Acasă > Despre Psihologie, Despre Viaţă > Despre contaminarea psihologică şi cum să ne protejăm de ea

Despre contaminarea psihologică şi cum să ne protejăm de ea

UPDATE (6.08.2015)

Am observat că articolul a devenit extrem de accesat în aceste zile. Aşadar, în articolul iniţial de mai jos (scris în urmă cu 5 ani), am inclus link-uri către câteva articole de referinţă (incluse în lucrarea mea din 2004), care între timp au devenit însă accesibile gratuit şi full text.

Noi oamenii înţelegem foarte bine riscurile contaminării fizice, cum ar fi contaminarea cu pesticide, otrăvuri, radiaţii etc. Înţelegând acest risc, suntem atenţi şi încercăm să ne protejăm, evitând astfel (în anumite limite) contaminarea fizică. Suntem însă naivi în ceea ce priveşte contaminarea psihologică, care are costuri psihologice şi sociale imense, afectând aşadar atât individul cât şi societatea!

Scriu acest articol ca un tribut al psihologului către comunitatea din care face parte, într-o vreme în care omul simplu este supus unei manipulări politice şi socio-economice agresive, adesea prin mass-media. Este ceea ce pot face eu, ca psiholog, pentru a ajuta omul simplu care trăieşte astfel de vremuri să se protejeze şi să ia decizii corecte, evitând (în anumite limite) contaminarea psihologică. Aşadar să începem…(vezi pentru detalii David, 2004 şi studiile citate în lucrare).

I. Despre contaminarea psihologică

Contaminarea psihologică se referă la faptul că informaţiile despre care ştim că sunt false şi/sau irelevante ne influenţează reacţiile emoţionale şi comportamentale, chiar dacă noi nu dorim acest lucru şi/sau nu credem că acest lucru se întâmplă (pentru detalii vezi Wilson şi Brekke, 1994 – AICI).

Această contaminare psihologică apare din iluzia omului că poate controla eficient informaţia. Având această iluzie, omul nu este preocupat să controleze contaminarea psihologică şi devine astfel vulnerabil la manipulare. Spre exemplu, în psihologie ştim foarte clar că dacă ni se prezintă informaţii negative despre o persoană X, informaţii despre care aflăm apoi că sunt false şi/sau irelevante, acestea continuă să ne influenţeze inconştient (ex. prin memoria implicită) – ca şi cum ar fi încă adevărate şi/sau relevante – modul în care simţim şi ne raportăm la persoana X . Altfel spus, informaţia falsă şi/sau irelevantă ne influenţează ca şi cum ar fi adevărată, fără ca noi să dorim sau să ştim despre această influenţă. Acesta este mecanismul utilizat în cazul proceselor – când avocatul uneia dintre părţi oferă intenţionat informaţii negative despre cealaltă parte, chiar dacă ştie că aceste informaţii vor fi descoperite/etichetate apoi ca false şi/sau irelevante de alţii – şi/sau al campaniilor de denigrare – când denigratorul produce cât mai multe informaţii negative, chiar dacă sunt false, ştiind că ceva va rămâne; mizând pe acest mecanism, şeful propagandei naziste spunea (citez aproximativ): “O minciună spusă de o mie de ori se transformă în adevăr”.

A existat în filosofie o controversă celebră între poziţia lui Descartes şi cea a lui Spinoza cu referire la înţelegere (comprehensiune).

Descartes a propus următorul model de funcţionare a minţii umane, cu referire la comprehensiune:

Pasul 1: atunci când mi se transmite o informaţie, trebuie iniţial să o înţeleg; evident, dacă aceasta este într-o limbă pe care nu o cunosc, comprehensiunea se opreşte aici;

Pasul 2: după ce înţeleg mesajul, decid, prin analize conştiente sau automate, dacă acesta este adevărat sau fals.

Spinoza a propus următorul model de funcţionare a minţii umane, cu referire la comprehensiune:

Pasul 1: atunci când mi se transmite o informaţie, iniţial o înţeleg, dar odată cu înţelegerea, o consider, din start, ca fiind adevărată;

Pasul 2: analizez informaţia pe care am primit-o şi decid, prin analize conştiente şi/sau automate, dacă aceasta este chiar adevărată sau dacă este falsă.

Studiile moderne de psihologie cognitivă/socială experimentală (vezi David, 2004 şi studiile citate în lucrare) au arătat clar că Spinoza a avut dreptate (pentru detalii vezi rezultatele grupului lui Gilbert şi colab. – AICI şi AICI).

Aşadar, orice informaţie pe care o “pricepem” (înţelegem) este codată în mintea noastră ca fiind adevărată (adesea acest lucru se face prin procesări automate/implicite/inconştiente). Aceasta este o slăbiciune majoră a speciei noastre! Dacă nu reuşim să parcurgem Pasul 2, informaţia falsă/irelevantă rămâne în mintea noastră ca adevărată. Pasul 2 nu este parcurs atunci când: (1) primim prea multe informaţii deodată şi nu le putem analiza critic (resursele cognitive ale minţii umane sunt limitate); (2) suntem prea stresaţi sau obosiţi (nu avem resurse cognitive executive/atenţionale care să funcţioneze adecvat pentru a parcurge această etapă); (3) informaţia este transmisă subliminal; (4) avem iluzia că avem controlul propriei minţi şi nu facem efortul să analizăm/controlăm informaţia căreia i-am permis să ne intre în minte cu statutul de informaţie adevărată. În plus, să nu uităm că informaţiile complexe (ex. ca cele de tip ştiinţific) pot fi generate, pricepute şi analizate critic, direct şi uşor, doar de cei cu un coeficient de inteligenţă de peste 120, iar aceştia reprezintă aproximativ 10% din populaţia pământului…; aşadar, restul populaţiei este foarte vulnerabil la falsurile transmise prin mijloace manipulative complexe!

Marii manipulatori (oameni şi/sau instituţii) cunosc aceste mecanisme psihologice şi slăbiciuni ale minţii umane şi se prevalează de acestea sistematic, cel mai puternic mediu prin care îşi trimit mesajul fiind adesea mass-media. Mass-media poate deveni însă un vehicul la fel de puternic al “antidotului” pentru contaminarea psihologică. Vă prezint în continuare un “antidot” la contaminarea psihologică, bazat pe studii recente de (neuro)ştiinţe cognitive.

II. Reţetă psihologică pentru a evita contaminarea psihologică

• Evită sursele care ştii că oferă informaţii false şi/sau irelevante;

• Dacă totuşi te expui sau eşti expus la astfel de surse, uneori din motive independente de tine, fii atent să nu fii obosit, stresat sau neatent;

• Fii atent la informaţia pe care o primeşti (ex. nu asculta în timp ce mânânci sau vorbeşti cu altcineva) şi analizeaz-o critic;

• Dacă îţi dai seama că informaţia este falsă şi/sau irelevantă, pentru a bloca contaminarea psihologică indusă automat de ea (mai ales dacă înainte ai crezut sincer că este adevărată):

o Neagă explicit (în limbaj extern sau intern) informaţia pe care ai descoperit-o ca fiind falsă şi/sau irelevantă şi afirmă explicit (în limbaj extern sau intern) informaţia alternativă adevărată;

 “Ştiu că este fals şi/sau irelevant că…/Nu este adevărat că…Adevărul este că…”

o Anticipează modul în care te-ar putea influenţa infomaţia falsă şi/sau irelevantă în ceea ce simţi, gândeşti şi faci;

o Anticipează modul în care ar trebui să te influenţeze informaţia alternativă, adevărată, în ceea ce simţi, gândeşti şi faci;

o Monitorizează ceea ce simţi, gândeşti şi modul în care te comporţi faţă de persoanele şi/sau situaţiile despre care ai aflat informaţii false şi/sau irelevante; atunci când vezi că simţi, gândeşti şi/sau te comporţi ca şi cum informaţia falsă şi/sau irelevantă ar fi adevărată/relevantă, implementează intenţionat, imediat, comportamentele susţinute de informaţia alternativă adevărată.

III. Referinţe selective

• David, D. (2004). Prelucrări inconştiente de informaţie. Contaminarea psihologică în mass-media, practica clinică şi juridică. Editura Tritonic, Bucureşti.

  1. Emil
    3 Noiembrie 2010 la 11:54 pm

    Foarte corect ce spuneti dvs. d-le David. Un articol riguros si documentat. Dar, pentru ca exista intotdeauna un dar, as dori niste nuantari pe ideea „…omul simplu este supus unei manipulări politice şi socio-economice agresive, adesea prin mass-media.”. Sa intelegem din asta ca doar „ziaristii & moguli care incarca aparatele cu euroi” (sintagma nu-mi apartine, e din clasici) „e” de vina? Ca membru al Comisiei Prezidentiale pentru…, nu cumva intrati si dvs. in logica aia, in care lumea se imparte in aia buni si aia rai? Adica ai lor, aia raii si nenorocitii, si ai mei, aia bunii si carora li se pot scuza orice metode. Am urmarit cu oroare, e cel mai bun termen, multe momente reprezentative care confirma ideile dvs. Exemplific: criza ostatecilor din 2005, cand Basescu a fost pur si simplu linsat in antenele lui Voiculescu. Al doilea – scandalul asa zisului „ponei roz cu zvastica pe crupa”, purtat de aceleasi „Organe” media, dupa logica lui „dam in Patapievici ca sa dam in Basescu, ca el l-a pus la ICR”. Exemple din astea mai sunt destule. Da’ asta nu da genul nimanui, nici lui Basescu si nici altcuiva sa recurga la strategii inspirate direct din „True Believer” al lui Hoffer (believer-ul ala al lui Hoffer se cam incadreaza, printre multe altele, in afara de tipologiile din carte, si la aia restu’ de 90%, aia sub 120). Cum nu le da dreptul acestor noi „ingineri sociali” (in care sper ca nu va incadrati, am citit mult prea multe lucruri numai de bine despre dvs) nici sa recurga la strategii pe intelesul acestor „credinciosi” de rit nou (pe unele forumuri sunt ironizati printre altele ca „martorii lui Basescu” – superba formularea, trebuie sa recunoateti). Strategii ca aia cu imagini foarte percutante ca „grasul vs. slabul. Sau ca cea de identificare a unor intregi categorii socio profesionale ca vinovate de dezastrul tarii, suprageneralizarea unor fenomene strict autentice (aci nu mai defalchez, ideea e clara) si aruncarea lor la masa de proaspat convertiti sa ii sfasie, ca pe niste Motoci moderni. S-a fumat una, nu-i nimic, identificam alta imediat. Ca sa nu mai spun de folosirea unor „fecioare” pe stil vechi, care acum 10 -15 ani erau bagate de serviciile noastre patrioate in patul unor ambasadori straini la Bucuresti ca sa fie compromisi (Vettovaglia) si care acum apar pe post de patroane de reviste mondene, unde adevaratii rrrromani de dreapta vin sa-si expuna, in fata natiei, adevarurile lor unice si zdrobitoare. Chestiile astea, bineinteles, sunt benigne, sunt „pentru interesul national” pe care numai noi stim sa il definim, ca ne-au ales masele de credinciosi de la stanga clopotului lui Gauss, dar de dreapta in simtirea lor. Despre mogulii buni, gen Fratii Paunescu, nimic, nici o vorba? Aia au praduit bancorexu’ tot pentru interesul national (pe care, revin, stim noi sa-l definim, barbatii responsabili de stat, nu imaturi ca X sau chiulangii ca Y) Inchei aici, ca am batut deja campii prea mult. Precizez ca, nu am nici cea mai mica simpatie catre genul de asa zis” ideologii social democrate in acceptiunea lor mioritica, exact alea care au adus Romania acolo unde se gaseste azi. Stima.

    • 4 Noiembrie 2010 la 9:44 am

      „…Sa intelegem din asta ca doar „ziaristii & moguli care incarca aparatele cu euroi” (sintagma nu-mi apartine, e din clasici) „e” de vina?…”

      Nu, nu asta spun. Spun doar ca in lumea moderna contaminarea psihologica se realizeaza dominant prin mass-media (privata si de stat), deoarece este cel mai puternic mijloc de diseminare a informatiei.

      Evident, nu cred ca exista „buni” si „rai” (asta este „gandire dihotomica” pe care in psihoterapie o consideram distorsiune cognitiva), ci fiecare are si aspecte negative si aspecte pozitive; „culoarea generala” depinde de ponderea lor si evaluarea finala de scopurile pentru care sunt angajate.

  2. Un clujean
    4 Noiembrie 2010 la 12:06 am

    Da, traim intr-o lume a munciuni. Dar ce facem cu cei din casa (prietena/prietenul sotia/sotul, mama/tata, bunica/bunicul)care sunt cei mai mari „manipulatori”? Multumesc ca abordati o tema atat de importanta.

  3. 4 Noiembrie 2010 la 9:49 am

    da, corect, mi-a scapat si am corectat. cat priveste utilizarea frecventa a lui „si/sau” voi scrie in curand un articol pentru a argumenta necesitatea unui limbaj mai precis.

  4. Andreea
    4 Noiembrie 2010 la 9:59 am

    „orice informaţie pe care o “pricepem” este codată în mintea noastră ca fiind adevărată”. Oare acest lucru nu se intampla doar atunci cand ne este prezentata o informatie despre care nu avem cunostinte suficiente pentru a face o analiza critica si consideram sursa ca fiind credibila? Acest mecanism nu este unul adaptativ care ne permite sa economisim resurse cognitive? Ma gandesc acum si la faptul ca daca traiesti intr-o societate in care esti expus la informatii de tot felul, de la pornografie la informatii ce tin de marketing, dezvolti, cred eu, un scepticism sanatos, o imunitate psihologica. Ma gandesc la cat de vulnerabili eram dupa revolutie, cum cumparam detergent de vase si eram uimiti ca nu se intampla ca in reclama.. Nu stiu daca s-au facut experimente in care sa se fie manipulata atitudinea fata de sursa, familiaritatea cu informatia prezentata, expectanta de a primi informatii adevarate sau false.

    • Edelweib
      4 Noiembrie 2010 la 2:11 pm

      In opinia mea foarte bine ai punctat importanta manipularii variabilei „atitudine fata de sursa”, oare nu este valabila si varianta in care o sursa categorizata de noi ca „necredibila” sa ne transmita o informatie corecta dar noi sa o codam din start ca fiind falsa avand in vedere provenienta?… sau asta se explica prin faptul ca nu mai investim resurse sa ajungem sa o „intelegem” (pentru a intruni toate conditiile pasului 1 din modelul lui Spinoza)?

      • 4 Noiembrie 2010 la 2:14 pm

        „…informatie corecta dar noi sa o codam din start ca fiind falsa avand in vedere provenienta…”

        Din start, tot ce este codat in minte, este codat ca fiind adevarat (Pasul 1); sursa fiind credibila, in Pasul 2 o consideri adevarata.

  5. Un clujean
    4 Noiembrie 2010 la 10:20 am

    „Evită sursele care ştii că oferă informaţii false şi/sau irelevante” Eu as face referire la posturile de televiziune si la presa scrisa sau la mediile online. De ce? Tin minte un studiu (2005) realizat de BBC London. Ei au inoculat in mod repetitiv „gafa” trupelor americane in Irak si tot ei au intervievat consumatorul lor daca sunt de vina americani. Mai cunosc o practica de manipulare a celor de la postul de televiziune Al Jazeera din Doha, Qatar. Adesea trasmit amenintari si „povesti” de groaza a teroristilor incat presa Internationala preia tot ce spun si dau mai departe. Asadar, aceste surse sunt toxice si rele.

  6. Radu
    4 Noiembrie 2010 la 3:01 pm

    Articolul Dvs. e interesant dar mainera mi se pare usor simplista. Sa ma explic:
    – procesul de comunicare e unul ceva mai complex decat transmisia si receptia de informatie. Modelele de comunicare includ in mod distinctiv emitatorii si filtrele prin care informatia ajunge la receptori, mediile prin care aceasta e transmisa, etc. Ca atare, impactul e unul dependent si de alte variabile precum credibilitatea emitentului, filtrele prin care informatie ajune la noi (culturale, experientiale, epistemice, orizonturile de asteptare in raport cu o realitate)
    – termenul de manipulare e cam ambiguu, atat ca sens cat si perceptie, ca atare folosirea lui trebuie facuta cu prudenta. In extenso, comunicare = manipulare. Iar educatia e cel mai mare sistem de manipulare al omenirii…:). In acceptiunea populara, manipularea are o conotatie negativa, fiind asociata minciunii, intereselor ascunse, desconsiderarii.
    Ori manipularea e, in primul rand, un demers atat de dificil incat nu e suficient sa fie redus doar la a comunica o informatie falsa sau irelevanta. Si nu e intotdeauna negativ, uneori, sub forma persuasiunii, fiind motorul a multe actiuni cu finalitate pozitiva! Iar de cele mai multe ori e cam ineficienta, deoarece i se opun alte manipulari cu scopuri contrare si mai ales deoarece oamenii nu se rezuma la a primi si procesa informatie ci si la a o schimba intre ei, ocazie cu care ceea ce e fals si irelevant se mai poate cerne (admit, la fel de bine cum se poate intari!).

    Uite, va propun un studiu de caz: exemplul filmuletului cu Traian Basescu lovind copilul, cel difuzat in campania electorala. Aceeasi informatie a fost intepretata (si legitimata) fie prin continut, de o parte a publicului, fie prin interventia tehnica asupra continutului, de o alta parte. Ponderi relativ egale de public au inteles altceva deoarece VROIAU sa inteleaga altceva. Desi au priceput ca asupra filmului s-a intervenit tehnic, unii au considerat adevarata scena si desi interventia tehnica nu era una majora si distorsionanta in raport cu realitatea, unii au considerat ca scena nu a fost reala. Unii au dat acel cec in alb de credibilitate informatiei, altii nu, cautand orice element de invalidare a ei…

    Chiar, sunt curios sa imi oferiti si varianta dvs. de interpretare…

    Cu consideratie,
    Radu

    PS. Ca simpla observatie, daca i-ati spune blogului doar „blogul lui Daniel David” nu s-ar intampla nimic…:) Lumea va stie deja de profesor, majoritatea celor care va citesc ajung aici pornind de la articole in care sunteti mentionat drept cadru universitar. Stiu ca sunteti mandru de titlurile obtinute si primite, e ceva absolut firesc si sunteti perfect indreptatit sa fiti asa! Dar in blogosfera suntem …”in civil”.🙂

    • 4 Noiembrie 2010 la 3:20 pm

      Este un articol „de Blog”, nu unul in care sa faci nuante si analize atat de fine. Acestea se gasesc in bibliografia sugerata. Dupa cum stiti, un articol de blog introduce un concept (ex. da exemple si unele solutii), fara sa-l epuizeze (asta se face in articole stiintifice detaliate, si uneori nici aici…).

      De ce explicit „profesor”? Nu fiind sunt „mandru de titlu” (desi sunt!)…ci pentru a arata ca este un blog academic, in care anumite lucruri se fac, iar altele nu.

      Daca timpul imi va permite voi analiza tema propusa de dvs., desi este greu de analizat detaliat pe blog (ar face mai degraba obiectul unui articol stiintific).

      • Radu
        4 Noiembrie 2010 la 3:58 pm

        „The medium is the message”…🙂

        Nu e nicio problema in a analiza tema propusa aici, pe blog, sau intr-un articol. Important e sa aveti timp pentru aceasta analiza.
        Atributul academic al blogului se poate semnaliza si altfel…;) Dar va apreciez onestitatea si bunele intentii. Pana la urma astea sunt lucrurile care ne caracterizeaza cel mai bine!

        Toate cele bune,
        Radu

    • Un clujean
      5 Noiembrie 2010 la 1:33 pm

      Dle Radu, la mine in sat, departe de orice laborator tehnic, cu un medic de familie si un preot care citeste din Biblie, eu nu pot sa trag o concluzie in „alb” sau „negru” cu privire la fenomenul Basescu. Asadar, reteta d-lui Profesor David este una din cele mai bune arme rationale.

      • Radu
        6 Noiembrie 2010 la 4:22 pm

        D-le Clujean,

        Aveti dreptate (nu vad de ce nu ati avea…): reteta d-lui David o fi buna ca dar e cam ambiguu formulata. Cred ca mai degraba s-ar asemana medicatiei homeopate, aia care in testele clinice da rezultate similare cu placebo…

        PS. Daca e preot, doar n-o citi din Dawkins!🙂

  7. Mariuca
    4 Noiembrie 2010 la 3:04 pm

    Multumesc pentru articol.
    Este evident faptul ca oamenii din Romania trebuie sa fie ‘alfabetizati’ in domeniul media ; asta ar evita o multime de suferinte si consecinte socio-politice si economice.
    Mi se pare imperios necesara si redefinirea interna a profesiunii jurnalistice care uzeaza excesiv de „tehnici”, incalcind adesea standardele etice minimale .
    Am sentimentul neplacut ca suntem cobai intr-un nou experiment psiho-sociologic la scara populationala ; tehnicile propagandistice , clisheele si micile trucuri de manipulare vizuala (poza cea urita a celui care trebuie denigrat vs. poza cea surizatoare si flatanta a celui care trebuie „crescut” in sondaje sau in …VAI!!! „imagine”)sunt practic singurele forme de media pe care le primim.

  8. necesar
    5 Noiembrie 2010 la 2:49 am

    Nu am nimic impotriva preciziei, insa, de exemplu, care e castigul de precizie aici:
    „Marii manipulatori (oameni şi/sau instituţii) cunosc aceste mecanisme psihologice şi slăbiciuni ale minţii umane şi se prevalează de ele sistematic”
    fata de „Marii manipulator (oameni si institutii) cunosc etc.”.
    Daca inteleg eu bine, ideea in varianta originala e ca marii manipulatori, fie oameni, fie institutii, „cunosc etc.”. E oare atat de interesanta „informatia precisa” ca marii manipulatori pot fi si oameni dar si institutii si ca sub ambele forme „cunosc etc.”? E relevant ca marii manipulatori ar putea fi, teoretic, doar oameni sau doar institutii?
    Exista lucrari de matematica pura sau informatica „destul” de precise fara a contine o avalansa gratuita de si/sau. Daca e importanta si/sau consacrata stiintific, expresia „fals si/sau irelevant”, in regula, pot intelege. Dar daca tot textul e plin de asa ceva mi se pare ca reduce mult inteligibilitatea. Cum scriati mai sus–e o postare pe blog, nu un articol de specialitate. Sau in conversatia de toata ziua folositi „si/sau” cu frecventa asta?🙂

    Multumesc pentru raspuns. Toate cele bune.

    • 6 Noiembrie 2010 la 12:48 pm

      „…Nu am nimic impotriva preciziei, insa, de exemplu, care e castigul de precizie aici: „Marii manipulatori (oameni şi/sau instituţii) cunosc aceste mecanisme psihologice şi slăbiciuni ale minţii umane şi se prevalează de ele sistematic…”

      Da, stiu ca utilizarea sintagmei „si/sau” este controversata. Eu o folosesc atunci cand vreau ca precizia sa fie mare (poate ca uneori vreau prea mult asta…). Mai ales „sau” este problematic in limba romana, putand insemna atat o „disjunctie exclusiva” cat si o „disjunctie inclusiva”. Asadar, eu utilizez aceasta sintagma in contextul unor constructe cu semnificatii variate, discutabile; in engleza posibilitatea este mai clar descrisa „…logically you should use it only when you are discussing choices which may or may not both be true/done..”. Spre exemplu, daca nu as fi spus „marii manipulatori” ci doar „manipulatori”, nu as fi utilizat-o. Dar cand este vorba de „marii manipulatori” unii autori considera ca aici pot intra doar institutii (care trebuie sa aiba forta si resurse), altii considera ca marii manipulatorii nu sunt institutiile ci oamenii, iar altii includ amandoua variantele. Acesta a fost motivul utilizarii ei in acest contex, dar poate ca pentru un discurs de blog, informal, este prea mult. Pe de alta parte, imi place sa cred ca sintagma zgarie doar minti care nu au logica in prim plan.

      Oricum, mi-am propus sa am in curand un post despre „limbaj si gandire” in care voi discuta o propunere interesanta din semantica generala. Acesta este si motivul pentru care am raspuns la o astfel de intrebare, legata de forma nu de fond.

  9. alex
    5 Noiembrie 2010 la 5:08 pm

    foarte interesant articolul.
    in primul rand, puteti detalia cu un exemplu la ce va referiti cand spuneti „informaţiile despre care ştim că sunt false şi/sau irelevante ne influenţează reacţiile emoţionale şi comportamentale, chiar dacă noi nu dorim acest lucru şi/sau nu credem că el se întâmplă.”? poate sunt eu mai greu de cap si nu-nteleg. deci daca aud o rafala de stiri gen „Gigi Becali a luat Premiul Nobel”, „Blonda lui Bote este noua Maica Tereza” etc provenind de la surse cu o credibilitate zero, cum se desfasoara procesul de acceptare? in ce mod imi schimba atitudinea si comportamentul o informatie pe care „piticul din creier care pune etichete” mi-o stampileaza instantaneu ca falsa? poate ma inseala pe mine memoria dar n-am intalnit o idee de genul asta nici la Damasio, nici la Dennett si atunci poate e cazul sa ma duc, sa-mi dau un cap in gura si sa le recitesc cartile.
    in al doilea rand, referitor la prelucrarile inconstiente de informatiei (spre rusinea mea nu v-am citit cartea, o s-o caut chiar zilele astea) si modul in care ne afecteaza deciziile, sunt curios ce parere aveti despre experimentele lui Libet, Damasio si Hilgard.

    • 6 Noiembrie 2010 la 12:18 pm

      Va spun sincer ca m-am gandit daca sa va raspund sau nu, deoarece nu mi-a placut sintagma „cap in gura” si unele exemple; ideile sunt insa interesante asa ca va raspund succint, considerand sintagma o metafora (mai ales ca se referea la dvs.). Tin insa sa avem un anumit nivel al limbajului daca veti mai interveni pe acest blog. Multumesc.

      Asa cum am spus, atunci cand intelegem o informatie o codam imediat ca fiind adevarata; credibilitatea sursei intervine in Pasul 2, cand, daca asignam o credibilitate scazuta acestei surse, decidem in final ca informatia inteleasa si codata initial ca adevarata este falsa. Evident, procesul este foarte rapid si la nivel mintal dvs. constientizati doar rezultatul din Pasul 2. In acest exemplu extrem pe care l-ati dat, evident ca si daca esti obosit sau neatent ai suficiente resurse ca sa ajungi la Pasul 2, deoarece informatia contrasteaza puternic cu setul mintal anterior si mobilizeaza astfel automat resurse atentionale.

      Daca insa ai codat informatia ca adevarata, si ai constientizat-o ca atare (ex. „Ion a furat”) – Pasul 2 -, iar ulterior/dupa o vreme iti dai seama ca este falsa, atunci informatia ca „Ion a furat” te poate influenta in ceea ce simti si in ceea ce faci prin mecanismul de contaminare psihologica descris in articol.

      Toti autorii mentionati de dvs. sunt seriosi, iar lucrarile lor sunt de referinta. Libet a arunca o provocare extraordinara la „free will”, iar eu tind sa cred ca are dreptate! Hilgard, desi are o teorie descriptiva buna (ex. teoria observatorului ascuns), nu are si o teorie explicativa adecvata pentru acest fenomen, fenomenul fiind mai recent explicat de abordari socio-cognitive ale hipnozei si ale starilor de constiinta. Despre Damasio cred ca are meritul ca a fi aratat substratul neurobiologic si computational al unor lucruri anticipate de simtul comun (ex. rolul emotiilor in decizie si comportament), dar putin intelese la aceste niveluri.

      • alex
        6 Noiembrie 2010 la 5:25 pm

        Va multumesc pentru raspuns.
        Imi cer scuze pentru limbaj, desi sintagma respectiva se referea fara niciun dubiu la mine. Pe de alta parte, exemplele din categoria la care ma refeream se intalnesc foarte frecvent in practica. Am pus aceste intrebari intr-o maniera mai neconventionala pentru ca vreau sa inteleg si sa reinvat anumite lucruri (daca e cazul).
        „Evident, procesul este foarte rapid si la nivel mintal dvs. constientizati doar rezultatul din Pasul 2.” Cred ca aici ati pus punctul pe i. Asta vroiam sa aflu. Sa stiti insa ca nu toata lumea a inteles ca pasul 1 nu este constientizat la nivel mintal.

        Dupa cum spune Kapferer:
        „Raspunsurile cognitive au o influenta asupra deciziei, pentru ca ele reprezinta tot atatea semne pozitive sau negative, ele actioneaza ca incitatori sau inhibitori ai persuasiunii. (…)Daca sursa este evaluata negativ, stop. Intreruperea raspunsurilor cognitive. Nonacceptarea recomandarilor mesajului. Slabire a atentiei fata de mesaj.”

        „Daca insa ai codat informatia ca adevarata, si ai constientizat-o ca atare (ex. “Ion a furat”) – Pasul 2 -, iar ulterior/dupa o vreme iti dai seama ca este falsa, atunci informatia ca “Ion a furat” te poate influenta in ceea ce simti si in ceea ce faci prin mecanismul de contaminare psihologica descris in articol.” Acest lucru cred ca are mare relevanta in cazul informatiilor incomplete sau a informatiilor complete provenind din surse credibile.
        Un articol interesant, in caz ca nu l-ati citit: http://www.telegraph.co.uk/science/8058541/Neuroscience-free-will-and-determinism-Im-just-a-machine.html

      • 6 Noiembrie 2010 la 5:42 pm

        Da, multumesc pentru remarca; probabil ca asa este. Voi completa textul cu precizarea ca „adesea acest lucru se face prin procese automate/implicite/inconştiente”; astfel sper ca va fi mai clar.

  10. Dumitru
    7 Noiembrie 2010 la 12:17 am

    Spuneți că: „Studiile moderne de psihologie socială experimentală (vezi David, 2004 şi studiile citate în lucrare) au arătat clar că Spinoza a avut dreptate”.
    Totuși am găsit un studiu experimental (Hasson, Simmons,& Todorov, 2005) care arată că ipoteza lui Spinoza nu poate fi generalizată la propozițiile informative (de ex. „George owns a television”), ci numai la cele neinformative așa cum au fost cele oferite în experimentul lui Gilbert(1990) (de ex. A tica is a fox). Rezultatele acestui studiu susțin ipoteza lui Descartes în cazul propozițiilor cu valoare informativă. Vă rog să comentați acest articol. Mulțumesc și felicitări pentru blog!
    Articolul este: Hasson, U., Simmons, J. P., & Todorov, A. (2005). Believe it or not: On the possibility of suspending belief. Psychological Science, 16. 566-571, si se poate descărca la http://www.hasson.org/.

    • 7 Noiembrie 2010 la 12:58 pm

      Imi place, ajungem la nuante…Cand am scris cartea din 2004 nu se facuse acest studiu. Cand am scris insa acest articol stiam de el, dar am ales sa nu intru in acest nuante deoarece, acceptand datele studiului, nu sunt de acord cu interpretarea lor (ca si alti autori cu care l-am discutat). Pentru mine acest studiu arata ca daca informatia este „informativa” (sau foarte atipica) atunci chiar daca resursele cognitive sunt limitate (cum spun autorii: exista un „cognitive load”) ea mobilizeaza totusi sufiente resurse pentru a se ajunge in Pasul 2 (altfel spus, poti sa dai chiar din putinul pe care il ai, atunci cand este foarte important). Cred ca interpetarea in termenii lui Spinoza este corecta deoarece ea este consistenta si cu alte linii de cercetare. Spre exemplu, in studiile de perceptie implicita sunt date care arata ca daca un mesaj putin credibil este dat supraliminar nu te influenteaza (ajungi in Pasul 2 si iti dai seama ca este fals si/sau irelevant); daca acelasi mesaj este dat subliminal, el te poate influenta (fiind dat subliminal nu poti ajunge in Pasul 2). Mai amintesc studiile de psihologie evolutionista care merg pe o idee similara cu Spinoza, in numele unei eficiente statistice!

      Stiinta evolueaza si acesta este farmecul sau. Pe baza datelor pe care le avem acum cred ca este adecvat sa spunem ca interpretarea corecta este a lui Spinoza; ea are implicatii prea mari, ca sa o lasam in coada de peste, mai ales cand cozile (datele stiintifice) nu sunt echilibrate! Vedem ce sa mai intampla peste ani, cunostintele stiintifice nefiind absolute. Mecanica clasica s-a modificat dupa aparitia fizicii relativiste, fiind considerata acum nu validata in general, ci doar pentru corpuri mari la viteze mai mici. Pentru corpuri la viteze mari (apropiate de viteza luminii) este validat modelul fizicii relativiste, iar pentru particule foarte mici cel al fizicii cunatice etc…Asa functioneaza si psihologia, doar ca inca modelul lui Spinoza este bine sustinut si inserat in imaginea mai larga a stiintei psihologice…Cata vreme? Nu stiu…sa vedem ce date suplimentare mai aduce Hasson si colab…

    • 7 Noiembrie 2010 la 1:06 pm

      P.S. Faptul ca ceva foarte informativ sau atipic mobilizeaza automat resurse cognitive (atentionale), chiar in conditii de ‘cognitive load” este sustinut puternic de studiile de neurostiinte cognitive (dar vezi si modelul clasic al lui Sokolov).

  11. Raluca R
    7 Noiembrie 2010 la 1:37 pm

    Foarte interesant articolul. Cum putem alege insa graul de neghina, in contextul in care nu intotdeauna informatiile au aplicabilitate imediata, nu au un cadru concret in care sa poata fi evaluate si testate? Ce parere aveti de exemplu despre cartile lui E. Tolle, care imbina spiritualitatea cu psihologia, teologia si filosofia? Aceste carti sunt bestseller-uri, lumea le cauta, nu au baze stiintifice, dar pun probleme la care toti cautam raspunsuri. Se poate vorbi in acest caz despre contaminare psihologica?

    • 7 Noiembrie 2010 la 5:54 pm

      Va trebui sa acceptam ca nu putem elimina complet sau mereu contaminarea psihologica, asa ca ea va fi prezenta mereu in anumite doze, cum este de altfel prezenta si contaminare fizica. Important este ca nivelul sa nu devina toxic; si contaminarea fizica devina periculoasa peste un anumit nivel, incolo traim cu ea…

  12. 3 Februarie 2011 la 5:40 pm

    …oricum am incepe trebuie sa recunoastem ca dinamica societatii contemporane isi pune amprenta si asupra societatii si eduactiei ei in genere. Intr-o societate a cunoasterii este evident ca utilizarea tehnologiei si rapiditatea prelucrarii si procesarii informatiei poate duce inevitabil la manipulari, … (vezi … manipularea informatiei si/sau avatarurile identificarii-o noua metodologie de studiu… opinii ca sa le spun asa)… pt ca informatia inseamna atat cunoastere cat si manipulare.
    Manipularea informatiilor devine o utopie necesara, din perspectiva unor principii si directii in care se manifesta. Contaminarea psihologica presupun ca este o notiune mult mai profunda
    Anul trecut la ICHEP Paris 2010, Nick Bostrom, directorul Institutului pentru Viitorul Umanitatii, de la Universitatea Oxford, spune ca amenintarile vin din partea: tehnologiei armelor, inteligentei artificiale si a biologiei sintetice.

  13. 3 Februarie 2011 la 6:12 pm

    …cu scuze ca intervin din nou, ma gandeam ca putem vorbi de o „contaminare psihologica”…si chiar cred ca se poate studia cazul NASA(oricum anul trecut speculatiile si manipularile …au mers din plin … cazul NASA din ultimele luni, desi clar a fost vorba de manipularea unor informatii stiintifice deja detinute de agentie; recent chiar ieri fiind vorba de Kepler,… doar pt astfel de „descoperiri” a fost lansat in 2009 iar satelitul isi face din plin datoria … evident plasat si orientat cf datelor de la sol…oricum publicatii stiintifice de prestigiu PRL, AIP, Nature, Physorg, au cazut dupa mine in plasa popularizarii nesabuite a unor cum spun eu „noi dezvaluiri” si atat – opinia mea)

  14. 31 Iulie 2012 la 4:38 pm

    1. Mi se pare ca sunt mai multe argumente pentru a accepta mai curand ipoteza lui Spinoza, mai putin poate la paranoici🙂 Lasand gluma la o parte, ar fi interesant de aflat cum anume proceseaza informatia populatia din tarile in care statul are o politica activa de paranoizare a populatiei (asa cum era in Romania, si cum e acum in SUA si UK, de exemplu), spre deosebire de tarile care nu au o asemenea politica (ex: Danemarca).
    2. Cred ca in ecuatie intra si toleranta la incertitudine: „cat de mult poti sa accepti sa nu stii sigur daca o informatie este reala sau falsa”. Eu, spre exemplu, am o educatie universitara in comunicare, si stiu ca pot sa verific informatia la sursa, dar exista anumite informatii pe care nu le pot verifica la sursa, chiar si dupa ce caut – si atunci trebuie sa recunosc ca nu stiu. Altii nu au nici macar constienta sau ideea ca pot verifica informatia la sursa – ceea ce ii face sa se simta si mai neputinciosi. Din aceasta neputinta, combinata adesea cu frica de a nu fi manipulati si/sau cu dificultatea de a recunoaste uneori ca au fost pacaliti (ceea ce e inerent), clasifica automat anumite afirmatii ca fiind adevarate sau neadevarate pe criterii arbitrare, pur subiective.
    3. Una din sursele de frica (fear), sau de teama (apprehension), a oamenilor, vine din lipsa de intelegere (understanding): nu pricep ce se intampla in interiorul sau in exteriorul lor – si atunci se blocheaza intr-o lume a lor, traind ca intr-o „bula” care le creeaza o falsa zona de confort. De ce falsa? Pentru ca in aceasta lume, vor fi mereu (potentiale) victime ale cuiva care stapaneste informatia mai bine decat ele.

  15. ionela
    5 August 2015 la 2:13 pm

    cum sa aplic reteta pe informatii complexe, daca am iq-ul mai mic de 120? faptul ca sunt proasta nu ma linisteste, as vrea sa nu fiu, dar asta e.

    • 5 August 2015 la 6:36 pm

      Din mesajul scris imi dau seama ca sunteti suficient de inteligenta sa o aplicati! Si oricine are minimum de metacognitie (deci si la IQ sub 100), o poate utiliza (uneori cu ajutor, alteori independent).

  16. 6 August 2015 la 11:32 am

    Reblogged this on Gabriela Dobre.

  17. danutzzza
    6 August 2015 la 9:29 pm

    Noya 10.Mi-a placut foarte mult articolul.

  18. 9 August 2015 la 6:41 pm

    Cred că vă lipsește un formular de abonare în site. Omul se poate abona doar scriind un comentariu sau prin metode mai tehnice. Va sugerez sa puneți pe coloana din dreapta un widget pentru abonare, e simplu. Succes în continuare!

    • 9 August 2015 la 8:07 pm

      Multumesc pentru sugestii. Ma voi ocupa de asta in toamna cand nu sunt asa des plecat.

  19. 9 August 2015 la 6:44 pm

    A… si mutați widgetul cu căsuța de căutare pe bara laterală nu în header. Ca sa nu mai dubleze bara de meniuri. Pot oferi ajutor in chestiile tehnice dacă e nevoie pentru că îmi place cum scrieți.

  1. 3 Noiembrie 2010 la 6:04 pm
  2. 10 Noiembrie 2010 la 7:42 am
  3. 27 Noiembrie 2010 la 1:41 pm
  4. 27 Noiembrie 2010 la 2:33 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: