Prima pagină > Despre Psihologie, Despre Viaţă > Cum să fim fericiţi. Un scurt ghid de bune practici!

Cum să fim fericiţi. Un scurt ghid de bune practici!

Motto: Epictet „Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm

M-am gândit în acest vremuri tulburi să scriu un articol mai altfel, care să meargă direct la cei în nevoie, iar pentru ceilalţi, care nu au neapărat nevoie de acest Ghid, să fie un exemplu de cum se aplică astăzi psihologia ştiinţifică la viaţa cotidiană!

Aşadar, cum să fim fericiţi? Fericirea este un lucru bun şi simplu de atins în viaţă, prin interpretarea adecvată a evenimentelor pe care le trăim. Haideţi să vedem cum putem ajunge să experienţiem/să trăim această stare cât mai des de acum înainte (chiar în situaţii de criză economică!).

I. Ce este fericirea?

Fericirea a primit de-a lungul evoluţiei omenirii înţelesuri diferite. Fără a intra în detalii, menţionez doar că în filosofiile şi culturile occidentale au apărut următoarele înţelesuri (vezi pentru detalii vezi McMahon, 2006): (1) fericirea ca expresie a norocului (homerică) şi/sau a virtuţii în diversele ei forme (Grecia clasică, cu accent pe abordările epicurienilor şi stoicilor, dar şi ale lui Socrate, Platon, Aristotel etc.) – în Antichitate; (2) fericirea în asociere cu paradisul – în Evul Mediu; (3) fericirea prin activităţile care îţi produc plăcere – în Epoca Modernă. În perioada postmodernă, înţelegerea fericirii s-a diversificat în prea multe abordări pentru a le discuta aici. Conform  filosofiilor şi culturilor estice, fericirea poate fi atinsă în această viaţă, prin virtute, în diversele ei forme, dar va fi desăvârşită în etapele următoare ale vieţii (ex. Nirvana).

În perioada contemporană, mai ales în psihologie, fericirea a primit un înţeles pragmatic şi a început să fie studiată ştiinţific (prin studii riguroase de psihologie experimentală, clinică şi pozitivă). Astfel, fericirea este definită ca o trăire emoţională pozitivă faţă de propria viaţă. Evident, când vorbeşti de propria viaţă te referi la trecut, prezent şi viitor. Aşadar, pentru a fi fericit, trebuie să fii (1) mulţumit de trecut, (2) (cât mai) bucuros în prezent şi (3) optimist faţă de viitor.

II. De ce este importantă fericirea?

Din punct de vedere evoluţionist fericirea nu este un scop. Ea devine însă un mijloc în atingerea scopului. Fericirea favorizează acele comportamente (adaptative) şi structuri mintale (ex. funcţii executive, stil de gândire) care au funcţie evolutivă. În plus, fericirea poate creşte speranţa de viaţă cu aproximativ 10 ani (susţinând stări de sănătate fizică şi psihologică). O scurtă precizare aici: fumatul reduce speranţa de viaţă cu aproximativ 3 până la 10 ani (depinde de vârstă şi sex); aşadar, aviz fumătorilor: dacă fumaţi, încercaţi măcar să fiţi fericiţi! Există discuţii în literatură dacă nu cumva performanţa unui guvernări ar trebui să fie exprimată nu în produsul intern brut, ci în nivelul de fericire al poporului guvernat (mai ales că avem instrumente cu calităţi psihometrice riguroase ca să măsurăm nivelul de fericire); o singură ţară face asta oficial la nivel internaţional, şi anume Bhutan.

III. Cum este generată fericirea? (Scurtă incursiune în teoriile fericirii)

Cauzele fericirii – susţinute de multe cercetări din literatura de specialitate – sunt complexe. Într-o scurtă sumarizare ele pot si sintetizate astfel (pentru detalii vezi aici şi Lyubomirsky, 2008):

(1) Factorii genetici – aproximativ 50%

(2) Circumstanţele de viaţă (ceea ce ţi se întâmplă) – aproximativ 10%

(3) Factori psihosociali – aproximativ 40%:

  • Sănătatea şi un stil de viaţă sănătos
  • Reţelele sociale:
    • Lipsa reţelelor sociale (ex. familie, prieteni) poate fi compensată de un venit anual de aproximativ 50000 USD (date obţinute pe polulaţia americană)
    • Căsătoria creşte speranţa de viaţă cu aproximativ 7 ani la bărbaţi şi cu aproximativ 4 ani la femei
  • Religia/Cultura (care îţi dau sens şi semnificaţie)
  • Banii:
    • Banii sunt importanţi până la un nivel mediu-superior; după acest nivel mai mulţi bani nu aduc mai multă fericire, dar pot aduce mai multe necazuri (ex. vecinul are o maşină mai nouă decât a ta care are deja doi ani…)

Înţelegând aceste cercetări, ideile simţului comun că fericirea ar fi asociată mai ales cu evenimentele de viaţă, banii/venitul, clima, vârsta, etc. sunt, aşa cum se întâmplă adesea cu cunoaşterea generată de simţul comun, false; simţul comun este bun în a genera morală, nu cunoaştere.

Psihologul american Martin Seligman arată – pe baza studiilor de specialitate – că fericirea are trei componente („fericiri”) diferite (Seligman, 2006):

(1)   Fericirea produsă de ceea ce faci (ex. faci sport, gândeşti, ieşi cu prietenii etc.) – Viaţă Plăcută („Pleasant Life”)

(2)   Fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor personale care exprimă punctele tari pe care le avem ca indivizi (ex. realizarea unui proiect dacă eşti un om de ştiinţă etc.) – Viaţă Bună („Good Life”)

(3)   Fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor transpersonale (ex. norme şi valori asumate de noi şi comunitate) – Viaţă cu Sens („Meaningful Life”)

Toate cele trei componente sunt importante pentru o viaţă fericită, dar cea mai stabilă şi puternică este Viaţa cu Sens!

IV. Un Scurt Ghid pentru Fericire

Aşa cum spuneam mai sus, fericirea este o trăire emoţională pozitivă faţă de propria viaţă: (1) trebuie să fii mulţumit de trecut, (2) (cât mai) bucuros în prezent şi (3) optimist faţă de viitor. Sintetizând discuţiile de mai sus, să vedem în continuare cum putem deveni fericiţi şi, astfel, trăi probabil cu 10 ani în plus (sic!).

IV.A. Cum poţi să fii mulţumit de trecut?

            Dacă trecutul tău este ceva de care eşti mulţumit deja, lucrurile sunt în ordine. Dacă trecutul nu te mulţumeşte, trebuie să faci nişte schimbări.Evident, trecutul este greu de schimbat (sic!). Sunt însă patru lucruri pe care le poţi face pentru a ajunge să-l accepţi şi să fii mulţumit de el (vezi pentru detalii www.thefourthings.org/ şi Byock, 2004):

(a) Iartă-ipe cei care ţi-au greşit; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IERT!

(b) Recunoaşte greşelile pe care le-ai făcut; dacă se poate, cere-ţi iertare de la persoanele cărora le-ai greşit. S-ar putea ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens. Cuvântul/gândul cheie este: IARTĂ-MĂ!

(c) Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, multumeşte-le. Cuvântul/gândul cheie este: MULŢUMESC!

(d) Iubeşte-i pe cei care contează; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IUBESC! 

IV.B. Cum poţi să fii bucuros în prezent?

(1)   Trebuie să faci lucruri care îţi produc plăcere („pleasant life”). Mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi, nu sunt capabili să menţioneze imediat zece activităţi care le produc plăcere. Unii pot face lista, dar numai după un timp de gândire. Foarte mulţi, deşi pot genera lista, nu implementează aceste activităţi. Aşadar, sumarizând, puţini oameni sunt conştienţi de activităţile care le produc plăcere (aşa cum ştim cum ne cheamă, ce înălţime avem etc.) şi le implementează sistematic în viaţa de zi cu zi.

(2)   Trebuie să-ţi formulezi dorinţe realiste, care corespund punctelor tari pe care le ai ca individ, în termeni raţionali („good life”). Altfel spus, o dorinţă se formulează în termeni „preferenţiali” nu în termeni „absolutişti/rigizi” (de „trebuie cu necesitate”). Semnificaţiile iraţionale sunt exprimate de: (1) Eu trebuie să…; (2) Ceilalţi trebuie să…; (3) Viaţa trebuie să… Semnificaţiile raţionale sunt exprimate de: (1) Eu prefer să…; (2) Aş prefera ca ceilalţi să…; (3) Ar fi bine ca viaţa să… (pentru detalii vezi la http://www.albertellis.org).

Exemple:

Cu referire la propria persoană:

(a)   „Trebuie cu necesitate să reuşesc în această sarcină şi nu pot concepe şi accepta altceva.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult să reuşesc în această sarcină şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Cu referire la ceilalţi:

(a)    „Ceilalţi trebuie (cu necesitate) să mă aprecieze şi nu pot concepe şi accepta altceva.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult ca ceilalţi să mă aprecieze şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Cu referire la viaţă:

(a)    „Viaţa trebuie (cu necesitate) să fie uşoară (dreaptă/frumoasă) şi nu o pot concepe şi accepta altfel.” (iraţional)

(b)   „Mi-ar plăcea teribil de mult ca viaţa să fie uşoară (dreaptă/frumoasă) şi fac tot ce depinde de mine (omeneşte) în acest sens, dar accept faptul că uneori, indiferent ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă aşa cum îmi doresc.” (raţional)

Dorinţele formulate raţional pot fi: (a) cât mai multe şi mai diverse – stil care potriveşte cultura modernă/occidentală sau (b) prudente – îţi doreşti doar ceea ce ştii că poţi obţine sau (c) minimale – îţi doreşti doar ceea ce ai deja. Într-o variantă budistă, poţi renunţa la dorinţe, dar atunci nu vei fi fericit în sensul descris aici, ci poate, vorbind în termeni budişti, „eliberat/iluminat” (sic!).

(3)   Trebuie să ai o grilă de valori explicite care să susţină dezvoltarea unor relaţii transcendente (ex. Dumnezeu, umanitate, fiinţe superioare, univers). Mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi, nu sunt capabili să menţioneze imediat valorile cardinale şi centrale pe care le au în viaţă. Unii pot face o listă cu ele, dar numai după un timp de gândire. Foarte mulţi, deşi pot genera lista de valori, nu implementează aceste valori în viaţa de zi cu zi. Aşadar, puţini oameni au şi/sau sunt conştienţi de valori care să le marcheze viaţă (aşa cum ştim cum ne cheamă, ce înălţime avem etc.) şi le implementează sistematic în cotidian.  

IV.C. Cum poţi să fii optimist cu privire la viitor?

Ce este optimismul? Optimismul derivă din latinescul „optimum” care înseamnă „cel mai bun”. Aşadar, optimismul este un stil cognitiv care te determină ca în orice situaţie să vezi şi/sau să aştepţi/să prezici cel mai bun rezultat. În contrapondere, pesimismul derivă din latinescul „pessimus” care înseamnă “cel mai rău”. Aşadar, pesimismul este un stil cognitiv care te determină ca în orice situaţie să vezi şi/sau să aştepţi/să prezici cel mai rău rezultat. În ciuda înţelesurilor etimologice, studiile de specialitate arată că optimismul şi pesimismul nu sunt concepte bipolare: optimism crescut nu înseamnă pesimism scăzut sau invers. Cineva care nu este optimist poate să fie realist (din latinescul „realis” adică „real”) sau dezinteresat de a face predicţii/a aştepta ceva. Nu orice formă de optimism este însă bună. Trebuie să avem un „optimism realist”. Pesimismul susţine stări emoţionale negative (ex. tristeţe), făcându-ne să pierdem oportunităţi. Optimismul susţine stări emoţionale pozitive, dar ne poate reduce capacităţile de a identifica pericole şi vulnerabilităţi. Realismul, în sensul său profund, este greu de atins dată fiind complexitatea lumii în care trăim, raportată la limitele minţii umane. Putem miza însă pe un „optimism realist”, adică un optimism dublat şi controlat de gândire raţională (care are suport logic, empiric şi/sau pragmatic). Aşadar, cum poţi să fii optimist? (1) Fixează-ţi scopuri pro-sociale, care corespund unui ideal cultural din mediul din care faci parte, iar apoi (2) elaborează planuri pentru atingerea lor şi (3) încearcă să le implementezi, urmând aceste planuri şi aşteptându-te să obţii rezultatele dorite.

V. Ghidul pentru Fericire în Reţete, Pastile şi Exerciţii

Unii oamenii au nevoie de o descriere implementaţională a Ghidului prezentat mai sus, pentru a-l înţelege bine şi a beneficia de pe urma lui. Iată aşadar o astfel de formă a Ghidului descris mai sus.

1. Reţeta Ştiinţifică a Fericirii

  • A face frecvent comportamente care ne produc plăcere („pleasant life”), dar care nu au costuri majore pe termen mediu şi lung (lista lor variază de la un individ la altul). Iată câteva exemple (dar fiecare om trebuie să-şi stabilească lista proprie):
    • A face sport, a bea moderat, a ieşi cu prietenii etc. (adaptative)
    • A consuma droguri, a face sex neprotejat etc. (dezadaptative-de evitat)
  • A avea dorinţele personale şi transpersonale:
    • Corect orientate
      • Dorinţele personale orientate asupra („good life”):
        • Sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos
        • Dezvoltării unor relaţii interumane satisfăcătoare
        • Implicării active în diverse proiecte profesionale şi/sau de viaţă care exprimă punctele tari pe care le ai ca persoană
      • Dorinţele transpersonale orientate asupra („meaningful life”):
        • Dezvoltării unor relaţii transcendente (ex. Dumnezeu, fiinţe superioare, umanitate, univers)
        • Asumării unei grile de valori explicite şi ierarhizate, active. Lista acestora variază de la un individ la altul. Iată câteva exemple:
          • 1-2 cardinale (ex. excelenţă, cunoaştere)
          • 2-4 centrale (ex. altruism, onoare, corectitudine, inteligenţă)
          • 4-6 principale (ex. tradiţie, respect pentru valoare, familie, umor, distracţie)
          • >6 secundare (ex. protecţia mediului etc.)
    • Corect formulate
      • Preferenţial, acceptând raţional că s-ar putea să nu se îndeplinească mereu

2. Pastila Psihologică a Fericirii

  1. Fă ceea ce îţi place, dar care nu-ţi face rău!
  2. Fii implicat în proiecte personale!
  3. Construieşte-ţi o reţea socială minimală!
  4. Construieşte-ţi sens şi semnificaţie prin asumarea unor valori şi a unor relaţii transpersonale!
  5. Schimbă ceea ce nu îţi place!
  6. Acceptă ceea ce nu poţi schimba!
  7. Fă diferenţa între 5 şi 6!

3. Exerciţii pentru Fericire

  • Elaboraţi o listă de 10 comportamente care vă produc plăcere şi pe care le veţi face în următoarea lună
  • Stabiliţi-vă ca scopuri personale:
    • Îmbunătăţirea sănătăţii – ce veţi face?
    • Întărirea/dezvoltarea unor reţele sociale (inclusiv interacţiuni mai frecvente în familie) – ce veţi face?
    • Implementarea unor proiecte realiste (care pot aduce şi venituri) – ce veţi face?
  • Stabiliţi-vă scopuri transpersonale şi o grilă de valori:
    • Dezvoltaţi sens şi semnificaţie prin religie şi/sau cultură – ce veţi face?
    • Precizaţi-vă grila de valori şi să o ştiţi precum propriul nume

VI. Referinţe şi conexiuni

Teme asociate în acest blog:

 Referinţe selective:

  • Referinţe:

Byock, I. (2004). The four things that matter most. A book about living. New York: Atria Books.

Ellis, A. (1994) Reason and Emotion in Psychotherapy: Comprehensive Method of Treating Human Disturbances : Revised and Updated. New York, NY: Citadel Press.

Lyubomirsky, S. (2008). The how of happiness. A New Approach to Getting the Life You Want. New York: Penguine Books.

McMahon, D. (2006). Happiness: A history. New York: Grove Press.

Seligman, M.E.P. (2002). Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment. New York, NY: Free Press.

  • Site-uri:

–        http://www.authentichappiness.org

–        http://www.worlddatabaseofhappiness.eur.nl

–        http://www.albertellis.org; http://www.REBT.org

  • Autori:

–        Albert Ellis şi colaboratorii:

  • A guide to personal happiness
  • A guide to rational living

–        Martin Seligman şi colaboratorii:

  • Authentic happiness

–        Ed Diener şi colaboratorii:

  • Rethinking happiness

Notă. Am utilizat mai des textul scris cu „bold” deoarece articolul este mai lung şi am vrut să punctez idei care sintetizează mesajul. De asemenea, unele concepte apar în articol atât în limba română cât şi în limba engleză (adesea în ghilimele), deoarece ele nu au fost încă adaptate în literatura română de specialitate şi am vrut astfel să las cititorilor libertatea de a le citi şi din surse originale, nu doar prin prisma traducerilor mele.

Anunțuri
  1. Raluca R
    10 Noiembrie 2010 la 2:12 pm

    La referinte as mai adauga si cartea lui Michael Bernard, Rationality and the Pursuit of Happiness: The legacy of Albert Ellis, care e in curs de aparitie, dar care poate fi citita partial (primele 50 de pagini, pare-mi-se) si pe google. Mi-a placut tare mult cat am reusit sa citesc din ea si abia astept sa o am pe toata!
    In plus, sper sa nu gresesc, dar din cate stiu eu, Epictet e autorul motto-ului cu care ati inceput dvs., nu Epicur.
    De asemenea, pentru ca am comandat de curand cartea „Ghid pentru o viata rationala” a lui Ellis si Harper, aparuta la editura RTS, voiam neaparat sa va zic ca e plina de greseli de toate felurile (inclusiv titlul dvs. e trecut gresit la inceputul cartii: „Seful Catedrei de psiholGOIE Clinica si Psihoterapie”). E pacat, pentru ca altfel e o carte interesanta si agreabila, dar faptul ca trebuie sa fac mereu slalom printre virgule puse total la nimereala, greseli gramaticale si de tipar, mi-a luat mult din placerea lecturii!

    • 10 Noiembrie 2010 la 2:21 pm

      Da cartea mentionata este buna si foarte noua. Se va vedea comentariul dvs. ca referinta pentru ea.

      Imi pare rau ca editorul nu a fost mai atent; voi discuta cu ei pornind de la comentariul facut aici.

      Da, este Epictet, dar citind acum despre epicurieni am fost „contaminat psihologic”…

  2. Raluca R
    10 Noiembrie 2010 la 2:36 pm

    Va multumesc pentru raspuns. Le voi trimite si eu un mail, sunt dispusa sa fac corectura cartii in regim de voluntariat, daca sunt si ei de acord.

  3. Lara
    10 Noiembrie 2010 la 6:23 pm

    Spunea cineva odata „Nu conteaza ceea ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci.” Mi se pare un indemn bun, de asemenea, consider ca Dragostea este un „ingredient” inportant al fericirii, printre altele…

  4. alex
    • Silvana
      8 Septembrie 2012 la 5:19 pm

      Intr-adevar am ramas surprins de acuratetea articolului, profunzimea si aria larga de cuprindere. Multumesc pentru articol!

  5. Ghost Dog
    10 Noiembrie 2010 la 11:42 pm

    Fericirea e o stare de spirit pe care o ai daca n-o alungi incercand s-o obtii.

    • 11 Noiembrie 2010 la 2:57 am

      Frumos spus, dar neadevarat deoarece este insuficient!

      • Ghost Dog
        11 Noiembrie 2010 la 8:57 am

        Bunastarea poate fi oricand suplimentata cu diverse condimente: putere de cumparare, hobby-uri interesante si asa mai departe, insa bunastarea nu e acelasi lucru cu fericirea.

        Nevoia psihologica de a-ti adauga ceva pentru a fericit, alunga fericirea. Asta e din cauza ca nevoia aceea implica ganduri cum ar fi „sunt incomplet” si „inca n-am ajuns acolo”.
        In cazul asta lucrurile pe care le face omul pentru a fi fericit sunt ca sa ii distraga atentia de la faptul ca in sinea lui nu este cu adevarat implinit.

      • Ghost Dog
        11 Noiembrie 2010 la 9:26 am

        Completare la mesajul precedent: toate elementele acelea ca sanatatea, retea sociala si asa mai departe pot avea doua functii distincte.

        1.
        Sa te dirijeze spre o stare de spirit sau spre niste idei care invete cum sa fii fericit. O stare de fericire care sa nu depinda in mod necesar de prezenta lor.

        Va puteti gandi la o camera intunecata in care exista o lumanare. Daca acea lumanare se stinge, se schimba complet peisajul. Dar ce se intampla daca deschizi geamurile si intra pe fereastra un soare minunat? Atunci prezenta sau absenta lumanarii nu e de importanta capitala.

        2.
        Sa iti distraga atentia.

        In cazul asta ai lua-o razna fara ele.
        De exemplu am prieteni care se simt bine in mediul pe care si l-au construit, dar daca ar fi sa stea cateva zile la munte fara internet, ar lua-o razna.
        Alt exemplu: familiile care par ca se inteleg bine, dar daca copilul are o idee sau face ceva care contravine normelor parintilor, acestia se infameaza si scot pe gura vitriol concentrat.
        Mai general, e vorba de oamenii care sunt scosi din minti de un eveniment sau o idee care le tulbura povestea cu care se identifica.

        Parerea mea e ca ei nu sunt cu adevarati fericiti, sunt doar temporar multumiti.

      • 11 Noiembrie 2010 la 11:06 am

        Nu ma pot lupta cu parerea cuiva si nu vreau sa conving pe nimeni de ceva…Ar fi bine insa, si va spun asta cu consideratie si bune intentii, sa cititi ca sa fiti informat atunci cand aveti pareri referitoare la cunoastere, mai ales cand sunt atat de ferme. Pareri de acest tip – si foarte puternice – au avut oamenii si atunci cand credeau ca pamantul este plat sau ca se afla in centrul universului. Ei isi teoretizau sincer cunoasterea de simt comun sau ideologiile, dar asta nu este cunoastere stiintifica. Acestea fiind spuse nu absolutizez cunoasterea stiintifica, dar ea – chiar imperfecta fiind – este cea care ne permite sa comunicam acum prin acest mediu; altfel, daca mergem doar pe intuitile dvs. „stiintifice”, stateam inca in preajma focului vorbind despre cunoastere (sic!).

  6. Dorel Galan
    11 Noiembrie 2010 la 2:21 am

    va lansez o mica provocare…fericirea in Predica de pe Munte ( evanghelia dupa Matei). Pentru mine, teolog preocupat sa vestesc Cuvantul, eliberat din cadrele limbajului de lemn bisericesc, ar fi de folos o astfel de abordare din partea dumneavoastra. Am convingerea/credinta ca dialogul viu stiinta-religie ne da speranta schimbarii. Multumesc!

    • 11 Noiembrie 2010 la 3:00 am

      Cand timpul imi va permite voi reveni cu un raspuns, deoarece am mai facut aceasta analiza la unele din cursuri; doar ca raspunsul ar fi mai lung si nu am vreme in aceste zile sa-l scriu.

    • 11 Noiembrie 2010 la 12:10 pm

      Iată că am găsi un pic de timp şi revin cu răspunsul sintetic, ca să nu pierdem momentul articolului. Ca sa putem discuta concret prezint mai jos Predica de pe munte…Fericirile:

      „…Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte, a sezut si ucenicii Lui au venit la El. Si deschizandu-si gura, ii invata, zicand:
      „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
      Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
      Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
      Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
      Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
      Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
      Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
      Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
      Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
      Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri” (Mt. 5, 1-12)…”

      Fericirea promisă aici este mai ales fericirea din viaţa de apoi. Sigur că fericirea din viaţa de apoi nu anulează fericirea din viaţa aceasta – poţi să fii fericit în viaţă sperând în fericirea din viaţa de apoi, asa cum spune de fapt şi ultimul verset -, dar nici nu există o legătură necesară între ele. Ba mai mult, nefericiţii din viaţa aceasta, aşa cum spun multe din verseturile de mai sus, au posibilitatea să găsească fericirea în viaţa de apoi. Numai că, trebuie să ne fie clar că, logic vorbind, faptul că multe necazuri din viaţa de acum vor pregăti fericirea din viaţa de apoi, nu înseamnă că D-zeu interzice fericirea în viaţa de acum! Iata formalizarea logica: Dacă p (nefericirea din viata aceasta) implica q (fericirea din viata de apoi); si q este adevarat; implicatia este ca p poate sa fie adevarat sau fals. Aşa cum spuneam mai sus, ultimul verset confirma asta: “…Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri…”. Iar versetele legate de “făcătorii de pace”, “cei milostivi”, “cei curaţi cu inima” corespund cu ceea ce am prezenta eu legat de cele trei “fericiri pământeşti”: dacă faci aceste lucruri vei avea plăcere, te vei simţi bine şi vei avea sens şi semnificaţie (aceste lucruri: “a face pace”, “a fi milostiv”, “corectitudine şi cinste”, putând fi asumate ca valori).

      Aşadar, dacă eşti fericit în viaţa aceasta (ai cele „trei fericiri”) poţi să fii fericit şi în viaţa de apoi, mai ales dacă fericirea ta de acum derivă din si este congruenta cu valorile propovăduite de Isus. Dacă eşti nefericit în lumea aceasta, pe linia celor descrise de Isus, vei fi fericit în viaţa de apoi; dacă înţelegi asta te poţi bucura de fapt chiar în viaţa de acum (este o bucurie mai ales de tip „meanigful life”)!

      • 19 Februarie 2011 la 6:13 pm

        Plus ca viata noastra de acum este in realitate singura existenta sigura pe care o avem. Versetele de sus, indica faptul ca, exista o diferenta categorica intre viata de acum si viata de apoi, insinuand „existenta” vietii de acum. Ceea ce este bine, pentru ca prima constientizare pe care e bine sa o facem si sa o retinem este faptul ca acum existam clar, ca am existat de cand ne-am nascut si clar o sa existam pana la moarte. Versetele de mai sus ne imping chiar sa credem intr-o existenta chiar dupa moarte, deci fiind bine sa credem in „existenta” in general. Pe langa constientizarea existentei, versetele ne imping si la constientizarea importantei „fericirii” in cadrul „existentei”, in timp ce „existam”.

  7. Alex
    12 Noiembrie 2010 la 4:33 pm

    Articol excelent! Psihologia pozitiva e destul de tinara… As adauga inca un sfat pracic important (date care ofera suport sint publicate intr-un studiu recent: http://www.sciencemag.org/cgi/content/abstract/330/6006/932): Traieste clipa, prezentul cit mai constient! In alte cuvinte: cu cit iti canalizezi mai mult gindurile asupra activitatilor pe care le desfaosori la un moment dat si nu te lasi distras de alte ginduri (adica nu esti „cu capul in nori”) cu atit cresc sansele sa fii fericit.

  8. Dorel Galan
    12 Noiembrie 2010 la 10:04 pm

    Buna seara!
    Va multumesc pentru dezvoltarile facute conceptului de fericire asa cum o vedeti in Predica de pe Munte!
    In alta ordine de idei, imi place ideea de a vorbi despre cele patru lucruri esentiale pentru a te impaca cu trecutul atat in ceea ce priveste fericirea cat si moartea buna ( euthanasia). Fericirea si moartea… cine ar indrazni sa le puna fata-in-fata, mai mult sa aiba aceleasi remediii…
    Intr-o noapte de nesomn am scris cateva versuri legate de cele patru lucruri. Indraznesc sa le postez aici ( cu voia dumneavoastra, sper):

    Rugaciune catre inima si minte

    Da-mi, Doamne, patru moduri,
    Ca sa-mi conjug trecutul la trecut!
    Trecut-prezent, prezent-trecut si viitor-trecut
    Sunt timpurile ce-mi bantuie nesomnul.
    In diateze active si pa(r)sive .

    Imi amintesc de ziua in care-am scris scenariul,
    Noiembrie, ziua a zecea a unui an bisect,
    Cand am cerut si mie, si lor si lumii
    Ce trebuie sa faca spre fericirea mea…

    …Am leacul pentru tine, amar cu dulce,
    Sa-l iei la interval de-o viata,
    Sau de-o clipa…
    Tu soarbe-l pe-ncercate,
    Gustand in reflexiva si la persoana intai.

    Ma iarta! Te iert! si Multumesc!,
    Adauga intruna la ele Te iubesc !…
    …Usor apare ritmul, si rima, si caldura,
    Scotand pe nesimtite tot zbuciumul si ura.

    Mi-am sinucis trecutul,
    Cu patru vorbe rare.
    Si e doar inceputul,
    Prezentului ce-apare.

    • 12 Noiembrie 2010 la 10:15 pm

      Foarte frumos si destept scris! Mi-a placut foarte mult sintagma „mi-am sinucis trecutul”.

      • snikwad
        23 Iunie 2011 la 11:40 pm

        Sunteti prea politicos! Stiinta adevarata si religia sunt incompatibile (iar Biblia n-ar trebui sa fie nr. 1 in top 50 carti).

      • 23 Iunie 2011 la 11:56 pm

        Este o discutie prea complicata pentru un Blog, dar, daca chiar intelegem stiinta si religia, ele nu sunt incompatibile; au metode diferite de intemeiere a adevarului, cu implicatii diferite, in domenii (adesea) diferite. Daca confuzi aceste elemente este drept ca se pot ivi probleme aparente, dar ele sunt pseudoprobleme pentru o minte educata care poate evita aceste confuzii. DD

  9. Dorel Galan
    12 Noiembrie 2010 la 10:58 pm

    Multumesc! :)))

  10. ank
    20 Ianuarie 2011 la 11:58 am

    Poate un om sa fie tot timpul fericit? Poate. Cu ce conditie? Cu conditia sa diferentieze intre perspectiva fericirii si starea de bucurie – suntem bucurosi aici si acum, daca se intampla ceva conform asteptarilor, daca ne evaluam circumstantele ca favorabile pentru sine, daca senzatiile sunt nici prea puternice, nici prea slabe. De-asta bucuria apare doar cateodata, in alternanta cu alte tipuri de emotii. Bucuria, ca orice alta emotie, trece, pentru ca tine de prezent, si stim cum trece prezentul. Dar fericirea? Aceasta nu se situeaza tot in prezent? Ba da, dar nu tzine de acesta, ci tzine de perspectiva – cu cat urcam pe verticala, ne inaltam (cu constiinta) dintre detaliile lumii care fizic ne inconjoara, si privim de sus, nu ca sa ni se para lucrurile si oamenii mai mici, ci ca sa dobandim perspectiva, sa vedem locul propriu in reteaua dinamica de interactiuni intre elementele prezentului dar si intre elementele timpului (trecutul prezentul viitorul), cu atat fericirea are mai multe sanse sa fie traita. De-acolo de sus, din varful perspectivei, poti vedea de exemplu cum prezentza ta are un rol, cum gesturile tale au un rol care depaseste indeplinirea unor scopuri personale si intra in sferele vietilor altora. Vezi cum tristetea ta din prezent ii da ocazia unui prieten sa isi indeplineasca scopul de proximitate cu tine. Vezi cu propria bucurie infuzeaza starile de spirit ale altora, care merg voiosi la intalniri cu altii si raspandesc parfumul starii de bine mai departe. Vezi cum aceeasi bucurie privita de altii cu ura, pentru ca nu isi permit s-o traiasca, pentru ca vezi ce de cenzuri si obstacole construiesc zidul gros din jurul lor.
    Vezi de-acolo de sus inclusiv ca dupa ce te-ai manifestat in lume, efectele actiunilor tale raman si daca iesi din peisaj, si consecinta manifestarii tale agresive ramane in sistem si dupa ce tie ti-a trecut… Si-atunci esti fericit, pentru ca stii ce se intampla, si stii ca oricand ai putea sa faci ceva de perspectiva, si stii ca imediatul inseamna doar o mana de carti pe care le joci mai bine sau mai rau, dar timpul si pozitia meta- iti da posibilitatea sa iti imbunatatesti performanta, idealurile, aspiratiile si jocul de sah deasupra caruia privesti fericit, ca-l poti juca, indiferent cum.

  11. Dan
    25 Ianuarie 2011 la 5:17 pm

    o interesanta teoria a fericirii in volumul Teoria fericirii in asistenta sociala de Petru Stefaroi

  12. 19 Februarie 2011 la 6:23 pm

    Dalai Lama ne atrage atentia asupra importantei compasiunii pentru fericirea omeneasca. Chiar am vazut un video cu ultima lui cuvantare in fata celor de la Harvard in care sublinia importanta exersarii zilnice a compasiunii. Se merita subliniat ca exersarea compasiunii face casa buna cu exersarea inteligentei, a gandirii. Budistii sunt experti in tot ce are legatura cu creierul uman, si asa cum am inteles eu pana acum procesul compasiunii ofera procesului gandirii o anumita unicitate care duce la fericire. Asa cum gandirea trebuie exersata ca sa se manifeste cat mai des, asa si compasiunea, nu apare pur si simplu, trebuie exersata ca sa se manifeste.

  13. 19 Februarie 2011 la 6:27 pm

    Am inteles ca Dalai Lama a zis odata „Sa nu primesti ceea ce vrei poate fi o binecuvantare”.

  14. 19 Februarie 2011 la 6:54 pm

    Domnule profesor ati putea sa scrieti va rog un articol despre „compasiunea” pe care o sustine Dalai Lama, in viziunea dumneavoastra; cum putem sa ne antrenam compasiunea in Romania in viata de zi cu zi; ce inseamna in viziunea dumneavoastra principiul nepermanentei sustinut de budisti. As aprecia daca ati putea sa scrieti articolul intr-un limbaj mai putin academic, cu riscul de a parea snoaba mentionez ca de cateva ori nu am inteles unele cuvinte folosite de dumneavoastra :). Multumesc

    • 1 Martie 2011 la 10:19 pm

      Da, voi scrie mai ales ca a fost o discutie cu Aaron T. Beck despre legatura dintre budism si practicile sale si anumite tehnici/teorii cognitiv-comportamentale. Probabil ca il voi scrie dupa 15 martie, avand deja draftul dintr-un articol mai vechi in limba engleza pe care am vrut sa-l public intr-o revista de specialitate.

  15. snikwad
    28 Iunie 2011 la 12:16 am

    danieldavidubb :
    Este o discutie prea complicata pentru un Blog, dar, daca chiar intelegem stiinta si religia, ele nu sunt incompatibile; au metode diferite de intemeiere a adevarului, cu implicatii diferite, in domenii (adesea) diferite. Daca confuzi aceste elemente este drept ca se pot ivi probleme aparente, dar ele sunt pseudoprobleme pentru o minte educata care poate evita aceste confuzii. DD

    Multumesc pentru raspuns, dar mintea mea nu poate evita aceste confuzii, caci singura metoda dovedita de intemeiere a adevarului este cea stiintifica (pshologia nu este o stiinta tocmai exacta, iar psihologii sunt probabil agnostici). Cum poate fi om de stiinta acela care crede Coranul? Cum poate fi o tara rationala cand locuitorii ei cred in Duhul Sfant? Discutia ar fi intr-adevar complicata, dar pentru promovarea unei Romanii rationale poate o sa scrieti un articol, vreodata (preferabil din punctul de vedere al unui om de stiinta).

    • 28 Iunie 2011 la 9:10 pm

      Da, poate voi scrie cand am timp. Ca sa intelegem ce gandesc, anticipez, cu riscul simplificarii, cateva idei:
      I. Iata, atunci cand afirm ca trebuie sa intelegem stiinta, vad altfel exemplul dvs.: Psihologia este o stiinta la fel de exacta sau empirica ca fizica, chimia, biologia etc; termenul de „exact” cu referire la stiinte este astazi complex si chiar confuz (asa cum spuneam, spre exemplu, fizica nu este o stiinta exacta, cat este o stiinta empirica si teoretica). Iar asta are implicatii cand discutam despre stiinta si religie.
      II. Inainte sa discutam legatura dintre stiinta si religie, trebuie sa le definim si sa le intelegem foarte bine. Religia are (1) elementul de rationalitate (in intemeierea si organizarea propozitiilor), evident alaturi (si adesea pornind) de la revelatie, si (2) de empirism (in consecintele sale asupra societatii), dupa o structura similara stiintei; pornid de aici putem discuta despre „rationalitate”, „empirism” si „revelatie” in stiinta si religie, reliefand similaritati si diferente intre ele.

    • 10 Mai 2013 la 8:52 am

      Snik, bine ai spus ” mintea mea nu poate evita aceste confuzii „. Pentru că aici este vorba exclusiv de percepţia ta intimă. Asta nu înseamna că alţii n-o pot face.

  16. snikwad
    28 Iunie 2011 la 1:27 am

    Tot citind pe-aici am gasit si un raspuns:
    „Daniel David: O societate modernă are doi piloni principali, ştiinţa şi religia, care, dacă sunt înţelese într-un mod raţional şi luminat, şi nu fundamentalist şi dogmatic, rareori intră în coliziune. În timp ce ştiinţa contribuie la progres şi la creşterea calităţii vieţii, religia joacă un rol important pentru dezvoltarea morală, toate acestea fiind elemente esenţiale ale unei societăţi armonioase; în acest context singura abordare serioasă alternativă/complementară științei este religia.”
    (http://voxpublica.realitatea.net/stiinta/stiinta-si-religie-vs-obscuratism-o-discutie-post-flacara-violeta-cu-psihologul-daniel-david-27406.html)
    Nu putem avea morala fara religie intr-o societate moderna? Poate fi un om de stiinta religios? Romania rationala a domnului David ar trebui sa fie societatea „moderna” descrisa mai sus? Ar trebui schimbat titlul blog-ului?

    • 28 Iunie 2011 la 9:15 pm

      Sa nu confundam rationalitatea cu stiinta! Daca stiinta este rationala, nu inseamna ca tot ce este rational este stiinta; va sugerez sa studiati un pic „reformed epistemology” cu referire la „foundational propositions”. Asa cum fundamentalismul religios este gresit si periculos, facand mai mult rau religiei, aceleasi trasaturi le are si un fundamentalism stiintific (in care stiinta este prost inteleasa).

  17. Mircea Ionescu
    23 Aprilie 2013 la 2:36 am

    Foarte interesanta polemica, atat de interesanta ca nu se mai termina de circa cateva mii de ani. Interesante si unghiurile de vedere diferite pentru tratarea fericirii, dar pe undeva sunt cam elitiste. Totusi fericirea este o nazuinta in toate nivelele sociale. Meseria m-a ajuta sa intru in contact cu multe medii multi-culturale de lucru. Cu precadere la AIEA Viena, dar nu numai. Tot meseria m-a dus in zonele miniere sau in fabrici, asta ca sa numai vorbesc de zile intregi dedicate campaniei agricole. As indraznii sa zic si eu ca fericirea trebuie sa fie ceva simplu, nu prelucrata sau puse in formule. Am si citit destule carti despre lidership si management sau carti motivationale. Asa in timp cu acumularea anilor si mai ales ajungand si in vreo trei locuri peste oceane, si intrand in contact cu oameni de pe tot mapamond as indraznii sa sintetizez 4 elemente existentiale ale fericirii: iubirea, hrana, recreerea/distractia si recunoasterea, ultima ca un catalizator al primelor trei. Bineinteles in spatele fiecarui element fiind mai multe componente croite dupa personalitatea fiecarui individ. Hai sa exemplific cu hrana. Oriunde pe acest mapamond se descretesc fruntile tuturor cand mergem impreuna la masa, cu sau fara componenta bahica, oamenii sunt veseli si mai ales se incarca cu energia necesara vietii. Pentru a sublinia coexistenta tuturor celor patru elemente pentru intruparea fericirii imi place sa dau exemplul hotului de gaina, fara a mai specifica etnia lui. El cand fura o gaina face un act de bravura, nu o face in mod egoist, nu o mananca de unul singur, pur si simplu se intoarce acasa si asteapta de la piranda lui si puradei RECUNOASTEREA, tata ne-a adus de MANCARE, pana o gateste mama avem motive sa DANSAM si sa RADEM, ce mai entuziasmul este general iar final isi asigura nu numai existenta zilei de azi ci si speranta celei de maine ca tata va fi harnic din nou, fapt pentru care rasplata unei IUBIRI nabadaioase si al rezultatului ei (inca un puradel) il face pe tata sa alerge tot timpul si toata viata dupa noi RECUNOASTERI din ce in ce mai mari. In final, incercand sa raspund la intrebarea daca poate fi un om tot timpul fericit, si recunoscand ca nu literatura este punctul meu forte, deci in speranta ca nu gresesc, de la varsta adolescentina m-a marcat un dialog din romanul foileton „David Copperfield”, Charles Dickens, cand David il intreaba pe tata sau bunic „Ce este fericirea?”. Raspunsul, valabil din acea perioada a inceputului revolutiei industriale si pana astazi, a fost ca diferenta dintre fericire si nefericire este de 1 penny. Adica, daca in ziua de salariu ai un penny in buzunar se cheama ca esti fericit iar daca ai 1 penny datorie esti un om nefericit. ?!?!??

  18. oana
    12 Decembrie 2013 la 1:28 am

    Fericirea este o stare pe care creierul „o traduce” sub actiunea unor mediatori chimici. Unii sunt „norocosi”, se nasc cu un echilibru perfect intre acesti mediatori, altii trebuie sa se automotiveze si remonteze singuri, cei mai „nenorocosi” trebuie sa primeasca ajutor din afara.

    • Cristiana Broggi
      21 Mai 2014 la 2:37 pm

      Este ceea ce spune la „(1) Factorii genetici – aproximativ 50%”…Si da, este ENORM , asta demonstreaza inca o data ca egalitatea nu exista si ca singura situatie in care suntem si mai ales trebuie sa fim egali, este in fata dreptului…sau daca vreti, in fata lui Dumnezeu.

  19. Violeta Pirvu
    5 Aprilie 2014 la 11:11 pm

    Fericirea este autocunoastere, autointelegere, autoacceptare, autoeliberare. Fericirea incepe cu A. Este Adevar.Este Armonie. Acel adevar si armonie valabile intregului Univers si nu doar individului.De aceea este si autointegrare.Armonia intre autoeliberare si autointegrare.

  20. 24 Iulie 2015 la 5:50 pm

    Reblogged this on diplomația sentimentelor and commented:
    „Pastila Psihologică a Fericirii

    Fă ceea ce îţi place, dar care nu-ţi face rău!
    Fii implicat în proiecte personale!
    Construieşte-ţi o reţea socială minimală!
    Construieşte-ţi sens şi semnificaţie prin asumarea unor valori şi a unor relaţii transpersonale!
    Schimbă ceea ce nu îţi place!
    Acceptă ceea ce nu poţi schimba!
    Fă diferenţa între 5 şi 6!”

  1. 10 Noiembrie 2010 la 6:21 pm
  2. 3 Martie 2011 la 10:10 pm
  3. 17 August 2011 la 10:42 am
  4. 7 Octombrie 2012 la 1:26 pm
  5. 21 Decembrie 2012 la 1:08 pm
  6. 16 Ianuarie 2013 la 12:01 am
  7. 10 Iulie 2013 la 5:36 pm
  8. 10 Iulie 2013 la 8:06 pm
  9. 10 Octombrie 2015 la 5:49 pm
  10. 1 Noiembrie 2015 la 10:28 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: