Acasă > Despre Psihologie, Despre Viaţă, Social şi Politic > Despre Prostie. Omul între Homo Sapiens şi Homo Stupidus

Despre Prostie. Omul între Homo Sapiens şi Homo Stupidus

Motto: „…Împotriva prostiei Zeii înşişi luptă în zadar…” (Schiller)

1. Motivaţie

Cred că un intelectual, cu atât mai mult un psiholog, trebuie să abordeze frontal teme majore care ţin de om şi rolul acestuia în societate, cu un scop pragmatic, acela de a disemina cunoaşterea ştiinţifică utilă în viaţa de zi cu zi, într-un limbaj accesibil, pentru a creşte calitatea vieţii oamenilor şi funcţionarea socială. Eu m-am obligat să fac asta din când în când, în ciuda constrângerilor de timp, vorbind până acum despre teme precum fericirea, moartea, cunoaşterea, mintea umană, emoţiile umane, etc. Astăzi a venit rândul Prostiei! De ce prostia şi nu altă temă? Oricum îi venea rândul cândva. Am scris acum acest articol fiind exasperat de debandada societăţii în care trăim, care se generalizează la nivelul grupurilor şi experienţelor personale. Modelul cultural ideal, care ar trebui să genereze coeziune socială şi să tragă civilizaţia înainte, este contaminat astăzi de prostie, contaminare exprimată plenar prin câţiva indicatori cheie:

(1) la nivelul cunoaşterii: apar acţiuni care fac concesii pseudo şi nonştiinţelor (ex. se reduc fondurile pentru cercetarea ştiinţifică şi se critică cu tupeu cercetarea ştiinţifică de către actori interesaţi de banii şi abordări alternative, nu de progresul cunoaşterii ştiinţifice), la postul public de televiziune se discută pretenţios dacă Astrologia este ştiinţă, unii demnitari (ex. miniştri) declară public că ei cred în Horoscop şi că îşi ghidează comportamentul (sper că cel de acasă, nu şi deciziile administrative care mă afectează şi pe mine) şi în funcţie de acesta, etc.;

(2) la nivelul moralei: asistăm la o relativizare a valorilor, în care cultul trupului, asociat cu prostia, tupeul şi obrăznicia bate cultul spiritului, raţionalităţii/logicii şi bunului simţ.

Toate acestea se întâmplă acum când omenirea se confruntă cu probleme majore (ex. schimbarea climei, suprapopularea, epuizarea resurselor, foametea şi mortalitatea infantilă uriaşă în anumite zone de pe glob, ameninţările meteoriţilor etc.), iar societatea românească este serios afectată de criza economică şi de cea axiologică.

Inevitabil, văzând acestă stare de fapt, ajungi să te întrebi: suntem proşti? Dacă da, cât de proşti suntem şi de ce? Ca să răspundem la aceste întrebări hai să vedem întâi ce este prostia (vezi şi Erasmul 1509; Matthijs şi Boxsel, 2003; Pitkin, 1953; Sternberg, 2002).

2. Clarificări conceptuale

Etimologic vorbind, în limba engleză, limba în care a fost scrisă cea mai mare parte a bibliografiei acestui text, termenul de prostie (stupidity) provine din latinescul „stupere” care înseamnă stupefiere (ex. mirare, uimire, uluire, toate într-o lentoare până la încremenire). Într-o definiţie de lucru, prostia se referă la capacitatea scăzută de a realiza concordanţa între scopurile pe care ni le propunem şi mijloacele de atingere a lor; aşadar, ea apare la interacţiunea dintre scopuri şi mijloacele de atingere a lor.

Formula Prostiei şi a Inteligenţei:

  • P(prostia) = S(scopuri) ∩ M(mijloace)
    • Profilul: 1-0; Prost cu pretenţii/autentic: are/îşi propune scopuri variate (adesea ca urmare a presiunii şi modelelor sociale şi educaţionale), dar nu are mijloacele intelectuale adecvate realizării lor.
    • Profilul: 0-1; Prost simpatic/ignorant: nu îşi propune/nu are scopuri adecvate sau variate, dar ar avea mijloacele intelectuale necesare realizării lor.
    • Profilul: 1-1; Inteligent activ: are/îşi propune scopuri variate şi are mijloacele necesare atingerii lor.
    • Profilul: 0-0; Inteligent pasiv sau Prost adaptat; doar dacă îi mobilizezi în sarcini poţi să-i diferenţiezi. Moliere spunea cu referire la această situaţie că un învăţat (inteligent) care tace nu se deosebeşte de un prost care nu spune niciun cuvânt.
  • Legenda: 1-prezenţa sau exces; 0-deficit sau absenţă

Aşa cum se vede mai sus, prostul nu este antitetic deşteptului. El este antitetic inteligentului. Opusul deşteptului este novicele. Altfel spus, inteligenţa (şi prin contrapondere prostia) se referă la capacitatea de (1) a ne organiza mintal pentru a rezolva probleme şi/sau a descoperi probleme şi (2) a învăţa rapid şi eficient cunoştinţe noi. Când vorbim de deştept versus novice ne referim la cunoştinţele acumulate. Cineva care este inteligent poate să nu fie foarte deştept, în sensul că nu are un volum mare de cunoştinţe. Această conceptualizare duce la o categorie fascinantă de „proşti deştepţi/experţi”, adică oameni cărora nu le prea funcţionează mintea rapid şi eficient, dar au un volum mare de cunoştinţe, obţinute prin muncă şi efort, care, punctual şi contextual, pot fi utilizate cu succes, ca expertiză, adesea rigidă, inflexibilă! Atenţie însă, dacă un prost poate să fie expert, nu înseamnă că orice expert este prost (aceasta a fost o notă explicită pentru cei tentaţi să interpreteze altfel lucrurile, sic!). Moliere spunea cu referire la această categorie că un prost învăţat este mai prost ca unul neînvăţat.

Din punct de vede al stabilităţii, prostia poate să apară în două variante: ca stare şi/sau ca trăsătură. În literatura de specialitate prostia ca stare apare definită prin următoarele aspecte, numite şi ispite ale prostiei (ex. Perkins, 2002): (1) Impulsivitate; (2) Neglijenţă; (3) Procrastinare (amânare); (4) Ambivalenţa; (5) Automatism (habit); (6) Excese; (7) Experienţa (veteran); (8) Tentaţii. Aşadar, aceste ispite fiind foarte omeneşti,  omul are în structura lui predispoziţia spre prostie şi, în consecinţă, în situaţii ţintă, şi un inteligent se poate comporta temporar ca un prost; vestea bună este că aceste ispite pot fi totuşi controlate şi astfel inteligentului îi poate trece prostia. Dacă este vorba de prostie ca trăsătură, lucrurile sunt mai stabile şi adesea nemodificabile; vestea bună aici este însă că fericirea nu depinde de inteligenţă!

Din punct de vedere al cauzelor, prostia poate să fie normală sau patologică. Spre exemplu, dacă ai un coeficient de inteligenţă foarte scăzut, care te situează în zona debilităţii mintale, a imbecilităţii sau idioţeniei, sau dacă ai o tulburare psihică severă, prostia este rezultatul unui proces patologic. Altfel, prostia te reprezintă aşa cum eşti tu, ca stare sau ca trăsătură, fără a avea scuza ca eşti bolnav!

3. Prostia în societate

La nivelul simţului comun prostia este privită adesea cu îngăduinţă, este asociată cu o pace sufletească şi corelată cu alte însuşiri superioare cum ar fi bunătate, altruism, calm, etc. Aici prostul este, cum spunea Pavelcu (1999), adesea favoritul destinului; vezi fenomenul legat de „Norocul Prostului” în cultura populară, când prostul apare ca erou simpatic, superior inteligentului viclean (Pavelcu, 1999). La acest nivel foarte puţini reacţionează negativ la prostie, unii, care nu reacţionează pozitiv şi îngăduitor, având totuşi o neutralitate mai mult sau mai puţin binevoitoare. Această atitudine este de înţeles, deoarece simţul comun este interesat să genereze mai ales morală adecvată, nu cunoaştere; iar în morală trebuie să ne regăsim toţi, indiferent cât suntem de inteligenţi sau proşti.

Religios vorbind, prostia poate îmbrăca veşmântul virtuţii, reprezentată prin umilinţă, resemnare, evlavie, simplitate, candoare (Pavelcu, 1999). Erasmus vorbea despre „…chipul seducător al prostului serafic…”. Din nou, această atitudine este de înţeles, deoarece religia este interesată mai ales de morală.

În societăţile dezvoltate însă interesul ţine nu doar de morală, ci şi de cunoaştere avansată şi riguroasă. Aşadar, odată cu preţuirea inteligenţei, apare pericolul deprecierii prostiei. Prostia însă, prin forţa numărului şi a tupeului, se reinventează mereu. Astfel, au apărut categorii noi (vezi şi Pavelcu, 1999), cum ar fi „prostul cu pretenţii” (adesea „prost cu diplomă”), „prostul deştep/expert” (discutat mai sus) şi chiar „prostul erudit”; ei sunt încurajaţi, în numele umanismului şi accesului la educaţie, să aibă multe scopuri şi idealuri, deşi nu au mijloacele intelectuale să le atingă. Practic, prin astfel de atitudini, vrând să faci un bine prostului, faci rău tuturor, lui şi celorlalţi. Fiecare trebuie încurajat să facă ceea ce poate face, fără să i se dea iluzii dincolo de zona proximei lui dezvoltări. Atitudinea unui om inteligent faţă de aceste variaţiuni de proşti este diferită. Unii, ca să nu şi-i ridice în cap, tac şi îi ignoră. Acest lucru este grav, deoarece proştii consideră asta ca încurajare şi ca dovadă că au dreptate. Aşa cum am spus mai sus, Moliere spunea în acest context că un învăţat (inteligent) care tace nu se deosebeşte de un prost care nu spune niciun cuvânt. Alţii mizează pe prostia altora, urmând sfatul lui Churchill care spunea că nu merită să râzi de prostia altuia, deoarece ea este şansa ta! Unii se feresc să comită în faţa prostului un act de inteligenţă, făcându-l pe acesta să se simtă prost, deoarece răzbunarea acestuia este înverşunată, prostia fiind dispreţuită chiar în lumea proştilor (Pavelcu, 1999)! În fine, unii inteligenţi merg până acolo încât, ca să nu aibă probleme cu intoleranţa prostului faţă de inteligenţă, simulează prostia.

4. Ce suntem noi?

Homo Sapiens înseamnă omul înţelept/inteligent a cărui minte este orientată spre adevăr şi raţiune, are scopuri diverse şi mijloace adecvate pentru atingerea lor. În plus, el poate înţelege şi accepta lucrurile şi evenimentele analizându-le sau văzându-le la alţii, spre deosebire de prost care adesea trebuie să le trăiască/experienţieze el însuşi – uneori cu costuri foarte mari – pentru a se convinge de realitatea lor, a le înţelege şi accepta.

Homo Stupidus are mintea orientată spre mituri şi iluzii, scopuri minimale sau prea diverse şi ambiţioase pentru cât îl duce capul şi mijloace inadecvate şi/sau insuficiente pentru atingerea scopurilor.

Din nefericire există multă prostie în societate. Russell spunea că omul n-ar trebui sa facă aceeaşi prostie de două ori; există atâta prostie că ai de unde alege. Confimându-l, Einstein afirma că două lucruri sunt infinite: universul şi prostia umană; dar despre primul nu era sigur! Aşadar, ce suntem noi?

Noi suntem oameni, unii mai aproape de „sapiens” alţii mai aproape de „stupidus”. Este adevărat că şi cei inteligenţi se pot comporta prosteşte uneori, dar le trece repede. Cei proşti (ca trăsătură) au un comportament inteligent doar din greşeală, greşeală care se repetă rar. Cu proştii trebuie să fii foarte atent. Cei a căror prostie derivă dintr-o boală şi/sau au totuşi o înţelegere minimală a condiţiei lor, trebuie susţinuţi şi protejaţi pentru o calitate a vieţii cât mai bună. Cei erudiţi şi cu diplome trebuie să fie înfruntaţi, astfel încât impactul lor asupra mersului societăţii să fie minimal. Acest lucru se poate face doar într-o societate în care funcţionează meritocraţia. Lasă-l pe prost să fie fericit, dar nu îl aduce în poziţii de putere în societate. Unii aleg să-i ignore pe proştii cu diplomă/erudiţi, lăsându-i să se autoorganizeze. Mare greşeală! Aceştia nu au conştiinţa propriilor limite şi, fiind mulţi, se vor întoarce cu forţă să-şi implementeze propria viziune (sic!) asupra lumii şi societăţii; ideile mari ale civilizaţiei umane vor deveni astfel liliputane şi maltratate, spunea Pavelcu, căci doar aşa pot încăpea ele în mintea prostului.

Aşadar, dacă eşti mai aproape de „sapiens” asumă-ţi un cod moral şi un rol activ în societate, şi nu uita că inamicul progresului şi în final al fericirii tale şi a altora asemeni ţie este prostul (mai ales prostia ca trăsătură). Dacă eşti mai aproape de „stupidus” încearcă măcar să ai bun simţ şi foloseşte pastile psihologice (sic!).

4. Pastile Psihologice pentru Prostie şi Inteligenţă

  • Fii conştient/ă de nivelul tău intelectual (metacogniţie):
    • Fă-ţi o testare psihologică ca să ştii cum stai. Faptul că nu o faci şi că nu ştii cum stai, nu anulează realitatea care există acolo.
  • Dacă eşti “mai înspre” inteligent („sapiens”):
    • Evită cele opt Ispite (ca să nu ai pusee de prostie);
    • Dacă îţi pasă de societate şi de oameni, luptă împotriva prostiei (Inteligentul Erou);
    • Dacă nu îţi pasă de societate şi vrei doar să ai o viaţa personală liniştită, evită să arăţi inteligenţă în faţa prostului! (dar vei fi un Inteligent Laş).
  • Dacă eşti “mai înspre” prost, ca trăsătură („stupidus”):
    • Acceptă acest lucru;
    • Aminteşte-ţi mereu acest lucru, dar şi că fericirea nu depinde de inteligenţă;
    • Lucrează pentru a fi fericit, nu pentru a fi performant;
    • Respectă-i pe cei inteligenţi şi fă-ţi-i prieteni;
    • Fixează-ţi scopuri realiste care pot fi atinse cu mijloacele pe care le ai;
    • Acumulează cunoştinţe pentru a fi măcar un prost deştept/expert!

5. Referinţe selective

Cărţi:

  • Erasmus (1509). Elogiul prostiei.
  • Matthijs van Boxsel (2003). The Encyclopedia of stupidity. London: Reaktion Books.
  • Pavelcu, V. (1999). Elogiul prostiei. Psihologie aplicată la viaţa cotidiană. Polirom. Iaşi.
  • Perkins, D. N. (2002). The engine of folly. in R. Sternberg (ed.), Why smart people can be so stupid. New-York: Yale University Press.
  • Pitkin, W.B. (1935). A short introduction to the history of human stupidity. Oxford: Allen & Unwin.
  • Sternberg, R. (2002). Why smart people can be so stupid. New-York: Yale University Press.

Articole:

  • Edward, M. (1997). The survival of genes for stupidity: Consistency of fitness and heritability. Personality and Individual Differences, 22, 433-436.
  • Kruger, J., & Dunning, D. (1999). Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-awareness. Journal of Personality and Social Psychology, 77, 1121/1134.

Websites:

  1. Mihaela Pasztor
    29 Ianuarie 2011 la 7:45 pm

    Felicitari pentru articol!
    Cum poti iesi bine dintr-o situatie in care ai de-a face cu „proştii cu diplomă/erudiţi” si cu oameni care au „bun simt” si doar atat?
    Speranta mea este ca poate sunt multi cei „inteligenti” care „merg până acolo încât, ca să nu aibă probleme cu intoleranţa prostului faţă de inteligenţă, simulează prostia”. In cazul asta poate mai avem o sansa…🙂

    • 30 Ianuarie 2011 la 12:18 am

      Sigur, este de dorit sa ne inconjuram de inteligenti cu caracter. Evident, nimeni nu doreste sa stea langa prosti fara caracter.

      Ce facem insa daca trebuie sa alegem intre prosti cu caracter si inteligenti fara caracter? Eu sper sa nu fiu vreodata pus in aceasta situatie (si fac tot ce depinde de mine in acest sens), dar daca as fi, eu ii prefer totusi pe primi.

      • 28 Octombrie 2011 la 10:53 am

        Cred ca sunt mici sanse sa fiti pus in situatia de a alege intre prosti cu caracter si inteligenti fara caracter. Poate mai degraba intre oameni simpli, neinstruiti, dar cu mult bun-simt natural, si oameni instruiti, dar fara caracter.
        Impresia mea este ca exista o corelatie directa intre ceea ce se numeste inteligenta si ceea ce se numeste caracter.

  2. Hortensia Dragomir
    30 Ianuarie 2011 la 11:27 am

    Il rog pe domnul autor sa detalieze aspectul – ispita numarul 4: ambivalenta.
    Ii multumesc pentru articol si pentru lipsa de corectitudine poitica cu care este scris.

    • 30 Ianuarie 2011 la 11:59 am

      Ambivalenta, cu referire la om, inseamna existenta concomitenta a doua lucruri opuse (ex. sentimente, comportamente, ganduri etc.); ea reprezinta o fractura logica (ex. violandu-se principiul noncontradictiei care ne spune ca nu poti nega si afirma un lucru in acelasi timp si sub acelasi raport) care iti afecteaza procesul de decizie, ajungand astfel sa iei decizii proaste.

      Cat despre „corectitudinea politica”. Ea exista si aici, in doze rationale insa, astfel incat sa nu poata bate stiinta si libertatea academica.

  3. sierra
    30 Ianuarie 2011 la 5:53 pm

    Extraordinar articol! Si reconfortant, din punctul meu de vedere. Pe 26 ian. postam, la textul lui Rogozanu despre Ceausescu(interesandu-ma nu subiectul Ceausescu, ci intrebarea autorului despre felul cum ii tratam pe cei fara studii) urmatorul comentariu:

    Da, si eu am avut “mirarile” mele de-a lungul timpului. Am intalnit oameni cu scoala putina care m-au uimit prin faptul ca simplitatea gandirii lor nu se traducea automat printr-o abordare simplista a lucrurilor. Unii dintre ei au un mod unic de a ajunge la esential pe cai neocolite, necomplicate, dand, instinctiv, la o parte orice balast care-i incurca. Au un fel de eleganta nativa a solutiilor simple, nu o dobandesc prin cursuri de logica si efort. Si mai e ceva, la ei functioneaza principiul englez “what you see is what you get”. Mintea lor putin sofisticata nu le permite sa-si confectioneze masti, de aici si autenticitatea lor.
    In schimb, printre “prostii cu carte”(mai multa, mai putina) am intalnit cei mai multi histrioni, cele mai multe minti pervertite, sucite. (twisted mind-ul englezesc exprima mai bine ceea ce vreau sa spun). Creierul unui astfel de personaj nu mai e de mult un organism viu ci o natura moarta, peste care se asaza in straturi, ca intr-un palimpsest, ideile altora, niciodata metabolizate. Tipul asta de om isi petrece jumatate din viata incercand sa para altceva decat este, iar uneori reuseste, prin castigarea unei staturi profesionale si sociale. Si daca acestei realitati i se adauga si aroganta, vanitatea, orgoliul, trufia, ingamfarea, infumurarea de a se crede singurul destept pe planeta prostilor, avem un cocktail letal nu pentru domnia-sa, impostorul, ci pentru cei din preajma lui, asupra carora isi revarsa cu generozitate cliseele si prejudecatile.
    In concluzie, eu propunem sa radem, mai des si mai aplicat, de oamenii cu studii si para-studii si sa incercam sa dezvoltam o strategie de aparare mai complexa si mai sofisticata impotriva lor.

    Si as mai adauga, acum, un alt lucru observat la oamenii cu care am lucrat de-a lungul timpului, oameni de toate nationalitatile: o anumita lene a mintii, un mod de a gandi doar intre 8 si 16, cat tine programul de lucru. O lentoare a mintii care te impiedica sa gandesti mai departe de varful nasului si care formeaza in timp niste fagasuri ale mintii, niste retele neuronale care resping automat orice idee noua, oricat de valoroasa ar fi. Astfel ca orice gand care nu mai aluneca pe traseele prestabilite si cunoscute nu mai poate fi receptat ca atare. Probabil mediul academic este unul care pariaza pe minti deschise, nonconformiste, capabile sa genereze ipoteze pe care realitatea le confirma sau nu, insa in viata civila si mai ales militara, daca ignori cliseele, ti se lipeste eticheta de nebun sau/si razvratit.

  4. Edelweib
    30 Ianuarie 2011 la 7:04 pm

    Foarte interesant articol!
    Am o neclaritate, bag de seama ca perspectiva lui Moliere „un prost învăţat este mai prost ca unul neînvăţat” se cam contrazice cu ultima pastila psihologica intru tinerea in frau a prostiei care spune:”Acumulează cunoştinţe pentru a fi măcar un prost deştept/expert!”

    • 31 Ianuarie 2011 la 11:15 am

      Aparent este o contradictie! Dar sa citim cu atentie. In logica se spune „in acelasi timp si sub acelasi raport„. Cred ca Moliere avea dreptate pentru timpul sau (poate ca euristica si azi). Totusi, daca astazi, in societatea contemporana, reusesti sa-ti dezvolti o expertiza punctuala, eu cred ca poti fi mai un pic mai adaptat atat pentru tine cat si pentru ceilalti. In plus, intre prostul invatat al lui Moliere si lumea de atunci (inclusiv cand accesul la cunoastere era mai dificil) discrepanta era mai mare ca acum, asa ca putea fi mult mai fudul…

      • Edelweib
        1 Februarie 2011 la 9:27 pm

        Da, pertinent raspuns, multumesc.

  5. radu
    31 Ianuarie 2011 la 4:37 am

    Omenirea se confrunta cu probleme majore: suprapopularea si mortalitatea infantila. Sunt astea ambele probleme majore? si care o fi solutia in acest caz? sa scadem mortalitatea infantila si sa omoram batranii, sau sa nu mai facem copii deloc?🙂

  6. Zorba
    31 Ianuarie 2011 la 2:08 pm

    Va citez, cu permisiunea dvs.: „ei cred în Horoscop şi că îşi ghidează comportamentul (sper că cel de acasă, nu şi deciziile administrative care mă afectează şi pe mine) şi în funcţie de acesta, etc.”
    Si va avertizez: distinse domn, va somez sa fiti infricosat de-a dreptul, asa cum sint eu, pentru ca exista oameni politici aflati vremelnic – sper – la putere (un partid intreg!!!) care cred cu tarie in Flacara Violet si poarta vestimentatie violet in momentele importante, precum si la dezbaterile TV si mai exista si un altul din opozitie – Hrebenciuc – care crede la fel de tare ca de-aia reusesc aia in alegeri. In plus, si asta-i cel mai inspaimintator, vor exista oameni de rind care-i vor vota in continuare pe aia cu flacara violet. Alelei!

  7. 31 Ianuarie 2011 la 10:21 pm

    Ca o completare la ce ati scris dumneavoastra si mai mult la ce ne asteapta (asta apropos de flacari violete si alte bazaconii (

    http://www.gumibobo.ro/2010/11/27/fugiiiiiiiiiiiiti-cand-vor-veni-astia-la-putere.html

  8. Luca
    2 Februarie 2011 la 4:14 pm

    Prostii oare merita sa aiba acces la vot? Daca sunt prosti vor alege „prosteste” si acest fapt va avea repercusiuni negative si asupra celor destepti si chiar si asupra celor prosti.

    • 2 Februarie 2011 la 5:47 pm

      Iata cum vad eu lucrurile:

      Dreptul la vot este unul democratic si tine de esenta umana; prin simplu fapt ca esti om ai dreptul sa votezi si sa incerci astfel sa-ti influentezi viata in societate. Asta nu anuleaza insa meritocratia in acele segmente unde nu votul si numarul conteaza (adevarul nu se stabileste prin vot), ci expertiza inteligenta (ex. stiinta, cultura, mediu academic etc.).

      P.S. De asemenea, chiar in votul politic, numarul mare nu votanti mai putin inteligenti nu este o condamnare, deoarece un inteligent trebuie sa fie mai convingator (pentru toti).

  9. MihaELA
    3 Februarie 2011 la 1:20 am

    Genial domnule profesor!
    Da, ma tot intrebam cand veti aborda (macar tangential) subiectul politica sau subiecte de talk show, in ideea in care dupa moartea Madalinei Manole din intamplare am auzit comentariile unui vraci, a unui membru al familiei si a unei prietene a raposatei artiste la tv, si, spre stupoarea mea, sustineau ca NU trebuia sa mearga la psiholog, ca terbuiau sa mearga la medic sa ii prescrie VITAMINE (sustineau ca avea carente, acestea manifestandu-se prin amenintarile cu suicidul anterioare), si ca trebuia sa mearga la Iasi (daca imi aduc bine aminte) pentru ca acolo este sediul „vindecatorilor naturisti” care daca ii dadeau ceaiuri sa bea, “se facea bine”….
    Sincer acum… erau telefoane in direct… era un moderator TV… si totusi nimeni nu considera ca este… Strigator la cer! Moderatorul aproba…

    Mi se intampla destul de des sa intalnesc sau sa cunosc diferiti colegi de la alte facultati, persoane de aceeasi varsta cu mine, persoane cu studii superioare, tot la UBB, care sa ma intrebe „ce faceti voi la scoala inafara faptului ca invatati sa stati de vorba cu lumea”? sau „tebuie platit sa povestesti la cineva ca ai visat urat”? sau „la ce e buna psihologia”?

    Domnule profesor, aveti dumneavoastra o explicatie pentru motivul lipsei de informare pe acest domeniu? Mie mi se pare ingrijorator ceea ce observ in jurul meu, fara macar sa mai iau in considerare Tv-ul, care eu cred ca deviaza omul de la preocuparile sale normale (casnice, ocupationale) spre stiri cu titlu incitant despre o guvernare neeficienta (stiri care nu vin cu solutii doar cu argumente din ce in ce mai ironice si umoristice, care nu trateaza niciodata punctele tari ale tarii ci doar slabiciunile –tratate cu umor si acelea- datorate politicii fara sa ofere motive romanului de mandrie cand se uita la „TV”), mi se pare ingrijorator ca exista persoane care „nu stiu ce e psihologia” sau daca se ocupa cu „cititul gandurilor” sau face portrete psihologice cum vedeau in „Profiler”.
    Eu sunt putin ingrijorata… sau poate putin putin mai mult…
    In ideea in care eu va admir extraordinar de mult, domnule profesor, eu nu prea pot sa imi explic cum ca dumneavoastra, cu calitatile de exceptie pe care le-ati demonstrat, ati ramas in Romania…
    Si as mai adauga ceva… Ati scris de ceva vreme ca mesajele prea elogioase nu le veti posta pe blog. Domnule profesor dat fiind faptul ca probabil si eu ma numar printre cei care s-ar adresa catre dumneavoastra in acest fel… prea elogios, cred ca m-as considera nedreptatita daca mesajul meu poate “prea” nu l-ati publica, pentru ca: 1: este parerea mea, e pozitiva, nu va jigneste in ceva fel, nu e vulgara, 2: pentru ca nu se stie cine le posteaza, 3: eu asa simt, sau simteam, poate pentru mine nu e prea elogios, poate din punctul meu de vedere ati merita alte cuvinte “si mai laudaroase”. Singurul meu scop in acest sens este sa va se aduc la cunostinta faptul ca sunteti apreciat, si este apreciata intreaga catedra si putin m-a descurajat acea posibilitate de cenzura.
    Cu multa stima domnule profesor, numai bine!
    Sper ca Romania sa mearga pe drumul cel bun, sa nu fie oprita din progres de evaziunile fiscale, de rata de infractionalitate ridicata, influentele politice ce isi exercita presiunea, etc (spun “specialistii” eu n-am cum sa verific, dar tind sa cred ca e adevarat).

  10. radu
    3 Februarie 2011 la 2:20 am

    Buna seara,
    va citesc articolele de pe blog si intotdeauna ma cuprinde o tristete launtrica…vad cum va luptati si ma intreb: oare merita…dar cineva trebuie sa o faca. Nu doresc sa comentez in nici un fel articolele dumneavoastra, nu imi permit, poate doar sa imi spun o parere personala si sper, pertinenta. Problema luptei in mediul academic romanesc, si nu numai in mediul academic, este modul in care percepem titlurile obtinute si aici eu vad doua modele (cred ca vin din educatie):
    1. Titlurile ca si scop, uneori mergand pana o identificare cu ele
    2. Titlurile ca si merite ale performantei.
    In ca va priveste, parerea mea ca sunteti din cea de-a doua categorie ( si aici, as vrea sa nu fiu inteles gresit, este parerea mea bazata pe cartile pe care le-ati scris si le-am citit, mod de a privi lucrurile in ceea ce spuneti). As dori totusi sa va felicit, dar nu pot pentru ca nu imi permit ( nu ne cunoastem personal), si am ales o varianta mult mai optima, as dori sa il felicit pe omul Daniel David, pentru performantele sale.

    Dar cati dintre noi reusim sa facem aceasta diferenta de perceptie a modelelor. Din pacate putini, iar cei multi sunt din prima categorie. Atunci ce ramane de facut, sa luptati in continuare. Va impartasesc parerile si sunt de acord cu ele, si de multe ori iti vine sa faci pasul in spate, sa te retragi… dar ce se intampla atunci… se formeaza un model conform primei categorii si adio valori…
    In legatura cu votul, se voteaza popularitatea si nicidecum eventualele performante predictibile…la nivel de/ si pentru populatie.

    Am fost placut surprins „If-ul ” lui Kipling, pe care cand aveam 17 ani era pe perete in camera mea, si pe care mi l-am reamintit in scrierile dumneavoastra. Totusi al meu „If”, se incheia cu ” Daca poti sa umpli minutul ce nu iarta/ cu saizeci de clipe incarcate de rod greu/ al tau va fi pamantul cu toate ale lui bunuri/ si cei mai mult, vei fi un OM/ copilul meu”.
    Mult, mult succes in continuare,
    cu respect R.

  11. Alexandru
    3 Februarie 2011 la 4:42 am

    O intrebare mai importanta decat
    “prostii oare merita sa aiba acces la vot ?”
    este
    “prostii cu/fara caracter, inteligentii fara caracter oare merita sa aiba dreptul de a fi votati ?”

    Daca sunt “prosti cu/fara caracter, inteligenti fara caracter”, nu se cunoaste acest lucru si sunt pe listele de votare, atunci ei pot sa fie votati atat de catre “inteligenti” cat si de catre “prosti”.
    Daca sunt “prosti cu/fara caracter, inteligenti fara caracter”, se cunoaste acest lucru si nu apar pe listele de votare, atunci ei nu au nici o sansa sa fie votati de catre “inteligenti” si/sau de catre “prosti”.

    Ca “prostii” sa nu poata avea dreptul de a vota, ar trebui ca acestia sa fie testati psihologic si nu ma refer aici numai la Ro, ci la nivel global pentru ca toti se confrunta cu aceeasi problema.Este dificil sa testezi o planeta intreaga (inclusiv masurarea coeficientului de inteligenta si stabilirea unui nivel minim pentru a avea dreptul de a vota), pentru ca sa-i imparti in doua categorii (1)“prosti” si (2) “inteligenti”.

    In schimb este mai usor sa fie testati psihologic, eliminatoriu toti cei care doresc sa fie votati si sa se stabileasca daca acestia fac parte din categoria (1) “inteligentilor cu caracter” sau din categoria (2) “prostilor cu /fara caracter, inteligentilor fara caracter”.
    Daca au dreptul sa candideze pentru a fi votati numai “inteligentii cu caracter”, atunci se minimalizeaza riscurile sistemului actual de votare.

    Este foarte simplu :
    (1) Vrei sa candidezi = trebuie sa fii testat.
    (1.a) Daca nu te incadrezi in categoria “inteligentilor cu caracter”, atunci nu poti candida si acest rezultat ramane confidential.
    (1.b) Daca te afli in categoria “inteligentilor cu caracter” si esti multumit de categoria din care faci parte, atunci poti candida si acest rezultat nu va mai ramane confidential. Daca nu esti multumit ca faci parte din categoria
    “inteligentilor cu caracter”, atunci nu poti sa candidezi si acest aspect poate sa ramana confidential.
    (2) Nu vrei sa candidezi = nu trebuie sa fii testat si nu va sti nimeni in ce categorie te afli (nici chiar persoana in cauza).

    In prezent “prostia ca trasatura care are cauze patologice” poate sa fie pe listele de votare si sa fie aleasa fara nici o problema atat de catre cei inteligenti,destepti cat si de catre cei prosti,novici.Oare asa ceva face parte dintr-o societate normala sau dintr-o societate anormala, patologica ???

    Exista o multime de instrumente psihologice pentru masurarea inteligentei si prostiei unui om. Dar oare exista vreun instrument psihologic de masurare a inteligentei si prostiei unui anumit sistem de organizare sociala (nu ma refer in mod special la Ro)? Un sistem de organizare sociala care permite „prostiei ca trasatura care are cauze patologice, prostiei cu/fara caracter si inteligentei fara caracter” sa candideze la functii de conducere, ce efecte poate sa produca in realitatea cotidiana ?? Poate sa genereze ordine, disciplina, respect, bun simt, calm, liniste, stres minim, increderere, recunoasterea valorilor, recompensarea sub toate formele a valorilor din toate domeniile, punerea omului potrivit la locul potrivit, respectarea legii, organizare sociala eficienta, organizare cognitiva-emotionala-comportamentala eficienta atat la nivel de institutie dar mai ales la nivel de individ, un sistem de legi rationale, eficiente, coerente, simple, clare si pe intelesul tuturor,… , etc ???

    Se spune ca in dragoste si in razboi este permis orice. As completa aceasta “axioma” astfel : in dragoste, in razboi si in imaginatie este permis orice. Daca nu ar exista imaginatia nu ar mai fi creativitatea. Daca nu ar mai fi creativitatea nu ar mai exista progresul. Daca nu ar mai exista progresul ar exista stagnarea. Cred ca cei mai multi oameni nu isi doresc stagnarea. Stagnarea inseamna si blocarea cognitiva in problemele prezentului. Atunci haideti sa incercam sa “eliminam” stagnarea si sa ne imaginam urmatoarele scenarii de film.

    Imaginati-va urmatorul scenariu de film SF : o echipa de cateva sute de psihologi din viitor (anul 3000) face o calatorie in trecut (anii 1900-1940) pentru a opri cu mijloace psihologice (stiintifice) ascensiunea la putere a lui Hitler. O sa va ganditi ca o asemenea interventie ar putea sa duca la disparitia fizica a echipei de psihologi si la modificarea radicala a realitatii anului 3000 si acest demers s-ar putea incadra in categoria prostiei. Este posibil, dar sa nu luam in calcul aceasta ipoteza de dragul scenariului acestui film. Nu intru in detalii, dar fiecare dintre dvs. (care sunteti psihologi desigur) puteti sa va imaginati ce metode si instrumente psihologice (stiintifice) ar putea sa foloseasca aceasta echipa de psihologi, care calatoresc in timp, pentru ca sa evite ascensiunea la putere a lui Hitler. Oare acest personaj intrat in istorie nu se incadreaza in categoria “prostiei ca trasatura avand o cauza patologica” ??
    Pentru a se inlatura lovirea planetei pe care locuim de catre un meteorit este mult mai eficient ca acestui meteorit sa-i fie deviata traiectoria. Cu cat aceasta deviere se realizeaza la o distanta mai mare fata de pamant cu atat sunt sanse ca acest meteorit sa treaca la o distanta mai mare fata de pamant. Aceeasi idee poate sa stea si la baza stabilirii planului psihologic de actiune al echipei de psihologi (din acest scenariu de film), care ar calatori in timp : cu cat vor actiona mai mult in perioada copilariei lui Hitler (atat asupra copilului Hitler cat si asupra societatii din acea perioada), cu atat sansele de a-l “devia” catre alte “traiectorii” viitoare, care sa fie la o distanta mai mare fata de “ascensiunea la putere”, vor fi mai mari.

    Desigur ca psihologia anului 3000 in mod sigur va arata altfel fata de psihologia anului 2011, dar oare psihologia din prezent (2011) daca ar putea sa faca o calatorie in trecut (1900 – 1940) ar reusi sa schimbe cursul istoriei in sensul aratat mai sus? Grea sarcina pentru psihologia de azi. Spun grea nu pentru ca nu ar exista instrumente si metode psihologice (stiintifice), ci pentru ca in prezent nu se poate calatori in timp.

    Atunci daca nu se poate calatori in timp sa ne imaginam urmatorul scenariu de film (mai mult sau mai putin SF in functie de cunostintele de psihologie ale persoanei care isi imagineaza acest scenariu de film): o echipa de psihologi din prezent (2011) au conceput o baterie de instrumente de masurare psihologica (stiintifica) prin care sunt testati eliminatoriu toti cei care vor sa fie inscrisi pe listele de votare, pentru a se vedea daca acestia (candidatii din alegeri) se incadreaza in categoria „prostiei ca trasatura care are o cauza patologica, prostiei cu/fara caracter, inteligentei fara caracter”. Si sa ne mai imaginam in acest scenariu de film ca aceasta echipa de psihologi au conceput si o lege care sa reglementeze modul de desfasurare a acestei testari eliminatorii atat inainte de alegeri cat si in timpul mandatelor celor alesi (pentru ca psihicul uman este intr-o schimbare continua in functie de stimularea interactiunii dintre mediul extern si cel intern).

    Si sa ne mai imaginam in acest scenariu de film pentru satisfactia totala, ca aceasta lege s-a implementat intr-un timp foarte scurt in urma unui sondaj de opinie cu strangerea de semnaturi de la populatie, care a inteles foarte bine importanta implementarii acestei legi in urma explicatiilor facute publice prin mass-media (vizuala si scrisa) de catre echipa de psihologi care a lucrat la conceperea unei astfel de legi si la realizarea unei baterii de instrumente de masurare psihologica prin care sa se testeze eliminatoriu „prostia ca trasatura avand o cauza patologica, prostia cu/fara caracter si inteligenta fara caracter” in randul celor care vor sa apara pe listele de votare. Si sa ne mai imaginam (in acest scenariu de film) in spiritul recunoasterii si recompensarii sub toate formele a valorilor unei societati, ca aceasta echipa de psihologi dupa implementarea acestei proceduri prezentata mai sus a primit premiul Nobel pentru psihologie aplicata.

    P.S. Cum ramane cu “dreptul” de a fi votat indiferent de starea sanatatii mintale a celui care este votat ?
    Dupa modul cum evolueaza fenomenele sociale vom ajunge sa confundam (1) “prostia ca trasatura avand cauze patologice, prostia cu/fara caracter si inteligenta fara caracter” cu (2) “inteligenta cu caracter”. A se vedea pentru amuzament (sau nu) filmul “Idiocracy” (2006) cu urmatoarea descriere “imprumutata din online” :

    “Joe Bauers este un soldat mediu din toate punctele de vedere care nu doreste decat sa fie lasat in pace intr-un post uitat de lume. Insa el este transferat si i se atribuie sarcina de a fi un cobai intr-un proiect militar ultra-secret, alaturi de o prostituata – sa fie criogenati. Insa dupa doi ani, cei care stiu de ei dispar, iar capsulele celor doi sunt aruncate la gunoi. Dupa 500 de ani, dintr-un accident, capsula ii este deschisa si se trezeste intr-o lume in care constata ca prostia e la loc de cinste si ca el ar putea fi usor cel mai inteligent om de pe planeta. Asa ca, trecand printr-o serie de aventuri, pleaca in cautarea “masinii timpului” pentru a se intoarce in trecut si a-i avertiza pe toti de iminenta distrugerii (mai bine zis prostirii) umanitatii.”

  12. Laura
    3 Februarie 2011 la 8:26 am

    Liiceanu enumeră, alături de frică şi lene, prostia drept sursă a ratării. Pentru mine cartea dânsului a devenit un fel de busolă. Lucrez cu copii şi mă ghidez după ea şi am constatat ceva foarte, foarte trist: prostia adulţilor, fie ea cea fără scopuri (cum se vede dinspre minister în jos), fie ea cea fără mijloace (cum se vede dinspre unii dascăli sau părinţi)acţionează oarecum pervers prin inducerea stării de frică. Cea mai mare problemă a mea, pe care cu greu o pot învinge, zilnic, este teama elevilor de a greşi. Copiii se tem să răspundă, să întrebe…chiar dacă la orele mele sunt încurajaţi (îi şi răsplătesc pentru implicare) să o facă. Unora le este lene-pentru ei am antidot. Nu mai ştiu cum să lup cu frica. Poate îmi sugeraţi d-voastră câteva metode, pentru că iată sunt şi eu un prost cu intenţii bune, dar fără metodă.
    Hmm, oare nu ar fi posibil un curs despre cum să ne învingem frica,pentru elevii mei?

  13. Lara
    7 Februarie 2011 la 11:09 am

    Grozav articol dle profesor! Multumim!
    Legat de tema prostiei, as dori sa stiu de ce majoritatea persoanelor de peste 30 de ani in special cele fara studii superioare dar nu numai, apeleaza la discriminarea de varsta, in sensul ca isi spun (in limbaj intern) aproape automat atunci cand interactioneaza cu o persoana mai tanara decat ele: „daca este tanar automat trebuie sa fie si prost”.
    Am trecut prin nenumarate situatii de genul acesta, in magazine , la posta , la ghiseele functionarilor, si chiar la banca. Cand te vad asa mai tanar te trateaza de parca esti in pauza de la scoala si ai trecut si tu pe acolo… Sa nu mai zic de asistentele si medicii din sistemul de stat… pentru ei suntem invizibili…
    Probabil ca se situeaza mai inspre stupidus…dar cred ca este si un obicei PROST specific mai mult romanilor.
    Lara

  14. Silviu
    7 Februarie 2011 la 7:50 pm

    D-le David,

    Intr-adevar curajos, insa marturisesc ca acest text mi-a lasat un gust usor amar si l-am recitit pentru a incerca sa imi dau seama de ce.

    In primul rand nu imi dau seama care este utilitatea constructului de prostie. De ce sa utilizam un construct a carui eticheta lingvistica are o puternica conotatie negativa si care va genera, cel mai probabil, o puternica reactie defensiva? Eu cel putin percep aceasta eticheta ca facand parte din categoria convingerilor „others downing”.

    In al doilea rand nu sunt sigur ca am inteles cum este operationalizat constructul: am identificat in text cel putin doua semnificatii: (1) inadecvare a scopurilor vs. mijloace si (2) nivel intelectual scazut (concluzie implicita din incurajarea ca prostii sa se testeze si sa isi asume soarta).
    Aici personal nu pot fi de acord cu afirmatia ca o persoana care are mijloace, dar nu are scopuri „adecvate” lor, este un prost (ok, fie el si simpatic / ignorant). Facand o analogie cu RET, indraznesc sa va disput aceasta afirmatie: unde scrie ca cineva trebuie sa aiba scopuri marete, adecvate inteligentei lui, caci altfel este prost?
    Dupa cum de altfel nu pot fi de acord nici cu afirmatia ca oamenii trebuie sa se testeze ca sa vada daca nu cumva sunt prosti, dupa care sa isi stabileasca scopuri adecvate prostiei lor (sic! asta enunta textul la final). In plus, afirmatia pare usor contradictorie: un prost, asa cum este definit prin componentele de inadecvare, probabil ca nu ar avea cum sa isi faca o asemenea introspectie in scopul adaptarii.
    Cred asadar ca prostia ar putea fi definita numai prin componenta de inadecvare (si numai a scopurilor marete fata de mijloacele modeste, nu invers), dar haideti sa lasam nivelul intelectual in pace. Cu alte cuvinte, as asocia mai degraba prostia cu inadecvarea, in antiteza poate cu intelepciunea, iar nivelul intelectual scazut in antiteza cu inteligenta.

    In cel de-al treilea rand, imi pare rau sa constat ca mesajul dvs., prin exprimarile destul de decisive, este un pic riscant. Incurajand ne-prostii sa infrunte prostii ar putea fi ok, dar numai daca ati avea certitudinea ca textul dvs. este citit numai de ne-prosti. Desigur, nu o puteti avea. Iar cum definitia prostiei implica, cred, inclusiv faptul ca prostii veritabili (nucleul tare) se considera ne-prosti, dar ii considera pe ceilalti prosti, ce ne facem daca mesajul dvs. este receptat si pus in aplicare de prostii veritabili? Nu intram intr-un cerc vicios? Care este pana la urma etalonul, standardul care il face pe cineva prost sau nu, astfel incat sa combata prostii? Concret, nu e un risc ca suficienti prosti veritabili, dar experti, sa ia in foarte serios measjul si sa se apuce sa infrunte presupusii prosti (nu conteaza daca veritabili sau nu) care ii incurca? Exagerez, evident, dar am vrut sa ilustrez mecanismul. Nu ar fi mai bine totusi sa avem in jur prosti toleranti cu prostii si ne-prostii, decat prosti combativi?

    Desigur, a nu se intelege ca cele enuntate mai sus pun sub semnul intrebarii (in)adecvarea la care faceti referire si care v-a determinat sa scrieti acest text. Au fost doar cateva remarci in privinta utilitatii reduse a etichetei de prostie si a posibilelor confuzii pe care le poate genera incurajarea explicita de a infrunta prostia.

    Ganduri bune de la un student.

    • 8 Februarie 2011 la 10:24 am

      Apreciez efortul pentru comentariu si ma bucur ca textul v-a stimulat sa ganditi. Sincer si direct spus, sunt insa prea multe sofisme si intrebari scolastice in comentariul dvs. ca sa raspund detaliat, desi am fost tentat! Cititi cu atentie textul (inclusiv REBT), fara sa cedati tentatiilor (sic!), si veti intelege; asa cum am mai spus unui comentator, daca cititi cu atentie o sa vedeti ca adesea va intrebati degeaba, iar contradictiile de care vorbiti sunt iluzorii. Ca sa va dau un exemplu din gandirea dvs. si sa intelegeti ca nu ignor cu alt scop intrebarile ridicate in comentariu: faptul ca exista cancer, lucru rau, nu trebuie sa elimine ci sa stimuleze cercetarea/intelegerea lui; similar, faptul ca exista prostie (si constructul asociat de „self-downing), nu anuleaza ci stimuleaza nevoia de a o analiza/intelege (de aceea spuneam, cu buna intentie, ca uneori va intrebati degeaba si pripit). Si, ca sa inchei intr-un ton REBT („epictetian”) pe care il intelegem amandoi (daca spuneti ca sunteti student la noi) si pe care il invocati in comentariu, stiti desigur ca gustul amar nu poate fi generat de un text, ci de interpretarea lui de catre cititor; asadar, nu va amarati!

      • Silviu
        8 Februarie 2011 la 12:41 pm

        Apreciez ca mi-ati raspuns si voi urma recomandarile dvs. Totusi, cred ca analogia cu cancerul are la randul ei un caracter sofistic, intrucat spre deosebire de prostie: (1) cancerul poate fi diagnosticat cu maxima precizie de catre si numai de catre medici, (2) cancerul nu reprezinta o eticheta lingvistica depreciativa. Pe cand tocmai acestea erau punctele pe care eu le aduceam in discutie in mod esential: dificultatea de a „diagnostica” prostia si caracterul depreciativ, implicit inutilitatea folosirii a acestui termen care amorseaza in sine reactii defensive. De acord ca merita investigata prostia, dar in termeni mai putini decisivi sau depreciativi, altfel poate fi riscant sau fara impact.

      • 8 Februarie 2011 la 1:32 pm

        Mai incerc o data (asta fiindca sunteti student la noi si vreau sa ganditi altfel, mai ales ca va vad motivat…): dupa mine, foarte sincer spus, aveti acum prea multe credinte si convingeri (uneori prea curajos afirmate ca si cunostinte) si putine cunostinte.

        Iata, ca exemplu, faceti confuzie intre sofism si limitele logice inerente concluziei unui rationament inductiv (analogic). In cazul din text, cele doua pot fi comparate prin cadrul comun de referinta pe care l-am dat intentionat („rau”), concluzia derivand de aici cu limitele ei inerente rationamentului inductiv (ca sa nu mai spun ca atat cancerul cat si prostia sunt constructe care definesc realitati, ambele destul de bine definite). Asadar, daca imi spuneti pretentios ca concluzia unui rationament inductiv este „doar” probabila (desi sunt cateva exceptii la asta), asta se cheama truism (iar truismele nu dau bine la un anumit nivel al discutiei). In plus, functia unei concluzii probabile este alta atunci cand ai un discurs practic (ex. problematizezi ce este indicat sa nu sa faci), fata de unul teoretic (problematizezi ce este adevarat), dar nu mai insist.

  15. Claudia
    9 Februarie 2011 la 8:19 pm

    Silviu,eu nu mi-as face griji cu privire la prostii care vor ataca acum ne-prostii pentru ca ei se considera defapt ne-prosti si iau articolul domnului profesor ca ´´sut in fund´´. Asta seamana cu povestea drobului de sare:)
    Prostii oricum fac revolutie toata ziua, te-mpiedici de ei fara sa-i provoace careva, tocmai despre asta e vorba. Prostului nu-i lipsesc tupeul si fantezia.

    Domnule profesor, multumim pentru articol!

    • Silviu
      10 Februarie 2011 la 12:25 pm

      Da, am mai reflectat si eu la aceasta idee si tind sa fiu de acord ca nu sta de fapt in picioare.

      Dl. David „m-a taxat”, pe buna dreptate, in ce priveste unele confuzii, insa cred ca cele doua probleme pe care le-am exprimat nu si-au gasit inca raspuns „pe fond”: (1) cat de folositoare este utilizarea unei etichete lingvistice depreciative ca „prost” si (2) cat de justa este incurajarea la combativitate impotriva prostiei in conditiile in care „prostia” este totusi ceva greu de diagnosticat riguros, dar usor de etichetat la nivelul simtului comun?

      Inca o data, nu pun in discutie utilitatea abordarii subiectului, ci pun in perspectiva receptarea acestor elemente ale textului de catre un public mai larg decat cei cativa cititori ai blogului. De exemplu, cum imi sugera recent un coleg, cred ca ar fi facil si destul de probabil ca un ziarist sa preia elemente din acest text si sa discrediteze (nu neaparat din rea-vointa, ci poate din ignoranta) public o intentie altfel foarte pozitiva.

      Ma intorc la primul paragraf al textului („[…]cu un scop pragmatic, acela de a disemina cunoaşterea ştiinţifică utilă în viaţa de zi cu zi, într-un limbaj accesibil, pentru a creşte calitatea vieţii oamenilor şi funcţionarea socială”): am indoieli ca textul, prin prisma celor doua probleme pe care eu le vad, isi atinge optim scopul.

      • 10 Februarie 2011 la 9:20 pm

        Daca esti student la mine pune intrebarile la un curs si am sa-ti raspund detaliat, cu placere; imi ia prea mult timp pe blog pentru de descrie nuantele raspunsului. Spun doar, ca bibliografie sugerata, ca raspunsul sta in intelegerea distinctiei dintre nomotetic versus idiografic, prin prisma irationaliatii definita logic versus empiric versus functional/pragmatic.

  16. cornelia
    10 Februarie 2011 la 6:33 pm

    Buna ziua! Am citit cateva articole scrise de dv. Sa ne pregatim pentru o moarte buna si frumoasa-este indemnul dv- intr-un articol.Ar fi interesant pentru mine,sa inteleg daca este mai important sa ne pregatim pentru o moarte buna si frumoasa sau sa traim bine si frumos.Va intreb asta fiindca eu nu prea am inteles. Daca sunteti amabil aprofundati putin.Doresc in mod expres sa va cunosc parerea ca specialist;daca doriti sa-mi raspundeti bineinteles.

    • 10 Februarie 2011 la 9:15 pm

      Se poate fi una si alta; ele nu sunt incompatibile. Pentru a trai bine, vezi articolul despre fericire.

  17. Claudia
    10 Februarie 2011 la 9:09 pm

    Domnule profesor, as dori sa va adresez o intrebare .
    Citeam ca inteligenta este de mai multe feluri, ca defapt testele de stabilire a coeficientului de inteligenta(IQ) nu dezvaluie adevarata valoare, adevaratele capacitati intelectuale ale unui om, ele referindu-se doar la aptitudini logice, matematice si lingvistice.

    Asa este? Cate feluri de inteligenta avem, pana la urma?

    Claudia

  18. Claudia
    11 Februarie 2011 la 1:15 am

    In regula, multumesc. Daca dvs spuneti ca-i complexa, e clar, trebuie sa fiu foarte odihnita pentru a intelege:))

    Claudia

  19. Luminita
    16 Februarie 2011 la 6:07 pm

    Citind articolul si urmarind si emiunea D-lor Plesu si Liiceanu cu aceeasi tema, pot afirma ca meritati detasat felicitari,Domnule profesor!

  20. Moi
    19 Februarie 2011 la 12:33 am

    Buna seara dl profesor , ce parere aveti despre inteligenta colectiva ?

  21. 19 Februarie 2011 la 5:30 pm

    „În fine, unii inteligenţi merg până acolo încât, ca să nu aibă probleme cu intoleranţa prostului faţă de inteligenţă, simulează prostia.” – pentru mine aceasta fraza este incredibil de adevarata. Mi s-a spus de catre cei care au avut timp sa ma cunoasca mai bine ca gandesc foarte mult, sunt inteligenta insa nu o arat. Asa este, de multe ori ma trezesc ascultand mai mult decat impartasind. Din proprie experienta sunt oameni in jurul meu care nu desfasoara zilnic procesul de gandire, practic nu gandesc, gasesc si aplica solutii gata-facute, eventual gasite pe net. Cand creez o situatie de „hai sa gandim, sa inovam impreuna” se rezvratesc, se simt stresati, presati de timp. In schimb gasesc timp din belsug sa se vaiete de neajunsurile vietii lor, cum ar fi ca nu au o masina sau alte lucruri care in fond sunt neesentiale.
    Am inceput a doua facultate, psihologie la Babes Bolyai. Unul din motive a fost si faptul ca daca abordam subiecte legate de inteligenta emotionala, sociala, Albert Ellis – ghid pentru o viata rationala, eram intrebata: dar de ce vreau sa vorbesc despre asta, am o problema sau ce? Cei din jurul meu pur si simplu se blocheaza, se sperie daca abordez subiecul emotii. Asa ca am decis sa imi iau diploma in psihologie :)) Acum, cand zic ca studiez psihologia prietenii tac, schimba subiectul sau imi zic discret pa :)) Inca nu am gasit, fizic, prea multi oameni care sa aiba placerea sa discute, impartaseasca informatii legate de emotii, sa intrebe care sunt ultimele descoperiri in domeniu. De multe ori ma gandesc ca oamenii vor sa fie fericiti fara sa aibe o definitie clara, reala, filozofica a notiunii de „fericire”. Pur si simplu vor sa aibe o bagheta magica care pac sa ii faca fericiti, nu vor sa se gandeasca efectiv la tehnici prin care poti sa simti fericirea zilnic, nu in fiecare moment insa mai mult de jumatate din zi :))
    Nu stiu daca pot sa zic ca sunt prosti in legatura cu subiectul „fericirea” („ce ma face fericit cu adevarat in realitate”) insa nici macar nu stiu ca pot sa investigheze acest subiect, gandind cu propriul lor creier. Ei experimenteaza, se minuneaza cand vad ca sunt fericiti intr-o anumita situatie, eventual dispera daca nu mai sunt in situatia aceea, lupta cu disperare sa fie in situatia aceea din nou, gandind ca numai asa pot fi fericiti. In loc sa opreasca putin timpul in loc si sa se gandeasca in singuratate, dar oare care este filozofia mea legata de fericire si nu a venit oare timpul sa o mai revizuiesc?

  22. Alexandru
    1 Martie 2011 la 9:51 pm

    Va felicit pentru articol.

    Cred ca toti psihologii din Ro ar trebui sa citeasca foarte bine inceputul acestui articol si sa-l transforme intr-un crez al profesiei de psiholog pe care o practica. Redau integral mai jos inceputul articolului de mai sus:

    „Cred că un intelectual, cu atât mai mult un psiholog, trebuie să abordeze frontal teme majore care ţin de om şi rolul acestuia în societate, cu un scop pragmatic, acela de a disemina cunoaşterea ştiinţifică utilă în viaţa de zi cu zi, într-un limbaj accesibil, pentru a creşte calitatea vieţii oamenilor şi funcţionarea socială. Eu m-am obligat să fac asta din când în când, în ciuda constrângerilor de timp, vorbind până acum despre teme precum fericirea, moartea, cunoaşterea, mintea umană, emoţiile umane, etc. Astăzi a venit rândul Prostiei! De ce prostia şi nu altă temă? Oricum îi venea rândul cândva. Am scris acum acest articol fiind exasperat de debandada societăţii în care trăim, care se generalizează la nivelul grupurilor şi experienţelor personale. Modelul cultural ideal, care ar trebui să genereze coeziune socială şi să tragă civilizaţia înainte, este contaminat astăzi de prostie…” (am incheiat citatul)

    Domnul psiholog Daniel David a mentionat un aspect, pe care altii nici macar nu au curajul sa-l recunoasca fata de propria constiinta si anume, citez din inceputul articolului domnului psiholog Daniel David : „Am scris acum acest articol fiind exasperat de debandada societăţii în care trăim, care se generalizează la nivelul grupurilor şi experienţelor personale.” (am incheiat citatul)

    Ce inteleg eu din acest articol ? Inteleg ca domnul psiholog Daniel David ia atitudine impotriva derapajelor societatii in care traim. Acest exemplu ar trebui sa fie urmat si de catre alti psihologi romani.

    Pentru psihologii romani care nu constientizeaza ca trebuie sa aiba o atitudine critica vizavi de derapajele societatii ro in care traiesc si dansii, am scris urmatoarele cuvinte:

    Stau pe margine si ma uit un pic,
    Pentru ca nu vreau sa ma IMPLIC.
    Si nu vreau sa ma IMPLIC de…loc,
    Pentru ca NU STIU, ca sunt psiho…loc(g).

    P.S. Tot pentru psihologii romani care nu constientizeaza ca trebuie sa aiba o atitudine critica vizavi de derapajele societatii ro in care traiesc si dansii, citez urmatoarele cuvinte:

    “NU ESTE O DOVADA DE NORMALITATE SA FII ADPTAT/ADAPTATA LA O SOCIETATE … BOLNAVA”.

  23. Alexandru
    1 Martie 2011 la 10:20 pm

    Completez ultima fraza din comentariul anterior cu urmatorele:

    Altfel spus :

    1) Nu este o dovada de anormalitate sa nu fii adaptat/adaptata la o societate bolnava.

    2) Nu este o dovada de anormalitate sa fii neadaptat/neadaptata la o societate bolnava.

    3) Este o dovada de normalitate sa nu fii adaptat/adaptata la o societate bolnava.

    4) Este o dovada de anormalitate sa fii adaptat/adaptata la o societate bolnava.

    5) Este o dovada de normalitate sa fii neadaptat/neadaptata la o societate bolnava.

  24. gabriel teodorescu
    8 Martie 2011 la 12:36 pm

    … nici macar marele Einstein nu a putut cuantifica prostia umana!.
    Asistam acum in Ro la o stare de normalitate?!( vedeti exemple destule prezentate de massmedia romaneasca si nu numai… si ar mai fi ceva prostia variaza se pare exponential in mediul politic romanesc…depasind orice limite ale bunului simt). Opinia mea folosirea termenului de derapaje… nu ar fi tocmai corecta deoarece in opinia mea ar reprezenta doar niste abateri de la o stare postulata ca fiind normalitatea … iar aceasta ar trebui totusi impusa!)

  25. gabriel teodorescu
    8 Martie 2011 la 12:47 pm

    …derapaje…
    in continuare aceste derapaje le consider doar simple abateri de la regula,… si reprezinta doar niste singularitati… si atunci experienta nu poate confirma acest fapt.
    „Multitudinea derapajelor” din Ro… de fapt doar o submultime cu mult inferioara ca si rang desi nu dorim a recunoaste fata de multimea mare a normalitatii…
    (domnule profesor va precizasem intr-un mesaj pe unul din topicurile initiate de dumneavostra pe blog… daca v-ar interesa abordarea unui subiect destul de sensibil… referitor la posibilitatea existentei unei teorii cuantice a mentalului… domeniu abordat de regretatul Mihai Draganescu… am in gand o serie de experimente care s-ar putea testa… mai ales ca si cei de peste ocean trag tare in domeniul biocurentilor impropriu la noi unde cerebrale…astept un mesaj din partea dumneavoastra daca sunteti interesat. Cu stima si consideratie)

  26. 10 Martie 2011 la 1:28 pm

    as mai continua cu:
    ”si vanitatea e in aceeasi categorie – atunci cand un prost laudandu-te.. te indoiesti instant de prostia lui”
    sau
    ”nu exista prostie absoluta – intotdeauna mai sunt si scapari” :))

    • 11 Martie 2011 la 5:14 pm

      o mica rectificare pt cursivitatea frazei..

      ex. cand un prost te lauda, facandu-te astfel sa te-ndoiesti instant de prostia lui” intr-o anume justificare se poate concluziona:
      ”nu exista prostie absoluta – intotdeauna mai sunt si scapari!” 😉

      ps: ma rog, astea-s simple exercitii asociative la tema din postare, mici variatiuni ce nu merita fi luate-n seama!

  27. 15 Iunie 2011 la 12:25 pm

    Am postat şi eu link la articolul dumneavoastră pe http://marabaiamare.wordpress.com/
    Succes-uri multe ! Că aşa se spune🙂

  28. simonaghinea
    2 Iulie 2011 la 7:42 pm

    Imi place foarte mult articolul dvs., chiar foarte mult. Continutul blog-ului imi delecteaza pauzele de ceai si uite ma determina sa vizitez o librarie si sa descopar ce alte puncte de vedere mai aveti. O sa vin la urmatorul seminar pe care il veti tine dvs. (in Bucuresti sper).

  29. Un prost
    4 August 2011 la 10:00 am

    1. Laus stultitiae nu sta bine langa stupidity.
    2. Amestecati notiuni morale cu criterii operationale
    3. Ca prost, cum mi-as putea cauta fericirea?
    4. Testele psihologice nu pot valida, judeca, infirma, corecta scopuri – scopurile sunt un produs al fiintei constiente, iar psihologul nu are o competenta speciala de ale ordona.
    5. Inchei tot cu Erasmus – cititi capitolul despre vanitate.

    Cu respect,
    Un prost cu diplome, in cautarea fericirii

    • 5 August 2011 la 6:05 pm

      Da…desi am fost tentat, nu am sa raspund, ca sa fiu consistent cu textul meu si cu asumarea pe care ati facut-o. Voi spune insa, in acord cu Erasmus, ca nu orice asumare a diferentei inseamna vanitate, decat pentru „prostii” cu ambitii carora nu le place locul ocupat in diferenta.

  30. dr.I.T.Vasile
    11 August 2011 la 9:06 pm

    Total de acord cu articolulu dlui. profesor si cu unele replici (efectiv inteligente si de bun simt!), insa as vrea sa atrag atentia ca prostia nu te poate tine mult timp in functii care sa determine destinele desteptilor…Cea mai mare drama a omenirii este semidoctia…Avem in Romania, mai ales in posturile care decid soarta acesti tari, o multime (si o multitudine) de semidocti. Acestia sunt extrem de greu de depistat tocmai datorita faptului ca semidoctul face totul fara noima fiind convins ca el detine cheia succesului, sau este atat de viclean incat lasa sa se creada ca o detine… Desigur nu am rezolvarea problemei scoaterii in piata publica a rusinarii acestor indivizi lipsiti de bun simt…Pot lansa doar o provocare: fiecare dintre cei care au inteligenta si curaj sa scrie numele unui semidoct notoriu si sa probeze cu faptele celui numit !

  31. Augusta Bora
    25 August 2011 la 3:51 pm

    Abia acum am descoperit blogul! Imi place.
    Articolul despre prostie e fenomenal, mai ales prin faptul ca nu exprima nici un gram de dispret. Este o abordare echilibrata, matura si, as indrazni sa spun, morala. Iar comentariul critic in combinatie cu umorul ~cald~ e un deliciu.

  32. Alexandra
    27 Septembrie 2011 la 2:34 pm

    Tocmai am descoperit blog-ul . Articolul genial!!! citeam randurile scrise si imi venea in minte doar Moliere , pana sa imi ajung la randurile in care si dvs. il mentionati . Aveam o zi f proasta, citind randurile acestea in mod subit I have cheered up :)! O zi cat se poate de faina

  33. Un Prost Simpatic
    29 Septembrie 2011 la 4:31 pm

    Spune-i unui om ca e prost si vezi daca il schimbi; vezi daca iti va mai asculta argumentarea si sfaturile sau iti va da ignore automat. Iar daca nu vrei sa il schimbi atunci nu cumva iti convine ca este prost din cauza efectelor contrastului asupra egoului tau intelectual ? Iar daca vrei sa il schimbi, daca ii vrei binele si constient de faptul ca in orbirea lui isi face rau si sie insasi si celorlalti, atunci nu mai degraba vei vrea sa nu ii atragi aversiunea descriindu-l(inutil, pentru ca un om nu este o suma de trasaturi ci o suma de alegeri). Exasperarea, iarasi, nu este atitudinea potrivita si este creata la randul ei din lipsa dragostei si abundenta egoismului. Problemele lumii acesteia sunt create de inteligentii activi, de cei care au scopuri si pot sa le satisfaca, dar au scopuri zadarnice. De fapt chiar conceptul de scop si obisnuinta asta de a ne face un scop si a il atinge sunt zadarnice(un soi de joc de a centra si a da cu capul doar pentru a reincepe ciclul). Parerea personala: omul inteligent este cel care invata din ieri pentru a fi mai bun azi si pentru a cladi un maine mai frumos. Un om inteligent nu isi face scopuri, pentru ca stie ca scopurile sunt dezadaptative ci doar traieste, intelege si iubeste. Dar daca esti ocupat urmarind un viitor care exista doar in mintea ta(scopul) atunci nu vei mai fi prezent in aici si acum si vei pierde lectii de viata. Trebuie sa (te) cunosti inainte sa iti doresti. Altfel cum vei stii ce sa vrei sau daca macar vrei ? Iar tot ceea ce cunoastem noi este legat de tot ceea ce am fost spalati pe creier(conditionati) sa fim si anume niste fiinte economice(Viata fara dragoste e economie). E nevoie, deci, de o alta abordare, una care sa nu categorizeze oamenii ci sa dezbata nearogant niste comportamente. Era o pilda data de Cristos: „Un pescar trage navodul, vede intre toti pestisorii un peste mare, il alege cu usurinta pe cel mare si arunca toti pestisorii inapoi in apa”. Pestisorii sunt vanitatile lumesti, iar pestele mare este mintea/sufletul(The Kingdom). Atunci cand omul va fi constient de pestele mare il va alege cu usurinta; atunci cand va descoperi pestele mare va realiza ca toate onorurile lumesti, respectul, functia, impopotonarea sociala, prestigiul si alte produse ale egoului sunt doar praf in ochi.

  34. Alexandr I.
    9 Noiembrie 2011 la 5:54 pm

    Felicitari pentru articol. M-a inspaimantat acest adevar, dar recunosc ca m-a si distrat. Interesante referinte.

    Succes si spor!

  35. Silvana
    8 Septembrie 2012 la 11:28 pm

    Din aceasta perspectiva, oamenii ce compun o echipa, sunt catalogati de generalul Von Manstein in matricea care-i poarta numele ca prosti si destepti, harnici si lenesi.
    Dumneavoastra nu ati abordat decat una din dimensiuni. Totusi pragmatismul articolului ar fi bine sa sugereze si modul cum societatea poate sa dobandeasca anticorpi, pentru insusi conservarea progresului social.

    Aveti un punct de vedere in acest sens?

  36. Aeleden
    27 Decembrie 2012 la 7:57 am

    Prostie are fiecare,
    Ba chiar şi cel mai mare geniu,
    Numai că prostul cel mai mare
    Consideră prostia premiu.

    Unii se cred deştepţi cu carul,
    Manipulând prostia lor
    Şi au proiecte cu toptanul
    Să-i facă proştii-proştilor.

    Un prost nu moare la soroc
    Să facă prozeliţi ca el,
    Că de eşti prost, dar ai noroc
    Vei fi deştept… în portofel.

    O lume ideală-i fantezie
    Şi totul pare-un vis nedrept,
    Căci într-o lume de prostie
    E imoral să fi deştept.

  37. 7 Decembrie 2013 la 10:26 pm

    Foarte interesant ca viziune și bine scris. Am cugetat și eu un pic asupra prostiei:

    http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/06/19/despre-prostie-cu-respect-apotropaic/

  38. Nicoleta
    2 Noiembrie 2014 la 5:08 pm

    Ceea ce nu reusesc sa inteleg si poate ma ajutati Dvs. sa o fac, este urmatorul fapt: foarte multi dintre cunoscutii mei si ai altora (din cate am tot discutat) se plang foarte mult de lipsa de bun simt al semenilor, de diferite variante si grade ale prostiei, de vulgaritatea celor de langa noi, de lipsa de empatie, bunatate sufleteasca, umanitate, de rautatea gratuita a semenilor, dar niciunul dintre acestia nu iau atitudine impotriva acestor comportamente si atitudini atunci cand situatia o cere. Cu alte cuvinte: toti (desi e cam mult spus toti) ne plangem de toate aceste „rele”, insa societatea e dominata de ele in continuare. Nu ne place, dar toleram sau practicam. Eu acest fenomen il observ cand ma uit in jur si inca nu mi-am putut raspunde la intrebarea „de ce?”.

    • 2 Noiembrie 2014 la 6:05 pm

      Se plang prea putini fata de cei care sunt astfel. Apoi, cei care se plang, uneori sunt si eu asa. In fine, fiecare defineste diferit bunul simt, prostia etc.

  39. Ynu
    16 Noiembrie 2014 la 9:41 pm

    Reblogged this on Ynu's Butterfly.

  40. Dragos
    16 Iunie 2015 la 11:52 am

    dle profesor,ce tip de test trebuie sa fac ca sa vad cat sunt de inzestrat sau nu resurse intelectuale?cum se numeste?testul de i.q.?sau de e.q.?

    care e diferenta dintre persoana si comportamentul ei?nu e acelasi lucru?acesta din urma nu e influentat de persoana?si nu inmfluenteaza persoana?sau e ca diferenta dintre hard si soft la calculator?

    va multumesc

    • 16 Iunie 2015 la 9:17 pm

      Va recomand testul WAIS sau RPM (testul Raven).

      • Dragos
        18 Iunie 2015 la 2:39 pm

        Va multumesc

  1. 29 Ianuarie 2011 la 10:41 pm
  2. 1 Februarie 2011 la 4:54 pm
  3. 9 Octombrie 2013 la 2:01 am
  4. 10 Octombrie 2013 la 10:19 am
  5. 18 Octombrie 2013 la 6:03 am
  6. 23 Octombrie 2013 la 8:35 am
  7. 16 Iunie 2014 la 9:52 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: