Acasă > Social şi Politic > Scurte consideraţii despre ce este un intelectual

Scurte consideraţii despre ce este un intelectual

Motto: Un intelectual este persoana a cărei minte se veghează pe ea însăşi (Albert Camus)

După ce am publicat articolul “Despre ţara saturniană şi timpul intelectualilor” am primit o avalanşă de comentarii şi întrebări (din păcate, nu toate reproductibile), referitoare la conceptul de “intelectual”. Despre acest concept s-au scris multe lucrări, unele serioase şi de referinţă (vezi, spre exemplu, Jean-Paul Sartre: „Qu’est-ce qu’un intellectuel?„), aşa că nu am de gând să-l discut aici într-un mod intelectualist (sic!). Fac însă câteva consideraţii punctuale, cu rol clarificator, asupra acestui concept. Aşadar, ce este un intelectual?

Pentru mine a fi intelectual înseamnă:

(1)   a avea o profesie în domeniul ştiinţelor/tehnologiei sau artelor (ex. educaţie, cercetare, servicii în aceste domenii);

(2)   a avea o cultură generală bine pusă la punct. Este greu astăzi, în epoca exploziei informaţionale, să mai fii o personalitate enciclopedică, cu o cultură generală completă. Vremea omului enciclopedic a trecut! Eu cred că astăzi cultură generală solidă (om cult) înseamnă:

  1. cunoştinţe de logică şi teoria argumentării (incluzând retorică şi gramatică);
  2. cunoştinţe de istorie universală şi a României;
  3. cunoştinţe de literatură universală şi română;
  4. cunoştinţe de filosofie (incluzând obligatoriu filosofia analitică, epistemologia/filosofia ştiinţei şi filosofia minţii).

Toate aceste lucruri (1-4) trebuie cunoscute şi stăpânite măcar la un nivel mediu de analiză (ex. fundamente, actori/autori principali, curente principale şi opere programatice pentru fiecare curent), iar câteva lucruri punctuale (ex. curente, actori/autori, teorii) din fiecare categorie trebuie ştiute în profunzime (în funcţie de interesele şi afinităţile personale); categoria lucrurilor punctuale se va expanda, în funcţie de timpul şi pasiunea fiecăruia dintre noi. În plus, este fundamental astăzi, pentru un om cult, să ştie unde şi cum să caute informaţia şi, mai ales, să o evalueze critic.

Aşadar, dragă cititorule, dacă îndeplineşti criteriul 1 eşti un intelectual minimal, calitatea ta principală fiind faptul că eşti membru al unei clase prin profesia pe care o practici. Dacă îndeplineşti cumulativ criteriile 1 şi 2 atunci eşti un intelectual standard. Dacă vrei însă să fii un intelectual de marcă, lucrurile se complică. Un intelectual de marcă este cel care (a) în legătură cu criteriul 1, excelează în profesia sa şi este recunoscut şi validat ca atare la nivel naţional şi internaţional; (b) în legătură cu criteriul 2, are contribuţii culturale proprii, cu impact (cultura este înţeleasă aici în sens larg)  şi (c) în plus, este implicat activ şi pragmatic la nivel social, contribuind la buna organizare şi funcţionare socială. Termenul de cultură, în sens larg, se referă la un ansamblu de valori îmbrăţişate de un grup social; aşadar, crearea, promovarea şi/sau stimularea implementării acestor valori, prin diverse „instituţii” necesare (ex. prin scris), în mod explicit şi/sau dincolo de un domeniu profesional ţintă, pot reprezenta contribuţii culturale proprii. În legătură cu implicarea socială, Sartre spunea că un intelectual trebuie să se implice mai ales în lucrurile care nu-l privesc. Aşadar, un intelectual de marcă trebuie să aibă atât un limbaj elevat cât şi unul de interfaţă, prin care, în principiu, poate ajunge la orice grup social. Asta nu înseamnă că trebuie să intri în discuţii cu oricine; dacă nu există bună credinţă şi un cod comun (cultural şi logic), nu are sens să intri în discuţii, fie ele şi nepolemice. Alte combinaţii (criteriul 2 fără criteriul 1, criteriul 1 atins la nivel de excelenţă fără criteriul 2), fascinante pentru o analiză psihologică, generează categoria mixtă a intelectualilor nereuşiţi. Restul combinaţiilor posibile reprezintă situaţii tranzitorii între categoriile descrise mai sus; spre exemplu, criteriul 1, atins la nivel de excelenţă, şi criteriul 2, atins minimal, fără contribuţii culturale proprii, sugerează o situaţie tranzitorie între un intelectual standard şi unul de marcă.

Elementul critic şi autocritic, constructiv şi elegant, colorează toate caracteristicile unui intelectual de marcă. Într-o formulare popperiană a raţionalismului critic, dacă crezi în ceva, încearcă să-l sabotezi sistematic (caută contraexemple) şi dacă acel ceva rezistă încercării tale continue de a-l sabota înseamnă că este ceva care merită! Încercarea de validare (căutarea de exemple), adesea defensivă, a ceva în care crezi este semnul intelectualului minimal, standard sau nereuşit. Un intelectual de marcă nu ţine să-şi valideze crezurile în afara logicii, fie că ele au implicaţii aletice (valori de adevăr în discursuri teoretice) sau sociale (valori pragmatice în discursurile practice).

Fără a intra detaliat în efectele pozitive şi negative pe care le pot genera intelectualii – s-au scris atâtea lucruri despre asta (vezi şi bibliografia selectivă) -, voi concluziona spunând că:

(1)     un intelectual minimal, neimplicat social, are adesea efecte nule, rar pozitive (ex. uneori încurajează oamenii spre profesii intelectuale, prin modelul pe care îl oferă însăşi existenţa sa); implicat social, face bine (mai rar) sau rău (mai rar), în funcţie de ceea ce promovează, sau poate să nu aibă efecte (mai des);

(2)     un intelectual standard, neimplicat social, poate avea efecte pozitive (ex. educă populaţia şi/sau o încurajează spre profesii intelectuale, prin modelul pe care îl oferă existenţa sa); implicat social, poate face bine sau rău, în funcţie de ceea ce promovează, sau poate să nu aibă efecte;

(3)     un intelectual de marcă este, prin definiţie, implicat social. Dacă este implicat prosocial poate face extrem de mult bine; dacă însă nu promovează valori şi comportamente care corespund unui model cultural-ideal, poate face ravagii. Aşadar, rareori acţiunile sale rămân fără efecte;

(4)     un intelectual nereuşit nu face decât lucruri intelectuale nereuşite (sic!), chiar dacă uneori poate avea cele mai bune intenţii! Aşadar, rar îi reuşeşte ceva cu implicaţii sociale pozitive, iar când totuşi acest lucru are loc, el se datorează mai ales întâmplării şi/sau conjuncturii.

La intelectualii de marcă, orientaţi prosocial, mă refeream când spuneam că pot schimba ţara saturniană într-una modernă! Restul este reprezentat de intelectualii – minimali, standard sau nereuşiţi – adesea gălăgioşi şi/sau cu pretenţii, fără efecte (ex. spun şi promovează banalităţi solemne) sau chiar cu efecte negative (ex. pot justifica postfactum orice, inclusiv mizerii). Dwight Eisenhover spunea, sintetizând aspectele negative ale conceptului de „intelectual” că „…intelectualul este o persoană care foloseşte mai multe cuvinte decât sunt necesare pentru a spune mai mult decât ştie…”. Problema noastră este că, deşi avem intelectuali, puţini sunt de marcă! Ai noştri intelectuali strălucesc mai ales prin caracterul minimal, standard sau nereuşit. Intelectualii de marcă trebuie însă căutaţi şi promovaţi, dacă dorim să trăim într-o ţară civilizată şi modernă.

Bibliografie selectivă:

  • Raymond Aron. L’opium des intellectuels, 1955.
  • Noam Chomsky. The Responsibility of Intellectuals, 1967. http://www.chomsky.info/articles/19670223.htm
  • Jean-Paul Sartre. Plaidoyer pour les intellectuels, 1972.
  • Thomas Sowell. Intellectuals and Society, 2009.
Categorii:Social şi Politic Etichete:
  1. Andreea
    23 Iunie 2011 la 10:08 am

    Dumneavoastră, domnule David, în ce categorie vă plasați?

  2. Mihaela
    23 Iunie 2011 la 3:01 pm

    Stimate domnule profesor,

    felicitări pentru blog. Prinde bine oamenilor de rând (adică ne-psihologi) să afle cum pot să-şi îmbunătăţească perspectiva asupra propriei vieţi și a ceea ce se intâmplă în jurul lor fără să meargă la psiholog sau să urmeze cursuri. Cred că tocmai acesta este cel mai mare câştig de pe urma înfiinţării blogului: faptul că românii (interesaţi) au acces la informaţii utile şi principii sănătoase, prezentate intr-un discurs fundamentat şi un limbaj elevat, dar care sunt in acelaşi timp uşor de înţeles şi provoacă la reflecţie.

    Intervin aici vrând să vă prezint o idee de implicare socială care mă „însoţeşte” încă de când am citit „Top – 50 cărţi” (coroborat cu interviul „Despre cărţi şi oamenii lor”), transpunând într-un fel beneficiile oferite de acest blog în educarea (preventivă a) copiilor/tinerilor – o şcoală de vară/iarnă (că tot se poartă) în cadrul căreia:
    – copiii/tinerii să înveţe cum să îl perceapă pe Harap Alb în comparaţie cu Winnetou (se înţelege că nu mă refer la interpretarea stilistică de care elevii românii au parte în şcoală);
    – copiii/tinerii să înveţe cum să facă diferenţa dintre un joc (pe calculator) educativ, în genul celor pe care le folosiţi la Clinică, şi un joc de duzină de pe internet;
    – copiii/tinerii să înveţe care sunt beneficiile unui joc de echipă/de societate în comparaţie cu jocul pe calculator/uitatul la televizor, respectiv care ar fi proporţia corectă a acestor activităţi;
    – să le prezentaţi pastilele psihologice pe înţelesul lor şi pe Retman;
    – cei care au nevoie (oare cine nu are?) să primească consiliere şi implicit să înveţe că e ok să se adreseze psihologului/consilierului şcolar (să ceară ajutor);
    – părinţii să primească o evaluare a copiilor şi eventuale sfaturi;
    – …
    pe scurt, copiii/tinerii să „ia o gură” de normalitate – acea normalitate pe care ne-o dorim în România.

    Sigur că majoritatea principiilor pe care copiii/tinerii ar urma să le înveţe sunt deja cunoscute, promovate prin reviste, pe saituri (în principal ca sfaturi pentru părinţi), e drept şi că mulţi părinţi încearcă şi o parte chiar reuşesc să le aplice, dar ştiu şi eu că cineva din exterior are impact mai mare decât „părinţii ăştia care mă bat la cap toată ziua”. Şi ne-aţi mai salva şi nouă, părinţilor, câteva zile din vacanţă – să oferi generaţiei consumiste de azi activităţi „sănătoase” şi interesante zi de zi timp de 3 luni poate să fie destul de greu.

    În plus, tabăra s-ar putea proiecta ca practică pentru studenţi, s-ar putea implementa studii, aţi oferi un serviciu în folosul comunităţii, aţi atrage (şi mai multe) fonduri extrabugetare …

    Win – win situation?

    Spor în toate!
    Mihaela

  3. cornelia
    23 Iunie 2011 la 8:19 pm

    In afara de intelectuali , credeti ca altfel de persoane nu pot fi capabile de implicare in schimbari esentiale ? . Chiar asa de saturnieni sa fim noi si fara profunzime ? Daca intelectualii acestia de marca cu caracterele :critic , autocritic , constructiv si elegant se complac intr-o tara cum ziceti saturniana ; unde este marca lor ,curajul lor ?. Nu , eu nu sunt de acord cu ideea ca aceasta tara este saturniana ; este mult prea dur spus . As zice ca este intr-un stadiu de transformare . Dv conform standardelor (si raspund astfel persoanei de la primul coment) sunteti clar incadrat la palierul „marca” ,si sunt de acord cu asta , sper insa , ca pe langa caracterele amintite sa fie si flexibilitatea ideilor .

    • 23 Iunie 2011 la 8:46 pm

      Eu ma spus ca intelectualii de marca pot genera aceste schimbari. Logic vorbind, asta nu implica ca orice schimbari sunt produse de intelectualii de marca; pot fi si altii…desi eu cred ca acestea sunt cazuri mai rare.

      Revenind mai punctual la comentariul dvs.: Ba da, pot fi implicate si alt gen de persoane, Am insa dubii ca in lipsa intelectualilor de marca evenimentele majore pot fi planificate si conceptualizate usor, pentru a fi apoi implementate pragmatic. Schimbarile majore, chiar daca sunt implementate de multi, sunt, de obicei, gandite, macar ideologic, daca nu actional, de cei care ar intra in categoria intelectualilor.

  4. OvidiuS
    23 Iunie 2011 la 9:37 pm

    Perfect de acord cu rolul intelectualului de marca orientat social ca si germene de nucleatie a schimbarii!
    Cred de asemenea ca un intelectual de marca apare si se formeaza in sanul unei paturi de intelectuali „standard”.

    Intrebarea pe care mi-o pun este (simplificand la maxim datele problemei): are patura autohtona de intelectuali „standard” densitatea si coeziunea minime pentru a genera intelectuali „de marca” in ritmul constant si sustinut necesar schimbarii?

    • 23 Iunie 2011 la 9:47 pm

      Da, sunt absolut de acord cu remarca dvs. si cred ca raspunsul simplu este, nu, nu avem iinca nici macar o patura de intelectuali standard suficient de tare si de profilata. Ma tem insa ca multi intelectualii standard (din tara) nici nu pot „evolua”, deoarece la criteriul 1 nu au (si nu mai pot avea) excelenta validata national si international; multi s-au cantonat intr-o autosuficienta locala.

  5. 23 Iunie 2011 la 10:47 pm

    @Este necesar să fii om de cultură sau profesionist recunoscut social întâi, ca să devii intelectual pe urmă!? Grea întrebare.
    Intelectualul așteptat (și aproape absent) poate fi definit mai curând ca o stare de spirit și o atitudine, cred. Câteva caracteristici, aici: http://www.gabrielacretu.ro/unde-se-ascund-intelectualii.html

    • 23 Iunie 2011 la 11:00 pm

      Interesant comentariu! Cred insa ca problema nu trebuie pusa asa; „intelectual” nu este ceva determinat/cauzat de altceva (ca sa ne punem problema intaietatii), ci este un termen care descrie o realitate. Asadar, intre „intelectual” si criteriile descrise (realitate) exista o legatura semiotica, nu una cauzala.

  6. 23 Iunie 2011 la 11:28 pm

    @Era succesiune logică, nu cauzală, dar nu asta e problema; problema este de diferență specifică și dacă ea apare ca un fel de salt calitativ pe fond de acumulare.
    Caracteristicile 1 și 2 de mai sus le întrunesc câțiva (poate prea mulți) în țara asta; caracteristicile 1-10 din postul meu, prea puțini sau prea puțin. Și tot așteptăm să crească și… nimic.
    Care-i problema!? Cea pe care o sintetiza Eminescu foarte bine cu ceva timp în urmă – Nu inteligențele ne lipsesc, ne lipsesc caracterele. În acest sens vorbesc de stare a spiritului și atitudine și nu de mărimea sau profunzimea cunoașterii…

    • 23 Iunie 2011 la 11:31 pm

      Eu cred ca este vorba de amandoua: cunoastere (expertiza avansata si cultura generala)si caracter (valori si implicare care sa le exprime).

  7. dorinteodor
    8 Iulie 2011 la 11:42 am

    domnule daniel david, atunci cind incepeti sa dati o definitie teoretica descriptiva ( „….dupa parerea mea….”) va situati in general in afara cunoasterii stiintifice. „definitiile” dv. asociate termenului „intelectual” sint valabile doar in teorie (teorie? ce-o fi aia?). hai sa vedem o definitie mult mai generala, asociata realitatii din romania: intelectualul este o persoana care spune in public ceea ce guvernantii vor sa auda. daca un astfel de specimen nu este decit tractorist la c.a.p. nu e nici o problema, se va corecta (vezi practica de 50 de ani in timpul comunismului). ati putea zice ca traim alte vremuri dar realitatea provine si este generata de 50 de ani de comunism ( defectele psihice fundamentale ale poporului sint practic invariante in timp….)…asa ca m-ar place sa aud de la dv. o definitie a cuvintului „intelectual” asa cum rezulta din ceea ce deja avem, ca sa stim in ce tara reala traim……

    • 8 Iulie 2011 la 1:54 pm

      Eu zic ca defnitia este stiintifica, si chiar bine operationalizata. Pot insa intelege ca vedeti lucrurile altfel, si daca nu am reusit sa va conving cu textul scris, nu cred ca o pot face intr-un raspuns succint la comentariul dvs. Poate intr-un alt context putem discuta mai pe larg.

  8. Daniela
    29 Iulie 2011 la 3:31 pm

    Stimate domnule profesor,
    Vreau sa va intreb ceva legat de „intelectualii de marca”. Eu am inteles foarte bine definitia intelectualilor, cu toate „categoriile” si sunt de acord cu ea pentru ca si eu gandesc asa. Vreau sa va intreb ce trebuie facut pentru a incuraja la nivel social „intelectualii standard” sa se ridice la nivelul de „intelectuali de marca”, pentru ca eu cred ca „intelectualii standard” sunt cei care au potentialul de a se ridica, dar, dintr-un motiv sau altul, nu reusesc sa o faca. Si atunci ma gandeam ce s-ar putea face pentru ca tara noastra sa aiba un numar mai mare de „intelectuali de marca”, adica sa reuseasca mai multi sa se ridice la acest nivel.
    Cu respect,
    Daniela

    • 29 Iulie 2011 la 7:02 pm

      Raspuns este in text:
      (1) sa fii cat mai bun in domeniul tau profesional;
      (2) sa incerci sa fii creativ, generand sau implementand noi valori acolo unde esti tu, si/sau sa gandesti critic si constructiv asupra standardelor culturale actuale;
      (3) sa fii activ si implicat social, pentru schimbare sociala pozitiva, asumandu-ti consecintele negative si tensiunea care vin cu aceasta implicare.

  9. Daniela
    30 Iulie 2011 la 12:26 pm

    Multumesc de raspuns!
    Daniela

  10. 31 August 2011 la 12:59 pm

    Deoarece aici nu se face politica nu pot lasa mesajul cu ultimul paragraf. Daca il retrimitei fara ultima fraza il pot posta.

  11. 31 August 2011 la 4:16 pm

    Aici este problema! Intelectualul este quasi-absent in viata publica romaneasca pentru ca el „nu face politica”, este neutru, nici acid, nici bazic. Nu ma refer, se intelege, la diversele trompete de partid care nu sunt nici intelectuali (in sens critic), nici nu fac politica (pentru ca politica este altceva decat politicianismul).
    Conditia intelectualului autentic este angajarea iar aceasta este intotdeauna pozitionata in spatiul politic; in caz contrar, vorbim de un expert, specialist, tehnocrat, etc., nu de un intelectual. Parerea mea!

  12. Alexandra
    5 Noiembrie 2011 la 1:03 pm

    O data ce criteriile au fost stabilite, ma intreb: in ce masura, un tanar aflat la nivelul de intelectual minimal – de exemplu, un tanar medic, care are atat de mult de studiat in domeniul lui, incat nu-si poate permite studiul altor domenii: istorie, geografie, filososfie – si-ar putea depasi limitele, asa incat sa-si construiasca o cultura generala solida? Poate top-ul celor 50 de carti ar trebui largit si spre sfere mai practice?

  13. lynn
    23 Martie 2012 la 12:15 am

    Domnule profesor, cineva care impune printre condițiile de existență și manifestare a intelectului, citez: ”cunoştinţe de logică şi teoria argumentării (incluzând retorică şi gramatică), cu subliniere pe ultimul cuvânt, nu face atât de multe greșeli gramaticale, de ortografie și punctuație cum faceți dumneavoastră.
    Înainte de orice dvs. ar trebui să știți că o formă incorectă dă impresia că nici fondul nu are mare valoare. Chiar unul din principiile de funcționare a corpului uman, (inclusiv a creierului – a cărei manifestare este chiar intelectul luat în discuție), este acela că funcția determină forma și forma determină funcția.
    În educație, dacă te erijezi în exemplu de urmat, trebuie mai întâi să respecți tu însuți o regulă pe care o impui celorlalți.
    Părerea mea……de neintelectual🙂

    • 23 Martie 2012 la 8:50 pm

      In mod normal nu port astfel de discutii. Pentru a intelege de ce nu le port, vezi regulile de utilizare a Blogului. Totusi, acum am un pic de timp, unii au mai insistat pe „cautarea nodului in papura”, asa ca spun succint:
      (1) Eu nu ma „erijez” in nimic. Cine doreste sa citeasca Blogul, bine; daca nu doreste, este tot bine;
      (2) Nu contest ca pot sa scape erori si in textele scrise de mine (ex. de logica, de gramatica etc.); cred insa ca cele mai multe apar din cauza grabei. In plus, ele nu sunt mai multe decat cele care apar in mod normal in scrieri respectabile de acest tip; eu chiar am studiat logica si am participat la olimpiadele de profil si stiu ce vorbesc si cum gandesc. In concluzie, va spun sincer: chiar nu ma intereseaza comentariile de acest tip, deoarece le consider pierdere de vreme (mai ales cand se incearca ilogic a se ridica unele erori/greseli la rangul de reguli).

      P.S. Uitati, ca sa intelegeti la ce ma refer si de ce am aceasta atitudine: chiar in cazul textului dvs. (si a trebuit sa scrieti doar cateva randuri!), daca ma uit atent si cu dorinta de a gasi greseli, vad greseli gramaticale (in acord) si de punctuatie; cu toate acestea i-am inteles mesajul (sic!).

  1. 23 Iunie 2011 la 7:18 pm
  2. 24 Iunie 2011 la 10:49 am
  3. 7 Iunie 2015 la 5:18 pm
  4. 14 Iunie 2015 la 12:51 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: