Raport succint după 3 luni ca ministru al educației și cercetării în Guvernul României

Astăzi, 23 martie 2025, se împlinesc exact trei (3) luni de când am preluat ca ministru portofoliul Ministerului Educației și Cercetării.

Am preluat portofoliul la propunerea președintelui PNL Ilie Bolojan (și apoi cu susținerea PNL Cluj și a Coaliției de Guvernare) în 23 decembrie 2024, fără a deveni membru de partid, pentru: (1) a întări imaginea euroatlantică a Guvernului (într-o perioadă politică complicată); (2) a asigura o bună funcționare a sistemului de educație și cercetare (cercetare-dezvoltare-inovare) până la ieșirea din situația complicată politic și economico-financiar, inclusiv pentru a duce educația și știința în spațiul public ca antidot la manipulare și conspirații; și (3) a derula reformele absolut necesare acum, dar și pentru a pregăti o reformă de esență pe termen mediu-lung. Împreună am stabilit că acest demers va presupune: (1) aducerea educației și cercetării (științei) în aceeași structură ministerială; (2) un buget adecvat (măcar mai mare decât anul trecut) și (3) declararea domeniului ca prioritate strategică (pentru a putea depăși, când este cazul, anumite obstacole comune, inerente unei perioade complicate politic și economico-financiar).

Angajamentul meu mai concret pe termen scurt-mediu și realizarea acestuia sunt succint descrise în continuare:

• (1) Sistemul de educație și cercetare trebuie să funcționeze bine și în situații de criză. Ținând cont de milioanele de oameni implicați în cel mai complex minister al țării (așa cum îmi spune Curtea de Conturi că este) – ca să nu spun că adesea simt că toată țara se implică în educație, direct (cei din sistem) sau indirect (ex. părinți, oameni trecuți prin educație, mediu socio-economic, autorități) -, acest lucru este fundamental. Și cred că lucrurile au funcționat în parametri relativ normali, inclusiv ținând cont de situația de criză politică și economico-financiară și de procesul complicat de adoptare a legislației subsecvente legilor organice ale educației și cercetării adoptate în 2023 și 2024, care ne grevează funcționarea (cu multe noutăți și uneori impredictibilitate). Derularea PNRR este acum o altă provocare, ca urmare a volumului mare de activități angajate din anii trecuți prin raportare la timpul disponibil, dar lucrăm și aici la eficientizarea procesului.
• (2) Reforma 1 – Transversală: „Platformă de promovare prin educație a științei și culturii”. Este absolut necesară ca antidot la manipulare și conspirații (pseudocunoaștere) prin pseudoștiință și pseudoreligie. Procesul a început (ex. prin acțiuni anunțate deja la nivel național și european) și continuă pe tot parcursul mandatului. Conex acestui demers, am inițiat elaborarea a două strategii naționale, una dedicată Stilului de Viață Sănătos, iar cealaltă Familiei și Natalității, ambele gândite în contextul științei.
• (3) Reforma 2 – În zona învățământului superior: „Regândirea arhitecturii învățământului superior”. Este absolut necesară pentru a se evita suprapuneri, confuzii și frâne în competitivitatea universităților, cu impact negativ apoi asupra competitivității țării și a opțiunii/pregătirii studenților. Am demarat diferențierea universităților prin misiunea asumată și flexibilizarea ciclurilor de studii în aceeași universitate (fără condiționări reciproce). În iunie, după confirmarea și asumarea voluntară a misiunii (ex. educație; educație și cercetare; educație și cercetare avansată), vom avea noua arhitectură așezată. În acest proces, urmând modele europene/internaționale, inclusiv Programul de Guvernare, voi încuraja concentrări academice voluntare între universități.
• (4) Reforma 3 – În zona cercetării-dezvoltării-inovării (CDI): „Regândirea arhitecturii sistemului național de CDI”. Este absolut necesară pentru a se evita suprapuneri, confuzii și cheltuirea ineficientă a resurselor de CDI, cu impact negativ apoi asupra competitivității țării. Am preluat demersul început în mandatul anterior ca parte din PNRR, pe care l-am dinamizat și l-am nuanțat (ex. pe linia CoARA – https://coara.eu/). În toamnă, după evaluarea tuturor actorilor de CDI (ex. universități, institute naționale, institute ale Academiei Române, alte unități publice sau din mediul socio-economic), vom avea arhitectura națională de CDI reașezată. Și în acest proces, urmând modele europene/internaționale, inclusiv Programul de Guvernare, voi încuraja concentrări academice voluntare între universități și institute și între institute. În fine, în zona CDI am crescut ponderea fondurilor distribuite prin competiție, nu prin alocare directă, pentru a stimula cercetarea de calitate, cu impact teoretic și practic inovativ.
• (5) Reforma 4 – În zona învățământului preuniversitar: „Regândirea curriculară la nivelul învățământului liceal”. Era absolut necesară, considerând performanța actuală evaluată prin niveluri crescute de analfabetism funcțional și niveluri reduse de competențe ale adulților, care devin apoi risc de securitate națională. Am preluat demersul început în mandatul anterior la nivel de planuri-cadru, pe care l-am dinamizat și modificat, inclusiv prin consultare/dezbatere publică (forma finală a planurilor-cadru este planificată pentru mai-iunie 2025). Voi continua cu noile programe/conținuturi, cu manualele și trainingul actorilor implicați, iar din anul școlar 2026-2027 vom avea prima generație în clasa a IX-a pregătită pe baza noului curriculum.
• (6) Reforma 5 – În zona educației pe parcursul vieții: „Activitatea Autorității Naționale pentru Calificări”. Aceasta este tot mai mult integrată în bunele practici europene, prin colaborare cu Comisia Europeană. Sunt în derulare proiecte majore legate de competențele transversale, microcertificări, noile standarde pentru programele postuniversitare etc., multe fiind coordonate cu proiectele de la nivelul Uniunii Europene (ex. „Union of Skills”) și cu organizații partener (ex. OECD, Banca Mondială etc.).
• (7) Un Diagnostic al sistemului de educație-cercetare, care să susțină pe termen mediu-lung reforme majore (politici publice) bazate pe dovezi (unde/când/dacă este cazul). Diagnosticul va fi prezentat la sfârșitul lunii mai.

Le mulțumesc colegilor mei din minister pentru colaborare (cu o mulțumire specială consilierilor personali/onorifici), Coaliției de Guvernare care și-a ținut promisiunile și tuturor celor care au fost alături de mine în această perioadă. Deși, în primul rând, trebuie să le mulțumesc familiei mele pentru suport și înțelegere și colegilor de la UBB pentru acceptarea suportivă a schimbării temporare și neprevăzute.

Misiunea continuă!

Despre țara noastră la început de campanie electorală în 2025: Democrația românilor între „daco-romani” și „daco-geți”, între „globaliști” și „izolaționiști”, între tot și toate!

Acum că avem lista și ordinea finală a candidaților la alegerile prezidențiale din mai 2025, la început de campanie electorală fac câteva comentarii din perspectivă psihoculturală, care sper să ne apropie ca români, pentru o competiție corectă în beneficiul țării. Într-adevăr, lumea se schimbă paradigmatic și dramatic, de aceea, este important ca polarizarea noastră, a românilor, să nu ne vulnerabilizeze țara în aceste vremuri complicate. Dincolo de polarizările dintre noi, trebuie să avem grijă de țară! Dar pentru a face acest lucru, trebuie să fim înțelepți și să înțelegem psihologic prin ce trecem acum.

Încep prin a reaminti că, psihocultural vorbind, avem orientativ acum trei mari grupuri de români, relativ polarizate și antagonizate, cu zone de tranziție între ele.

