Prima pagină > Despre Viaţă > Vară, simplu!

Vară, simplu!

Am discutat în texte anterioare despre toamnă, iarnă şi primăvară. Acum, a venit şi rândul verii!

Vara este anotimpul în care ideile (cu scopurile asociate), operaţionalizate iarna pe baza reflecţiilor tomnatice şi puse în practică acţional primăvara, generează emoţiile „post-goal” (adică emoţiile asociate atingerii scopurilor). Dacă scopurile au fost atinse, emoţiile vor fi pozitive (ex. satisfacţie, mulţumire). Dacă scopurile nu vor fi atinse, emoţiile negative generate de acest lucru sunt mai uşor de tolerat, vara fiind perioada repausului (concediilor), care poate atenua stresul indus de emoţiile negative. Aşadar, vara este un amestec de relaxare leneşă şi activare inerţială, cu inerţia rămasă din impetuozitatea primăveri şi cu activarea focalizată mai mult pe „pleasant life” (vezi aici).  Pentru mine, cea mai frumoasă parte a verii este reprezentată de nopţile de vară care, asociate cu emoţii pozitive fără activare crescută (ex. relaxare, mulţumire),  te pot face să crezi ca vara este anticamera paradisului sau chiar o mostră din el!

În concluzie, vara este anotimpul care adesea ne colorează viaţa pozitiv, atât ca urmare a efectelor activităţilor reuşite de primăvară cât şi ca urmare a implicării noastre directe în „pleasant life”. Vara este un amestec de relaxare şi activare care, în funcţie de ponderea acestora pentru individ, îl plasează pe acesta într-un paradis mai mult apolinic (echilibrat/contemplativ) sau dionisiac (exuberant). Vara este astfel veriga de trecere dintre frenezia primăverii şi liniştea reflexivă a toamnei, având caracteristici ale amândurora, care se manifestă cu ponderi diferite de la individ la individ.

Dacă în cazul celorlalte anotimpuri m-am focalizat şi pe modul în care acestea se exprimă în locurile în care trăiesc acum (Cluj/Transilvania/România), în cazul acesta nu am experienţe specifice şi deosebite cu vara la Cluj, deoarece de peste zece ani îmi petrec cea mai mare parte a verii în New-York (fiind profesor asociat la Mount Sinai School of Medicine), iar verile mai vechi le petreceam în vacanţe la bunici (unde vara era, simplu spus, o mostră de paradis). Aşadar, transcultural (sic!), poate că totuşi vara este pentru cei mai mulţi din lumea aceasta un „paradis dionisiac”, şi dacă este aşa poate că este cel mai bine reprezentată de melodia „Summer Wine” (vezi aici în varianta Valo/Avelon); pentru mine, care sunt mai des un apolonic şi doar din când în când un dionisiac, „May Way” (vezi aici) a lui Frank Sinatra mă ajută mereu să echilibrez lucrurile (ex. să pot fi când trebuie, dar fără să rămân, un dionisiac).

Anunțuri
Categorii:Despre Viaţă Etichete:
  1. Cornelia
    17 August 2011 la 11:43 pm

    Interesant , si in acelasi timp se intrevede o nostalgie dupa verile din timpul vacantelor petrecute la bunici. Militati pentru rationalitate , gandire critica , dar melodiile respective (a lui Sinatra si cealalta , intregesc , sau mai bine zis completeaza pentru echilibru , aratand si alta parte a dv. Doresc sa va intreb ceva , si anume : cat „de nezdruncinat” pot fi aceste cercetari privind fericirea , cat de universal valabile pot fi retetele fericirii ? Este posibil sa fim fericiti in mod identic dupa aceeasi reteta ? Cum a putut Seligman sa delimiteze atat de clar componentele fericirii ?

    • 17 August 2011 la 11:59 pm

      Melodia lui Sinatra este chiar un exemplu de rationalitate, implicand mecanisme ca non-catastrofare, flexibilitate, acceptare, toleranta la frustrare etc.; nu cred ca intelegeti rationalitatea corect in context psihologic, de aici unele confuzii (si poate critici nejustificate uneori adresate unor texte?).

      Studiile despre fericire au rigoarea oricarei cunoasteri stiintifice serioase; fiind studii empirice/experimentale vor ramane valabile mereu in exact acelasi context experimental, este foarte probabil sa ramane valabile in contexte similare, asta nu inseamna ca nu vor fi asimilate si/sau reinterpretate intr-o teorie viitoare mai comprehensiva. Asadar, simplu spus, desi interpterarea poate evolua, faptul empiric ramane!

  2. Cornelia
    18 August 2011 la 12:15 am

    Bine ,cred ca suntem atenti in mod diferit. Nu este vorba de nici o critica, si sunteti cam acid acum. Eu ma refeream la melodii .ca ritm , ca finete , nu la intelesul cuvintelor. Daca va intreb ceva ,asta nu inseamna ca distrug faptul empiric ,ci doar ca-mi pun intrebari , si va intreb si pe dv. Cat despre rartionalitatea in context psihologic am eu habar, dar fiind mai poetica mai trec si in cealalta extrema.

  3. Diana
    3 August 2012 la 1:14 pm

    Cu privire la mesajul Corneliei, daca imi dati voie sa imi spun parerea proprie, incerc obiectiva si pertinenta. Cornelia, cred ca se confunda rationalitatea cu gandirea matematica (o implica dar nu este doar atat). Echilibrul, la fel, face parte din rationalitate, este ceva de dorit, dar nu obligatoriu. Domnul Daniel David cred eu, se referea la ce se transmite prin aceste piese cu niste versuri cuprinse de gandire critica, rationala. Si fara sa fiu inteleasa gresit, cred ca faptul ca esti poetica nu are nici o legatura cu extremele (traind doar in ectreme, acest lucru este irational prin definitie).

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: