SOS: Inteligenţa românilor are probleme!

UPDATE 2015: Observând că după 5 ani redevine un articol de interes, am făcut câteva actualizări, în baza informaţiilor ştiinţifice care au apărut între timp.

Mă obişnuisem cu imaginea în care România era mereu în coada clasamentelor în ceea ce priveşte performanţa educaţională şi de cercetare (fapt care se menţine şi în 2015). Explicaţia că resursele financiare sunt limitate şi că o universitatea românească care are un sfert din bugetul celor din Top-500 nu are cum să ajungă la performanţa acestora este una de acceptat. În plus, contraexemplele legate de performanţa olimpicilor români, dublate de ideea larg acceptată în ţară privind „inteligenţa nativă” a românilor, îmi dădeau un strop de curaj: cu o reformă adecvată şi finanţare pe măsură putem, în principiu, ieşi din coada clasamentelor.

Am început să am o îndoială când studiul STISOC (vezi şi AICI), coordonat de profesorul Lazăr Vlăsceanu de la Universitatea din Bucureşti, a arătat că doar aproximativ 15% din populaţia României este „alfabetizată ştiinţific”, majoritatea fiind un amestec eterogen de neştiutori, superstiţioşi şi/sau fanatici ai pseudo şi/sau non-ştiinţelor. Ilustrativă şi tragico-comică a fost o discuţie la un post de televiziune (cu anvergură naţională) în care invitaţii experţi, chemaţi să comenteze asupra lipsei de alfabetizare ştiinţifică, erau, prin argumentele aduse, adepţi ai astrologiei pe care o prezentau ca o ştiinţă. Lipsa unei educaţii ştiinţifice serioase şi atractive în şcoli – dacă elevii se tem încă de matematică şi fizică în şcoli, cum să nu alerge spre astrologie? – poate fi cauza acestui analfabetism ştiinţific. Rămânea speranţa că dacă s-ar face educaţie în mod adecvat, inteligenţa acestui neam ne-ar scoate din calitatea de „analfabeţi ştiinţifici”.

Şi acest licăr de speranţă s-a prăbuşit recent când colega mea, conf. univ. dr. Anca Dobrean, a prezentat rezultatele comparative asupra inteligenţei în mai multe ţări de pe suprafaţa planetei (în acest sfârşit de săptămână aceste rezultate s-au discutat la un simpozion în Viena). Şi atunci s-a stins un mit…şi aici românii sunt pe ultimele locuri!!! (ultimul loc în Europa, având cei mai mulţi oameni cu performanţe foarte scăzute la testele de inteligenţă). Da, am scris corect. Repet, suntem pe ultimele locuri şi în ceea ce priveşte Inteligenţa! Inteligenţa evaluată cu Testul RAVEN – unul din cele mai riguroase şi mai utilizate teste de inteligenţă la nivel internaţional – se referă la inteligenţa generală nonverbală (factorul G). Inteligenţa are o structură complexă, simplificat spus, potenţialul de inteligenţă (sau inteligenţa generală) exprimându-se mai ales în inteligenţa fluidă (asociată mai ales operaţiilor mintale) şi în inteligenţa cristalizată (asociată mai ales cunoştinţelor şi utilizării acestora).

Capacităţile intelectuale, inclusiv inteligenţa, reprezintă un rezultat al interacţiunii unor factori genetici cu cei de mediu. Deoarece factorii genetici sunt relativ egal distribuiţi în populaţia globului, diferenţele în inteligenţă se datorează factorilor de mediu, care, în interacţiune cu cei genetici, pot potenţa sau inhiba expresia şi dezvoltarea acestora. În cazul nostru, al românilor, mediul socio-cultural existent nu se ridică la nivelul potenţialului intelectual pe care îl avem, potential comparabil cu cel al popoarelor occidentale (ex. după testul TEDE 6), şi astfel acest potenţial nu este valorizat ca în cazul societăţilor occidentale.

Ce soluţii avem? Iată câteva uşor de aplicat:

(1) Programe intensive de educaţie timpurie şi de formare continuă. Acestea vor activa potenţialul intelectual al românilor, care este comparabil cu al altor popoare vestice, şi vor duce la dezvoltarea operaţiilor intelectuale (şi astfel la inteligenţa fluidă) şi la acumularea unui volum de cunoştinţe (exprimat în sporirea inteligenţei cristalizate).

(2) Alfabetizarea ştiinţifică a populaţiei. Manualele de ştiinţe trebuie regândite astfel încât ele să fie atractive şi utile. Este anormal ca în liceele din ţară să se înveţe lucruri care se învaţă în universităţile de top din SUA. Asta duce, la asimilarea materiei doar de câţiva olimpici, şi refuzul ei de marea majoritate a elevilor, majoritate care este astfel împinsă spre pseudo şi non-ştiinţe. Manualele de ştiinţe trebuie regândite prin colaborarea specialiştilor în diverse ştiinţe cu psihologia, astfel încât să nu ofere doar cunoştinţe ştiinţifice riguroase, ci şi un stil ştiinţific şi critic de gândire, în care logica şi teoria argumentării să fie bine reprezentate (cu impact pozitiv asupra inteligenţei cristalizate).

(3) Reorganizarea învăţământului superior şi a cercetării pentru a promova standarde minimale internaţionale la nivel de masă şi standarde de excelenţă internaţionale la nivel de „elită” (să nu ne mai raportăm doar noi la noi!), cu impact asupra dezvoltării inteligenţei cristalizate la cei mai tineri. Am inclus această componentă aici, deoarece reformarea mediului academic românesc poate stimula reformarea întregului sistem de învăţământ din România, cu impact pozitiv asupra utilizării potenţialului intelectual pe care îl avem. Este inacceptabil să avem în corpul academic oameni – profesori, dar şi studenţi – care nu au cunoştinţe minime de logică şi epistemologie, cunoştinţe care fac parte din fondul comun de cunoaştere necesar oricărui intelectual, mai ales dacă activează şi în domeniul academic. Dar pentru a putea schimba serios mediul academic, trebuie în mod necesar concentrate resursele prin reducerea numărului de universităţi (am ajuns să avem mai mulţi profesori universitari ca meseriaşi bine calificaţi, în orice orăşel găsind profesori universitari, unii abia vorbind corect româneşte).

Dacă reforma educaţiei şi cercetarii nu implementează aceste mecanisme, nu avem cum, cu o populaţie (1) mai puţin alfabetizată ştiinţific, (2) superstiţioasă şi (3) cu o inteligenţă manifestă aşa cum este, să ieşim din acest impas naţional. În plus, aşa cum am spus adesea în intervenţile mele publice, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna pentru a salva această naţiune. Ştiinţa trebuie să creeze oameni performanţi în punerea şi rezolvarea de probleme, cu impact asupra civilizaţiei şi a  nivelui de trai, iar religia trebuie să creeze oameni cu morală şi atitudini proactive, cu impact asupra valorilor şi normelor sociale. Altfel vom deveni nişte curiozităţi europene superstiţioase, cu o cultura horoscopică de tip asiro-babilonian, care însă au o imagine distrosionată asupra lor, percepându-se ca (1) inteligenţi şi capabili (deşi potenţialul intelectual nu este valorizat), (2) nedreptăţiţi în recunoaşterea performanţei lor ştiinţifice (mereu alţii ne-au furat ideile) şi (3) urmând „dreapta credinţă”  (dar mergând în acelaşi timp la astrologi şi vrăjitori)! Lăsăm spaţiul public la îndemâna pseudo-ştiinţei şi non-ştiinţei prostind această naţiune? Sau facem ceva? Cine este dispus să înceapă această „cruciadă” de repunere a raţionalităţii la locul ei, şi, fără a fi o sintagmă mare, practic de salvare a acestei naţiuni?

Pentru detalii, nuanţe şi pentru a se evita înţelegeri semidocte ale acestui articol vezi AICI.