(1) În zona democrației moderne (putere delegată prin reprezentativitate / adevăr distribuit prin media liberă / stat de drept garantat prin reguli-instituții), avem oamenii care o înțeleg și îi respectă instituțiile (instituții de la grădiniță, la cele politice), cei mai mulți fiind cu orientări euroatlantice. În general sunt oameni deja emancipați, cu preocupare spre binele comun și deschidere spre lumea globală, acesta fiind grupul cu cea mai mare pondere de absolvenți de studii superioare dintre cele trei grupuri despre care discutăm. Din punct de vedere economic, cei mai mulți se află în clasa superioară sau de mijloc (clasa de mijloc se referă aici la partea din populație care are un venit disponibil anual cuprins între 75% și 200% din venitul disponibil median anual). Aceștia pot fi mai bulversați acum, în aceste vremuri de aparentă ruptură între Europa și SUA. Lor nu le pot spune decât să-și urmeze valorile democratice și să respecte instituțiile/sistemul democratic al țării, preocupându-se să funcționeze cât mai bine pentru oameni, și ne va fi cât de bine se poate nouă și copiilor noștri.

(2) În zona „antisistem”, avem mai ales oameni în faza de emancipare, mai egoiști în acest stadiu în mod natural, deoarece vor ca mai ales părerea/vocea să le fie ascultată și urmată, iar părerea/opinia proprie este confundată ușor cu cunoașterea (adevărul) (vezi aici). Se simt mai speciali, unii ca urmare a unui salt mai recent economico-social major, cei mai mulți aflându-se într-o zonă a unei clase de mijloc, economic vorbind. Pe acest fond, aceștia sunt împotriva instituțiilor existente pe care doresc să le distrugă și/sau să le înlocuiască prin preluarea acestora de către ei, simțind adesea că nu sunt respectați și valorizați de acestea, psihologia fiindu-le dominată adesea de emoții negative (frustrare/ură). Acceptă mai ușor „șefi” speciali și, când/unde nivelul educațional este slăbit, dezvoltă narațiuni istorico-sociale bizare prin excepționalismul lor (ex. istorii false traco-geto-dace; conspirații prin pseudocunoaștere și pseudoreligie). Se autodescriu adesea ca „suveraniști”, în timp ce alții îi descriu ca „izolaționiști”, gândind greșit că reprezintă tot poporul și vorbind fără mandat în numele tuturor românilor. Cei mai mulți sunt cu studii medii. Ei sunt foarte sensibili la restricții, catalogându-le automat ca antidemocratice (ex. „progresiste”, „șoroșiste”) și adesea sunt împotriva sistemului democratic modern și instituțiilor acestuia. Dar (vezi și aici):

• Democrația nu înseamnă că poți face/spune ce vrei. Libertatea comportamentală și libera exprimare vin cu responsabilități într-un cadru stabilit de reguli.
• Poți face ce vrei, atâta timp cât respecți reglementările. Poți să nu le respecți (ex. să fii agresiv, să ai comportamente infracționale), dar atunci vin în mod democratic, nu dictatorial, sancțiunile. Poți să spui ce vrei, atâta timp cât respecți reglementările. Poți să nu le respecți (ex. să fii abuziv, defăimător, amenințător), dar atunci, din nou, vin în mod democratic, nu dictatorial, sancțiunile.
• Așadar, faptul că nu poți face ce vrei și nu poți spune ce vrei este democratic. Asta ne protejează pe noi și pe copiii noștri de dictatura și toanele unuia sau altuia care ajunge temporar șef (uneori cu pistoale pe masă) și aceste limite autoimpuse ne transformă dintr-un grup barbar de homo sapiens într-o societate umană.

Și lor le spun că, dacă țin la țară și sunt patrioți, trebuie să urmeze valorile democratice și să respecte instituțiile/sistemul acesteia, canalizându-și nemulțumirea nu în demersuri anarhice cu tendințe izolaționiste, care distrug instituții și ne vulnerabilizează tuturor viața (inclusiv lor și copiiilor lor), ci în presiune pe funcționarea mai bună a instituțiilor/sistemului. Și adesea au dreptate că instituțiile trebuie să funcționeze mai bine!

