Despre Psihologie, Despre Viaţă > Scurt eseu despre Excelenţă şi Raţionalitate/Gândire critică

Scurt eseu despre Excelenţă şi Raţionalitate/Gândire critică

În tradiţia eseurilor despre Onoare (prin Curaj) şi Tradiţie (prin Bun-simţ), a venit astăzi rândul Excelenţei (prin Raţionalitate/Gândire critică). Atipic, „eseul” meu va fi acum unul mai mult vorbit, deoarece, de data aceasta, am sa evit un text scris, propunându-vă în schimb câteva discursuri TEDx sau interviuri pe care le-am avut recent şi care abordează această temă. Nu au ieşit chiar aşa cum doream, dar, ştiind că sunt mai perfecţionist, cred că în general sunt în regulă, iar mesajul fundamental este acolo! Aşadar, ceea ce înţeleg eu prin „Excelenţă prin Raţionalitate/Gândire critică” poate fi găsit aici:

(1) Despre excelenţă în ştiinţă şi morală; se înscrie în celebra formulare kantiană: „…cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine…

(2) Despre liberul arbitru. Există decizii libere?; se înscrie în celebra formulare socratică „…ştiu că nu ştiu nimic…”

(3) Despre cărţi; se poate corobora cu articolul Top- 50 cărţi şi/sau cu articolul Top 50 cărți realizat de psihologul Daniel David

P.S. Ca exemple elocvente de lucrări scrise în spiritul raţionalităţii/gândirii critice vă recomand, ca lucrări de excelenţă (sic!) în domeniul psihologiei, următoarele două cărţi:

Lilienfeld şi colab.  (2010). Psychology: From Inguiry to Understanding. Person Education.

Lilienfeld şi colab. (2009). 50 Great Myths of Popular Psychology: Shattering Widespread Misconceptions about Human Behavior. John Wiley & Sons, Inc (tradusă şi în limba română la Editura Trei).

  1. Laura
    26 August 2011 la 1:36 pm

    Am urmarit cu foarte mare atentie conferinta de pe TEDx despre liberul arbitru si as avea nevoie de sprijin in intelegerea mesajului.
    a) Pornind de la faptul ca sentimentele noastre nu sunt cauzate de evenimentele care se petrec in viata noastra, ci de interpretarea pe care o dam acestor evenimente, putem spune ca aceste interpretari sunt „modelele” despre care ne vorbiti? Modelele sunt intotdeauna invatate sau se pot creea de propria minte (eu cred ca da)? Se pot invata atat constient cat si inconstient, precum regulile gramaticale?
    b) Spuneati ca daca vream sa schimbam comportamentul cuiva, nu e eficient sa schimbam gandurile si intentiile, pentru ca nu ele sunt cauza reala a actiunilor. Ceea ce ar trebui oferit sunt, din nou, aceste modele.
    De exemplu, comportamentul agresiv la copii ar putea fi schimbat daca le-am descrie, chiar arata pantomimic, cum sa reactioneze in conditii date? Imi amintesc de un experiment realizat in America, intr-o scoala primara unde toti oamenii, adulti, copii atunci cand se suparau luau „pozitia broscutei testoase” (pozitia si comportamentul dorit este insotit si de o poveste a unei broscute agresive).Am citit despre experiment intr-o lucrare a lui D.Goleman.
    In incheierea conferintei ati lansat o intrebare: daca suntem liber, in conditiile in care Dumnezeu stie dinainte ceea ce voi face? Sunt inclinata sa spun ca si unii oameni stiu dinainte ce voi face si asta uneori nu ma impiedica sa fac ceea ce fac. Problema se complica insa. Un parinte bun(fara sensuri ascunse) nu isi lasa copilul sa faca ceva rau, daca stie dinainte…mda.

  2. andrei
    1 Iunie 2012 la 8:36 am

    Domnule profesor, am urmarit cu atentie conferintele dvs., cele pe care le-am gasit pe internet, despre liberul arbitru.
    Problema este intr-adevar, vitala, din aceeasi categorie ca importanta ca si problema existentei lui Dumnezeu, a vietii vesnice, a sensului vietii.
    Daca imi permiteti, as dori sa-mi exprim si eu o parere in legatura cu aceasta problema.
    Intai de toate as aduce in discutie un argument anti-determinist care nu imi apartine mie, ci, din cate stiu, celebrului ganditor si literat englez C.S.Lewis.
    Argumentul suna astfel: daca determinismul este adevarat, atunci si noi suntem determinati sa gandim astfel (ca determinismul e adevarat). Dar daca suntem determinati sa gandim ca determinismul e adevarat, ce valoare de adevar obiectiv mai pot avea gandurile noastre?
    Atata vreme cat suntem determinati sa credem si sa gandim intr-un anume fel, nu mai putem sti daca ce credem sau gandim e si adevarat. Nu mai exista nici un criteriu pentru asta deoarece noi suntem determinati sa gandim asa.
    Acesta ar fi primul argument, de ordin filosofic impotriva determinismului.
    Si argumentul mi se pare extrem de puternic.
    Al doilea argument, vine chiar din campul stiintei.
    Chiar in celebrul experiment al lui Libet, contestabil totusi din multe puncte de vedere, se afirma totusi ca noi avem totusi un asa-numit „drept de veto”.
    Constiinta are un drept de veto, deoarece exista un timp de aproximativ 200 ms inaintea declansarii raspunsului motor, timp in care noi putem inhiba constient intentia respectiva.
    Deci nu se poate spune ca liberul arbitru nu exista. Nici stiinta nu afirma asa ceva. Chiar daca el este oarecum limitat, totusi exista.
    Mai mult decat atat, in alte experimente mai noi, cum este cel din 2008, daca nu ma insel realizat de cercetatori americani, in care li s-a cerut subiectilor sa apese un buton cu una din ambele maini, la alegere, rezultatele experimentului au aratat ca numai in 40% din cazuri raspunsul a fost predictibil. Restul de 60% din subiecti au reactionat invers de cum arata scanarea creierului lor.
    V-as contrazice si in privinta afirmatiei dvs. ca daca noi credem ca Dumnezeu prestie dar nu predestineaza, atunci inseamna ca distrugem liberul arbitru.
    Dvs. dati urmatorul exemplu: daca Dumnezeu stie ce voi face eu maine, atunci inseamna ca eu nu mai sunt liber sa fac ce vreau maine, deci liberul arbitru e o iluzie.
    Gresala pe care o comiteti in rationament este urmatoarea: Dvs. rationand astfel, il concepeti cumva pe Dumnezeu ca existand in timp, asa cum existam noi. Dar Dumnezeu este transcendent. El transcende infinit toate categoriile noastre. Si atunci, nu mai putem spune ca e o contradictie intre prestiinta lui si libertatea noastra.
    Repet, contradictia apare numai atunci cand il imaginam pe Dumnezeu ca fiind supus timpului sau cand il inchidem in categoriile si granitele mintii noastre.
    De aici confuzia. Sigur, Dumnezeu de bunavoie S-a intrupat pentru noi, dar aici este o alta discutie.
    Ceea ce vreau sa spun, este ca eu nu cred ca stiinta contrazice ideea de liber arbitru, si mai cred ca liberul arbitru nu poate fi testat stiintific satisfacator, deoarece exista totdeauna o marja de eroare destul de mare atunci cand i se cere unui subiect sa apese un buton in momentul cand devine constient de asta. Lucrurile sunt pe un teren al subiectivitatii care este si foarte alunecos.
    Nu putem spune ca liberul arbitru ar fi o iluzie. Mi se pare si nefilozofic si nestiintific.
    Stiinta nu cred ca poate infirma vreodata libertatea noastra.
    Ea este darul lui Dumnezeu si este inalienabil.
    Aceasta este conceptia mea.
    Va multumesc pentru rabdare si va rog sa ma iertati.

  3. 8 Iulie 2013 la 5:55 am

    804300 596571Just what I was seeking for, appreciate it for posting . 438227

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: