Astăzi a încetat din viaţă marele psiholog român Ioan Radu!

In Memoriam Ioan Radu:

Am înţeles de la familie că profesorul Ioan Radu a dorit ca acest moment să fie unul cu mai puţine „componente” publice. De aceea nu am de gând să scriu aici un text mai lung (îl păstrez pentru lucrări legate de istoria psihologiei româneşti, unde profesorul Radu, prin contribuţiile academice şi administrative ingenioase, îşi are locul lui bine definit!), dar vreau totuşi să punctez două lucruri mai personale (pentru detalii despre profesorul Ioan Radu vezi AICI – text preluat din prezentarea de pe site-ul APIO – şi AICI).

• Profesorul Ioan Radu (n. 15 august 1925, sat Petea de Câmpie, comuna Band, judeţul Mureş) a fost liantul între generaţia de psihologi clujeni dinaintea desfiinţări psihologiei de către regimul comunist (1977/1982) şi noua generaţie de psihologi clujeni de după Revoluţia din 1989. El a fost cel care a dat noua direcţie psihologiei clujene, prin aducerea unor psihologi tineri, care au imprimat un suflu modern psihologiei clujene (suflu uşor diferit faţă de alte centre academice psihologice din România). A fost un om exigent, pariind, de cele mai multe ori, corect pe oameni de valoare şi refuzând să aducă în grup oameni mai puţini valoroşi (în ciuda faptului că acest lucru îi putea crea animozităţi). Dar, prin această atitudine responsabilă, psihologia clujeană a rămas, în structura sa fundamentală, o Şcoală, pe linia Goangă-Roşca/Mărgineanu-Radu. Chiar dacă, ca în orice grupuri din mediul academic, cei din generaţia de astăzi avem uneori divergenţe între noi, cu mici excepţii, la mizele mari, Şcoala este mereu unită!
• Mie mi-a fost şi conducătorul de doctorat. Dintre specializările sale academice principale – metodologia cercetării, psihologia socială, psihologia şcolară -, unele introduse în premieră în ţară, după Revoluţia din 1989,  am continuat la nivel academic partea de metodologia cercetării cu aplicaţii în domeniul clinic (substratul experimental/de cercetare este o caracteristică cardinală a Şcolii clujene de psihologie, de la fondatorul acesteia Florian Ştefănescu-Goangă). Am rămas în memorie cu următorul eveniment, care arată ce înseamnă un mentor adevărat şi care sintetizează multe despre acest mare profesor şi psiholog român. Imediat după doctorat mi-a spus (reproduc aproximativ): „…Du-te în SUA (obţinusem prin concurs o poziţie postdoctorală), învaţă cum se face psihologia modernă şi vino şi fă la fel şi la UBB. Eu a trebuit să lucrez într-o altă paradigmă, de restrişte (se referea la desfiinţarea psihologiei în perioada comunistă), tu nu trebuie să urmezi modelul meu academic de cercetare, cu publicaţii mai ales naţionale, poate valoroase, dar de circulaţie restrânsă, ci trebuie să te pregăteşti în noua paradigmă, care să internaţionalizeze psihologia românească, aşa cum a fost aceasta de la începuturi prin Florian Ştefănescu-Goangă…”. Astfel de oameni, capabili să promoveze standarde pe care ei din cauza vremurilor nu au avut cum să le atingă (iar perioada comunistă a fost o frână uriaşă), nu să se autopromoveze blocând astfel asimilarea unor lucruri noi, au fost şi sunt astăzi rari şi ei sunt mentorii şi creatorii de şcoli academice care rămân în memoria oamenilor.

Pentru aceste lucruri trebuie să-i mulţumesc profesorului Ioan Radu! Cu siguranţă, fără el, eu şi apoi Şcoala clujeană de psihologie clinică şi psihoterapie nu am fi existat astăzi în această formă. Pentru noi, profesorul Ioan Radu ramâne nu doar un model, ci o prezenţă vie şi constantă prin valorile pe care ni le-a transmis!