(3) În fine, în zona tradițională, avem oameni mai temători față de orice schimbare și care nu și-au găsit încă clar locul în democrația modernă. Economic, cei mai mulți se află într-o zonă de sărăcie sau în clasa de mijloc. Cei cu studii medii sau mai scăzute sunt mai bine reprezentați aici. Și lor le pot spune să-și urmeze valorile democratice și să respecte instituțiile/sistemul democratic al țării, cerând însă atenție și grijă față de nevoile/interesele/valorile lor.

Eu sunt convins că, în schimbările paradigmatice de la nivelul lumii actuale, există presiuni din zone autoritare externe care atentează la drumul democratic al țării noastre. De asemenea, sunt convins că există în interior români care contribuie intenționat la acest lucru, iar alții, neintenționat. Dincolo de faptul că unii îi etichetează negativ global pe cei care o fac intenționat (ex. „anarhiști”, „bolnavi mintal”, „interlopi”, „legionari”, „frustrați social” etc.), lucru neinspirat după mine (dacă este „generalizare excesivă”), cât timp o fac legal, aceștia chiar au dreptul să creadă în altă direcție a țării. Inițial, au reușit să inducă în eroare un procent mare din electoratul românesc, mai ales din zonele antisistem și tradițională, folosindu-le frustarea/ura și frica față de România euroatlantică prost înțeleasă, după estimarea mea (din diverse analize psihosociologice publice și personale), undeva între 35%-45%. Partea democrată (și euroatlantică) a fost și în decembrie 2024 și este și acum majoritară.

Problema este să înțelegem bine aceste lucruri, să ne trezim, prin inteligență și înțelepciune, pentru a ne proteja țara, copiii și viitorul, dacă drumul pe care îl vrem este cel al unei normalități și democrații moderne (vezi și aici). România suverană este a tuturor, iar divergențele dintre noi trebuie să ducă pentru toți țara înainte, nu să ne separe. De aceea, este important să ne unim toți forțele, indiferent unde ne regăsim psihocultural, fără a ne mai amenința unii pe alții în stil barbar străin bunului simț românesc, pentru a păstra drumul euroatlantic al țării, chiar dacă avem nuanțe, în funcție de zona ideologică de unde venim. Asta înseamnă după mine patriotismul românesc modern. Psihocultural, eu mă regăsesc în prima opțiune, pentru democrația modernă, euroatlantică, așa cum am spus-o în diverse contexte (vezi și aici). În consecință, votul meu va merge acolo. Dar să alegem toți deștept și patriotic în același timp, pentru România euroatlantică a tuturor!

Câteva gânduri la reînființarea Institutului de Științe ale Educației. Nevoie actuală și reparație istorică

Hotărârea de Guvern privind organizarea și funcționarea Institutului de Științe ale Educației a fost aprobată în cadrul Ședinței de Guvern din 13 martie 2025.

Ca ministru, mă bucur că am putut iniția această Hotărâre de Guvern, atât pentru rolul major pe care îl aștept în prezent de la acest Institut (pe linia unei educații bazate pe dovezi/validate științific), cât și cu o motivație reparatorie istorică (pe care o văd ca psiholog).

Iată, pe scurt, povestea reparatorie. În 1956, se înființa în cadrul Academiei Române (Academia Republicii Populare Române) Institutul de Psihologie, psihologia fiind atunci o știință în plină dezvoltare la nivel național și internațional. Însă, din anii ’70 ai secolului trecut, psihologia a început să fie persecutată de regimul comunist, simplu și direct spus, mai ales pentru că nu se alinia și nu ajuta suficient de mult la formarea omului nou, omul comunist. Astfel, pentru un control mai puternic, Institutul a fost mutat (în 1970) în cadrul Academiei de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Manualele de psihologie au fost scoase din școli din 1972, iar din 1977 specializarea de psihologie a fost interzisă în universități. În 1978, Institutul a fost mutat direct sub controlul Guvernului, prin Ministerul Învățământului, în cadrul Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice; din păcate, asocierea pedagogiei cu psihologia (un domeniu deja persecutat și aflat sub lupa autorităților comuniste) a fost fatală ambelor, Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice fiind desființat în 1982, ca urmare a evenimentului legat de psihologie, și anume „meditația transcedentală”.

După Revoluția Anticomunistă din 1989, Institutul dedicat științelor educației se reînființează în cadrul Ministerului Învățământului, iar Institutul dedicat psihologiei, în cadrul Academiei Române (unde se află și astăzi, împreună cu componenta de filosofie).

În 2019, din motive administrative, Institutul dedicat științelor educației este reorganizat ca unitate în cadrul Ministerului Educației. Ținând cont de legătura istorică strânsă cu psihologia, am acceptat ulterior să devin președintele consiliului științific al Unității de Cercetare în Educație (fostul Institut de Științe ale Educației), iar acum, ca ministru, mă bucur că am putut iniția Hotărârea de Guvern pentru reînființarea Institutului de Științe ale Educației (am susținut ca rector/expert, când am fost întrebat în diverse contexte, ideea reînființării de când s-a lucrat la legea învățământului preuniversitar – Legea 198/2023).

Institutul de Științe ale Educației trebuie acum susținut pentru dezvoltare – mai ales când vom trece de blocajele economico-financiare din prezent -, deoarece acesta trebuie să fie principalul motor care să ne ajute să implementăm în țară o educație bazată pe dovezi/validată științific, nu pe păreri adesea (prea) puțin informate sau pe pseudoștiință.

Încheierea perioadei de consultare publică și dezbateri naționale asupra proiectelor de planuri-cadru pentru învățământul liceal

Perioada de consultare publică (e-mail) și dezbateri naționale (întâlniri fizice în București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și o întâlnire online) – inclusiv dezbateri punctuale (cu elevi, specialiști în educație din diverse domenii, sindicate, părinți, mediul socio-economic, ONG-uri, autorități etc.) – asupra proiectelor de planuri-cadru pentru învățământul liceal s-a încheiat (pentru început și planificare vezi AICI și AICI).

Planurile-cadru au fost elaborate într-o logică de tip expert (top-down) în contextul unei testări ulterioare prin consultare publică (bottom-up). Dacă un sistem de tip expert (top-down) este indicat în sistemele de educație mai simple, iar unul derivat din consultare publică (bottom-up) este indicat în sistemele de educație fără bune practici bine definite, atunci în sistemele de educație complexe, cu bune practici diverse, abordarea combinată de tip expert în context de testare prin consultare publică este demersul cel mai indicat.

Inițial au fost mai mulți experți implicați în elaborarea planurilor-cadru, dar nu toți au contribuit pe tot parcursul procesului (2023-2024). Ca ministru, am preluat (din ianuarie 2025) proiectele existente, le-am adaptat viziunii proprii și le-am pus în consultare publică și dezbatere națională în 31 ianuarie 2025, demersuri încheiate în 6 martie 2025.

În acest demers, s-a pornit de la un profil foarte clar al absolventului, gândit în contextul celor opt competențe cheie (vezi AICI). Într-o formulă mai simplă, țintim să avem (1) buni specialiști, (2) buni cetățeni (români protectori ai democrației) și (3) oameni echilibrați psihologic/mulțumiți cu propria viață.

Ce urmează:

• Analiza tuturor sugestiilor primite prin e-mail în cadrul etapei de consultare publică, precum și a sugestiilor din cursul dezbaterilor naționale/altor dezbateri punctuale care au avut loc (lunile martie-aprilie). Un chestionar online va mai fi disponibil în curând, pentru toată perioada lunii martie, (AICI), pentru comentarii ghidate suplimentare.
• Actualizarea Comisiei și procedurii de validare a planurilor-cadru (luna martie).
• Elaborarea variantelor finale de planuri-cadru, cu ținta de a avea o susținere cât mai largă în rândul tuturor actorilor centrali (elevi-profesori-părinți) și relevanți (mediul socioeconomic, autorități locale).
• Discutarea acestor variante cu actorii centrali (organizațiile elevilor, sindicate, organizațiile părinților) și relevanți din ecosistemul de educație (mediul socioeconomic, autorități) (luna mai).
• Punerea în transparență a Ordinului pentru planurile-cadru (luna mai).
• Adoptarea planurilor-cadru prin Ordin de ministru (luna mai-iunie).
• După adoptare, vom urma ceilalți pași curriculari: (1) elaborarea programelor/conținuturilor; (2) elaborarea manualelor; (3) trainingul profesorilor (incluzând și alți actori precum elevi/manageri/părinți – pentru procesele decizionale în care urmează să fie implicați). Ținta este ca elevii care vor fi în clasa a IX-a în anul școlar 2026-2027 să intre în noua logică curriculară.

Cum a fost:

• Lucruri pozitive
  • Am început cu greu. Știam că va fi așa, dar un ministru trebuie să facă ce trebuie făcut, nu neapărat ce-i place sau îi produce zile ușoare. În primele zile, reacțiile au fost polarizate, cu critici sau felicitări, venind de la actori diferiți, unii cu tendințe dominant critice, alții cu tendințe dominant de susținere. Reacțiile critice au fost accentuate de faptul că, mai ales, oamenii din sistem  nu au încredere în demersurile de consultare/dezbatere, văzându-le adesea, cu teamă și/sau furie, ca pretexte ale autorităților pentru a-și justifica poziția deja prestabilită. Mai mult, unii colegi nu au înțeles că nu vom pune conținuturile actuale în noile discipline, ci vom gândi, în pasul doi, și conținuturile, după logica curriculară normală. Ulterior, când am reiterat ferm poziția că modelele actuale nu mai pot continua în această formă – dincolo de constrângeri curriculare și legale care implică schimbarea, mai important pentru mine, generând încărcare curriculară nesănătoasă și neeficientă pentru copii (considerând și nivelul inacceptabil de analfabetism funcțional, care devine astfel un risc de securitate națională) – și că aștept propuneri constructive, nu critici sau laude, oamenii educației au început să se mobilizeze, dobândind încredere și venind cu propuneri creative și eficiente. Din astfel de discuții am clarificat și/sau generat împreună idei importante, dintre care menționez câteva:
• • (1) Regândirea disciplinelor legate de cultura națională (ex. după mai mult de 20 de ani voi readuce la nivelul trunchiului comun discipline legate de Istoria românilor/României și Geografia României, unități de învățare legate de Gramatică și voi recentraliza în zona de specialitate disciplina legată de Latină).
• • (2) Întărirea componentei STEM.
• • (3) Întărirea rolului religiei, însă într-un context actual.
• • (4) Întărirea disciplinelor/unităților de învățare care privesc pregătirea pentru viață (inclusiv artă și sănătate).
• • (5) Educație personalizată printr-un echilibru adecvat între pregătirea generală (mai ales în clasele a IX-a și a X-a) vs. pregătirea de specialitate (mai ales în clasele a XI-a și a XII-a) vs. pregătirea personalizată (prin curriculum la decizia elevului din oferta școlii și/sau alegerea rutelor vocaționale/tehnologice).
• • (6) Atenție la contextul implementării, prin (a) pregătirea resursei umane (ex. în elaborarea și predarea conținuturilor și în procesele de decizie), (b) eliminarea unor constrângeri normative și (c) organizarea mai eficientă a infrastructurii fizice.
• • Practic, am ajuns să colaborăm bine pentru a co-crea planuri-cadru cât mai bune, iar în acest proces am învățat și cum să avem dezbateri adecvate. Dacă încă la prima dezbatere am văzut mai multe stângăcii (ex. organizarea a fost prea rigidă, prea scurt timp alocat dezbaterilor față de prezentarea planurilor-cadru, unii nu înțelegeau că la o dezbatere cu sute de oameni nu există certitudinea că fiecare va putea să vorbească și, mai ales, să-și susțină minute în șir analizele și memoriul – pentru memoriu există emailul de consultare), ulterior, lucrurile au funcționat tot mai bine (fără multe suspiciuni care să ne greveze dezbaterile). Până la urmă, funcția unui ministru este și să facă educație pe tot parcursul vieții (inclusiv pentru dezbateri).
• Lucruri de îmbunătățit:
  • În timpul dezbaterilor, unii participanți (1) au rămas uneori fixați pe aspecte prea punctuale și pe alocuri egoiste (ex. doar materia proprie, considerată mult mai importantă ca oricare alta, și numărul ei de ore), (2) nu au citit cu atenție propunerile, ajungând să discute despre pseudoprobleme sau probleme (deja) rezolvate pe parcursul procesului sau (3) au încercat să folosească contextul și pentru imaginea proprie, fără coordonare cu alți actori din disciplină/domeniu, din păcate uneori cu manifestări cognitiv-comportamentale care nu ar trebui să existe în repertoriul psihologic al unor oameni ai educației care ajung în fața copiilor noștri să-i educe sau care sunt în/au trecut prin procesul de educație (unii considerându-se și având pretenția să fie tratați ca intelectuali și oameni de cultură onorabili și de calitate). Acestea, din fericire, nu au fost însă reacții dominante, ci marginale, dar trebuie să recunoaștem că și acestea mai există în sistem – și a fost astfel și o oportunitate de diagnostic al sistemului în acest sens, arătându-ne unii altora și societății așa cum suntem – și sper că prin acest proces am învățat că astfel de atitudini nu ajută. Și trebuie și putem să ne schimbăm în bine!

În final, le mulțumesc din nou oamenilor educației (actorilor centrali) și celor apropiați nouă (actorilor relevanți) pentru implicarea în acest demers, normal într-un sistem sănătos, dar mai neobișnuit încă la noi, și sunt convins că vom avea concluzii în interesul elevilor, protejând și stimulând profesorii și deschizând sistemul și pentru contribuțiile părinților și ale mediului socioeconomic. Acest proces de învățare și potențialul oamenilor educației mă fac să fiu optimist că putem reaprinde mai puternic lumina cunoașterii și culturii în domeniul educației, cu impact apoi asupra întregii societăți. Numai împreună putem co-crea un sistem de educație eficient, care să folosească potențialul bun al copiilor și să ajute în final țara și bunăstarea oamenilor.

P.S. În primele zile știam că voi fi ca în unele segmente din poezia „If” a lui Kipling („De poți să nu-ți pierzi capul…”), dar în final m-am simțit onorat să fiu ministrul unui domeniu pe care, deși unii îl numesc inerțial, mie îmi place să-l văd precaut, dar implicat și pregătit să se dezvolte, împreună putând să dăm sens ideii ce parafrazează o maximă celebră, și anume că „Imposibilul este imposibil până se face!”

…

…Vezi mai jos imagini de la ultima dezbatere națională organizată online (6 martie 2025). Pentru celelalte dezbateri vezi la https://danieldavidubb.wordpress.com/ (AICI, AICI, AICI, AICI).

…Procesul consultării/dezbaterii a angrenat inevitabil și ironia și umorul românesc, oamenii spunându-mi (vorbind) că în loc să mă ocup de „psihologia poporului român”, acum fac „modificări cognitiv-comportamentale naționale” și mă ocup de „psihoterapia poporului român” sau trimitându-mi și distribuind și o serie de meme (unele mai reușite…; dacă mi-au scăpat unele, vă rog să mi le trimiteți). Pe toate le iau ca atare, părți mai mult sau mai puțin plăcute, dar inevitabile într-un astfel de demers public!

Dezbaterea planurilor-cadru în învățământul liceal la Iași și Timișoara

Dezbaterile naționale ale planurilor-cadru pentru învățământul liceal au continuat la Iași (25 februarie 2025) și Timișoara (4 martie 2025).

Dezbaterile au fost din nou constructive și intense (unele până la aproape cinci ore), cu propuneri interesante ale oamenilor educației (mai ales profesori și elevi, dar și părinți sau alți actori din mediul socio-economic).

Le mulțumesc organizatorilor – inspectoratele generale din cele două orașe, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și Universitatea de Vest din Timișoara – și tuturor participanților (inclusiv colegilor mei din minister).