Prima pagină > Social şi Politic > Psihologia eşecului la români – Dezbatere. Actualizare

Psihologia eşecului la români – Dezbatere. Actualizare

La invitaţia cunoscutului jurnalist clujean Ion Novăcescu voi participa la o dezbatere cu tema „Psihologia eşecului la români”. Va fi o abordare din ciclul de prezentări, pe care le-am susţinut în diverse contexte, legate de „Psihologia poporului român”. Participarea este liberă, iar informaţiile legate de organizare pot fi găsite în afişul de mai jos.

David

POSTEVENIMENT: ACTUALIZARE I

Am participat la evenimentul descris mai sus. Nu l-am comentat până acum, deoarece eram curios de modul în care va fi acesta reflectat de audienţi/participanţi; chiar nu doream ca poziţia mea să afecteze acestă reflectare. Acum, la câteva zile de la eveniment, pot face comentariile proprii.

Pentru mine ca vorbitor a fost interesant şi provocator! Publicul a fost extrem de divers ca vârstă şi pregătire, astfel că mesajul a trebuit prezentat multinivelar. Majoritatea a recepţionat corect mesajul meu; acum urmează să gândească asupra lui! Au fost unii audienţi care aveau altă părere, ceea ce este absolut normal; acesta este rostul unei dezbateri şi încă nu am ajuns să cred că doar eu am dreptate! Câţiva audienţi s-au aşteptat la o analiză detaliată a tragicului eveniment aviatic din Apuseni; nu acesta a fost însă scopul dezbaterii! Acest eveniment tragic a fost doar punctul de pornire pentru a analiza fundamentele unui fenomen mai larg, şi anume eşecul la români. În fine, au fost unii audienţi care au înţeles doar ceea ce erau ei interesaţi să înţeleagă (sic!).

Prezentarea/dezbaterea va fi accesibilă public în curând (voi anunţa link-ul când acesta va apărea). Până atunci rezum mesajul meu, pentru a fi clar, mai ales pentru ultima categorie de audienţi (textul se poate corobora şi cu cel legat de Patriotism):

(1) Mediul psiho-socio-cultural românesc, format şi antrenat istoric, generează foarte uşor complexe de inferioritate şi complexe de superioritate;

(2) Complexul de inferioritate ne apără de acţiunile celor puternici (ex. „nu-i deranjăm”, „ne exprimăm furia pasiv-agresiv, nu direct” etc.), dar  ne face să nu utilizăm maximal potenţialul pe care îl avem ca popor şi să avem astfel o funcţionare socială şi o calitate a vieţii scăzute. Mereu căutăm, cu orice preţ, aprecierea şi acceptarea celor pe care îi credem mai puternici…! Cu acest stil putem supravieţui în istorie, dar adesea o trăim „nevrotic” (cu suferinţă)!;

(3) Complexul de superioritate ne face să devenim nerealişti, să nu tolerăm critica şi să dezvoltăm uşor teorii ale conspiraţiilor (ex. „alţii au mereu ceva cu noi”, „alţii nu ne recunosc geniul”, „noi suntem extraordinari, poate chiar centrul lumii”; „să zică ei ce vor, noi facem cum vrem” etc.); uneori, istoric analizat, o fi un dram de adevăr în complexele de superioritate, dar chiar dacă există acest dram de adevăr, complexul de superioritate îl hiperbolizează până când devenim noi ridicoli şi neeficienţi! Mereu avem de dovedit altora ceva…! Cu acest stil sunt momente când putem face istorie – şi uneori chiar am făcut -, dar adesea o trăim „psihotic” (nerealist)!;

(4) În istoria noastră, ambele complexe ne-au ajutat să supravieţuim şi să ne formăm ca popor, într-o zonă geografico-istorică extrem de dificilă, mereu sub ameninţarea celor mai puternici. Erau soluţii psiho-socio-culturale disperate, la situaţii extreme cum care ne-am confruntat! Mă alătur celor care spun că existenţa în acestă formă a poporului român, considerând dificultăţile istoriei prin care a trecut, este un miracol frumos!;

(5) Astăzi, aceste complexe nu-şi mai au rostul şi nu ne ajută să ne modernizăm şi să ne angrenăm în circuitul internaţional. Simplu spus, ne fac ineficienţi şi incapabili de succes! Spre exemplu, noi încă nu înţelegem că nu mai trebuie să gândim din start în „logica ameninţării şi apărării” (ex. „au ceva cu noi şi trebuie să ne apărăm”), ci trebuie început cu o „logică a colaborării”, pentru a ne exprima şi proteja eficient interesele naţionale şi europene; „logica ameninţării şi apărării” poate veni, cel mult, ca plan B!;

(6) Aşadar, avem nevoie de un nou „ethos românesc”. Nu spun nicidecum că tradiţia trebuie schimbată şi/sau abandonată, spun doar că tradiţia trebuie analizată critic şi raţional, utilizată creativ, îmbunătăţită şi dezvoltată acolo unde este nevoie;

(7) Deoarece „ethosul” este generat şi întreţinut de mediul psiho-socio-cultural, avem nevoie de o generaţie de intelectuali care să propună noi modele psiho-socio-culturale. Iată două segmente, din multe altele, unde ar trebui să dezvoltăm astfel de modele:

  • Pe langă filonul puternic, hermeneutic şi fenomenologic, existent în cultura noastră – care ne spune cum credem noi că stau lucrurile şi cum am ajuns să credem asta -, avem nevoie şi de un filon pozitivist şi pragmatic, mai analitic, – care să ne spună cum stau de fapt lucrurile! Doar aşa poţi schimba cu adevărat lumea şi îţi poţi creşte şansa de succes! Spre exemplu, hermeneutic şi/sau fenomenologic vorbind, copiii cred că jucăriile le sunt aduse de Moş Crăciun; pozitivistic şi pragmatic vorbind, lucrurile stau altfel…şi nu spun aici cum (sic!). Dacă nu înţelegem cine aduce jucăriile, credeţi că vor mai primi copiii jucăriile dorite, doar scriind pe ascuns, fără ca părinţii să ştie, scrisori lui Moş Crăciun?;
  • Apoi, pe lângă povestile clasice (ex. Harap-Alb) care generează morală – lucru foarte bun-, avem nevoie de poveşti care să genereze autoeficacitate, gândire raţională şi nevoia de instruire, condiţii obligatorii pentru succes; norocul, soarta, prietenii  – atât de valorizate în povestile româneşti clasice – sunt aspecte importante pentru succes, dar ele trebuie să-l ajute pe un om instruit (care are cunoştinţe declarative şi procedurale), nu să ţină loc de lipsă de instruire. Aşadar, astăzi un bun român trebuie să fie nu doar un om cu o bună morală (om bun), care să creadă că fiind bun, viaţa îl va răsplăti cu ce are nevoie, ci unul cu o foarte bună morală, dar şi foarte conştient de valorile proprii, raţional şi bine instruit, pentru a-şi asuma competitiv scopuri congruente cu „ethosul” poporului său. Doar astfel putem face istorie şi putem trăi istoria „normal” (fericiţi/mulţumiţi şi ancoraţi în realitate)!

Feb 5 Dan Daniel-23Feb 5 Dan Daniel-32

Feb 5 Dan Daniel-1Feb 5 Dan Daniel-29Feb 5 Dan Daniel-30Feb 5 Dan Daniel-1-2

POSTEVENIMENT: ACTUALIZARE II

A apărut prezentarea/dezbaterea şi online (vezi AICI).

Anunțuri
Categorii:Social şi Politic Etichete:
  1. Melinda
    9 Februarie 2014 la 4:31 pm

    Briliant! Sa avem parte de cat mai multe evenimente de acest gen spre a produce un impact puternic asupra gandirii sau chiar o analiza al modului actual de abordare cu care ne confruntam.

  1. 7 Februarie 2014 la 9:45 pm
  2. 10 Februarie 2014 la 10:46 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: